Appeal challenging denial of Bărăgan deportation damages struck as null for lacking grounds after unconstitutionality ruling

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

În fapt, la data de 10 ianuarie 2010 reclamantul P.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate caracterul politic al condamnării sale, constând în deportarea în Bărăgan în perioada 18 iunie 1951-20 decembrie 1955, și obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro despăgubiri morale pentru prejudiciul ce i-a fost creat de regimul totalitar, prin aplicarea acestei măsuri.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 2896 din 22 martie 2010 a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant și a obligat pârâtul la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsura administrativă cu caracter politic.

Prima instanță a reținut că deportarea în Bărăgan suferită de reclamant și familia sa se încadrează la art. 3 din Legea nr. 221/2009 reprezentând o măsură administrativă cu caracter politic, iar prejudiciul moral suferit poate fi reparat în condițiile acestui act normativ.

La stabilirea cuantumului, Tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul a fost beneficiarul Decretului-lege nr. 118/1990 și a ținut cont de prevederile art. 5 alin. (1) lit. a din Legea nr. 221/2009.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a atacat cu apel această sentință sub un dublu aspect, considerând că măsura deportării reclamantului nu se încadrează în condițiile prevăzute de legea specială pentru a primi despăgubiri morale iar, pe de altă parte, a considerat cuantumul acordat mult prea mare în raport de împrejurarea că reclamantul a fost și beneficiarul Decretului-lege nr. 118/1990.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 194 din 14 februarie 2011 a admis apelul pârâtului, a schimbat sentința și a respins acțiunea reclamantului, în totalitate.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 s-a desființat temeiul juridic care a stat la baza admiterii acțiunii reclamantului, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, iar soluția se impune întrucât norma constată neconstituțională a dat naștere unei situații juridice legale, aflată în curs de desfășurare ( facta pendentia), care nu este pe deplin constituită până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

În consecință, reținând că prevederile dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele juridice ca urmare a declarării acestui text legal neconstituțional, Curtea a cenzurat calea de atac declarată de pârât din această perspectivă, care a impus și soluția de respingere a acțiunii civile formulate de reclamant.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamantul P.S. întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Motivând recursul, reclamantul a arătat în ce mod i-au fost aduse prejudicii prin măsura privativă de libertate impusă de autoritățile acelei perioade și a argumentat de ce soluția tribunalului este legală și temeinică, din perspectiva unei despăgubiri echitabile pentru traumele, de necontestat, suferite.

Reclamantul nu a formulat critici pe motivul de ordine publică referitor la efectele deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, invocat, din oficiu, de instanța de apel.

La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012, față de motivarea scrisă a recursului, de dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) raportat la art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, pe care o găsește incidentă pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Susținerile părții trebuie să fie susceptibile de încadrare conform motivelor de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sens în care ele trebuie să vizeze soluția pronunțată și argumentele pe care acesta a fost fundamentată de instanță, în caz contrar, cererea de recurs fiind lovită de nulitate conform art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile reclamantului, astfel cum au fost prezentate mai sus, nu se încadrează în nici unul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., deoarece nu se referă la argumentele din decizia recurată, care vizează inexistența temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, ca efect al deciziei Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Argumentele recurentului constau în redarea obiectului și motivelor cererii de chemare în judecată, precum și a probelor administrate în cauză, în raport de care se pretinde îndeplinirea condițiilor Legii nr. 221/2009 pentru acordarea de daune morale, fără însă nicio referire la efectele deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, pe care curtea de apel și-a fundamentat soluția de schimbare a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii.

În limitele în care curtea de apel s-a pronunțat, reclamantul putea formula critici numai cu privire la efectele, în cauză, ale deciziei Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituționalitatea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Reclamatul nu a procedat în acest sens, astfel încât criticile sale nu au legătură cu argumentele deciziei recurate și, din acest motiv, nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, reținând că recursul nu este motivat conform cazurilor prevăzute în art. 304 C. proc. civ. și nici nu există motive care să poată fi examinate și din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea căii de atac exercitate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva deciziei nr. 194 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012.