Robbery Conviction Stands as Execution Challenge Rejected for Claiming Excessive Sentence and Innocence
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the convicted person's appeal as unfounded, affirming the prior decisions that had rejected his challenge to execution (contestație la executare) and upholding the original conviction and sentence. The dispute arose from the convicted person's attempt to contest his sentence for multiple robbery offenses on grounds of excessive punishment, personal circumstances, and alleged innocence of some charges. The court held that such grounds do not fall within the scope of Article 461 of the Romanian Criminal Procedure Code, as challenges to conviction or sentence severity cannot be raised through this extraordinary remedy. The appellant was ordered to pay 650,000 lei in judicial expenses, including the public defender's fee.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 C. proc. pen; Robbery Conviction Stands as Execution Challenge Rejected for Claiming Excessive Sentence and Innocence: Analizând motivele invocate în raport de dispozițiile legale procedurale care reglementează materia contestației la executare, se constată că ele nu se încadrează în prevederile art. 461 C. proc. pen., problema stabilirii vinovăției sau nevinovăției unui inculpat ori individualizarea pedepsei neputându-se rezolva prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 726 din 25 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M.V.F. împotriva sentinței nr. 416/2000 a Tribunalului București, secția II-a penală.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului București, condamnatul M.V.F. a contestat sentința nr. 416/2000 a Tribunalului București, secția II-a penală, pe motiv că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu circumstanțele personale infractor primar, situație familială dificilă și atitudine sinceră în cursul procesului penal. El a mai arătat de asemenea, că deși nu a comis toate cele 19 infracțiuni imputate (tâlhării) pedeapsa a fost aplicată pentru săvârșirea tuturor acestor fapte penale.
Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 563 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Împotriva acestor hotărâri, condamnatul a declarat recurs.
În memoriul depus la dosar el a invocat aceleași motive ca și cele susținute în apel.
Recursul nu este fondat.
Analizând motivele invocate în raport de dispozițiile legale procedurale care reglementează materia contestației la executare, se constată că ele nu se încadrează în prevederile art. 461 C. proc. pen., problema stabilirii vinovăției sau nevinovăției unui inculpat ori individualizarea pedepsei neputându-se rezolva prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
În consecință, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat, cu ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul M.V.F. împotriva deciziei nr. 563 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.