Attempted aggravated homicide; sufficiency of seven-year-six-month sentence against high social danger and recidivism under Article 72
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant, thereby upholding the second-instance decision that had previously rejected his appeal and leaving intact the first-instance conviction for attempted aggravated homicide. The case involved a 20-year-old recidivist who stabbed a victim in the abdomen with a knife during a conflict at a well, causing severe internal injuries including peritonitis and shock, for which the defendant was sentenced to seven years and six months of imprisonment and the deprivation of certain civil rights. The appellate court rejected the arguments regarding the defendant's youth and regret, determining that the penalty was correctly individualized based on the high social danger of the act and the defendant's recidivism status. Applying Articles 174 and 175(i) of the Penal Code in conjunction with Article 20 regarding attempt, and Article 72 regarding sentencing criteria, the Court affirmed that the imposed sentence falls within legal limits and serves the purposes of reeducation and general prevention as mandated by Article 52, ordering the deduction of pretrial detention from the start of the sentence.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 lit. i) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art. 64 C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 88 C. pen, art. 14 C. proc. pen; Attempted aggravated homicide; sufficiency of seven-year-six-month sentence against high social danger and recidivism under Article 72: The case involved a 20-year-old recidivist who stabbed a victim in the abdomen with a knife during a conflict at a well, causing severe internal injuries including peritonitis and shock, for which the defendant was sentenced to seven years and six months of imprisonment and the deprivation of certain civil rights. The appellate court rejected the arguments regarding the defendant's youth and regret, determining that the penalty was correctly individualized based on the high social danger of the act and the defendant's recidivism status. Applying Articles 174 and 175(i) of the Penal Code in conjunction with Article 20 regarding attempt, and Article 72 regarding sentencing criteria, the Court affirmed that the imposed sentence falls within legal limits and serves the purposes of reeducation and general prevention as mandated by Article 52, ordering the deduction of pretrial detention from the start of the sentence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for deducting the period of pretrial detention from the imposed prison sentence.
Ground for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 343 din 9 septembrie 2002, Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului D.C.L. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă din 25 mai 2002, parte vătămată M.N.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive a inculpatului de la 1 iulie 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată M.N. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la 18.135.823 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență Ploiești și s-a constatat că Stația de Ambulanță Prahova nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că inculpatul D.C.L., în vârstă de 20 de ani, începând cu luna aprilie 2002, a părăsit casa părintească din comuna Teleaga și a început să ducă o viață dezordonată, săvârșind acte antisociale. Acesta s-a împrietenit cu alți trei tineri, care aveau un comportament asemănător, aceștia fiind N.C., G.L., T.M. și împreună s-au retras în pădurea Bojocești, pe lângă comuna Cosminele, unde și-au amenajat un bordei și duceau o viață parazitară. Din verificări s-a stabilit că în perioada aprilie – mai 2002, au comis mai multe furturi prin efracție din locuințe sau unități comerciale, infracțiuni pentru care sunt cercetați separat în dosarul nr. 905/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.
Inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, în următoarele împrejurări:
În seara zilei de 25 mai 2002, inculpatul împreună cu ceilalți trei tineri, au plecat din pădurea Bojocești pentru a merge la discoteca din comuna Cosminele, unde nu au fost primiți pentru că nu aveau bani să plătească taxa de intrare. Atunci au plecat prin comună și în drumul lor au întâlnit o fântână la care s-au oprit.
În aceeași zi, la domiciliul părții vătămate M.N. a fost botezat nepotul său, la care a participat și martorul P.D. Aproximativ la miezul nopții, partea vătămată a condus spre casă pe P.D. și după ce au ieșit în drum au observat că la fântâna din apropiere erau patru tineri care se manifestau gălăgios, risipeau apa și trânteau găleata de marginea fântânii.
Partea vătămată le-a cerut să înceteze, dar nu a fost luată în seamă de nici unul din cei patru tineri. Atunci, martorul P.D. le-a cerut să plece de la fântână. N.C., care era mai aproape de el, l-a lovit și la doborât la pământ. Partea vătămată s-a dus să-l ridice, dar a fost întâmpinat tot de acesta, care l-a împins, timp în care inculpatul, cu un cuțit l-a înțepat în abdomen, după care toți au fugit. Partea vătămată a plecat în direcția lor să prindă unul din ei, însă a fost ținut la distanță de pietrele aruncate de aceștia.
În aceste condiții a renunțat și s-a întors la P.D. pe care l-a ajutat să se ridice, l-a condus acasă și apoi s-a întors la domiciliul său.
Treptat, partea vătămată s-a simțit tot mai rău și a solicitat mașina salvării. A fost internată la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, cu diagnosticul: plagă prin înjunghiere în flancul drept penetrantă, care au interesat ileonul și duodenul, peritonită acută și șoc toxico-septic. A fost supus unei operații chirurgicale urgente și s-a practicat rezecție segmentară de ileon.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.C.L., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 542 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C.L.
A fost computată detenția preventivă a inculpatului, de la 1 iulie 2002, la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.C.L., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și reducerea pedepselor aplicate, având în vedere că se află la o vârstă tânără, a recunoscut și regretat fapta comisă și a comis fapta fiind influențat de niște persoane cu care s-a împrietenit și despre care nu cunoștea că sunt urmăriți pentru săvârșirea unor fapte antisociale.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările săvârșirii ei, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, a recunoscut și regretat fapta comisă și se află la o vârstă tânără.
De altfel, pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției sale în comunitate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Așa fiind, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei, în sensul solicitat de inculpat, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.C.L. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen., urmează să se deducă din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2002, la 28 martie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.L. împotriva deciziei penale nr. 542 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2002, la 28 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.