Property restitution: characterization of post-remand property identification as evidentiary completion rather than impermissible modification of the claim

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1127 din 7 decembrie 2004, Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 235 din 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare, cu recomandarea de a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru identificarea imobilului a cărui restituire se solicită, a posibilității de restituire în natură a acestuia și a valorii sale.

În rejudecare, Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1702 din 28 octombrie 2010, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, că imobilul situat în municipiul Rădăuți, strada Ferdinand nr. 43, a intrat în proprietatea autoarei reclamantei, S.(Z.) A. (fostă R.) prin hotărârea arbitrală nr. 242/1948, care menționează că a fost predată acesteia „casa din Rădăuți, str. Regele Ferdinand, construită pe p.v. cu grădină, parcela nr. 1590” și că, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. x/2003, reclamanta este unica moștenitoare a defunctei A.Z. (S.).

S-a reținut că, deși au fost admise expertize în cauză, topo și în construcții și instanța a făcut obiective în sensul celor solicitate prin actul dedus judecății, prin obiectivele reclamantei s-a schimbat obiectul cererii, solicitându-se identificarea unor parcele străine de acțiune, impunându-se astfel completarea raportului, conform celor stabilite prin încheierea din 2 februarie 2009.

Reținând că la mai multe termene de judecată reclamantei i s-a pus în vedere prin apărător și prin adrese să achite suplimentul întocmit de expert, iar aceasta nu s-a conformat și că din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilele solicitate sunt diferite de cele restituite prin decizia civilă nr. 582/2010 a Tribunalului Suceava, din municipiul Rădăuți, Calea Cernăuți, că acestea ar fi aparținut autoarei lor și nici posesia actuală, prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta I.M.H., iar prin decizia civilă nr. 14 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava s-a respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele considerente:

Prin notificările nr. 138 și 139 din 13 februarie 2002 reclamanta a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren și construcții situat în Rădăuți, fosta strada Ferdinand și apoi Stalin, care a fost proprietatea mamei sale, S.A. (fostă R.).

Prin dispoziția nr. 1076 din 28 aprilie 2004, emisă de Primarul municipiului Rădăuți, au fost respinse aceste notificări vizând imobilul situat în Rădăuți, strada Calea Cernăuți.

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat desființarea deciziei menționate și, în consecință, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren și construcții, situat în Rădăuți, strada Calea Cernăuți (fostă Ferdinand, fostă Stalin).

Într-un prim ciclu procesual, finalizat prin sentința civilă nr. 1127 din 7 decembrie 2004 a Tribunalul Suceava, care prin decizia civilă nr. 235 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava a fost desființată cu trimitere spre rejudecare, instanțele s-au pronunțat cu privire la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren și construcții, situat în Rădăuți, strada Calea Cernăuți.

Prin precizările depuse după desființarea cu trimitere a cauzei (fila 16) reclamanta a arătat că imobilul solicitat a fi restituit este situat în Rădăuți, strada Calea Cernăuți nr. 43, identic cu p.v., dobândit de mama sa, S. (Z.) A. (fostă R.) potrivit hotărârii arbitrale nr. 242/1948, în care se menționează că a fost predată acesteia „casa din Rădăuți, strada Regele Ferdinand, construită pe p.v., cu grădină, parcela nr. 1590”.

Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert R.I. evidențiază, în urma obiectivelor depuse de reclamantă, alte imobile, situate în Rădăuți, strada Calea Cernăuți, identice cu p.v. cu o suprafață de 1.024 mp teren, p.f. nr. 1841 cu o suprafață de 4.866 mp teren, p.f. cu o suprafață de 1.446 mp teren, p.f. nr. 1844 cu o suprafață de 8.179 mp teren, p.f. cu o suprafață de 109 mp teren, p.f. nr. 1835 cu o suprafață de 568 mp teren, p.f. nr. 1836 cu o suprafață de 2.600 mp teren și p.f. nr. 876 cu o suprafață de 151 mp teren, a căror proprietar tabular a fost B.R.

