Human trafficking and money laundering conviction upheld against pleas of proxenetism and invalid seizure of assets

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 41 din 6 mai 2008 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul T.M.C. la :

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.M.C. execută pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului T.M.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Conform dispozițiilor art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.J., la 6 (șase) ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat același inculpat la 5 (cinci) ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.C.J. execută pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului T.C.J. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului T.C.J. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata M.L.M., la 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 328 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la 6 (șase) ani închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpata M.L.M. execută pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei M.L.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei M.L.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, a fost condamnat inculpatul N.F.D., la 5 (cinci) ani închisoare.

S-au interzis inculpatului N.F.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului N.F.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, a fost condamnat inculpatul D.A.D., la 5 (cinci) ani închisoare).

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului D.A.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.A.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, a fost condamnat inculpatul P.S., la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate aceste pedepse aplicate.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului P.S. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a menținut arestarea inculpaților și a fost computată prevenția după cum urmează:

- pentru T.M.C. de la 05 octombrie 2006 la zi;

- pentru T.C.J. de la 14 februarie 2007 la zi;

- pentru M.L.M., de la 08 martie 2007 la zi;

- pentru N.F.D. de la 14 aprilie 2007 la zi;

- pentru D.A.D., de la 11 decembrie 2007 la zi.

A fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului P.S. prevenția de la 12 octombrie 2007 la 28 noiembrie 2007.

A fost ridicată pentru inculpatul P.S. măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 28 noiembrie 2007.

A fost obligat inculpatul T.M.C. să plătească următoarele sume, reprezentând daune morale către părțile civile:

- 20.000 euro părții civile S.E.

- 20.000 euro părții civile P.C.F.

- 20.000 euro părții civile N.M.

- 20.000 euro părții civile G.L.

- 20.000 euro părții civile L.F.I.

- 15.000 euro părții civile T.V.

- 20.000 euro părții civile U.M.L.

Au fost obligați inculpații T.M.C., în solidar cu inculpata M.L. la 30.000 euro daune morale către partea civilă A.G.S.

A fost obligat inculpatul N.F.D. la 5.000 euro daune morale către partea civilă S.I.

A fost obligat inculpatul D.A.D. la 5.000 euro daune morale către partea civilă S.I.

A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a inculpatului T.M.C. la 225.000 euro către partea civilă G.A. (R.).

Au fost confiscate următoarele bunuri, cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurator prin Ordonanța nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcției de investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism:

Apartament nr. 53, cu trei camere, situat în blocul C, str. C din municipiul Turnu Măgurele, județ Teleorman, proprietar T.C.J., dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare din 2 aprilie 2003 autentificat la Biroul Notar Public P.P. din Municipiul Turnu Măgurele;

1. Vila situată în intravilanul orașului Bușteni, zona Ceair, strada M., județ Prahova, compusă din demisol, parter și etaj, dobândită pe numele T.F. din comuna Putineiu, județ Teleorman prin contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 2004 la Biroul Notar Public O.L. din Comarnic.

2. Autoturismul marca „M.C.”, serie șasiu XXX 000 serie motor 001, înmatriculat în România la data de 21 iunie 2005, număr de înmatriculare YY001, pe numele inculpatului T.M.C., sau c/val. acestuia de 29.051,72 euro.

3. Microbuzul marca M.S. serie șasiu XXX 111 și serie motor 112, înmatriculat sub nr. QQ001 pe numele inculpatului T.C.J.;

4. Combina agricolă marca „M.F.”, tip 38 AL, an de fabricație 1996, cumpărată de inculpatul T.C.J. în anul 2005 pe numele SC L. SRL Putineiu;

5. Tractor agricol tip „F.F.” cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J. pe numele SC „L.” SRL Putineiu;

6. Plug cu brăzdare „R.M.”, cumpărat în anul 2005 de inculpatul T.C.J., pe numele SC „L.” SRL Putineiu.

7. Combină uzată pentru recoltat și treierat, marca „M.F.” cumpărată în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC „L.” SRL Putineiu;

8. Culegător de porumb, marca „M.F.” cumpărat în anul 2006 de inculpatul T.C.J., pe numele SC „L.” SRL Putineiu;

A mai confiscat, următoarele bunuri:

