Appeal dismissed: Attempted aggravated murder and breaking and entering convictions affirmed, sentence upheld.

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 178 din 25 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 961/88/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului A.S. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A menținut starea de arest și a dedus durata detenției provizorii de la 17 februarie 2010 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.047 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Tulcea.

A constatat că părțile vătămate F.D. și L.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul și victima F.D. au fost căsătoriți și datorită consumului de alcool relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, conviețuirea fiind imposibilă.

Din aceste motive, prin Sentința civilă nr. 2219 din 7 iulie 2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a inculpatului A.S., cei trei copii fiind încredințați spre creștere și educare mamei, respectiv părții vătămate F.D.

Deși despărțiți în fapt și în drept, inculpatul A.S. nu a încetat să își caute soția și să-i ceară explicații pentru că se mutase separat, acuzând-o de adulter. Prin luna noiembrie a anului 2009, numita F.D. a acceptat să se întoarcă la domiciliu împreună cu copiii săi, încercând să reia conviețuirea cu A.S., însă fără a-și lua toate bagajele de la gazda pe care o avusese până atunci, rugând-o pe aceasta să îi păstreze pe cât posibil camerele închiriate pentru că nu știa cum vor decurge relațiile cu fostul său soț. Într-adevăr, după aproximativ o săptămână, A.S. a consumat băuturi alcoolice, astfel că certurile legate de pretinsa infidelitate a soției sale s-au reluat.

În aceste condiții, F.D. împreună cu cei trei copii s-au întors în curtea numitului L.A.

La data de 19 decembrie 2009, la orele 1615, F.D. s-a deplasat împreună cu fiica sa A.M., cu ajutorul unui autoturism, pe strada M., unde au schimbat o butelie de aragaz și apoi pe strada N.B., unde trebuia să își ia copilul de la grădiniță.

În aceeași zi, F.D. primise un telefon de la fostul său soț, care se oferise să meargă el să ia copilul de la grădiniță. Partea vătămată a refuzat categoric ca A.S. să meargă și să ia copilul, întrucât și-a dat seama că fostul soț se afla deja sub influența băuturilor alcoolice și atunci a motivat că afară ploua și că va merge ea să își ia copilul, fără a-l lăsa pe soțul său să facă acest lucru. Ajunși pe strada N.B. din municipiul Tulcea, F.D. a coborât din autoturism să-și ia copilul, în timp ce în mașină a rămas numita A.M.

În momentul în care F.D. a ieșit din grădiniță și-a văzut fiica pe mijlocul străzii observându-l pe A.S. cum tocmai cobora din mașina ei. Cu privire la ceea ce se întâmplase, edificatoare este declarația dată de A.M. care a precizat că, în timp ce se afla în mașina mamei sale, s-a trezit în mașină cu tatăl său care a încercat să o determine să treacă pe bancheta din spate, însă ea a refuzat să facă acest lucru și s-a refugiat pe stradă.

La această discuție a asistat și directorul școlii la care F.D. a apelat pentru a chema organele de poliție, însă A.S. a spus că nu este cazul să fie solicitată intervenția poliției pentru că va pleca singur. În final, în autoturism s-a urcat F.D. împreună cu copii săi, iar A.M. și-a exprimat temerea de a merge acasă ca nu cumva tatăl său să vină și acolo.

În jurul orelor 1700, F.D. s-a întâlnit cu numitul L.A. în zona magazinului P.M. și i-a povestit acestuia ce se întâmplase mai devreme, după care, împreună, s-au deplasat la ofițerul de serviciu al Poliției municipiului Tulcea căruia i-au relatat cele întâmplate, acesta îndrumându-i să revină în dimineața următoare cu o plângere scrisă îndreptată împotriva lui A.S.

S-au deplasat apoi la locuința lui L.A., unde acesta a montat butelia de aragaz schimbată și, în timp ce F.D. a rămas în bucătăria locuinței, situată într-un alt corp de casă pentru a purta o convorbire telefonică, numitul L.A. a rămas să poarte o discuție cu A.M. pentru a se informa cu privire la evenimentul din ziua respectivă.

În timp ce purtau această discuție, în jurul orelor 1800, A.M. a constatat că în curtea imobilului și apoi în casă, își făcuse apariția A.S. Acesta pătrunsese deja în locuința lui L.A., trecând din cameră în cameră, către zona în care se aflau cei doi.

A.M. a alergat și și-a alertat mama care se afla în bucătărie, timp în care L.A. și A.S. s-au prins de mâini în încercarea lui L.A. de a-l dezarma pe A.S., care sub nicio formă nu a vrut să dea drumul cuțitului.

Alertată de fiica sa, F.D. a venit cât a putut de repede și a reușit să îl împingă pe A.S. în afara locuinței, acesta părăsind locuința și escaladând poarta, a ajuns pe strada D.

