Extortion in continued form: reclassification from principal authorship to complicity and limits on recognizing an organized criminal group

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 211 din 11 iulie 2008, Tribunalul Arad a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpaților Ț.V.A. - cetățean român, studii 12 clase, ocupația - agent de pază la SC P. SRL, necăsătorit, fără antecedente penale, F.D.Ș. - cetățean român, studii 10 clase, ocupația - fără, necăsătorit, fără antecedente penale, și C.A. - cetățean român, studii 13 clase, ocupația - mecanic, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea din încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj față de I.D..

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.V.A. la pedeapsa de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj față de B.R. și G.I.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.D.Ș. la pedeapsa de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj față de B.R., G.I. și I.D.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de complicitate la șantaj în formă continuată în ce îl privește pe inculpatul C.A., prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., față de H.S., S.I., O.A., C.P.D. și R.R.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 au fost condamnați inculpații Ț.V.A. cetățean român, studii 12 clase, ocupația - agent de pază la SC P. SRL, necăsătorit, fără antecedente penale, Ș.A.V. cetățean român, studii 8 clase, ocupația - paznic la SC F., cu antecedente penale, S.A.R. cetățean român, studii 11 clase, ocupația agent de pază la C.T., fără antecedente penale, M.I.B. cetățean român, studii 11 clase, ocupația - supraveghetor la C.P. Cluj-Napoca, fără antecedente penale, și P.I. cetățean român, studii superioare, ocupația - supraveghetor SC PY. SRL Cluj-Napoca, fără antecedente penale, la câte o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare pentru constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., au fost achitați inculpații Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., față de H.C.A., P.E., O.E. și C.V.I.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele individuale aplicate inculpatului Ț.V.A. în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, ce urmează să fie executată de acesta.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, iar inculpaților F.D.Ș., Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I., și de lit. c), și anume dreptul de a desfășura activități prin care să asigure respectarea ordinii în localuri publice.

Pe o perioadă de 2 ani, au fost aplicate inculpaților Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I., pedeapsa complementară, prevăzută de art. 65 C. pen. prin raportare la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și interzice acestora exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege, și de lit. c) C. pen., și anume dreptul de a desfășura activități prin care să asigurare respectarea ordinii în localuri publice.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive, după cum urmează: de la 14 septembrie 2005 la 26 iulie 2006 pentru inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A.; de la 16 octombrie 2005 la 26 iulie 2006 pentru inculpații Ș.A.V. și S.A.R.; de la 7 noiembrie 2005 la 26 iulie 2006 pentru inculpații M.I.B. și P.I.

A constatat că inculpații F.D.Ș. și C.A. au executat pedeapsa aplicată în perioada 14 septembrie 2005 - 26 iulie 2006.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că față de inculpați a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara, prin încheierea dată la 21 iulie 2006, măsură în vigoare pe tot parcursul procesului penal până la revocare.

A constatat că în cauză nu a fost formulată acțiune civilă și nu se impune luarea măsurii confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. e) C. pen.

A dispus ridicarea interdicției de înstrăinare de către inculpatul C.A., a autoturismelor M., cu nr. de înmatriculare XXX, și B., cu nr. de înmatriculare YYY, precum și restituirea către acesta a sumei de 5600 euro, depozitată la B.C.R. Cluj-Napoca, prin ordinul de încasare din 16 septembrie 2005 și a sumei de 55.600.000 ROL, depusă la Trezoreria Municipiului Cluj-Napoca la 16 septembrie 2005, și către inculpatul F.D.Ș. a sumei de 400 euro, depozitată la B.C.R. Cluj-Napoca, prin ordinul de încasare din 16 septembrie 2005.

Au fost obligați inculpații la plata către stat a sumei de câte 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A dispus ca următorilor martori să le fie restituite, din fondurile special alocate de Ministerul Justiției, cheltuielile de transport prilejuite de deplasarea lor la instanță, conform cu dovezile depuse în dosar (bonuri de benzină și bilete de tren), și anume: P.C. suma de 120,30 RON, D.R., M.S., B.G., C.M., Ș.C. și B.C., suma de câte 51,30 RON, C.V. suma de 37,60 RON, S.A. suma de 101,07 RON și P.S. suma de 93,30 RON.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

A). Prin actul de sesizare a instanței se arată că începând din vara anului 2001 inculpații: Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A. au constituit o grupare infracțională organizată, în scopul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, evaziune fiscală și spălare de bani, activitate desfășurată prin intermediul cazinoului situat în parcul central din municipiul Cluj-Napoca.

În perioada anilor 2003 - 2005, prin acte materiale repetate, în baza unei rezoluții infracționale unice inculpații: Ț.V.A., F.D.Ș. cu complicitatea inculpatului C.A. și a învinuiților C.E. și C.P. au obținut restituirea unor sume importante de bani prin amenințări și violențe de la părțile vătămate: B.R., H.S., S.I., O.A., C.D.P., I.D., R.R. și G.I.A..

În parcul central din municipiul Cluj-Napoca, a funcționat, până în luna august 2005, un cazino, administrat de SC "M." SRL Cluj-Napoca. Printre asociați, s-a numărat și numitul C.F., fiul învinuitului C.P., care și-a împuternicit tatăl, să se ocupe de părțile sociale pe care le deține în cadrul societății mai sus menționate. Învinuitul C.E. a îndeplinit funcția de administrator în cadrul societății mai sus menționate.

Încă de la înființarea cazinoului, inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. au fost angajați în calitate de oameni de ordine, în timp ce inculpatul C.A. nu a avut o calitate oficială în cadrul SC "M." SRL

Inculpatul F.D.Ș. profitând de calitatea pe care o avea în cadrul cazinoului, era cel care împrumuta clienții la început cu bani iar ulterior cu bani și jetoane, pentru ca în ultimele 5 - 6 luni de funcționare a cazinoului să împrumute numai jetoane. Erau împrumutate persoanele despre care se știa că sunt dependente de jocurile de noroc și au posibilități materiale să achite suma împrumutată plus o dobândă variabilă de la un client la altul, cuprinsă între 20 - 40% .

Cei trei inculpați contribuiau fiecare cu un procent din suma împrumutată, fără ca acest lucru să fie cunoscut de persoana care lua împrumutul, persoana de contact între grupul infracțional și împrumutat fiind inculpatul F.D.Ș.

Inculpatul Ț.V.A. avea ca responsabilități recuperarea sumelor de bani de la clienții care refuzau sau întârziau restituirea împrumutului. Sus-numitul era cunoscut ca o persoană extrem de violentă, făcând parte din lumea interlopă, recurgând în mod frecvent la violențe fizice și verbale, acesta fiind cel care crea o stare de teroare în rândul părților vătămate (persoane care aveau datorii față de acest grup).

Inculpatul C.A. era persoana din cadrul grupului infracțional care dispunea de sume de bani în numerar, care erau folosite de inculpatul F.D.Ș. pentru a împrumuta clienții din cazino. Acesta a declarat că știa faptul că pentru recuperarea acestor datorii atât inculpatul Ț.V.A. cât și inculpatul F.D.Ș. recurgeau la constrângeri și amenințări.

Inițial grupul infracțional a fost constituit din cei trei inculpați iar în momentul în care situația financiară a cazinoului a devenit precară, la grupul infracțional organizat au aderat învinuiții C.E. și C.P. Aderarea celor doi învinuiți a avut loc la sfârșitul anului 2004 - începutul anului 2005, moment în care inculpații au împrumutat cazinoului sume de bani (fără să întocmească înscrisuri doveditoare) primind ca și garanție jetoane (în care era inclusă și dobânda stabilită de comun acord pentru suma împrumutată). Practic inculpații le dădeau învinuiților o sumă de bani în numerar solicitând la scadență și o dobândă, inițial valoarea dobânzii fiind de 20% pe lună, pentru ca în ultima perioadă de funcționare a cazinoului, să se ajungă la 100%. Jetoanele primite de inculpați acopereau valoarea însumată a împrumutului și a dobânzii.

Într-o primă fază înțelegerea dintre învinuiți și inculpați a fost ca într-o perioadă determinată de timp (o lună) cazinoul să răscumpere de la inculpați jetoanele la valoarea acestora, inculpații însă au constatat că pot valorifica aceste jetoane înainte de termenul de scadență stabilit cu cei doi învinuiți, dând jetoanele imediat ce le primeau, jucătorilor din cazino, inculpații solicitând jucătorilor plata în numerar a acestor jetoane plus o dobândă care oscila între 20 - 40%. În această modalitate inculpații obțineau într-o perioadă scurtă de timp sume extrem de mari deoarece pe de o parte cumpărau jetoanele de la cazino sub valoarea acestora (diferența reprezentând dobânda) după care le plasau la clienți încasând valoarea reală și de cele mai multe ori și o dobândă. Față de această împrejurare situația financiară a cazinoului s-a înrăutățit în mod accelerat deoarece inculpații după ce încasau de la clienții cărora le vindeau jetoanele sumele în numerar, împrumutau din nou cazinoul cu bani, primind din nou jetoane iar circuitul acestora era identic cu cel menționat anterior.

Niciunul din inculpați nu avea voie să desfășoare operațiuni cu jetoane în interiorul cazinoului, aceste jetoane sunt proprietatea cazinoului, persoanele abilitate să le manevreze fiind în mod clar delimitate prin dispozițiile legale care reglementează jocurile de noroc.

Membrii grupului fiind de mult timp în preajma jucătorilor din cazino au ajuns să-i cunoască și să-și dea seama care dintre ei sunt dependenți de jocurile de noroc și aveau posibilități materiale să achite împrumutul (dacă dispuneau de sume în numerar sau alte bunuri care puteau fi ulterior valorificate). Mai mult inculpații le ofereau acestora băuturi alcoolice gratis și împiedicau alte persoane din anturajul acestor clienți, să-i ajute să joace. De asemenea inculpații nu dădeau de la început sume mari de bani tocmai pentru că un jucător are mai mari posibilități să câștige dacă dispune de o sumă mai mare de bani în jetoane.

În ultimele 5 - 6 luni de funcționare a cazinoului inculpații au dat clienților numai jetoane deoarece această modalitate era extrem de profitabilă în condițiile în care împrumutau cazinoul cu o sumă în numerar primind jetoane a căror valoare ajungea uneori chiar până la dublul sumei împrumutate. Chiar în situația în care nu percepeau dobândă de la persoanele împrumutate (fapt ce se întâmpla extrem de rar) profitul putea fi uneori și dublul sumei împrumutate. Chiar dacă persoana împrumutată câștiga nu avea posibilitatea să răscumpere jetoanele la casierie deoarece nu exista numerar, iar clientul (fiind de regulă o persoană dependentă de jocurile de noroc) era convins de inculpați să joace în continuare și în cele din urmă pierdea toate jetoanele.

Inculpații au obținut în această modalitate facilă sume importante de bani, inculpatul C.A. renunțând la locul de muncă pe care îl avea pentru a se dedica în totalitate activității infracționale din cazino. În intervalul anilor 2003 - 2005 toți cei trei inculpați și-au achiziționat terenuri, apartamente și mașini de lux deși veniturile declarate nu le-ar fi permis acest lucru.

Notele de redare a convorbirilor telefonice au confirmat faptul că inculpații au împrumutat cazinoul cu sume mari de bani primind în schimb jetoane în care era inclusă și dobândă. De asemenea, convorbirile telefonice au scos în evidență legăturile strânse și activitatea grupului infracțional organizat.

