Preventive detention upheld post-conviction for aggravated murder and robbery based on public order risk and reasonable detention duration

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 3 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. 336/1372/2010 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților O.I.I. și O.D.O.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin Sentința penală nr. 98/S din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov s-a dispus condamnarea inculpaților O.I.I. și O.D.O. la pedepse rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. față de inculpatul minor O.I.I.

S-a apreciat că temeiul arestării - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - subzistă și în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică fiind exprimat atât de modul concret de comitere a faptelor - într-un loc public, de două sau mai multe persoane împreună, dintre care unul minor - dar și de agresivitatea deosebită de care inculpații au dat dovadă.

Raportat la stadiul procesului penal - cauza fiind în apel - la necesitatea lămuririi cauzei sub toate aspectele, s-a apreciat că durata arestului preventiv nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impunându-se menținerea, în continuare a stării de arest.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații O.I.I. și O.D.O., solicitând casarea hotărârii și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 98/S din 22 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, s-a dispus condamnarea inculpatului minor O.I.I. și a inculpatului major O.D.O. la pedepse rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prev.de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (21) lit. a) C. pen., reținându-se, în fapt, că în data de 13 martie 2010 cei doi inculpați au agresat victima M.G., aplicându-i mai multe lovituri cu corpuri dure, cauzându-i leziuni care au condus la deces, după care au transportat cadavrul într-un boss de ciment prin care curgea apă în canal.

Anterior exercitării actelor de agresiune, cei doi inculpați, potrivit unei înțelegeri prealabile, i-au dat victimei să consume băuturi alcoolice pentru a o aduce în stare de neputință de a se apăra, scopul urmărit fiind acela de a sustrage oi din turma victimei.

După decesul victimei cei doi inculpați au sustras din turmă 7 oi.

Potrivit dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menținerea acesteia.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel a considerat că temeiurile arestării preventive - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - subzistă, că acestea nu au dispărut, iar în cursul judecății în prima instanță s-a stabilit vinovăția inculpaților.

Presupunerea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și omor deosebit de grav, precum și modalitatea de săvârșire a acestora denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social substanțial.

În concluzie, existența cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., este pe deplin probat, astfel că revocarea măsurii arestării preventive nu se impune.

Pe de altă parte, hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei, astfel cum rezultă și din analiza dispozițiilor art. 5 parag. 1 din Convenție.

Chiar dacă, hotărârea de condamnare a inculpaților în primă instanță, nu are caracter definitiv, fiind apelată de inculpați, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora în condițiile parag. 2 lit. a) din Convenție.

Cât privește durata detenției provizorii, instanța europeană a statuat că aceasta are în vedere complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.

În cauza dedusă judecății se impune a se observa că nu s-a depășit durata rezonabilă a arestului în condițiile date de complexitatea cauzei, de administrarea tuturor probelor necesare lămuririi situației de fapt și încadrarea juridică a faptelor săvârșite.

Nu poate fi reținută nici culpa autorităților în derularea procedurilor, în perioada detenției provizorii, fiind finalizată urmărirea penală dar și judecata în primă instanță.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații O.I.I. și O.D.O.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.I.I. și O.D.O. împotriva Încheierii de ședință din 03 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 336/1372/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.