Prosecutorial non-initiation of criminal proceedings dismissed as unfounded

Asupra plângerii de față;

Pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 60/P/2009 din 05 ianuarie 2010, procurorul militar șef adjunct al Secției Parchetelor Militare a dispus neînceperea urmăririi penale față de general de brigadă magistrat V.I., sub aspectul infr. prev. de art. 246, art. 264, art. 271 și art. 289 C. pen., deoarece din cercetările efectuate cu privire la plângerea formulată de numitul A.I. a rezultat că aspectele reclamate de către petiționar nu se confirmă.

Concret, petentul îl reclamase pe gl.bg.mag. V.I. în legătură cu modul în care acesta a rezolvat plângerea sa împotriva soluției dispusă în dos. nr. 9/P12008 al Secției Parchetelor Militare. Astfel, prin rezoluția nr. 261/VIII- l/2009, procurorul militar șef al Secției Parchetelor Militare, general de brigadă magistrat V.I., a respins ca neîntemeiată plângerea lui A.I. împotriva rezoluției nr. 9/P/2008 din 07 august 2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de general de brigadă magistrat J.S., reclamat la rândul său de către petent pentru infr. prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

În ceea ce privește fondul nemulțumirilor petiționarului, analizând lungul șir al plângerilor formulate de acesta de-a lungul timpului, se constată că ele au avut ca punct de plecare dosarul nr. 409/P/1999 al Parchetului Militar Timișoara, dosar având ca obiect plângerea lui A.I. împotriva unui lucrător de poliție și în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Toate plângerile formulate ulterior de petent împotriva acestei soluții au fost respinse atât de către procurorii ierarhici superiori cât și de către instanțele de judecată.

Totodată au fost respinse și cererile de revizuire formulate de petiționar împotriva hotărârilor pronunțate.

Pe acest fond numitul A.I. a înțeles să-i reclame pe toți procurorii implicați în vreun fel în soluționarea plângerilor și cererilor sale pentru pretinse abuzuri ori alte infracțiuni, în ciuda faptului că soluțiile dispuse au fost de fiecare dată de neîncepere a urmăririi penale, iar plângerile împotriva acestor soluții au fost în mod constant respinse ca neîntemeiate.

În susținerea plângerii sale, numitul A.I. a invocat și încheierea nr. 244 din 10 martie 2005, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a trimis plângerea sa împotriva gl.bg.mag. J.S. la Secția Parchetelor Militare, "pentru efectuarea urmăririi penale". Petentul consideră că în această situație procurorul era obligat să dispună începerea urmăririi penale și că, neprocedând astfel, se fac vinovați de comiterea infr. prev. de art. 246, art. 264, art. 271 și art. 289 C. pen. atât procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale, cât și cel care a respins ulterior plângerea sa împotriva acestei soluții.

Plângerea petentului a fost examinată și în cadrul procedurii de la nivelul procurorului general fiind respinsă prin rezoluția din 3 februarie 2010.

În continuare petentul a înțeles a promova și plângere la nivelul instanței de judecată grefat pe disp. art. 278/1 C. proc. pen.

Doar în scris a susținut plângerea, arătând că soluția procurorului este „netemeinică, ilegală și abuzivă, adoptarea s-a făcut cu nerspectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii prin încheierea nr. 224 a I.C.C.J.”. În concluzie „s-a emis un act fals și abuziv împotriva actelor probatorii cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii”.

Ori, este de consemnat, la nivelul I.C.C.J. unde se instrumentează plângerea acestuia, că în realitate, hotărârea instanței supreme, la care face referire petentul, privește trimiterea unei plângeri greșit îndreptate la organul competent să efectueze urmărirea penală, conform art. 285 C. proc. pen., situație ce nu implică nicidecum obligația procurorului de a dispune începerea urmăririi penale în cauză, cum apreciază numitul A.I.

Astfel, nu se poate pune nici problema nerespectării acestei hotărâri de către procuror în sensul celor reclamate de petiționar și nici nu poate fi vorba de comiterea vreunui abuz sau a altei infracțiuni în legătură cu soluționarea respectivei plângeri ori a plângerii ulterioare împotriva soluției.

Se constată deci că plângerea formulată de numitul A.I. este neîntemeiată, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 60/P/2009 al Secției Parchetelor Militare fiind temeinică și legală, deoarece faptele imputate generalului de brigadă magistrat V.I. nu există.

În aceste condiții soluția legală a instanței de judecată nu poate fi alta decât aceea de respingere a plângerii împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale propusă în cauza nr. 60/P/2009 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J., ce urmează a fi menținută.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 5 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, pronunțată în dosarul nr. 60/P/2009, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.