- Apartament situat în municipiul Ploiești, Piața M., județ Prahova, proprietatea inculpatului T.M.C., conform contractului de vânzare-cumpărare din 20 septembrie 2004 la Biroul Notarilor Publici M.M.G. și M.C. din Ploiești, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurator prin Ordonanța nr. 43/D/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism;

- Autoturism marca „V.T.” serie șasiu WWW 003, serie motor 004, înmatriculat în România sub nr. XX 111, pe numele lui N.C. din Municipiul Ploiești, str. G., județ Prahova, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurator prin Ordonanța nr. 43/D/P/2006 din 09 noiembrie 2006 a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism;

- Suma de 105.450 RON, datorată inculpatului T.M.C. de către SC „I.” SRL Tîrgșoru Nou, județ Prahova, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat în municipiul Ploiești la data de 22 iunie 2006, cu privire la autotractorul marca „M.B.A.” tip 11, cu număr de identitate aaa, serie motor 000, sumă poprită prin Ordonanța nr. 43/D/P/2006 din 5 februarie 2007, a Biroului Teritorial Teleorman, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

- Suma de 2100 euro, care a fost ridicată și depusă la B.C.R. - Sucursala Teleorman în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, cu ordinul de încasare nr. bbb.

S-a confiscat de la inculpatul T.M.C., suma de 2200, consemnată la B.C.R. - Sucursala Teleorman, în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman, conform ordinului de încasare numerar nr. bbb din 9 octombrie 2006 al B.C.R. Sucursala Teleorman.

În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate 7 seturi costume de baie de damă, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada din 18 octombrie 2006.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002, s-a confiscat de la inculpatul T.C.J. suma de 149455 RON reprezentând capital cu care a creditat SC L. SRL în perioada 2 martie 2005 - 30 septembrie 2006.

S-a respins ca nefondată cererea parchetului cu privire la confiscarea sumelor de bani obținute de inculpații T.M.C., P.S., D.A.D. și N.F.D. prin exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane.

S-a respins ca nefondată cererea parchetului privind confiscarea de la inculpata M.L.M. a sumei de 350.000 euro obținută din practicarea prostituției.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 3000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La începutul anului 2002 inculpații T.M.C. și M.L.M. s-au întâlnit în Spania și au hotărât să se asocieze în vederea angajării și exploatării sexuale a mai multor tinere recrutate în România.

A rezultat cu certitudine că inculpatul T.M.C., în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006 a recrutat din România mai multe tinere, a organizat transportul lor în Spania, le-a cazat în apartamente în Madrid și le-a obligat să se prostitueze stradal, în „C.C.”. La această activitate, inculpatul T.M.C. a fost ajutat nemijlocit de inculpata M.L.M. care le supraveghea pe victime, le lua banii obținuți din prostituție și îi preda inculpatului T.M.C., în fiecare seară, prostituându-se și ea însăși.

În toată această perioadă, inculpatul T.M.C. ajutat de inculpata M.L.M., au instituit în apartamentele unde erau cazate victimele, un regim autoritar, acestea fiind tratate fără nici un fel de respect, urmărindu-se doar exploatarea lor sexuală, fiind ținute să se prostitueze de dimineață până seara, îmbrăcate sumar, chiar dacă era frig, fără să se țină seama de starea lor de sănătate.

Practic, nu conta decât obținerea unor sume cât mai mari pentru inculpați.

Atmosfera era apăsătoare, deși victimele locuiau împreună, știau că se prostituează, niciodată nu îndrăzneau să discute despre ce li se întâmplă, fiindu-le teamă că oricare dintre ele putea să-i transmită inculpatului T.M.C., care manifesta o violență extremă față de victime, uneori nejustificată, alteori justificată de insuficiența sumelor obținute la sfârșitul unei zile de prostituție.

Victimele au arătat că erau bătute demonstrativ, în fața celorlalte și, de obicei, prima care îi deschidea ușa inculpatului care venea seara să încaseze sumele, era lovită cu pumnul fără nici o explicație.