1. În toamna anului 2003, părțile vătămate B.R. și S.I. au împrumutat de la inculpații: Ț.V.A. și F.D.Ș. suma de 3.000 dolari SUA (în numerar și jetoane) pentru a juca la cazino. Părțile vătămate au pierdut întreaga sumă urmând să restituie a doua zi, în numerar, suma împrumutată, respectiv 3.000 dolari SUA plus o dobânda de 600 dolari SUA

În dimineața următoare, inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. s-au deplasat la domiciliul celor doua părți vătămate pe care le-au amenințat, solicitându-le restituirea sumei de 3.600 dolari SUA. Partea vătămată H.S. a declarat că inculpatul Ț.V.A. a amenințat-o cu bătaia dacă concubinul ei nu-și plătește datoriile de la cazino.

Partea vătămată B.R., neavând de unde să achite partea sa din datorie și fiind speriat de consecințele care ar putea urma din partea celor doi inculpați, a părăsit țara.

Partea vătămată S.I. a fost de acord să plătească întreaga sumă solicitând însă o eșalonare a acestei datorii, fapt acceptat de inculpați. După ce partea vătămată S.I. a plătit din datorie 700 dolari SUA, inculpatul Ț.V.A. a recurs la violențe și amenințări la adresa părții vătămate, pretinzând plata integrală a împrumutului precum și a dobânzii.

Speriată, partea vătămată S.I. a părăsit și ea țara, dar a păstrat legătura cu partea vătămată B.R. iar în momentul în care a aflat că aceasta a achitat integral suma de 3.600 dolari SUA, l-a contactat telefonic pe inculpatul F.D.Ș. care i-a confirmat restituirea banilor.

În aceste condiții, partea vătămată S.I. s-a întors în țară, iar a doua zi a fost căutată de inculpatul Ț.V.A. care i-a cerut să-i restituie, tot în contul datoriei, suma de 2.900 dolari SUA. Partea vătămată S.I. i-a spus inculpatului Ț.V.A. că partea vătămată B.R. a plătit toată suma, moment în care inculpatul Ț.V.A. a lovit-o cu pumnul și picioarele, cerându-i să achite suma menționată mai sus, în caz contrar urmând a fi agresată în continuare. Partea vătămată S.I. a achitat în zilele următoare suma de 2.600 euro.

Partea vătămată S.I. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.600 euro reprezentând suma achitata inculpaților Ț.V.A. și F.D.Ș. ca urmare a constrângerilor exercitate asupra sa.

Părțile vătămate B.R. și H.S. (care sunt în relații de concubinaj de aproximativ 12 ani, trăind și gospodărindu-se împreună) au arătat faptul că inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. obișnuiau să împrumute clienții cazinoului cu sume de bani sau jetoane, solicitând restituirea împrumutului plus o dobândă cuprinsă între 20% - 40% pe zi. Inițial, partea vătămată B.R. a primit de la cei doi inculpați sume mici de bani pe care le-a restituit împreună cu dobândă. În timp, valoarea acestor împrumuturi a crescut, inculpații devenind violenți atât în limbaj cât și în comportament.

2. La începutul lunii august 2005, partea vătămată B.R. se afla în barul "D." din municipiul Cluj-Napoca, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. au observat starea în care se afla partea vătămată, motiv pentru care au convins-o să vină în cazino să joace, promițându-i că o vor împrumuta cu jetoane. În condițiile în care partea vătămată nu avea bani asupra sa și era în stare de ebrietate, a acceptat propunerea inculpaților mai ales că aceștia i-au promis că-i împrumută jetoane și nu bani pentru a putea juca la cazino. În seara respectivă, partea vătămată B.R. a primit de la inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. suma de 6.000 euro în jetoane pe care le-a jucat și pierdut în aceeași seară. Inculpații i-au pretins părții vătămate B.R. să le dea, a doua zi, în numerar, suma de 10.000 euro.

În dimineața următoare, inculpații s-au deplasat la domiciliul părților vătămate H.S. și B.R. și le-au pretins pe un ton amenințător să le achite suma de mai sus. Cunoscând firea violentă a celor doi inculpați, văzând conduita amenințătoare a acestora și fiindu-le frică de consecințele unui refuz, părțile vătămate s-au deplasat la bancă de unde au retras suma datorată plus dobânda.

În aceeași zi, în prezența mai multor martori, părțile vătămate au dat inculpaților Ț.V.A. și F.D.Ș. 10.000 euro, ocazie cu care partea vătămată H.S. le-a cerut expres inculpaților să nu mai dea concubinului său B.R. bani sau jetoane pentru a juca la cazino.

Părțile vătămate B.R. și H.S. s-au constituit părți civile în cauză față de inculpați cu suma de 10.000 euro.

3. La sfârșitul lunii august 2005, partea vătămată B.R. a fost convinsă să joace la cazino de către inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. în aceleași împrejurări ca cele descrise la punctul anterioare (partea vătămată aflându-se tot sub influența băuturilor alcoolice).

Partea vătămată B.R. a primit de la cei doi inculpați suma de aproximativ 15.000 euro în jetoane pe care le-a jucat și pierdut în final, în aceeași seară la cazino. Astfel, B.R. a jucat jetoanele primite de la inculpați pierzând o mare parte din acestea după care, cu ajutorul martorului O.F.D., a început să câștige reușind la un moment dat să acumuleze jetoane în valoare de 17.000 euro - 18.000 euro.

În acel moment, partea vătămată B.R. a dorit să restituie toate jetoanele celor doi inculpați, dar aceștia au refuzat să le primească, cerându-i să continue jocul.

În final, partea vătămată B.R. a pierdut toate jetoanele iar inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. i-au cerut lui B.R. să le restituie a doua zi, în numerar, 20.000 euro. La un moment dat, văzând starea de agitație a părții vătămate inculpatul Ț.V.A. și-a manifestat intenția de a-l lua pe B.R. la el acasă până a două zi, urmând să-i permită să plece la domiciliul său numai după ce concubina sa, partea vătămată H.S. va plăti suma de 20.000 euro.

Înainte de a pleca din cazino, partea vătămată B.R. a afirmat față de mai multe persoane, că nu va plăti inculpaților suma de 20.000 euro după care a plecat acasă.

Inculpații aflând de intenția părții vătămate s-au deplasat de urgență la locuința acesteia pentru a se asigura că aceasta nu va fugi din țară. Inculpații au ajuns la domiciliul părții vătămate chiar în momentul în care aceasta încerca să fugă de acasă cu un taxi.

Cei doi inculpați au întrebat partea vătămată ce intenționează să facă și au încercat să o convingă să se urce cu ei în mașină. Partea vătămată B.R., fiind speriată, a început să plângă, iar în momentul în care inculpatul Ț.V.A. a scos din mașină o bâtă de baseball și a încercat să lovească (găsită, de altfel, ulterior, la domiciliul său, cu ocazia percheziției) între cei doi a început o altercație.

Partea vătămată B.R. a luat-o la fugă și a rămas mai multe zile ascunsă de frica inculpaților.

4. Partea vătămată O.A. a luat, în intervalul anilor 2001 - 2002, de mai multe ori, bani împrumut de la inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. sume pe care le-a jucat la cazino. Partea vătămată a precizat că a restituit împrumuturile la timp, inclusiv dobânda stabilită de inculpați.

În intervalul anilor 2002 - 2004, partea vătămată a continuat să împrumute bani și jetoane, de la aceeași inculpați tot pentru a juca la cazino.

A existat o situație în care partea vătămată nu a putut să restituie împrumutul a doua zi și a fost amenințată cu bătaia de inculpatul Ț.V.A.

În vara anului 2004, F.D.Ș. i-a dat suma de aproximativ 1.000 dolari SUA pentru a juca la cazino, urmând să achite o dobândă de 10% pe zi. Partea vătămată era convinsă de faptul că banii aparțineau inculpaților Ț.V.A. și F.D.Ș.

În timp, partea vătămată i-a restituit inculpatului F.D.Ș., în contul împrumutului, suma de 1.400 dolari SUA dar potrivit calculelor făcute de inculpat, trebuia să-i mai achite 8.000.000 sau 10.000.000 lei. La sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2005, partea vătămată s-a deplasat la cazino unde s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V.A. care l-a întrebat când îi restituie datoria de 10.000.000 lei către F.D.Ș., spunându-i că sunt banii lui. Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu-i mai datorează nimic iar acesta l-a lovit de mai multe ori în picior și în zona capului.

Au intervenit două persoane care erau de față pentru a-l împiedica pe inculpatul Ț.V.A. să mai lovească partea vătămată. Inculpatul a început să profereze amenințări cu moartea la adresa părții vătămate.

Ulterior, inculpatul F.D.Ș. a insistat pe lângă partea vătămată să-i plătească dobânda aferentă împrumutului, lucru pe care aceasta l-a și făcut, plătind dobânda sub forma unor obiecte de vestimentație, constrânsă fiind de atitudinea anterioară a inculpaților.

Partea vătămată a declarat că în timp ce se afla în interiorul cazinoului l-a auzit pe inculpatul Ț.V.A. de mai multe ori vorbind la telefon cu persoanele care-i datorau bani, inculpatul adresându-le acestora amenințări.

5. Începând cu anul 2003, partea vătămată I.D. a început să frecventeze cazinoul din parcul central. La un moment dat, a pierdut toți banii pe care-i avea la el și a întrebat printre jucători dacă nu cunosc o persoană care împrumută bani pentru a putea juca în continuare.

A fost îndrumat să se adreseze inculpatului F.D.Ș. care a fost de acord să-l împrumute, solicitându-i însă o dobândă de 20% .

Ulterior, partea vătămată frecventând cazinoul a împrumutat suma de 2.000 euro de la inculpatul C.A. care i-a solicitat să garanteze restituirea banilor. Neputând să plătească împrumutul luat de la inculpatul C.A., partea vătămată i-a dat acestuia, în contul datoriei, un autoturism marca D. și a plătit diferența în lei până la concurența sumei împrumutate (inclusiv cu dobânda).

În cursul anului 2004, partea vătămată a împrumutat de la inculpatul F.D.Ș. bani și jetoane în sumă de aproximativ 2.500 euro, urmând să restituie 3.000 euro. Având probleme financiare, partea vătămată a plecat în Spania la un prieten pentru a face rost de bani, fiindu-i frică de inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș., cunoscând faptul că aceștia sunt oameni de ordine și sunt periculoși.

Partea vătămată I.D. a precizat că, în perioada în care s-a aflat în Spania a avut o convorbire telefonică cu fratele său prin care acesta din urmă l-a anunțat că a fost căutat acasă de inculpații C.A. și F.D.Ș. în legătură cu datoria de 3.000 euro.

După ce partea vătămată s-a întors din Spania, i-a achitat inculpatului Ț.V.A. suma de 3.400 euro (3.000 euro reprezentând suma convenită inițial plus 400 euro pentru că nu a achitat datoria la timp și a plecat în Spania).

În luna iunie 2005, partea vătămată I.D., fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la cazino și s-a împrumutat de la inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. cu sume de bani și jetoane.

În luna iulie 2005, partea vătămată a câștigat la un moment dat la cazino suma de 300.000.000 lei dar, neputând să-și încaseze jetoanele câștigate de la casierie, a jucat în continuare și a pierdut tot. Partea vătămată s-a împrumutat, în aceste condiții, cu jetoane de la F.D.Ș., înțelegerea cu acesta fiind să-i restituie în numerar suma de 7.000 euro (sumă în care era inclusă și dobânda de 20%). Partea vătămată a achitat împrumutul față de Ț.V.A. și F.D.Ș., dându-le acestora un autoturism marca D.L. și diferența în lei până la 7.000 euro.

