Inadmissibility of appeal against interlocutory order postponing trial for missing case file
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeals filed by the petitioner and the respondent against the Court of Appeal of Bucharest’s decision to postpone the trial, leaving the lower court’s procedural order in force and imposing a judicial fee of 200 RON on each appellant. The dispute concerned a challenge to the procedural ruling issued during the preliminary phase of criminal proceedings, where the petitioner had requested to submit documentary evidence at a hearing that was adjourned due to the absence of parties and the failure to return the main case file from the appellate court. The decisive legal basis was Article 3851(2) of the Code of Criminal Procedure, which establishes that procedural orders for postponement do not constitute final judgments or decisions and therefore cannot be appealed separately but only together with the final judgment, rendering the individual appeals against the interlocutory decision inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 3851 C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 311 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against interlocutory order postponing trial for missing case file: Examinând încheierea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) și ale art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt inadmisibile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față:
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 19 august 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul penal nr. 12017/2/2009 (3009/2009) s-a amânat judecarea cauzei, la cererea petentei P.C., pentru data de 13 septembrie 2010, când s-a dispus citarea petentului C.V. și a intimaților și s-a prorogat discutarea cererii formulată de petentă pentru termenul la care va fi restituit dosarul de fond de la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procedura de citare va fi legal îndeplinită.
Din considerentele încheierii rezultă că, la termenul de judecată din data de 19 august 2010, instanța de fond, învestită cu soluționarea plângerilor formulate de petenții C.V. și P.C. împotriva ordonanței emise la 29 octombrie 2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a constatat lipsa de procedură cu intimata E. (fostă P.) M., lipsa petentului C.V., lipsa intimaților C.C., B.D., Z.C.B., D.M., G.D., P.M. și P.G., precum și lipsa dosarului de fond care nu a fost restituit de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru motivele arătate, apărătorul petentului C.V. și reprezentantul Ministerului Public au solicitat amânarea cauzei.
Petenta P.C. a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a insistat în depunerea la dosar a unui set de înscrisuri.
După deliberare, față de lipsa de procedură cu intimata E. (fostă P.) M. și pentru lipsa dosarului de fond care nu a fost restituit de la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a dispus amânarea cauzei la 13 septembrie 2010 și a prorogat discutarea cererii formulată de petenta P.C. pentru termenul la care va fi restituit dosarul de fond și va fi legal îndeplinită procedura de citare cu toate părțile.
Împotriva încheierii au declarat recursuri petiționara P.C. și intimatul C.C.
Recurenta petiționară P.C., în motivele scrise, depuse la dosar a criticat încheierea pronunțată în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că, judecătorul de la instanța de fond, în mod nejustificat, "fără a preciza în drept temeiul juridic" a refuzat primirea documentelor necesare pentru termenul de judecată din data de 19 august 2010.
Intimatul C.C. a formulat recurs împotriva încheierii sus-menționate pe motiv că nu cunoaște decât vag obiectul cauzei dedusă judecății, nu știe motivele pentru care a fost cercetat și nici faptele de care este acuzat și că nu i-au fost comunicate nici rezoluția și nici ordonanța date de procuror, situație în care este în imposibilitate de a se apăra.
Examinând încheierea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) și ale art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt inadmisibile.
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., "încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs".
În cauză, instanța de fond a pronunțat o încheiere în sensul art. 311 alin. (3) C. proc. pen. și care, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentința ce va fi pronunțată în cauză.
Față de cele ce preced, recursurile declarate în cauză se vor respinge, ca inadmisibile potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționara P.C. și de intimatul C.C. împotriva încheierii din 19 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 12017/2/2009 (3009/2009).
Obligă recurenta petiționară și recurentul intimat la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2010.