Moral damages for political displacement: misdirected judgment service invalidates appeal deadline and triggers cassation

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău la 17 mai 2010, reclamanta U.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând acordarea de despăgubiri, în cuantum de 10.000.000 lei pentru prejudiciul moral suferit prin măsura administrativă cu caracter politic a dislocării sale, împreună cu familia, din orașul Giurgiu și stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea Frumosu - Câmpulung Moldovenesc, în perioada 4 iunie 1952 - 31 ianuarie 1954.

Reclamanta a arătat în motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, că, urmare a măsurii administrative menționate a fost nevoită să-și întrerupă studiile, iar familia sa a fost lipsită de venituri, obligată să locuiască într-o locuință cu o singură cameră pentru 5 persoane, supraviețuind din mila vecinilor, în schimbul unor munci prestate în gospodăriile acestora.

Prin sentința civilă nr. 1126 pronunțată de 30 septembrie 2010, de Tribunalul Buzău, secția civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 10 noiembrie 2010 a aceleiași instanțe, s-a admis în parte acțiunea reclamantei U.M. și a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice la 21.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceasta.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că sunt întrunite dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, că stabilirea domiciliului obligatoriu al reclamantei și al familiei sale, prin decizia M.A.I. nr. 239/1952 constituie o măsură administrativă cu caracter politic, acesteia recunoscându-i-se prin decizia nr. 1282 din 12 iulie 2007, conform art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor criteriile generale stabilite prin art. 5 alin. (11) din Legea nr. 221/2009, respectiv faptul că aceasta beneficiază conform Decretul-lege nr. 118/1990, de o indemnizație lunară de 332 lei conform Hotărârii nr. 1011 din 30 octombrie 1992 a Comisiei Județene Buzău.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 25 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești - secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția tardivității declarării apelului invocată de intimata U.M. și a respins ca tardiv apelul pârâtului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că înregistrarea căii de atac s-a realizat la 15 decembrie 2010, conform rezoluției aplicate pe cererea pârâtului, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ., în condițiile în care hotărârea atacată a fost comunicată apelantului la 26 noiembrie 2010.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza mandatului de reprezentare din 29 noiembrie 2010.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susținut că procedura de comunicare a hotărârii apelate nu s-a îndeplinit conform dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., la domiciliul ales, respectiv la sediul Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, deși în mandatul de reprezentare emis de Ministerul Finanțelor Publice, s-a făcut potrivit art. 87 pct. 1 C. proc. civ. această mențiune.

Ca atare, s-a susținut că soluția respingerii apelului ca tardiv este nelegală, în condițiile în care sentința a fost comunicată la sediul Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, din Buzău, str. Unirii nr. 209, abia la 2 decembrie 2010.

Examinând criticile invocate de pârâta recurentă, Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat în calitate de pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, Str. Apolodor, București.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău a formulat întâmpinare în numele Ministerului Finanțelor Publice în baza mandatului din 31 mai 2010.

Sentința Tribunalului Buzău a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și a fost comunicată la sediul acestuia din Str. Apolodor, București, conform actului de procedură aflat la fila 43 dosar fond.

Apelul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău în numele Ministerului Finanțelor Publice, în baza mandatului de reprezentare din 29 noiembrie 2010 a fost înaintat prin fax la data de 14 decembrie 2010 și înregistrat la Tribunalul Buzău la 15 decembrie 2010, conform rezoluției de la dosar (fila 4).

Curtea va constata că sentința apelată nu a fost comunicată mandatarei pârâtului, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, la sediul ales prin întâmpinare, din Buzău, str. Unirii nr. 209, ci la sediul Ministerul Finanțelor Publice din București, str. Apolodor.

Se va reține, totodată, că față de menținerea primirii prin fax a apelului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, 14 decembrie 2010, nu se împlinise termenul de recurs de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 C. proc. civ., calculat de la data comunicării sentinței, 26 noiembrie 2010, conform procesului verbal de îndeplinire a actului de procedură de la dosar.

Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să caseze decizia recurată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 25 din 09 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.