Pentru a-și arăta disprețul față de victime, dar mai ales nemulțumirea față de banii obținuți din practicarea prostituției, inculpatul urina în gura victimelor.

Inculpatul a supus victimele unui regim de violențe care le-a făcut să-și înfrângă orice dorință de a scăpa din situația în care se aflau.

O parte din victime au fost violate de inculpat, chiar în fața celorlalte, după ce au fost bătute, au fost obligate la perversiuni sexuale.

Victimele au fost tratate cu josnicie, inculpatul obligând-o pe A.G.S. să-i introducă în anus un vibrator victimei P.I., numai pentru că aceasta refuzase să întrețină raporturi sexuale anale cu un client.

Violențele aplicate de inculpatul T.M.C. victimelor erau de o intensitate extremă. Victimele erau bătute și trimise apoi într-un apartament unde urmau să-și vindece rănile. Victimei A.G. inculpatul T.M.C. i-a smuls o șuviță întreagă de păr, aceasta rămânând cu o porțiune din pielea capului fără păr.

Victimei P.C.F., inculpatul T.M.C. i-a tăiat gipsul aplicat de medic la un picior, deși nu era vindecată, și a trimis-o să se prostitueze.

L.F.I. a fost bătută cu un cablu în zona genitală de inculpatul T.M.C. ca reacție la afirmația acesteia că este bolnavă de o zi și nu poate merge să se prostitueze.

Inculpatul T.M.C. a reușit să îngrozească victimele, care, nici în sala de judecată, cu ocazia audierii, nu au putut să privească spre boxa acuzaților. Victima A.G., fiind vizibil înspăimântată, deși în fața instanței și-a menținut toate declarațiile de la urmărirea penală, la insistența avocatului inculpatului N.F.D., a spus că nu-l mai recunoaște pe acesta în boxa acuzaților.

Dealtfel, atmosfera de la Madrid a fost întreținută oarecum și în România, deoarece, victimele au afirmat în fața instanței că sunt amenințate, ele și familiile lor, în permanență, telefonic și direct, probabil de familiile ori cunoscuții inculpaților.

Pentru a induce în eroare familiile victimelor, inculpatul T.M.C. le trimitea acestora, prin intermediul fratelui său T.C.J., bani și pachete. Uneori, inculpatul le trimitea diverse sume familiilor victimelor și prin serviciile bancare.

Pe lângă organizarea exploatării sexuale a victimelor, inculpatul T.M.C. a organizat și activitatea de însușire a bunurilor provenite din această activitate.

Victimele erau duse în mod organizat, însoțite de M.L.M., care le și supraveghea, în „C.C.”. Seara, M.L.M. era cea care le lua banii și îi evidenția într-un caiet și îi preda apoi inculpatului T.M.C. Astfel, se putea verifica în orice moment sumele obținute de fiecare victimă și se aplicau bătăi crunte celor care nu obțineau sumele dorite de inculpați. Uneori, victimele erau lovite chiar și de inculpata M.L.M.

Tot inculpata M.L.M., le procura costume de baie victimelor, care erau obligate să le poarte în „C.C.” chiar dacă era iarnă și frig. Tot inculpata M.L.M. le dădea prezervative, le comunica taxele pe care urmau să le perceapă de la clienți și le iniția cum trebuie să procedeze, folosindu-se de un vibrator, cu care le făcea demonstrații.

Pentru a se asigura că victimele nu pleacă din Spania, inculpații le rețineau pașapoartele și le dădeau în schimb o copie a acestora.

În concret, victimele traficului de persoane, au fost toate transportate în Spania, au fost cazate de inculpatul T.M.C. și exploatate sexual cu ajutorul inculpatei M.L.M.

Victima traficului de persoane S.E., l-a cunoscut în vara anului 2001, pe inculpatul P.S. care i-a spus că are un prieten în Spania care se numește M., și care poate să o ajute să lucreze ca ospătar.

La 02 ianuarie 2002, inculpatul P.S. a însoțit-o pe partea vătămată S.E. la Aeroportul Otopeni, aceasta fiind așteptată la Madrid de inculpații T.M.C. și M.L.M.

După ce a cazat-o într-un apartament, inculpatul T.M.C. i-a adus la cunoștință că nu va lucra ca ospătar ci se va prostitua.

