Robbery conviction: Rejection of qualified theft reclassification and increase of sentence for excessive mitigation below statutory minimum
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecution's appeal, rejected the defendant's appeal, and modified the sentence for robbery from two years and six months to four years of imprisonment, while maintaining all other dispositions of the lower courts' judgments. The case involved a conviction for qualified robbery where the defendant violently assaulted a victim on a public road to seize a horse-drawn carriage, which was subsequently sold; the defendant challenged the legal classification, arguing it constituted qualified theft, while the prosecution contested that the sentence was excessively lenient due to the improper weighting of mitigating circumstances. Relying on Articles 211, 74, 76, and 13 of the Penal Code, the court held that the violent deprivation of property in a public space satisfied the elements of robbery and determined that the lower courts erred by reducing the penalty far below the statutory minimum of five years, concluding that the high social danger of the offense outweighed the personal mitigating factors.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 C. pen, art. 118 lit. d) C. pen, art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen, art. 13 C. pen, art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen, art. 74; Robbery conviction: Rejection of qualified theft reclassification and increase of sentence for excessive mitigation below statutory minimum: The case involved a conviction for qualified robbery where the defendant violently assaulted a victim on a public road to seize a horse-drawn carriage, which was subsequently sold; the defendant challenged the legal classification, arguing it constituted qualified theft, while the prosecution contested that the sentence was excessively lenient due to the improper weighting of mitigating circumstances. Relying on Articles 211, 74, 76, and 13 of the Penal Code, the court held that the violent deprivation of property in a public space satisfied the elements of robbery and determined that the lower courts erred by reducing the penalty far below the statutory minimum of five years, concluding that the high social danger of the offense outweighed the personal mitigating factors.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedDefines the criminal offense of robbery (tâlhărie) for which the defendant was sentenced and the sentence was modified.
Cited in the dispositive as part of the legal basis for the application of mitigating circumstances to the final sentence.
Cited in the dispositive as part of the legal basis for the determination of the final penalty.
Cited in the dispositive regarding the application of the Penal Code provisions to the finalized judgment.
Full text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călărași, prin decizia penală nr. 80 din 3 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 28 februarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.R.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei.
S-a reținut, pe baza probelor administrate, că, în ziua de 16 august 2001, partea vătămată M.R. s-a deplasat în satul Gălbinași pentru a face o pană la căruță. Aici l-a cunoscut pe inculpat și împreună au consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri din localitate.
Seara, în jurul orei 20,00, inculpatul T.M. l-a rugat pe partea vătămată M.R. să-l ducă cu căruța până acasă. Pe drum, M.R. i-a cerut inculpatului să coboare și să-și continue drumul pe jos. Inculpatul l-a lovit pe M.R. cu pumnul în zona feței și l-a doborât din căruță, fugind apoi cu calul și căruța acasă la el. A doua zi, inculpatul a mers în comuna Glina, unde a vândut calul, hamul și căruța, după care a stat ascuns în satul Cățelu și în municipiul Ploiești timp de 4 luni de zile.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpat au fost respinse de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 722/ A din 5 noiembrie 2002.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul, fiecare reiterând motivele de apel. Astfel, parchetul a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise, La rândul său, inculpatul a solicitat să se schimbe încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. și aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Recursul declarat de parchet este întemeiat.
În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.
Din moment ce deposedarea victimei s-a făcut prin mijloace violente, într-un loc public, iar inculpatul a acționat în scopul de a-și însuși pe nedrept, în condiții ilicite, bunul sustras (atelajul), toate elementele infracțiunii de tâlhărie în încadrarea dată de instanța de fond sunt întrunite.
Referitor la pedeapsă, se constată că deși se justifică reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante personale, cum ar fi comportarea bună anterior comiterii faptei, cât și în timpul procesului, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat instanței au dat prea multă eficiență acestora, ignorând semnificativ gradul de pericol social ridicat al acestui gen de infracțiuni.
Ca atare, coborârea pedepsei cu mult sub limita minimă (5 ani închisoare) prevăzută de dispoziția legală incriminatoare nu se justifică în cauză, astfel că, sub acest aspect recursul declarat de procuror este întemeiat și va fi admis, cu consecința majorării pedepsei de la 2 ani și 6 luni la 4 ani închisoare, menținându-se astfel circumstanțele atenuante recunoscute în favoarea inculpatului.
Pentru motivele deja expuse, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 722/ A din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul T.M.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 80 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la cuantumul pedepsei.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 13 C. pen., în sensul că o majorează de la 2 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei sus-menționate.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 28 februarie 2002, la 28 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.