S-a reținut că fapta inculpatului A.S., care în seara zilei de 9 decembrie 2009, înarmat cu un cuțit a pătruns fără drept în imobilul proprietate a lui L.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În după amiaza zilei de 12 februarie 2010, numitul C.S., administrator la SC C.I. SRL Tulcea, își serba ziua de naștere la sediul societății, situat pe strada O. din municipiul Tulcea. Sediul societății este situat în apropierea locuinței inculpatului A.S.

La această petrecere fuseseră invitați mai mulți colaboratori printre care L.L.I., E.C.V. și partea vătămată F.D. În jurul orelor 1900, F.D. a coborât de la nivelul superior al clădirii pentru a merge la mașina proprietatea sa. Ajungând la mașină, prezența sa a fost observată de către A.S. F.D. a deschis portiera dreaptă a mașinii și a dat să pătrundă în interior, sprijinindu-se cu genunchiul de scaunul din dreapta, dorind să deschidă astfel portiera din stânga care avea o defecțiune. Când a întors capul și a ieșit din mașină, s-a trezit față în față cu inculpatul A.S., care i-a cerut socoteală pentru că nu lăsase copiii să se întâlnească cu el. Văzând că nu are spațiu să își asigure scăpare, deoarece inculpatul era foarte aproape, fără a-i spune nimic, F.D. a început să caute în poșetă un spray paralizant cu care intenționa să se apere, bănuind că fostul soț avea de gând să o lovească.

La un moment dat, partea vătămată a sesizat cum A.S. a ridicat umărul drept, lăsând să îi cadă din mâneca hainei în mâna dreaptă un cuțit, moment în care a primit o lovitură cu cuțitul de sus în jos, undeva în regiunea gâtului, în partea stângă, însă lovitura și-a atins parțial ținta pentru că partea vătămată s-a ferit și s-a lăsat ușor către scaunul din dreapta mașinii. F.D. s-a ghemuit și atunci a receptat o a doua lovitură din lateral, lama cuțitului trecând prin mușchii brațului stâng și oprindu-se în coaste. Apoi a început să țipe și s-a aruncat pe spate în interiorul mașinii, pe banchetele acesteia, încercând să îl îndepărteze pe A.S. cu picioarele, însă inculpatul s-a aplecat și a pătruns și el în habitatul mașinii, lovind cu cuțitul în regiunea pieptului, în osul stern, iar F.D. a afirmat că întrucât traiectul cuțitului fusese oprit de os, simțea cum A.S. a început să apese cuțitul de sus în jos, pentru a pătrunde în pieptul ei. Rezistența osului a făcut ca lama cuțitului să nu pătrundă și să lezeze organele vitale (inimă și plămâni), moment în care mânerul cuțitului s-a rupt, iar lama acestuia a rămas înfiptă în pieptul victimei.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și inculpatul A.S.

Prin Decizia penală nr. 82/P din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 961/88/2010 s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și, în rejudecare, în baza art. 192 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

S-a menținut starea de arest și a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada detenției provizorii de la 17 februarie 2010 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, constând în aceea că în seara zilei de 9 decembrie 2009, pe timp de noapte și având asupra sa un cuțit, a pătruns fără drept în locuința numitului L.A.

Probele administrate converg spre vinovăția inculpatului și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, fapta fiind concurentă cu infracțiunea de tentativă de omor calificat.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul A.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea recursului a invocat lipsa antecedentelor penale, un loc stabil de muncă, copii minori în întreținere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. și art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Instanțele au stabilit corect starea de fapt, reținând că inculpatul A.S., în noaptea de 9 decembrie 2009 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate L.A., iar în data de 12 decembrie 2009 a lovit cu un cuțit victima F.D., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale.

Totodată, încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 lit. i) C. pen., este legală.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că aceasta s-a realizat cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, au fost evaluate corespunzător atât datele ce caracterizează faptele comise, dar și elementele favorabile inculpatului, aplicându-i-se pedepse orientate spre minimul special.

Gravitatea faptelor rezultă din modalitatea și împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.

Astfel, inculpatul a urmărit victima, având asupra sa un cuțit - prin urmare a avut reprezentarea faptelor sale urmărind producerea rezultatului socialmente periculos - producându-i multiple plăgi înjunghiate în regiunea sternală, braț stâng, regiunea axilară, leziunile cauzate punându-i în primejdie viața.

Același inculpat, înarmat fiind cu un cuțit, a pătruns în locuința părții vătămate L.A. - persoană la care fosta soție a inculpatului locuia cu chirie împreună cu cei trei copii ai săi - care a încercat să-l tempereze, cerându-i să renunțe la portul cuțitului. Urmare intervenției celorlalți membri ai familiei Lefter, au reușit să-l îndepărteze pe inculpat din locuință, anunțând, totodată, și serviciul de urgență 112.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute împrejurări favorabile inculpatului de natură a permite coborârea pedepsei sub minimul special.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 82/P din 14 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

În baza art. 38517 C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2010 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 82/P din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.S., durata reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2010 la 15 decembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2010.