Partea vătămată a fost constrânsă să practice prostituția, fiindu-i luat pașaportul, a realizat că T.M.C. este violent, nu știa limba spaniolă și nu avea bani.

Inculpata M.L.M. i-a dat victimei prezervative și echipament - costum de baie și i-a comunicat ce tarife urma să practice.

Deși victima era însărcinată, începând cu următoarea zi a fost dusă de M.L.M. în „C.C.” pentru a se prostitua.

După trei zile de practicare a prostituției, inculpatul T.M.C. s-a arătat nemulțumit de sumele realizate de victima S.E., pe care a lovit-o cu pumnii în cap și a amenințat-o că o omoară pe ea și familia ei. Totodată, inculpatul a și violat-o.

În ziua de 07 ianuarie 2002 victima S.E. aflată în „C.C.” a profitat de faptul că inculpata M.L.M. era cu un client și nu o putea supraveghea și a fugit cu ajutorul cetățeanului spaniol L.M.A.M., cu care s-a căsătorit ulterior.

Victimele P.C.F. (minoră) și C.M. l-au cunoscut pe inculpatul P.S. care le-a promis că le ajută să lucreze în Spania.

La începutul lunii ianuarie 2002, inculpatul P.S. le-a plătit taxele părților vătămate pentru obținerea pașapoartelor.

În ziua de 20 ianuarie 2002, inculpatul P.S. le-a transportat pe P.C.F. și C.M., în Spania, cu un microbuz condus de numitul Ț.D. Cei trei au fost așteptați în Madrid de inculpatul T.M.C. căruia i-au fost predate cele două victime și pașapoartele acestora. Celor două tinere le-a comunicat că T.M.C. le va găsi de lucru ca ospătărițe.

Părțile vătămate au fost cazate într-un apartament unde mai erau alte fete și inculpata M.L.M.

Inculpatul T.M.C. le-a comunicat victimelor că urmează să se prostitueze. Deoarece acestea au refuzat, au fost bătute și amenințate cu moartea de inculpatul T.M.C., fiind nevoite să accepte în cele din urmă.

Deoarece partea vătămată P.C.F. era minoră, inculpatul T.M.C. i-a dat o copie plastifiată a unui pașaport al unei alte persoane pe nume N.A.M.A.

M.L.M. le-a dat celor două victime echipament adecvat, prezervative, le-a arătat cum să le folosească, folosindu-se de un vibrator și cum trebuie să procedeze pentru racolarea clienților.

Din ziua următoare, cele două victime, împreună cu celelalte fete din apartament și inculpata M.L.M. au mers în C.C. unde s-au prostituat. Aici erau supravegheate de M.L.M. care le cerea să aibă mai mulți clienți și le agresa uneori, dar și de inculpatul T.M.C. care le verifica telefonic.

Seara, sumele de bani erau luate de inculpata M. care le preda inculpatului T.M.C.

Întrucât victima C.M. nu a adus bani suficienți, a fost bătută demonstrativ în fața celorlalte fete de inculpatul T.M.C.

În luna martie 2002, partea vătămată P.C.F. a fost accidentată și i s-a pus piciorul în ghips. Inculpatul T.M.C. i-a tăiat însă ghipsul după numai 2 săptămâni și a obligat-o să se prostitueze.

Deoarece victima P.C.F. insista să fie lăsată să vină în țară pentru a-și vizita familia, cu ajutorul inculpatului T.C.J., au fost transportați la Madrid mama și fratele părții vătămate, martorii P.S. și P.I.M. Fiindu-i teamă, victima nu le-a comunicat acestora situația în care se află, spunându-le că lucrează ca ospătar.

În perioada cât a fost constrânsă să se prostitueze, partea vătămată P.C.F. a fost bătută de mai multe ori de inculpatul T.M.C. deoarece nu obținea destui bani.

Familia victimei P.C.F. a mai fost adusă în Madrid, tot cu ajutorul inculpatului T.C.J. în vara anului 2004, deoarece, aceasta insista ca inculpatul T.M.C. să-i permită să vină în vizită în țară.