În declarația dată organelor de urmărire penală, partea vătămată a precizat că a restituit împrumuturile și în special dobânzile deoarece îi era frică de consecințele refuzului, știind că inculpații sunt violenți, auzind discuții în acest sens.

Cu privire la inculpatul C.A., partea vătămată a declarat că inițial nu i-a fost frică de el dar, după ce a aflat că acesta l-a căutat acasă împreună cu inculpatul F.D.Ș., bănuind că există o relație între ei, "a avut o reținere".

Partea vătămată I.D. s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. cu suma de 18.000 euro, reprezentând banii achitați celor doi inculpați ca urmare a constrângerilor exercitate.

Inculpatul F.D.Ș. a arătat că atât el cât și inculpatul C.A. i-au împrumutat părții vătămate I.D. bani pentru a juca la cazino, iar în momentul în care partea vătămată nu și-a achitat datoria au fost împreună până la locuința acesteia. Inculpatul F.D.Ș. a precizat că inculpatul C.A. a spus părții vătămate că dacă nu le restituie banii va fi agresată de inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. Cei doi inculpați au povestit de altfel în cazino faptul că presiunile exercitate asupra lui I.D. l-au determinat pe acesta să părăsească țara, aspect confirmat atât de angajați (martora B.F., învinuitul C.E.) cât și de clienți (parte vătămată C.D., martor O.F.D.) partea vătămată I.D. fiind cunoscută în mediul acesta sub numele de "P.".

6. Începând cu anul 2003, partea vătămată R.R. a început să frecventeze cazinoul din parcul municipal iar în una dintre seri, rămânând fără bani, a întrebat printre jucători dacă poate cineva să-l împrumute. Partea vătămată a fost îndrumată să se adreseze inculpatului F.D.Ș. care l-a împrumutat cu suma de 500 euro pretinzând o dobândă de 20%. Partea vătămată i-a restituit a doua zi împrumutul plus dobânda.

La începutul lunii august 2005, partea vătămată fiind în stare de ebrietate, s-a deplasat la cazino și a jucat suma de 1.000.000 lei pe care a pierdut-o. Partea vătămată i-a solicitat inculpatului F.D.Ș. să-l împrumute, și a primit de la acesta jetoane în sumă de 15.000 euro.

Inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i plătească pentru jetoane suma de 18.000 euro în numerar. Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu are această sumă dar că va încerca să o achite în mai multe tranșe.

Încă de a doua zi, inculpatul F.D.Ș. a început să sune pe telefon partea vătămată pretinzându-i o primă tranșă de 5.000 euro. Pentru a-și putea achita datoria, R.R. i-a cerut fostei soții un împrumut, primind de la aceasta suma de 2.500 euro. Partea vătămată i-a dat inculpatului F.D.Ș. 1.500 euro ocazie cu care i s-a solicitat o garanție (autoturism sau casa) dar partea vătămată i-a spus că nu are în proprietate astfel de bunuri.

Inculpatul a contactat telefonic partea vătămată (cam de două ori pe săptămână) pentru a o întreba de bani iar aceasta i-a răspuns că nu vrea să se ajungă la lucruri urâte și că o să-i dea restul de bani treptat.

La începutul lunii septembrie, partea vătămată a convenit cu inculpatul să execute prin firma pe care o deține o lucrare de montare a termopanelor în contul datoriei, la locuința fostei soții a inculpatului, în valoare de 1.300 euro. A doua zi, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul și i-a mai dat suma de 500 euro.

Inculpatul F.D.Ș. a arătat că din suma de 15.000 euro împrumutată părții vătămate R.R. (în realitate era vorba de 14.000 euro) suma de 2.500 euro aparține inculpatului C.A. lucru confirmat și de însemnările găsite la inculpatul F.D.Ș. cu ocazia percheziției.

Partea vătămată a precizat că telefoanele insistente date de inculpat i-au creat un sentiment de teamă cu privire la siguranța sa și a fiicei sale. Mai mult, la ultima întâlnire, inculpatul F.D.Ș. a venit însoțit de inculpatul Ț.V.A. despre care știa că se ocupă de recuperarea de bani prin amenințări și violențe fizice.

Partea vătămată a mai declarat că o persoană care a însoțit-o la cazino în seara respectiva i-a spus că a primit jetoane în valoare mai mică de 15.000 euro dar nu poate să confirme acest lucru deoarece era sub influența băuturilor alcoolice și nu-și mai aduce aminte exact câte jetoane a primit.

Partea vătămată a arătat faptul că a fost de acord, să restituie suma de 18.000 euro deoarece i-a fost frică că inculpatul F.D.Ș., împreună cu cei doi inculpați Ț.V.A. și C.A. o vor agresa mai ales datorită faptului că în noaptea în care a pierdut la cazino a fost condusă acasă de inculpații F.D.Ș. și C.A., care au aflat unde stă.

Partea vătămată s-a constituit parte civila în cauză cu suma de 2.500 euro.

7. În luna decembrie 2003, partea vătămată G.I.A. (cunoscut sub porecla "A.") a început să frecventeze cazinoul. În perioada anilor 2003 - 2004 a luat de la oamenii de ordine (inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș.) jetoane în valoare totală de aproximativ 35.000 euro, la care s-a calculat în plus și o dobândă de 10% - 30% pe zi.

Într-una din zile, în timp ce se afla la masa de joc, inculpatul Ț.V.A. l-a lovit cu pumnul în picior și l-a amenințat, solicitându-i să-i restituie o datorie anterioară de 1.000.000 lei.

În toamna anului 2004, partea vătămată a luat de la inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. jetoane în valoare de 1.500 euro, pierzând la cazino întreaga sumă.

Inculpatul Ț.V.A. a amenințat partea vătămată și a pretins să-i dea suma de 1.800 euro în cel mai scurt timp. Totodată, inculpatul F.D.Ș. i-a solicitat părții vătămate pașaportul pentru a nu putea părăsi țara, pașaport găsit cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului F.D.Ș.

La circa o săptămână, la domiciliul părții vătămate au venit 6 tineri (printre care se aflau inculpații Ț.V.A. și S.A.V., zis T.), și au vrut să discute cu aceasta. Partea vătămată, fiindu-i frică, a rugat-o pe cumnata sa să le spună tinerilor că nu este acasă. Tinerii au început să amenințe că vor arunca pe imobil cu coktail-uri molotov. Partea vătămată a plecat a doua zi din Cluj-Napoca și s-a stabilit în București, unde locuiește și în prezent.

Din acel moment și până la declanșarea cercetărilor în cauză G.I. a fost apelat de mai multe ori pe telefonul mobil de inculpatul Ț.V.A. care l-a amenințat cu moartea și i-a cerut să-i restituie suma împrumutată la care a calculat o dobândă ajungând la suma de 15.000 euro.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de aproximativ 35.000 - 40.000 euro, reprezentând suma pierdută în total la cazino, urmând a-și preciza constituirea de parte civilă în fața instanței de judecată.

8. Partea vătămată C.D.P. era un jucător înrăit la cazino. În intervalul anilor 2003 - 2005 a împrumutat în repetate rânduri sume de bani și jetoane de la inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A. Partea vătămată a susținut că existau situații în care a fost constrânsă de inculpatul Ț.V.A. să restituie sumele împrumutate.

La sfârșitul anului 2004 partea vătămată a primit de la inculpatul F.D.Ș. jetoane în valoare de 4.500 euro urmând să-i restituie a doua zi 5.000 euro în numerar. În ziua următoare partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul Ț.V.A. care pe un ton amenințător i-a cerut în contul datoriei față de inculpatul F.D.Ș. să-i dea autoturismul aflat în proprietatea părții vătămate.

C.D.P. i-a dat inculpatului cheile autoturismului V.P. în valoare de 7.000 euro, primind de la inculpat în numerar 1.500 euro.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 41.000 dolari SUA și 10.000 de euro față de inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. și cu suma de 9.000 euro, 65.000.000 lei (daune materiale) și 3 miliarde lei daune morale față de învinuitul C.E.

B). Începând cu anul 2004 inculpatul Ț.V.A., împreună cu inculpații S.A.V., S.A.R., P.I. și M.I.B. au constituit un grup infracțional organizat în vederea obținerii unor sume de bani prin șantajarea unor patroni de localuri din municipiul Cluj-Napoca.

Modul de operare consta în provocarea unor scandaluri în localuri direct de membrii grupului infracțional sau prin persoane interpuse (pentru a discredita capacitatea oamenilor de ordine din local de a-și îndeplini atribuțiile) pentru ca ulterior inculpații să impună angajarea lor în calitate de oameni de ordine, amenințând patronii localurilor cu producerea unor noi scandaluri. Membrii grupului infracțional amenințau direct persoanele angajate în respectivele localuri în calitate de oameni de ordine, recurgând inclusiv la agresarea fizică a acestora (pentru a-i determina să-și părăsească locurile de muncă).

În această modalitate inculpații au reușit să impună angajarea lor în aproape toate localurile cu program de noapte fără însă să poată să-și îndeplinească în aceste condiții în mod real atribuțiile de serviciu, numărul localurilor fiind mai mare decât cel al inculpaților.

Inculpații obțineau lunar sume de bani sub formă de salarii (pe care și le împărțeau în mod egal) fără să fie îndreptățiți deoarece nu prestau în mod efectiv atribuțiile ce le reveneau în această calitate (existând situații în care inculpații nu s-au prezentat nici măcar o zi la locul de muncă, încasându-și totuși remunerațiile).

Patronii localurilor erau constrânși să consimtă la angajarea inculpaților pentru sume de bani mai mari decât cele cu care își retribuiau în mod normal angajații, respectiv oamenii de ordine.

O altă caracteristică a acestui grup infracțional era faptul că Ț.V.A. încasa bani de la toate localurile aflate sub "protecția" inculpaților chiar dacă nu a fost niciodată la locul de muncă.

Fiecare inculpat din cadrul grupului avea un rol bine stabilit, inculpații S.A.V., S.A.R., P.I. și M.I.B. erau așa numitele "săgeți" cei care creau presiune asupra patronilor și angajaților localurilor (prin scandaluri, amenințări și violențe) ulterior ei fiind și cei care asigurau așa-zisa paza a localului. În momentul în care "terenul" era pregătit (starea de tensiune, insecuritate, tulburare a liniștii publice era creată) inculpatul Ț.V.A. avea o discuție cu patronul localului. Inculpatul solicita imperativ angajarea lui precum și a celorlalți membrii ai grupului amenințând cu alte scandaluri în cazul unui refuz.

Pentru a conferi o notă de legalitate, inculpații Ț.V.A., S.A.V., S.A.R., P.I. și M.I.B. solicitau să fie angajați în baza unor contracte de prestări servicii.

După arestarea inculpatului Ț.V.A., inculpatul S.A.V. l-a contactat pe acesta prin intermediul unui angajat al arestului I.P.J. Cluj martorul R.C.A., și i-a trimis mai multe bilete în care se fac mențiuni clare, referitoare la sumele de bani pe care le încasau de la diverse localuri și cluburi din Cluj-Napoca. Conținutul acestor bilete evidențiază legăturile dintre membrii grupului infracțional organizat, modul de organizare, modalitatea de împărțire a banilor obținuți din activitatea infracțională.

