Jurisdictional conflict in forced execution: territorial competence determined by debtor's domicile absent proof of assets at creditor's chosen venue

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. 907/324/2012 la data de 27 februarie 2012, înaintată instanței prin Biroul Executorului Judecătoresc C.M.C., creditoarea B.R.D. SA a solicitat, în cadrul dosarului de executare, încuviințarea executării silite cu privire la avalista P.P., potrivit dispozițiilor art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., conform titlurilor executorii: biletul la ordin fără protest emis la data de 28 septembrie 2007 de SC M.A. SRL București pentru suma de 58.742 RON, avalizat de P.P., și biletul la ordin fără protest emis la data de 28 septembrie 2007 de SC M.A. SRL București pentru suma de 2.135 RON, avalizat de P.P.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 martie 2012, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Tecuci a reținut că potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția Curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția Curții de apel în care se află acestea, instanța de executare fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Față de textele de lege anterior menționate, instanța a constatat că avalista P.P. are domiciliul în București, sector 6, începând cu data de 12 iulie 2010, astfel după cum rezultă din baza de date D.E.P.A.B.D. București, creditorul nefacând dovada existenței unor bunuri aparținând acesteia pe raza de competență a Judecătoriei Tecuci.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 sub nr. 7927/303/2012.

Prin sentința civilă nr. 3305 din 06 aprilie 2012, Judecătoria Sector 6, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Tecuci.

În considerentele hotărârii sale, Judecătoria Sector 6 a reținut că instanța nu poate trece peste voința creditorului și să încuviințeze executarea silită pe raza Sectorului 6, atâta vreme cât acesta s-a adresat Judecătoriei Tecuci.

Totodată, instanța a reținut că dispozițiile art. 3731 alin. (4) C. proc. civ. prevăd în mod limitativ cazurile în care se poate respinge cererea de încuviințare a executării silite, nefiind impusă de legiuitor obligația de a se face dovada, în momentul depunerii cererii de încuviințare a executării silite, că debitorul deține bunuri sau are conturi deschise pe raza de competență a instanței învestite.

Prin urmare, chiar dacă prin cererea de încuviințare a executării silite nu s-au indicat în mod concret bunurile ori terții popriți din raza teritorială a Judecătoriei Tecuci și dovezile aferente, nu se justifică aplicarea prezumției potrivit căreia executarea se va face la domiciliul debitoarei, având în vedere și faptul că partea creditoare se află de cele mai multe ori în imposibilitatea de a deține informațiile necesare referitoare la averea debitorului, pentru a fi în măsură să le ofere instanței.

Tocmai de aceea legiuitorul a impus doar obligația depunerii cererii de executare silită însoțită de titlul executoriu, urmând ca după încuviințarea executării silite, executorul să procedeze la identificarea averii debitorului, având la îndemână pârghiile prevăzute de dispozițiile art. 3732 C. proc. civ.

Concluzionând, instanța a apreciat că eventuala soluționare favorabilă a cererii de către Judecătoria Sector 6 București, cu consecința pronunțării unei încheieri de încuviințare a executării silite pe raza teritorială a acestei instanțe ar fi contrară scopului urmărit de petentă prin promovarea cererii, și anume desfășurarea unor acte de executare silită pe raza teritorială a Judecătoriei Tecuci.

În raport de dispozițiile art. 21 și 22 C. proc. civ., constatându-se ivit conflict negativ de competență, Judecătoria Sector 6 București a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Sector 6 competența soluționării cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii prin care Biroul Executorului Judecătoresc C.M.C., pentru creditoarea B.R.D. SA, a sesizat instanța de judecată, constă în încuviințarea executării silite cu privire la avalista P.P., cu domiciliul în București, sector 6, potrivit dispozițiilor art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.

Procedura de judecată a unei asemenea cereri este una necontencioasă, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 334 alin. (1) C. proc. civ., instanța are obligația verificării competenței din oficiu.

În speță, prin cererea formulată, creditoarea nu a justificat în niciun fel de ce, față de împrejurarea că domiciliul avalistei se află în București, solicitarea de încuviințare executare s-a făcut la Judecătoria Tecuci.

Cum nu a rezultat niciun element de natură să atragă aprecierea că Judecătoria Tecuci este instanță de executare, în raport de motivele cererii, singurul reper relevant era cel vizând domiciliul debitoarei (avalista), în funcție de care, în mod rezonabil, se poate aprecia că pot fi identificate bunuri care să facă obiect al executării.

Nu poate opera criteriul referitor la voința creditorului care, transmițând cererea unei anumite instanțe, înseamnă că ar face operabilă o prezumție rezonabilă în legătură cu locul în care urmează a se efectua executarea, în absența oricăror date care să justifice o asemenea alegere.

O astfel de interpretare ar avea drept consecință alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către creditor și practic, înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.

Deși principiul disponibilității funcționează și în această materie (executarea silită fiind parte a procesului civil), acesta nu are o valoare absolută (determinarea competenței prin adresarea cererii de executare unui executor judecătoresc) și nu poate fi extras cenzurii instanței de judecată.

De aceea, creditorul nu poate alege competența după criterii pur subiective, care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie și care au în vedere, cu referire în principal la instanța de executare, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., context în care, într-adevăr, locul executării nu este întotdeauna cel de la domiciliul sau sediul debitorului, determinarea acestuia ținând de natura obligației stabilite prin titlul executoriu, ceea ce influențează forma de executare directă sau indirectă la care se va recurge.

Însă, în condițiile în care creditorul nu a indicat existența unui terț poprit cu sediul în municipiul Tecuci sau existența unor bunuri mobile ori imobile situate pe raza teritorială a acestei instanțe, după cum nu poate fi determinat niciun alt indiciu care să permită concluzia rezonabilă că locul executării este municipiul Tecuci, rezultă că alegerea acestei instanțe s-a făcut în mod aleatoriu, nejustificat, opțiunea manifestată de creditor nefiind aptă prin ea însăși să conducă la concluzia că prin aplicarea normei de competență, această instanță este cea de executare.

Întrucât singurul element al cererii, relevat de parte, care poate contribui la aflarea competenței teritoriale la acest moment, este cel legat de domiciliul avalistei întrucât acest fapt permite în mod rezonabil prezumarea faptului vecin și conex că bunurile acesteia se află la domiciliul său, respectiv pe raza Sectorului 6 București.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 6, față de prevederile art. 3731 alin. (1) raportate la art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iunie 2012.