Sentencing in individualized punishment: Revocation of mitigation for drug possession and illegal firearm possession due to recidivism

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 525 din 28 mai 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul H.I. la un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. d) C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest, s-a computat durata prevenției și în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscat pistolul corp delict, găsit la domiciliul său.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 11 martie 2002, inculpatul H.I. a fost depistat la domiciliul său deținând 0,066 gr. heroină, 5 comprimate de metadonă și un pistol cu glonț de calibru 22 pentru care nu poseda permis de port armă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cât și inculpatul, care prin decizia nr. 446 din 19 iulie 2002, au fost respinse.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs criticând în scris hotărârile sub aspectul netemeiniciei lor, în sensul că instanțele nu au avut rol activ în ce privește soluționarea cauzei, iar pedepsele au fost greșit individualizate, prin cuantumul lor redus, nereflectând corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului.

La termenul de astăzi, în ședință publică, procurorul a menționat că nu mai susține primul motiv insistând în admiterea celui de al doilea, casarea hotărârilor și majorarea pedepselor ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Recursul este fondat.

Analizând hotărârile atacate, se constată că pedepsele nu au fost bine individualizate, ele nereflectând corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, cât și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub acest aspect, este de remarcat că infracțiunile comise prezintă fiecare un grad ridicat de periculozitate ele fiind fapte care creează o stare de primejdie nu numai pentru sănătatea persoanei, dar și pentru societate. Împrejurarea că în timpul minoratului inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni, denotă pe de altă parte perseverența infracțională și demonstrează că executarea anterioară a pedepsei nu și-a atins scopul ei educativ.

Este evident că în raport de aceste date și elemente, împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, nu justifică prin ea însăși reținerea circumstanțelor atenuante.

În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, urmează să fie admis numai cu privire la individualizarea pedepselor sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante, care urmează să fie înlăturate.

Deoarece, inculpatul a comis două infracțiuni, urmează ca dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să fie înlăturate, pedeapsa rezultantă descompusă în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor.

Vor fi înlăturate dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și după ce pedepsele vor fi majorate în cuantum care să reflecte corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului, se va face aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Inculpatul urmând să execute o pedeapsă privativă de libertate, se va da eficiență și dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează să se compute din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva sentinței nr. 525 din 28 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală și deciziei nr. 446 din 19 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul H.I.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel: un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și majorează pedepsele aplicate după cum urmează:

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, de la un an închisoare, la 2 ani închisoare;

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., de la 3 luni închisoare, la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11 martie 2002, la zi.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.