1. În luna decembrie 2004, partea vătămată H.C. a deschis, împreună cu cetățeanul italian S.P., barul "P." din Municipiul Cluj-Napoca. Încă din primele săptămâni de funcționare ale localului, au existat probleme în sensul că mai mulți tineri cunoscuți cu poreclele "F." și "O." au creat scandaluri în local. Într-o seară, numiții "F." și "O." l-au provocat și ulterior agresat pe martorul D.L. care asigura paza localului.

În seara imediat următoare, la bar s-au prezentat inculpații Ț.V.A., M.I.B. și P.I. zis "C.". Inculpatul Ț.V.A. i-a spus părții vătămate că, dacă vrea să nu mai aibă scandaluri în local, să-l angajeze pe el și pe ceilalți doi inculpați, urmând să le achite lunar 400 euro.

Partea vătămată H.C. a declarat că a fost de acord cu propunerea inculpatului Ț.V.A. deoarece, anterior întâlnirii cu cei trei inculpați, a aflat că scandalurile din bar au fost provocate la instigarea acestora pentru a o determina să renunțe la serviciile martorului D.L. care asigura paza și să-i angajeze pe ei.

De asemenea, partea vătămată a precizat că, anterior, i-a plătit martorului D.L. suma de 200 euro lunar în timp ce inculpaților Ț.V.A., P.I. și M.I.B. le-a plătit suma de 400 euro lunar.

Un alt motiv pentru care partea vătămată a consimțit "să-i angajeze" pe cei trei inculpați era faptul că a auzit despre inculpatul Ț.V.A. că s-a impus ca om de ordine în mai multe localuri din Cluj-Napoca prin șantajarea patronului cu provocarea unor scandaluri de natură a deranja clienții, localul fiind în pericol de a pierde sume importante de bani.

Partea vătămată le-a plătit celor 3 inculpați începând cu luna februarie 2005 și până în luna august 2005 câte 400 euro pe lună. Cu toate acestea, scandalurile în local nu au încetat, fiind provocate în special de persoane aflate în anturajul inculpaților P.I. și M.I.B.

Deși cei trei inculpați au susținut că au fost angajați în mod legal de partea vătămată, aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu întrucât nici nu urmăreau acest scop. Motivul pentru care inculpații au constrâns-o pe partea vătămată să-i angajeze a fost pentru a obține în mod facil, lunar, o suma importantă de bani, fără să desfășoare nicio activitate în acest sens. Inculpatul Ț.V.A. nu a fost prezent în niciun moment în local ca om de ordine ci numai pentru a-și ridica salariul.

Inculpații M.I.B. și P.I. și-au delegat atribuțiile de pază unui alt tânăr "O." fără ca acest lucru să fie convenit cu partea vătămată, suma de 400 euro fiind împărțită în mod egal între cei patru.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.800 euro, reprezentând sumele achitate inculpaților ca urmare a constrângerilor exercitate asupra ei în perioada februarie 2005 - august 2005.

2. Martorul P.E. era asociat la localul aparținând societății B.I. SRL situat în municipiul Cluj-Napoca.

În vara anului 2005, în urma unei neînțelegeri intervenite între unul din asociații localului și o tânără pe nume A., în local și-au făcut apariția inculpații Ț.V.A. și S.A.V. care l-au lovit pe asociat. În această altercație a intervenit și persoana care era angajată în calitate de om de ordine.

După incident, asociații barului au renunțat la serviciile omului de ordine și au angajat pe un tânăr cunoscut sub porecla "D.". Deși înțelegerea asociaților barului a fost să angajeze un singur om de ordine respectiv pe numitul "D.", acesta s-a prezentat cu un tânăr identificat în persoana inculpatului S.A.R. zis "S.".

Fiind întrebat în legătură cu prezența ultimului inculpat în local, în calitate de om de ordine, "D.", le-a răspuns asociaților că inculpatul S.A.R. este prieten cu inculpatul Ț.V.A. și ca urmare acesta din urmă nu va mai provoca scandaluri în local.

În următoarea seară, "D.", i-a spus lui P.E. că se va întâlni cu inculpatul Ț.V.A. pentru a clarifica situația legată de persoana care urmează să asigure paza localului. După aproximativ o oră, în local și-au făcut apariția inculpații Ț.V.A., S.A.V. și S.A.R. care au întrebat de "D.", pe martorul P.E. Acesta le-a răspuns inculpaților că nu știe unde este "D.", iar inculpatul Ț.V.A. i-a spus martorului că din acel moment ei sunt noii oameni de ordine deoarece lucrează împreună cu el de mai mult timp și nu s-au înțeles cu "D.", cu privire la modul în care urmau să împartă suma de 200 euro cu care asociații s-au înțeles să-l plătească pe omul de ordine.

La un moment dat, inculpatul Ț.V.A. a ieșit pentru scurt timp din local și la întoarcere le-a spus celorlalți doi inculpați: "haideți să mergem că s-a rezolvat problema". Ulterior, martorul a aflat că "D.", a fost agresat în seara respectivă de inculpatul Ț.V.A.

Martorul P.E. a declarat că a acceptat "serviciile" celor 3 inculpați deoarece era conștient că dacă ar fi refuzat ar fi avut în permanență scandaluri provocate de aceștia direct sau indirect, fapt care ar fi afectat atmosfera localului. De asemenea, martorul afirmă că a apelat de mai multe ori la serviciile poliției în cazul scandalurilor din local, dar organele de poliție au apărut cu întârziere iar la altercațiile dintre S.A.V. și unul din asociații localului, poliția nu a intervenit deși a fost de față.

Martorul P.E. a declarat că a auzit despre inculpați că s-au impus în aceeași modalitate în mai multe localuri din oraș. Nu a dorit să se constituie parte vătămată față de cei trei inculpați deoarece știe că aceștia fac parte dintr-un grup mai mare din lumea interlopă și nu vrea să aibă probleme cu ei.

3. Martorul G.C. era administrator la societatea care deține localul "A.E." situat în municipiul Cluj-Napoca. În vara anului 2005, în bar au venit doi tineri identificați în persoana inculpaților M.I.B. și P.I. care au provocat scandal în local și au afirmat față de un martor că trebuie să-i angajeze pe ei în calitate de oameni de ordine. Din acel moment, cei doi inculpați au frecventat în mod repetat localul, fiind însoțiți de mai mulți tineri care sunt cunoscuți că se ocupă cu furturile din localuri.

Într-o seară, martorul G.D., angajat în calitate de om de ordine, a încercat să-l scoată afară din local pe un tânăr cunoscut sub porecla de "C.". Martorul G.C. a precizat că au existat mai multe plângeri din partea clienților localului care au reclamant dispariția unor bunuri, bănuiala îndreptându-se spre "C."

Sus-numitul a refuzat să părăsească localul și și-a chemat prietenii prin telefon, la scurt timp, în local făcându-și apariția 10 - 12 tineri care l-au înconjurat pe martorul G.D. Dintre tinerii chemați de "C." în bar au fost identificați inculpații M.I.B., P.I. și S.A.V. În altercația care a urmat, numitul "C." l-a lovit pe martorul G.D. iar inculpatul S.A.V. a încercat să-l lovească și el pe martor dar nu a mai reușit deoarece la fața locului a venit poliția. Tinerii veniți în local l-au amenințat cu bătaia pe administrator - martorul G.C.

Paza localului era asigurată de martorul G.D., care a declarat cu privire la primul incidentul din vara anului 2005 faptul că inculpații M.I.B. și P.I. au venit în bar și s-au legat de fratele lui spunând "că fac popice cu el pe jos" și "o să vină ei oameni de ordine în club". Martorul a precizat că cei doi inculpați au insistat pe lângă patron să-i angajeze pe ei ca oameni de ordine dar au fost refuzați.

Martorul a afirmat că a fost agresat cu ocazia scandalului provocat de "C." suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 zile îngrijiri medicale. Ulterior, S.A.V. și M.I.B. au venit în local și l-au întrebat pe martorul G.D. cât câștigă și câți colegi are fără să-i precizeze scopul acestor întrebări.

În local, mai era angajat, în aceeași calitate de om de ordine și martorul V.A. care a confirmat declarațiile patronului și ale colegului său cu privire la incidentele provocate de cei trei inculpați.

4. Martorul O.E.A. a declarat că din luna mai 2005 a fost angajat în calitate de administrator la clubul "T." situat în mun. Cluj-Napoca. Din luna mai 2005, în local și-au făcut apariția inculpații Ț.V.A., S.A.V., P.I., M.I.B. și alți tineri pe care martorul nu i-a recunoscut, dorind să se angajeze ca oameni de ordine în bar. Martorul le-a spus că nu mai sunt locuri libere, moment în care inculpații au solicitat să discute cu patroana localului, singura persoană abilitată să dispună cu privire la angajarea personalului din local.

Deoarece inculpații au folosit un ton amenințător, patroana localului s-a închis în biroul ei și l-a rugat pe administrator să le comunice acestora că nu este în local. Tot cu această ocazie, inculpații l-au amenințat cu bătaia pe martorul C.V.I. (unul dintre oamenii de ordine angajați la local) cerându-i să plece, lui și colegului său. Totodată, inculpații i-au spus că vor provoca, direct sau indirect scandal în club și o vor determina în această modalitate pe patroană să-i concedieze pe el și pe colegul său și să-i angajeze în schimb pe ei.

Din acel moment, martorul C.V.I. nu s-a mai prezentat la locul de muncă cunoscând faptul că inculpații sunt persoane violente, recurgând la violențe, amenințări, scandaluri și în alte localuri, folosind aceste modalități de constrângere pentru a fi angajați ca oameni de ordine.

Martorul C.V.I. a precizat că a fost amenințat de inculpații Ț.V.A., M.I.B., S.A.V. și S.A.R. și posibil și de numitul C.

Martorul O.E.A. a declarat că după două zile de la primul incident, inculpații au revenit în local solicitând să se întâlnească cu patroana pentru a discuta despre angajarea lor în calitate de oameni de ordine. Văzând insistențele inculpaților, patroana, pe nume R.R., a avut o întâlnire cu inculpatul M.I.B. la care a participat inițial și martorul O.E.A. dar în momentul în care acesta din urmă l-a întrebat pe inculpat cum va decurge colaborarea dintre ei în cazul unei angajări, inculpatul i-a răspuns că el "nu ascultă de nimeni".

Pentru a evita un posibil scandal, patroana R.R. i-a cerut martorului O.E.A. să nu mai participe la discuție iar acesta a declarat că, în opinia sa, s-a ajuns la o înțelegere între inculpatul M.I.B. și patroana barului în sensul că "tinerii au primit ceva pentru a lăsa clubul în pace".

Martorul a ajuns la această concluzie deoarece ulterior inculpații au frecventat barul dar nu au mai provocat scandaluri deși, așa cum am arătat inițial, într-o primă fază aceștia s-au arătat extrem de hotărâți (au recurs la scandaluri, amenințări, violențe fizice) pentru a impune angajarea lor ca oameni de ordine.

Față de inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A. s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de spălare de bani, faptă prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 deoarece se impunea completarea urmăririi penale prin administrarea altor probe și mijloace de probă. S-a dispus disjungerea cauzei și față de învinuiții C.E. și C.P. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, complicitate la șantaj în formă continuată, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. deoarece comisia rogatorie formulată în cauză nu a fost soluționată și au existat indicii cu privire la săvârșirea și altor infracțiuni de către cei doi învinuiți.

Inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi țara, fiind puși în libertate la 26 iulie 2006, după ce hotărârea instanței a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Pentru susținerea acuzării au fost propuse următoarele probe: procesele-verbale de efectuare a unor acte premergătoare; declarațiile părților vătămate: B.R.V., H.S., S.I., O.A., C.D.P., I.D., R.R., G.I.A., H.C.; declarațiile martorilor: O.F.D., B.F.M., P.C., T.C., G.R., C.T., R.T., R.C., P.S., P.A., S.A. (f.245,723), M.R.N., I.C.P., C.D.I., P.E., G.D.A., V.A., D.O., M.G.H., L.I.S., D.R.I., M.S.N., B.G., B.C.A., C.M., S.C.D., M.I., M.A.C., G.C., F.A.I., D.L., N.D.M., C.M., S.F.C., G.R.D., H.A.S., L.F.H., I.I., O.E.A., C.V.I., S.A.O., C.M.; notele de interceptare a convorbirilor telefonice; procesul-verbal de confruntare între partea vătămată H.C. și martorul C.C.; declarația învinuitului C.E.; declarația inculpatului Ț.V.A.; declarația inculpatului F.D.Ș.; declarația inculpatului C.A.; declarația inculpatului S.A.V.; declarația inculpatului S.A.R.; declarația inculpatului M.I.B.; declarația inculpatului P.I.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului Ț.V.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului F.D.Ș.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului C.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului S.A.V.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului S.A.R.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului M.I.B.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului P.I.

Inculpații nu au recunoscut acuzațiile, prin declarațiile date negând orice implicare în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În faza cercetării judecătorești, în ce privește acuzațiile formulate prin rechizitoriu la punctul notat cu litera A au fost administrate următoarele probe: declarațiile inculpaților Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A.; declarațiile părților vătămate R.R., O.A., C.D.P., B.R., H.S., G.I. și I.D.; declarațiile martorilor T.C., B.F., G.R., C.A.T., D.R., M.S., D.R.I, P.C., M.S., B.G., C.M., Ș.C.D., B.C.A., O.F.D., I.I. și C.E.

La cel notat cu litera B, următoarele probe: declarațiile inculpaților Ț., Ș., S., M. și P., declarațiile martorilor P.S., R.C., C.V.I., C.M., S.A.V., D.A.S., D.O., P.A., L.I.C., G.D., O.E., P.E., N.D., D.L. toate din Dosarul cu nr. 5922/2006 format după disjungere și readus prin conexare în dosarul 3197/2006, S.F.C., R.T., S.A.O., I.C.P., L.F.H., V.A. și G.C.

De asemenea, sub aspect probator au fost avute în vedere notele privind redarea convorbirilor telefonice, certificate prin Încheierea penală nr. 83 din 14 februarie 2006, dată în ședință publică de Tribunalul Cluj.

Din coroborarea acestora, în sensul prevăzut de art. 62 și 63 C. proc. pen., instanța, respectând modul de prezentare a faptelor în rechizitoriu, cu punctele A) și B), reține în fapt următoarele:

A) Începând cu vara anului 2004, Casinoul C. din Cluj-Napoca, ce funcționa în cadrul SC M. SRL Cluj-Napoca, a intrat în criză financiară din motive ce fac obiectul urmăririi penale în dosarul disjuns din prezentul, având ca obiect evaziune fiscală și spălare de bani, în care alături de inculpații Ț.V.A, F.D.Ș. și C.A. sunt cercetați, având calitatea de învinuiți, C.E. și C.P..

Urmările acestei crize financiare au fost resimțite de jucători, ale căror câștiguri la mese nu au mai fost onorate, deoarece în casierie nu mai erau bani pentru efectuarea plăților, și de angajați, ale căror salarii, fie nu au fost plătite la timp, fie nu au mai fost plătite.

În primăvara anului 2005, unii dintre jucători au depus reclamații la Garda Financiară, martorii O.F.D. și C.T.A., iar după începerea urmăririi penale din prezentul dosar au fost depuse reclamații și la poliție de către părțile vătămate B.R., H.S., S.I., O.A., R.R., C.D.P., G.I., scopul fiind recuperarea sumelor de bani câștigate, deținute de aceștia în forma jetoanelor valorice ori a sumelor de bani plătite pentru jetoane inculpaților Ț.V.A. și F.D.Ș.

Inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. au fost angajații localului atât înainte de reorganizare, ce a avut loc în anul 2003, cât și după, până la închidere în luna august 2005, ca agenți de pază. În această calitate ei au convenit cu patronul, C.P., și cu administratorul, martorul C.E., ca salariul să le fie plătit în jetoane, pe care în baza aceleiași înțelegeri cu cei doi, le împărțeau la mesele de joc, contravaloarea urmând să le fie plătită direct de jucători.

Jetoanele au fost împărțite clienților pe care îi cunoșteau, și anume părților vătămate mai sus arătate, persoane dependente de jocurile de noroc și care de nenumărate ori au recurs la acest gen de împrumuturi atât de la ei cât și de la alți jucători, care frecventau casino-ul de câțiva ani, și erau solvabili. Împrumuturile aveau la bază acordul acestora cu privire la primirea lor cu titlu de împrumut, cu privire la plată și cu privire la plata unui bonus în caz de câștig.

Astfel, au primit jetoane cu titlu de împrumut, cu obligația efectuării plății către cei doi inculpați, părțile vătămate B.R., S.I., O.A., R.R., I.D.,G.I. și C.D.P.

Inculpatul C.A., client fidel al localului ca jucător, a pus și el în joc jetoane, primite de la C.E. și C.P. în urma creditării casino-ului cu diferite sume de bani, urmând să recupereze contravaloarea acestora și de la jucători, în aceleași condiții ca inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș.

Dintre părțile vătămate, B.R., I.D. și G.I. nu au reușit să restituie la termen împrumuturile, astfel încât inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. au început să exercite presiuni asupra lor pentru a-i determina să urgenteze plata.

Astfel: - în toamna anului 2004, fără a se putea stabili cu exactitate data, noaptea în jurul orei 2400, inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș., împreună cu alte persoane a căror identitate nu poate fi stabilită, s-au deplasat cu două autoturisme la domiciliul cumnatei lui G.I., unde acesta locuia, cu scopul de a-l determina să plătească contravaloarea jetoanelor ce îi fuseseră împrumutate. A doua zi, de teamă că ar putea suporta consecințele unei infracțiuni de lovire sau alte violențe fizice dacă nu plătește, partea vătămată a părăsit Clujul, mutându-se la București; - la sfârșitul lunii august 2005, fără ca data să poată fi stabilită exact, după miezul nopții, cei doi inculpați, după o înțelegere prealabilă s-au deplasat la domiciliul lui B.R., zis B., cu același scop. B.R. fusese avertizat de martorul O.F.D. despre vizita ce urma să îi fie făcută și despre intenția celor doi de a-l sechestra până când va plăti. Deoarece avea probleme cu concubina sa, martora H.S., care cu câteva săptămâni înainte plătise un alt împrumut luat de la aceiași inculpați pentru jocuri de noroc, B.R. a hotărât să fugă și avertizat fiind de O.F.D. despre intenția inculpaților, la plecarea din casă a luat un cuțit pe care l-a și folosit agresându-l pe Ț.V.A.

De asemenea, în toamna anului 2004, fără ca data să poată fi stabilită cu exactitate, pe timp de noapte, inculpatul C.A., față de care o parte din datoriile casino-ului erau scadente și neonorate, a înlesnit inculpatului F.D.Ș., care la rândul său avea de recuperat bani, să exercite presiuni asupra părții vătămate I.D. C.A. știa unde locuiește I.D. și a fost de acord să îl însoțească pe F.D.Ș. la domiciliul acestuia, scopul fiind recuperarea datoriilor. Partea vătămată nu se afla în țară fiind plecat în Spania, iar despre vizită și scopul ei a aflat în urma discuției telefonice avute cu fratele său, martorul I.I. Părții vătămate i-a fost indusă o stare de teamă că va suporta consecințele unei infracțiuni de lovire sau alte violențe fizice dacă nu se achită de datorii.

Așadar, părțile vătămate au resimțit constrângerea la care au fost supuse, inculpații reușind să le insufle un puternic sentiment de teamă pentru viața ori libertatea lor, care a determinat din parte-le, fie reacții de violență fizică, cazul lui B.R., care l-a lovit cu cuțitul pe inculpatul Ț.V.A. provocându-i leziuni ce au necesitat îngrijire medicală, fie plecarea pentru o perioadă de timp din localitate sau din țară, cazul lui G.I. și a lui I.D.

În ce privește sumele de bani datorate și pentru care au fost exercitate presiuni asupra lor de către inculpați, părțile vătămate nu le-au plătit, pretențiile materiale ridicate în cursul urmăririi penale fiind derivate din alte împrumuturi, contractate de la inculpați în cursul anilor 2003 - 2005.

În ce privește părțile vătămate R.R., S.I., O.A. și C.D.P., din probele administrate nu se poate reține că inculpații ar fi exercitat asupra acestora acțiuni de constrângere psihică sau fizică pentru a-i determina să restituie împrumuturile pe care le-au luat la masa de joc de la inculpați.

În aceeași situație se află și partea vătămată H.S. în ce privește împrumutul pe care l-a plătit pentru concubinul ei, B.R., la începutul lunii august 2005. Aceasta a arătat expres prin declarația dată, că a acceptat plata fără să fi fost amenințată de inculpați, la solicitarea concubinului ei care i-a promis că dacă îl ajută nu va mai juca.

Prin declarațiile date în fața instanței de judecată, niciuna din părțile vătămate nu a mai susținut această calitate ori pretențiile bănești formulate față de inculpați, acceptând audierea în calitate de martor. Fiindu-le solicitate explicații în legătură cu schimbarea poziției lor procesuale, fiecare în parte a arătat că a depus reclamație la solicitarea polițiștilor de la crimă organizată, în considerarea faptului că urmărirea penală fusese demarată la acel moment și față de patronii casino-ului, pe care îi consideră singurii vinovați de situația financiară dezastruoasă în care au ajuns, atât ei, cât și inculpații.

Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, descrisă la punctul A din rechizitoriu, reține instanța de fond că inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A., nu s-au constituit în grup infracțional organizat cu scopul comiterii infracțiunii de șantaj, față de jucătorii casino-ului C. din Cluj-Napoca, respectiv pentru constrângerea acestora de a juca, de a lua de la ei jetoane cu titlu de împrumut și de a plăti acestora contravaloarea cu dobândă între 20% - 40% pe zi, fapt pentru care a dispus achitarea inculpaților pentru inexistența faptei.

A apreciat instanța de fond că acțiunile la care au recurs inculpații pentru recuperarea sumelor de bani împrumutate părților vătămate B.R., I.D. și G.I., constând în contravaloarea jetoanelor, se înscriu în elementul material al infracțiunii de șantaj, iar activitatea lor întrunește elementele constitutive sub aspectul laturii obiective și subiective ale acestei infracțiuni.

Cu privire la infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., reține instanța de fond că a fost dovedită existența acestei infracțiuni doar cu privire la părțile vătămate B.R., I.D. și G.I., iar pentru inculpatul C.A. se reține doar complicitatea acestuia la infracțiunea de șantaj cu privire la partea vătămată I.D.