De altfel, cu privire la aceste din urmă imobile, se reține că prin sentința civilă nr. 582 din 11 martie 2010 a Tribunalului Suceava, i-a fost restituit reclamantei în echivalent imobilul casă situat în municipiul Rădăuți, strada Calea Cernăuți și teren în suprafața de 815 mp, identic cu parcela nr. 884 din Cartea funciară a comunei cadastrale Rădăuți.

Cu ocazia acordării cuvântului părților la dezbateri la data de 11 noiembrie 2008 (ulterior cauza fiind repusă pe rol pentru completarea probatoriului cu privire la obiectul acțiunii introductive, respectiv imobilul din Rădăuți, strada Calea Cernăuți) au fost depuse la dosar concluzii scrise de către reclamantă prin care a modificat obiectul acțiunii, solicitând restituirea imobilelor identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert R.I.

Codul de procedură civilă, prin art. 132, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.

Distincția este importantă, deoarece, conform art. 132 și art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile pot pune concluzii.

În lumina celor ce preced, cererea reclamantei formulată prin intermediul concluziilor scrise depuse pentru termenul din 11 noiembrie 2008 și reiterată prin memoriul de apel, reprezintă o evidentă cerere modificatoare a acțiunii, pentru că prin intermediul ei reclamanta a urmărit să schimbe un element esențial al acțiunii introductive, respectiv obiectul cererii.

Este de observat că aceste concluzii scrise prin care se modifică obiectul acțiunii inițiale au fost formulate de către reclamantă nu numai cu mult după prima zi de înfățișare, dar au fost introduse în rejudecare, urmare a desființării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite prin hotărârea instanței de control judiciar, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat primul apel.

De altfel, este de observat și aspectul că aceste concluzii scrise prin care s-a solicitat restituirea altor imobile decât a celor solicitate prin acțiunea introductivă, tinzându-se astfel la modificarea obiectului acțiunii, nu răspund unor cerințe minimale impuse de 112 C. proc. civ.

Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. “în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.”

Față de obiectul acțiunii, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren și construcții, situat în Rădăuți, strada Calea Cernăuți nr. 43 (fostă Ferdinand, fostă Stalin), în soluționarea căruia reclamanta nu a mai insistat din punct de vedere probator, deși potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei îi revenea, înțelegând să modifice, cu înfrângerea dispozițiilor art. 132 alin. (1), art. 134, art. 82 și art. 112 C. proc. civ., obiectul acțiunii introductivă, s-a constatat hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I.M.H., solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în condițiile în care nu a făcut o modificare a acțiunii ci în raport de statuările și concluziile expertizei efectuată în cauză a precizat care este imobilul obiect al notificării sale, dat fiind faptul că expertul a constatat că nu există Calea Cernăuți, fostă Ferdinand, fostă str. Stalin.

Ca atare, susține recurenta, instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ.

Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că recursul este fondat.

Obiectul dedus judecății vizează anularea Dispoziției nr. 1076 din 28 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Rădăuți prin care s-au respins notificările reclamantei privind restituirea în natură a imobilelor situate în Rădăuți, str. Ferdinand.

Notificările reclamantei înregistrate sub nr. 138 și 139 din 13 februarie 2002 vizau imobilele din str. Ferdinand, și respectiv nr. 43 (fostă str. Stalin).

Prin decizia civilă nr. 235 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond cu recomandarea de a se completa probatoriul prin efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului a cărui restituire se solicită, a posibilității de restituire a acestuia și a valorii sale.

În acest sens s-a efectuat o nouă expertiză ce avut ca obiect principal identificarea imobilului obiect al notificării reclamantei.

În aceste condiții de identificare a imobilului reclamanta a depus o precizare, cu atât mai mult cu cât cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru identificarea imobilului a cărui restituire se solicitase.

Din această perspectivă și în conformitate cu dispozițiile deciziei sus evocate, nu suntem în prezența unei modificări de acțiune (art. 132 alin. (4) C. proc. civ.).

Or, în condițiile în care nu s-a cercetat fondul cauzei, reținându-se că reclamanta și-a modificat obiectul litigiului, sunt incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamata I.M.H. împotriva deciziei nr. 14 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2012.