Standing defect in appeal against prosecutor's non- referral resolution following exhaustion of Art. 278¹ C. proc. pen. review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, upholding the lower court's decision and finding that the appellant lacked standing because the appeal was filed by a person other than the petitioner who denied authorizing the filing. The dispute involved a prisoner who was convicted of qualified homicide and sentenced to 21 years in prison; he had previously challenged a prosecutor's resolution refusing to open criminal proceedings against a prosecutor for alleged procedural violations (specifically, the failure to order a mandatory psychiatric expert examination), which was initially rejected by the appellate prosecutor's office and then dismissed by the Court of Appeal as inadmissible because the court's judicial review of the prosecutor's decision under Article 278^1 of the Code of Criminal Procedure had already been exhausted in a separate case. The decisive legal basis was the doctrine of exhaustion of judicial remedies for challenging prosecutors' decisions not to refer cases for trial, combined with Article 385^15(1)(a) of the Code of Criminal Procedure, which mandates the dismissal of appeals filed by individuals without the requisite quality or standing to act.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 117 alin. (1) C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (3) C. proc. pen; Standing defect in appeal against prosecutor's non- referral resolution following exhaustion of Art. 278¹ C. proc. pen. review: În aceste condiții, constatând că petiționarul nu a declarat recurs în cauză, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză ca inadmisibil, fiind formulat de o altă persoană decât petiționarul, ce nu avea calitate în dosar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Prin Sentința penală nr. 249 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul C.F. împotriva Rezoluției nr. 621/II-2/2010 din 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că petiționarul C.F. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 563/P/1999 din 11 ianuarie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, apoi judecat și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat la o pedeapsă de 21 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 55 din 21 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Teleorman rămasă definitivă prin Decizia nr. 4031 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă în executarea căreia se află în prezent.
Prin Rezoluția nr. 2244/P/2009 din 23 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul N.E.T. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, care a instrumentat urmărirea penală în Dosarul nr. 563/P/1999) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele reclamate nu există. Această rezoluție a fost atacată cu plângere formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen. de către petentul C.F., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 621/II-2/2010 din data de 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în considerente reținându-se că în mod corect s-a apreciat de către procuror că efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a inculpatului nu era obligatorie în raport de dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen. și fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.F.
Din examinarea Sentinței penale nr. 170 din 08 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul penal nr. 4182/2/2010 (1219/2010) rezultă că această instanță s-a pronunțat anterior cu privire la rezoluțiile atacate în prezenta cauză, soluția Curții fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin introducerea art. 2781 C. proc. pen., s-a prevăzut posibilitatea ca o instanță de judecată să exercite un control, la solicitarea persoanei interesate, a soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată. Odată însă ce s-a exercitat această cale de atac, s-a epuizat posibilitatea legală a atacării din nou a aceluiași act al procurorului în fața instanței. În această situație sancțiunea care intervine este inadmisibilitatea.
Împotriva acestei sentințe s-a înregistrat la Curtea de Apel București un recurs formulat de C.F., recurs ce a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în data de 27 septembrie 2010.
În ședința publică din 24 noiembrie 2010, prezent personal în instanță, petiționarul C.F. a învederat Înaltei Curți că nu a declarat recurs în cauză.
Prezentându-i-se cererea de recurs înregistrată în dosar, petiționarul a declarat că semnătura de pe acel înscris nu îi aparține.
În aceste condiții, constatând că petiționarul nu a declarat recurs în cauză, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză ca inadmisibil, fiind formulat de o altă persoană decât petiționarul, ce nu avea calitate în dosar.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva Sentinței penale nr. 249F din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, constatând că a fost formulat de o persoană fără calitate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - NN