Ca atare, instanța de fond a dispus condamnarea celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu privire la părțile vătămate B.R., G.I. și I.D., iar pentru infracțiunea de șantaj comisă împotriva părților vătămate H.S., S.I., O.A., C.P.D. și R.R. a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la faptele reținute la punctul B din rechizitoriu, reține instanța de fond că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, dispunând condamnarea inculpaților Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. pentru această infracțiune.

Pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. reține instanța de fond că această infracțiune nu a fost probată, părțile vătămate arătând că nu doresc să formuleze vreo plângere penală împotriva inculpaților, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., privind părțile vătămate H.C.A., P.E., O.E. și C.V.I.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații Ț.V.A., F.D.Ș., Ș.A.V., C.A., S.A.R., M.I.B. și P.I.

În apelul parchetului este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpaților Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 194 alin. (1) C. pen., cu privire la părțile vătămate S.I., O.A., C.P.D. și R.R., fapte prevăzute la punctul A din rechizitoriu.

De asemenea, este criticată sentința instanței de fond și sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunile de șantaj prevăzute la pct. B din rechizitoriu.

Parchetul critică și netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților Ț.V.A. și F.D.Ș. pentru șantaj, arătând că sunt prea mici.

În susținerea apelului său inculpatul P.I. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 pentru inexistența faptei, iar în subsidiar în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Inculpatul M.I.B. a solicitat achitarea pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 194 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că nu există probe la dosar care să facă dovada vinovăției sale.

Inculpatul C.A. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că simpla sa prezență împreună cu inculpatul F.D.Ș. la domiciliul părții vătămate I.D. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la șantaj.

Reține instanța de apel că celelalte apeluri ale inculpaților nu au fost motivate, fiind susținute oral de către apărătorii aleși, fiind examinate în partea introductivă a deciziei.

Prin Decizia penală nr. 26/A din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ț.V.A., F.D.Ș., C.A., S.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. împotriva Sentinței penale nr. 211 din 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3791/108/2006 din 09 mai 2006.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași sentințe.

A desființat în parte sentința primei instanțe, în latura penală, în privința infracțiunilor de șantaj, și, rejudecând cauza sub acest aspect:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului Ț.V.A. în pedepsele componente de 9 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., descrisă la cap. "A" din rechizitoriu, și de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, descrisă la cap. "B" din rechizitoriu.

2. În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. la câte o pedeapsă de:

- 1 (un) an închisoare,

iar pe inculpatul C.A. la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, descrisă la cap. "A" din rechizitoriu.

A înlăturat constatarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului F.D.Ș.

3. În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ț.V.A. la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) luni închisoare,

iar pe inculpații S.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. la câte o pedeapsă de:

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, descrisă la cap. "B" din rechizitoriu.

4. a) În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 C. pen. a contopit cele trei pedepse stabilite pentru inculpatul Ț.V.A. respectiv

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., descrisă la cap "A" din rechizitoriu,

- pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, descrisă la cap. "B" din rechizitoriu, și

- pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., descrisă la cap. "B" din rechizitoriu, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) a interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzutele art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

b) În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 C. pen. a contopit, în privința fiecăruia dintre inculpații S.A.V. S.A.R., M.I.B. și P.I., cele două pedepse stabilite, respectiv

- pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, descrisă la cap. "B" din rechizitoriu, și

- pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., descrisă la cap "B" din rechizitoriu, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca acești inculpați să execute câte o pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații apelanți la plata a câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

A.1. Prima instanță a considerat în mod corect că nu există fapta de constituire a unui grup infracțional organizat descrisă la capitolul "A" din rechizitoriu.

Inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A. nu au acționat în mod coordonat ori conform unor roluri prestabilite.

Agresiunile fizice ori psihice asupra părților vătămate erau exercitate în funcție de comportamentul victimei în privința restituirii împrumutului, fără a exista un consens neechivoc între cei trei în sensul alăturării acțiunilor celor trei inculpați, al supunerii unei discipline sau al acționării potrivit unui plan.

A.2. Prima instanță a apreciat corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj fată de părțile vătămate B.R., G.I.A. și I.D.

Sub acest aspect, declarațiile părților vătămate se coroborează cu cele ale martorilor și cu notele de redare a convorbirilor telefonice, probe din care rezultă că cei trei inculpați au recurs la violențe fizice (față de I.D., G.I.) ori lipsire de libertate (față de B.R.) pentru a recupera împrumuturile acordate părților vătămate.

Însă, tribunalul a considerat în mod eronat că nu ar exista actele materiale de șantaj împotriva părților vătămate H.S., S.I., O.A., C.D.P. și R.R.

Sub acest aspect, curtea de apel observă că prima instanță a ținut cont doar de declarațiile date de părțile vătămate în faza de cercetare judecătorească, prin care au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale. Instanța de apel a avut în vedere declarațiile date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale, întrucât aceste persoane nu au oferit explicații serioase sau plauzibile pentru adoptarea noii poziții procesuale, diametral opusă față de precedenta.

a) Probatoriul referitor la părțile vătămate B.R. și H.S. este comun.

H.S. este concubina lui B.R., iar inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. au exercitat amenințări și împotriva acesteia, solicitându-i restituirea sumei împrumutate concubinului său. Nu are nicio relevanță faptul că ea nu a împrumutat în mod direct de la inculpați vreo sumă de bani, atât timp cât inculpații au amenințat-o cu bătaia solicitându-i în mod direct restituirea sumelor de bani.

Amenințările la adresa părții vătămate H.S. au avut loc în două etape, în ambele situații inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. prezentându-se la domiciliul acesteia, unde locuia și partea vătămată B.R. La prima vizită, inculpatul Ț.V.A. i-a zis părții vătămate "că poate să închidă poarta cu 10 lacăte, că el tot va intra în casă dacă nu primește banii în acea zi iar suma va fi dublă". Cu ocazia celei de-a doua vizite, i-a zis că va intra peste ei și îl va omorî pe B.R. Partea vătămată H.S. mai arată că, de frică, a făcut rost de suma cerută și le-a dat-o inculpaților fiindcă nu dorea ca cei doi să mai vină la ea acasă, pentru că inculpatul Ț.V.A. s-a repezit la ea în fața copiilor ei.

Așadar, amenințările și solicitările restituirii sumelor de bani s-au făcut în mod direct și față de partea vătămată H.S.

Deși în faza cercetării judecătorești partea vătămată H.S. revine asupra declarației date în faza de urmărire penală, aceasta nu a oferit o explicație plauzibilă pentru schimbarea conduitei sale procesuale, iar noua declarație nu se coroborează cu ansamblul materialului probator. Susținerea că declarația dată în faza de urmărire penală a semnat-o pentru a-l scăpa pe concubinul său de la o posibilă condamnare, pentru că l-ar fi tăiat pe inculpatul Ț.V.A., nu poate fi luată în considerare întrucât partea vătămată H.S. a dat o declarație olografă, amplă și cursivă, în care descrie și circumstanțele în care partea vătămată B.R. a folosit cuțitul, respectiv după ce a fost agresat de inculpatul Ț.V.A., care avea și el ceva în mână și a încercat să-l prindă și să-l lovească pe B.R. Prin urmare, instanța de apel consideră că nu sunt motive pentru a crede că partea vătămată H.S. nu a declarat adevărul în faza de urmărire penală.

b) Și partea vătămată S.I. a împrumutat, împreună cu B.R., sume de bani de la inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș., pe care le-au pierdut împreună la cazinou. Întrucât împrumutul a fost luat în comun, amenințările i-au vizat pe amândoi.

Presiunile exercitate de inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. împotriva părții vătămate S.I. reies din declarațiile date de acesta, p.v. B.R., p.v. C.D.P. și martorul O.F.D., care confirmă împrejurarea că părții vătămate S.I. i-a fost frică de amenințările și bătăile celor doi, atât el, cât și p.v. B.R. părăsind separat țara din acest motiv.

c) Referitor la partea vătămată O.A., însuși inculpatul Ț.V.A. recunoaște că l-a agresat, însă a susținut că nu pentru recuperarea sumelor de bani. Însă probele administrate dovedesc că mobilul agresiunii a fost recuperarea împrumuturilor acordate părții vătămate, nu intenția de a aplana un conflict pe care aceasta l-ar fi avut cu alt client al cazinoului.

Agresiunea și amenințările la adresa părții vătămate O.A. reies din declarațiile date de acesta, partea vătămată S.I., partea vătămată C.D.P. și martorul O.F.D.

Cu ocazia audierii în fața primei instanțe, partea vătămată O.A. a revenit parțial asupra declarațiilor inițiale, arătând că nu a fost amenințat decât de inc. Ț.V.A., nu și de inc. F.D.Ș. care îi este prieten, confirmând și faptul că a fost agresat de inculpatul Ț.V.A. Cu toate acestea, probele amintite anterior atestă participarea ambilor inculpați la comiterea actului material de șantaj împotriva acestei părți vătămate.

d) Și în privința părții vătămate C.P.D. există suficiente probe care demonstrează faptul că acesta a fost șantajat de inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș.

Declarația sa se coroborează cu a martorei C.M. (barman la cazinou) și cu a inc. C.A., precum și cu o convorbire telefonică interceptată între martorul C.E. (administratorul cazinoului) și o persoană necunoscută.

Și această parte vătămată a revenit în faza judecății asupra declarațiilor de la urmărirea penală, arătând că nu s-a simțit amenințat de inc. Ț.V.A., de care nu îi este frică, și că, în schimb, se teme de poliția D.I.I.C.O.T., deoarece polițistul care se ocupa de caz l-a avertizat să aibă grijă ce face și cu ce se ocupă. Nici această revenire asupra declarației anterioare nu a fost luată în considerare, întrucât reține instanța de apel că explicația oferită nu este verosimilă, iar atitudinea amenințătoare a inculpaților și sentimentul de teamă au fost remarcate și de alte persoane decât partea vătămată C.P.D.

e) Referitor la partea vătămată R.R., faptul că acesta a luat împrumuturi de la inc. F.D.Ș. este confirmat de părțile vătămate O.A. și C.D.P., în timp ce amenințările pentru restituirea împrumutului și presiunea exercitată în acest sens de inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A. reies din propriile declarații, care concordă, în parte, în ambele faze procesuale.

Reține instanța de apel că sunt dovedite toate actele materiale descrise capitolul "A" din rechizitoriu și, cum acestea au fost comise cu vinovăție și întrunesc fiecare elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, inculpații Ț.V.A., F.D.Ș. și C.A. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței.

Reține instanța de apel că nu poate fi primită susținerea că infracțiunea de șantaj nu ar putea fi săvârșită în formă continuată. În cauză sunt întrunite condițiile art. 41 alin. (2) C. pen., inculpații săvârșind la intervale diferite de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de șantaj.

În consecință, s-a descontopit pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului Ț.V.A. în pedepsele componente de 9 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., descrisă la cap. "A" din rechizitoriu, și de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, descrisă la cap. "B" din rechizitoriu.

La aplicarea pedepselor principale s-au avut în vedere numărul actelor materiale la care a participat fiecare inculpat (Ț.V.A. și F.D.Ș. - câte 8, C.A. - 2) și conduita procesuală necorespunzătoare (inculpații au încercat pe tot parcursul procesului penal să inducă în eroare organele judiciare, îngreunând serios aflarea adevărului în cauză).

Pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., descrisă la cap. "A" din rechizitoriu, au fost condamnați inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare, iar inculpatul C.A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare, apreciindu-se că stabilirea pedepselor în aceste cuantumuri este suficientă pentru îndreptarea făptuitorilor.

