Territorial jurisdiction for labor conflicts: fixed to plaintiff's main seat, not chosen procedural address

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2011, pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA a chemat în judecată pârâta G.M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 12.619 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin îndeplinirea în mod defectuos și superficial a sarcinilor de serviciu.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că pârâta este salariata sa în postul de magazioner, iar în data de 17 martie 2010 au fost expediate din stația CF Palas pentru stația CF Piatra Olt, un număr de 3 vagoane încărcate cu motorină. Aceste vagoane au sosit în stația Piatra Olt în data de 18 martie 2010, fiind luate în primire de către reprezentantul reclamantei fără a se constata nereguli comerciale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 270 și urm. C. muncii.

La data de 29 iunie 2011 reclamanta a depus la dosar note de ședință însoțite de înscrisurile pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată.

La data de 22 septembrie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială și materială a Tribunalului Dolj, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul.

În speță instanța constată că cererea este formulată în calitate de reclamantă de către S.N.T.F.M. CFR M. SA care își are sediul situat în București, B-dul. D.G., prin urmare competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Astfel, pentru sentința civilă nr. 9808 din 22 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă.

În ședința publică din 02 februarie 2012 din oficiu s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a reținut că din punct de vedere teritorial competența de soluționare a conflictelor de muncă, aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul, reședința sau sediul reclamantului.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat ca sediu pentru comunicarea actelor de procedură pe cel situat în municipiul Craiova unde, potrivit actelor dosarului, se află sediul societății S.N.T.F.M. CFR M. SA.

Textul legal ce reglementează competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă nu cuprinde alte mențiuni exprese referitoare la sediul principal sau secundar al societății reclamante, astfel că, de vreme ce societatea reclamantă a ales să se judece la instanța în circumscripția căreia se află sediul unei sucursale a sa, instanței respective îi aparține competența de soluționare a pricinii.

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamanta avea la data introducerii acțiunii unul dintre sediile sale în municipiul Craiova, în raza instanței ce a fost mai întâi învestită, instanța a apreciat că aparține acestei instanțe competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 269 C. muncii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând actele și lucrările dosarului, și având în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. civ. va stabili cauza de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei acțiuni îl constituia obligarea pârâtei G.M. la plata către reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA București a sumei de 12.619 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin îndeplinirea în mod defectuos și superficial a sarcinilor de serviciu.

Conform dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii „cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința, sau, după caz, sediul. Acțiunea dedusă judecății este formulată de reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA București care are sediul în municipiul București, B-dul. D.G., iar împrejurarea că reclamanta și-a ales un sediu procedural în vederea comunicării actelor de procedură nu este în măsură să atragă competența instanței în raza teritorială a altei instanțe și anume a aceleia unde se află sediul procedural ales.

Dispozițiile de competență reglementate de art. 284 alin. (2) C. muncii au caracter special și derogatoriu de la dreptul comun neputând fi înlăturate prin voința părților, astfel că revine instanței în a cărei circumscripție se găsește sediul reclamantei și anume, Tribunalului București, competența de soluționare a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.