Drept consecință s-a înlăturat constatarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului F.D.Ș.

Curtea de apel reține că prima instanță a individualizat în mod corect pedepsele accesorii, interzicând inculpaților F.D.Ș. și C.A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați, inculpații devin nedemni să fie aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Având în vedere că inculpatul F.D.Ș. s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de funcția pe care o ocupa și de activitatea pe care o desfășura (om de ordine la cazinou), tot în mod just a procedat tribunalul interzicând acestuia, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prev. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. de a desfășura activități prin care să asigure respectarea ordinii în localuri publice.

B.1. Prima instanță a considerat în mod corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat descrisă la capitolul "B" din rechizitoriu.

Inculpații Ț.V.A., S.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. s-au asociat într-un grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni de șantaj.

Inculpații acționau de fiecare dată în număr de cel puțin trei, activitatea fiind condusă de inculpatul Ț.V.A., care avea autoritate asupra celorlalți.

Modul în care au acționat inculpații denotă faptul că aceștia aveau roluri prestabilite, un plan după care își desfășurau activitățile de constrângere a părților vătămate, precum și scopul comun de a dobândi foloase în mod injust prin determinarea victimelor să-i remunereze pentru așa-zisele servicii de ordine în localuri.

De asemenea, este evidentă acceptarea celorlalți patru inculpați de a se conforma unei discipline și sub directa autoritate a liderului grupării - inculpatul Ț.V.A.

Inculpații acționau în mod coordonat în scopul de a se impune ca oameni de ordine în majoritatea localurilor din municipiul Cluj-Napoca, fiind relevante în acest sens discuțiile purtate telefonic între membrii grupului "am vrut să te întreb, nu merem la aia de pe Ș.? Să merem mâine sau să trimitem pe cineva să spargă vreo trei pahare. Că văd că trebuia să sune și n-o sunat".

În privința sancțiunilor, se observă că pedepsele principale au fost aplicate conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în cuantumul maxim prevăzut de lege pentru infracțiunea de șantaj care a intrat în scopul grupului infracțional organizat (5 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 6 luni la 5 ani), proporționale cu pericolul social al faptei și al făptuitorilor, în condițiile în care aceștia au creat și întreținut o atmosferă de teroare în rândurile patronilor de baruri din mun. Cluj-Napoca și clienților acestora, iar acțiunile lor constau de fiecare dată în violențe fizice, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele complementare, interzicând inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați, inculpații devin nedemni să fie aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Având în vedere că cei cinci inculpați s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii de funcțiile pe care le ocupau și de activitatea pe care o desfășurau (oameni de ordine), tot în mod just a procedat tribunalul interzicând acestora exercitarea dreptului prev. la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. de a desfășura activități prin care să asigure respectarea ordinii în localuri publice.

B.2. Reține instanța de apel că tribunalul a considerat în mod eronat că nu există infracțiunea de șantaj descrisă la cap. "B" din rechizitoriu pentru săvârșirea căreia inculpații Ț.V.A., S.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. au constituit grupul infracțional organizat.

Faptul că o parte a persoanelor vătămate și a martorilor audiați au revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală nu are relevanță atât timp cât actele de șantaj sunt confirmate de o probă obiectivă - înregistrările audio.

a) Actul material comis față de partea vătămată H.C. este dovedit prin declarațiile date în faza de urmărire penală de aceasta, martorul S.F.C. (barman la club), martora G.R. și martorul D.L. (om de ordine), din care reiese faptul că, după amenințări cu scandaluri în cazul în care nu sunt angajați oameni de ordine, în local și-au făcut apariția niște persoane care au provocat scandal, urmate de inculpații Ț.V.A., M.I.B. și P.I., care au obligat-o pe H.C. să le plătească lunar o sumă de bani pentru a înceta scandalurile în local.

Nu poate fi primită revenirea martorului S.F.C. asupra declarației din faza de urmărire penală, cu motivarea că a dat acele declarații pentru a scăpa de repetatele chemări la poliție, deoarece este lipsită de o justificare serioasă. Mai mult, martorul D.L. confirmă parțial și în fața instanței starea de fapt descrisă în actul de sesizare.

Partea vătămată H.C., nici nu s-a prezentat pentru a da o declarație în fața instanței, trimițând numai un înscris notarial prin care arată că își retrage plângerea inițială și nu mai are nicio pretenție față de inculpați, însă instanța de apel reține că o asemenea declarație, extrajudiciară, nu poate fi luată în considerare.

b) De asemenea, a fost probat și actul material de șantaj comis de inculpații Ț.V.A., S.A.V. și S.A.R. împotriva persoanei vătămate P.E., asociat al SC B. SRL Acesta a arătat că fostul om de ordine al localului a fost agresat pentru că nu a acceptat să plece, după care i-au comunicat că, începând din acea seară, ei sunt noii oameni de ordine. Agresiunea asupra fostului om de ordine este confirmată și de inculpatul S.A.R. În plus, inculpatul Ț.V.A. a afirmat că inculpatul S.A.V. l-a agresat pe p.v. P.E.

În faza de judecată, persoana vătămată P.E., audiată ca martor pentru că nu a dorit să participe la proces în calitate de parte vătămată sau civilă, a revenit asupra declarațiilor de la urmărirea penală, arătând că declarațiile de la urmărire penală sunt "consecința întrepătrunderii informațiilor din presă și zvonul public cu privire la inculpați". Această explicație nu a fost primită, întrucât oricât de puternice ar fi reacțiile presei locale sau zvonul public, acestea nu pot duce, logic, la schimbarea percepției asupra unor realități constatate, astfel încât acele constatări să fie interpretate că nici nu au existat vreodată.

c) După același tipar, inculpații M.I.B., P.I. și S.A.V. au acționat în clubul "A.E.", amenințând și agresând oamenii de ordine, pentru a determina "angajarea" lor, în realitate dorind obținerea unei taxe de protecție.

Astfel, martorii G.D.A., V.A. și D.O. confirmă altercația ce a avut loc în clubul "A.E.", precum și scopul acestei agresiuni - înlăturarea, discreditarea oamenilor de ordine, perceperea unei taxe de protecție pentru evitarea scandalurilor ulterioare.

Și în această situație, administratorul localului, G.C., în faza de judecată, revine parțial asupra declarațiilor date inițial, fără nicio explicație, afirmând că nu a perceput acele scandaluri ca fiind provocate în vederea angajării inculpaților ca oameni de ordine. Această retractare a declarației inițiale nu se coroborează cu ansamblul probator, motiv pentru care instanța a înlăturat-o.

d) În aceeași perioadă, inculpații Ț.V.A., S.A.V., P.I., M.I.B. și S.A.R. s-au prezentat la clubul "T." din municipiul Cluj-Napoca, unde au folosit amenințări la adresa omului de ordine, martorul C.V.I., precum și asupra administratorului O.E.A. sau asociatului R.R. pentru a fi angajați ca oameni de ordine. Aceeași stare de fapt o confirmă și managerul clubului, martorul I.I.

Cu toate că inculpaților li s-a precizat că nu mai sunt locuri libere pentru a fi angajați ca oameni de ordine, ei au insistat, folosind un limbaj agresiv (I.I., O.E.A.), după care au trecut la amenințarea omului de ordine, martorul C.V.M., cerându-i acestuia și colegului său să nu mai vină la serviciu, urmând să preia ei clubul, și amenințându-l cu bătaia și cu trimiterea în local a unor "săgeți" (alți tineri din anturajul lor) care să facă scandal în club și astfel o vor determina pe patroană să îl dea afară, moment al discuției în care patrona R.R. s-a închis în biroul ei, fiindu-i frică.

Ulterior, atât C.V.I., cât și O.E.A. au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală. Primul arată că a fost amenințat de organele de poliție să declare astfel, în realitate nefiind amenințat de inculpați. Secundul susține că aspectele relatate în faza de urmărire penală nu le-a cunoscut în mod direct, ci indirect, din relatările martorului C.V.I. Aceasta presupune, pe lângă împrejurarea că declarația sa nu poate fi înlăturată, chiar dacă nu a perceput direct evenimentele, și că declarația martorului C.V.I. din faza de urmărire penală exprimă realitatea, întrucât aspectele prezentate în conținutul acesteia le-a relatat și altor persoane. Așadar, au fost dovedite toate actele materiale descrise capitolul "B" din rechizitoriu și, cum acestea au fost comise cu vinovăție și întrunesc fiecare, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, inculpații Ț.V.A., S.A.V., S.A.R. M.I.B. și P.I. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații Ț.V.A., F.D.Ș., Ș.A.V., C.A., S.A.R., M.I.B. și P.I.

În recursul parchetului este criticată soluția de achitare a inculpaților Ț.V.A. F.D.Ș. și C.A. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fapte pentru care apreciază că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare în înțelesul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Se arată că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpații se fac vinovați și de comiterea acestei infracțiuni, fapt pentru care solicită condamnarea.

În cazul în care se va reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, parchetul solicită a fi analizată incidența art. 8 din Legea nr. 39/2003 sau aplicarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., întrucât există participație a subiecților activi ai infracțiunii de șantaj ceea ce impune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Inculpatul F.D.Ș. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii acestora, iar că modalitate de executare fie suspendarea condiționată, fie suspendarea sub supraveghere.

Inculpatul F.D.Ș. invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul C.A. critică decizia recurată pentru nelegalitate, întrucât instanța de apel a dispus condamnarea sa pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată fără a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Astfel, arată inculpatul că, deși instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., instanța de apel l-a condamnat pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată ca autor al acestei infracțiuni, fapt pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Un alt motiv de nelegalitate, invocat de inculpatul C.A. pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, este că instanța i-a respins o cerere esențială pentru a-și dovedi vinovăția și care putea influența soluția procesului și anume reaudierea inculpatului F.D.Ș., a părții vătămate I.D. și a martorului I.I.

În subsidiar, inculpatul C.A. solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., în susținerea recursului, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Inculpații Ț.V.A., Ș.A.V., M.I.B. și P.I. au criticat ambele hotărâri apreciind că s-a făcut o greșită aplicarea a legii, s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința pronunțării unei soluții greșite de condamnare fapt pentru care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

Invocă inculpații cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 171 și 18 C. proc. pen.

Inculpatul S.A.R., a solicitat repunerea în termenul de recurs, iar în fond a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că este prea aspră în raport de circumstanțele personale și reale ale comiterii faptei.

Inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și 18 C. proc. pen., susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte reține că doar recursul inculpatului C.A. este întemeiat sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, celelalte recursuri fiind nefondate, fapt pentru care urmează a fi respinse, ca atare pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.A., reține Înalta Curte că, acesta este întemeiat doar sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei.

Astfel, inculpatul C.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 211 din 11 iulie 2008, Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen., înlăturând disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia atacată, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului C.A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținând faptul că inculpatul a comis infracțiunea unică de șantaj în calitate de autor fără a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul C.A. i-a sprijinit moral și material pe inculpații Ț.V.A. și F.D.Ș., prin acte repetate, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale știind că aceștia desfășoară activități de recuperare a unor sume de bani, prin violențe și constrângeri de la părțile vătămate, încadrarea juridică corectă a faptei este de complicitate la infracțiunea de șantaj în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care va dispune în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei.

Înalta Curte va aplica inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni o pedeapsă de 9 luni închisoare, apreciind că aceasta este în măsură să asigure finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Celălalt motiv de recurs invocat de inculpatul C.A., în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât i s-a respins cererea de probatorii și anume reaudierea coinculpatului F.D.Ș., a părții vătămate I.D. și a martorului I.I. nu este întemeiată.

Inculpatul F.D.Ș. a fost audiat de către Curtea de Apel Timișoara la termenul din 15 februarie 2010, ocazie cu care acesta arată că își menține declarațiile date până în prezent, nu mai are nimic de adăugat și se consideră nevinovat.

Inculpatul C.A. a fost prezent în instanță la termenul din 15 februarie 2010, având posibilitatea să formuleze întrebări, astfel încât Înalta Curte apreciază că cererea formulată de inculpat în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru reaudierea inculpatului F.D.Ș. și a părții vătămate I.D. și a martorului I.I., reprezintă doar o încercare de tergiversare a soluționării cauzei.

Cu ocazia soluționării recursului, Înalta Curte, având în vedere disp. art. 38516 C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când (...) instanțele de fond și apel nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, a adus la cunoștința inculpaților prezenți că au dreptul de a da o declarație în fața instanței de recurs, punându-le în vedere disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar recurenții au arătat că înțeleg să-și mențină declarațiile date până în prezent.

În raport de poziția adoptată de inculpați, Înalta Curte apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi reaudiat inculpatul F.D.Ș., în cauză nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet nu este întemeiat.

Soluția de achitare dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel cu privire la inculpații Ț.V.A., C.A. și F.D.Ș., referitor la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este legală și temeinică, în mod corect reținând instanțele inferioare că fapta nu există.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constituie infracțiune "inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional organizat".

La alin. (2) lit. a) se definește grupul infracțional organizat ca fiind "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material".

Ca atare din economia acestor dispoziții legale rezultă că pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă de timp și să acționeze în mod coordonat.

În cauza dedusă judecății, reține Înalta Curte că materialul probator administrat în cauză nu a evidențiat caracteristicile unui "grup infracțional organizat" cu privire la faptele descrise la pct. A din rechizitoriu, cât timp, niciodată cei trei inculpați, respectiv Ț.V.A., C.A. și F.D.Ș., nu au acționat împreună în mod coordonat și nu s-au constituit într-un grup infracțional pentru a comite infracțiunile de șantaj reținute în sarcina lor.

Astfel din probele administrate în cauză rezultă că fiecare inculpat deținea jetoane pe care le împrumutau părților vătămate, care erau persoane dependente de jocurile de noroc și chiar fideli ai localului.

Ulterior, inculpații au folosit violența și amenințările pentru a le constrânge pe părțile vătămate să le restituie împrumutul și dobânda aferentă, însă niciodată cei trei inculpați nu au acționat în mod organizat, coordonat, ei acționând în grup de câte două persoane, fapt ce exclude existența infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Nici infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, sau infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. nu pot fi reținute în cauză cât timp pluralitatea de făptuitori, acționarea în mod coordonat, stabilirea unor atribuții în sarcina fiecărui participant și continuitatea în timp a activității grupului, sunt trăsături caracteristice necesare pentru acest gen de infracțiuni, diferența fiind determinată de natura infracțiunilor ce intră în sfera de acțiune a acestor grupuri infracționale.

Nici disp. art. 75 lit. a) C. pen. nu sunt aplicabile în cauză.

Potrivit acestor dispoziții legale, constituie circumstanță agravantă săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, or, așa cum am menționat anterior, niciodată cei trei inculpați nu au acționat împreună, amenințările și violențele la adresa părților vătămate, fiind folosite de unul sau doi inculpați, niciodată cei trei inculpați nu au acționat în același timp, în mod coordonat față de părțile vătămate.

Motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpații Ț.V.A., C.A. și F.D.Ș., în sensul achitării lor pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv, complicitate la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului C.A. [fapta prev. la lit. A) din rechizitoriu], nu este incident în cauză.

Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Ca atare, există eroarea gravă de fapt, în accepțiunea legii, atunci când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor dosarului.

Rezultă că pentru a fi reținută eroarea gravă de fapt, trebuie să se constate că această eroare a influențat decisiv soluția dată în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că în cauză nu a fost comisă o eroare gravă de fapt, situația de fapt fiind corect stabilită de instanța de apel, însușită și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, situație de fapt rezultată în urma analizării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză și corect încadrate juridic.

Instanța de prim control judiciar a făcut o analiză completă și judicioasă prin aprecierea coroborată asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, făcând referiri concrete la mijloacele de probă administrate, stabilind, în mod corect, că inculpații Ț.V.A., C.A. și F.D.Ș., se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de șantaj în formă continuată (în forma complicității pentru inculpatul C.A.), reținute la punctul A din rechizitoriu.

Ca atare, criticile aduse de inculpați cu referire la această infracțiune, solicitând a se reține că nu sunt vinovați nu sunt întemeiate, probele administrate în cauză dovedind indubitabil vinovăția lor sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

Faptul că părțile vătămate și-au schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală nu poate determina adoptarea unei soluții de achitare a inculpaților, în mod corect instanța de apel, dispunând condamnarea inculpaților pentru toate actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii de șantaj în formă continuată analizată la punctul A din rechizitoriu.

La pronunțarea acestei soluții, instanța de apel a avut în vedere declarațiile date de părțile vătămate în faza de urmărire penală, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, care fac dovada că inculpații au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Părțile vătămate ca și martorii audiați în faza de urmărire penală au arătat în amănunțime modul în care acționau inculpații pentru a-și recupera sumele de bani pentru care solicitau dobânzi consistente, faptul că recurgeau la amenințări și violențe pentru a le determina pe acestea să restituie într-un timp foarte scurt, atât suma împrumutată cât și dobânda aferentă.

Cu privire la recursurile declarate de inculpații Ț.V.A., Ș.A.V., M.I.B. și P.I., referitor la faptele reținute la punctul B din rechizitoriu, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate.

În mod corect a reținut instanța de apel, ca și instanța de fond, că inculpații Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. se fac vinovați de comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, în vederea comiterii infracțiunii de șantaj.

Probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpații au acționat după un plan prestabilit, fiecare inculpat având sarcini precise și bine stabilite în cadrul grupului, în scopul șantajării mai multor patroni de localuri din Cluj-Napoca pentru a-i determina să le dea diferite sume de bani.

Instanța de fond a realizat o analiză judicioasă a materialului probator cu privire la aceste fapte, relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate, patroni de restaurante, declarațiile martorilor ca și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din care rezultă că inculpații acționau împreună pentru șantajarea părților vătămate în sensul de a le determina să-i remunereze pentru presupusele activități de asigurare a ordinii în localuri, activități pe care însă nu le desfășurau efectiv, prezentându-se la localurile respective doar pentru încasarea sumelor de bani.

Și infracțiunea de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpaților Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I., a fost dovedită în baza probelor administrate în cauză, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel care a dispus condamnarea inculpaților și sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

Faptul că părțile vătămate, ca și unii dintre martori, au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, unde au arătat în amănunțime, modul în care inculpații intimidau părțile vătămate, le amenințau și recurgeau la violențe pentru a le determina să le dea lunar o sumă de bani, nu poate justifica soluția de achitare dispusă de instanța de fond pentru inexistența infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În realitate, soluția de achitare a inculpaților dispusă de instanța de fond se întemeiază doar pe probele administrate în faza cercetării judecătorești, fiind înlăturate, fără nicio justificare credibilă, cele din faza de urmărire penală.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Analiza dispoziției legale mai sus menționate evidențiază faptul că probele administrate în cele două faze ale procesului penal au aceeași valoare, ele urmează a fi analizate coroborat, iar scopul probelor, astfel cum este evidențiat de disp. art. 62 C. proc. pen., este identic pentru cele două faze ale procesului penal și anume aflarea adevărului.

Ca atare principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să realizeze o analiză coroborată a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, instanța de judecată neavând posibilitatea de a acorda o forță probantă superioară probelor administrate în faza de cercetare judecătorească în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală.

Cât timp nici părțile vătămate și nici martorii nu au prezentat o justificare credibilă, plauzibilă pentru retractarea declarațiilor din faza de urmărire penală, în mod corect a apreciat instanța de apel că declarațiile date în faza de urmărire penală coroborate și cu celelalte probe administrate în cauză, fac dovada indubitabilă a vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul Ț.V.A., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. sunt cunoscuți ca persoane violente, fiind implicați în mai multe scandaluri pe raza Municipiului Cluj-Napoca, de fiecare dată ei acționând împreună tocmai pentru a intimida victimele și pentru a asigura "succesul" activității infracționale.

Acesta este și motivul real pentru care atât părțile vătămate din prezenta cauză cât și martorii au revenit asupra declarațiilor inițiale fiindu-le teamă de o eventuală răzbunare din partea inculpaților, toți fiind în stare de libertate la momentul judecării cauzei.

Declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, notele de interceptare a convorbirilor telefonice fac dovada indubitabilă că inculpații Ț.V.A., C.A. și F.D.Ș., Ș.A.V., S.A.R., M.I.B. și P.I. se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea lor, susținerile în sensul achitării, fiind invocate doar cu scopul de a fi exonerați de răspundere penală, fără a produce probe în acest sens.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare și corespund exigențelor prev. de art. 72 și art. 52 C. pen.

Modul în care acționau inculpații, numărul mare de persoane implicate perseverența infracțională de care au dat dovadă săvârșind mai multe acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni ca și multitudinea de infracțiuni comise justifică pedepsele stabilite de instanțele inferioare, numai în acest mod fiind posibilă reeducarea inculpaților, în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

De asemenea, în mod corect au apreciat cele două instanțe că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate, fiind necesară, în cazul acestor infracțiuni de violență o reacție mai fermă din partea autorităților.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul S.A.R., reține Înalta Curte că acesta este tardiv, urmând a-l respinge ca atare.

De asemenea, Înalta Curte va respinge și cererea de repunere în termen formulată de inculpat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit disp. art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit disp. art. 3853 alin. (2) cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul S.A.R. a fost prezent la dezbateri, ca atare termenul de declarare a recursului de 10 zile începe să curgă de la pronunțare, respectiv 19 februarie 2010, ultima zi fiind 3 martie 2010.

Inculpatul a formulat recurs la data de 25 martie 2010, depășind cu mult termenul de 10 zile prevăzut de lege, fapte pentru care Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv recursul declarat de inculpatul S.A.R.

Înalta Curte va respinge și cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de inculpat, în cauză nefiind incidente disp. art. 3853 C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale menționate recursul declarat, după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare (...).

Or, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării, inculpatul a fost prezent la dezbateri și nu a invocat o cauză temeinică de declarare tardivă a recursului, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu este posibilă repunerea în termenul de recurs, hotărârea instanței de apel fiind definitivă, pentru acest inculpat la data expirării termenului de 10 zile, calculat de la data pronunțării deciziei atacate.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul inculpatului C.A., va casa decizia penală atacată și, rejudecând în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia va condamna pe inculpat la 9 luni închisoare

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de parchet și inculpați.

Va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulat de inculpatul S.A.R.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul S.A.R.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat din art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.A. la 9 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații Ț.V.A., F.D.Ș., Ș.A.V., M.I.B. și P.I. împotriva Deciziei penale nr. 26/A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul S.A.R.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul S.A.R. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat S.A.R. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați Ț.V.A., F.D.Ș., Ș.A.V., M.I.B. și P.I. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2010.