Nici de data aceasta, victima nu a îndrăznit să-i spună mamei care este adevărata sa ocupație în Spania.

În luna decembrie 2004, în timp ce se afla în „C.C.”, victima P.C.F., a reușit să fugă cu ajutorul actualului soț, cetățean spaniol.

Inculpata M.L.M. a sunat-o pe partea vătămată P.C.F. după ce a fost arestat T.M.C. și i-a propus să-i dea suma de 5000 euro, pentru a declara că nu o cunoaște nici pe ea și nici pe T.M.C.

Prin persoane interpuse, inculpații T.M.C. și M.L.M. au exercitat presiuni asupra martorilor P.S. și P.I.M., pentru a-și schimba declarațiile.

În luna iulie 2002, inculpatul P.S. i-a propus părții vătămate N.M. să meargă cu el în Spania și să lucreze împreună cu soția sa la un restaurant.

Aceeași propunere i-a făcut-o inculpatul P.S. și martorei O.A., el ocupându-se de obținerea și plata pașapoartelor.

La data de 06 august 2002, inculpatul P.S. însoțit de victima N.M. și martora O.A., au ieșit din țară pe la vama Nădlac, fiind așteptați în Madrid de inculpații T.M.C. și M.L.M.

Inculpatul le-a prezentat pe T.M.C. celor două fete, spunându-le că este patronul unui restaurant unde ele urmau să lucreze.

În realitate, cele două au fost vândute inculpatului T.M.C.

Inculpatul i-a comunicat părții vătămate N.M. că urmează să se prostitueze, iar la refuzul acesteia i-a spus că o va vinde la țigani. Întrucât partea vătămată se afla în situația că nu avea bani, nu cunoștea limba spaniolă, nu i s-a permis să părăsească apartamentul unde a fost dusă, i s-a reținut pașaportul, a fost obligată să accepte.

Martora O.A. a fost trimisă în țară, inculpatului T.M.C. fiindu-i teamă de autorități, deoarece aceasta era minoră.

Inculpata M.L.M. i-a dat victimei N.M. îmbrăcăminte adecvată, prezervative, i-a spus cum să racoleze clienții și i-a comunicat ce tarife trebuie să perceapă.

Sumele obținute din practicarea prostituției le erau luate de inculpata M.L.M. care le preda inculpatului T.M.C.

La început, victima N.M. a fost bătută de inculpații T.M.C. și M.L.M., pentru că nu obținea bani suficienți din practicarea prostituției.

Ocazional, ca și pentru celelalte victime, inculpatul T.M.C. trimitea mici sume de bani prin intermediari, familiei părții vătămate.

Pentru că nu mai suporta să facă prostituție, partea vătămată a refuzat să mai accepte clienți și i-a cerut lui T.M.C. să o lase să plece în țară.

Victima a venit în România la 19 noiembrie 2002 însă familia a izgonit-o din locuință. În această situație N.M. l-a sunat pe T.M.C. care i-a spus că va veni cineva să o transporte în Spania. Cu ajutorul inculpatului T.C.J., partea vătămată N.M., a fost adusă în Spania, cazată în același apartament, continuând să practice prostituția în „C.C.”.

La sfârșitul lunii octombrie 2003, partea vătămată N.M., a reușit să fugă de la inculpați, cu ajutorul unui român.

La începutul lunii octombrie 2006, inculpații T.M.C. și M.L.M., aflaseră că au dosar penal întocmit și au exercitat presiuni asupra victimei pentru a declara la organele de urmărire penală că nu îi cunoaște - M.L.M. i-a promis o sumă mare de bani, pentru a nu declara adevărul.

Victima G.L. a plecat în Spania în vara anului 2003 fiind așteptată de numitul P.L.N., fiul unei cunoștințe. Cu ajutorul acestuia, victima l-a cunoscut pe T.M.C. care i-a propus să o ajute în găsirea unui loc de muncă decent. Aceasta a fost dusă în apartamentul în care se aflau M.L.M. și alte victime ale traficului. Aici, inculpata M.L.M. i-a luat pașaportul și i-a dat o copie și i-a adus la cunoștință că se va prostitua stradal ca și celelalte fete din apartament.

La început, victima s-a opus, însă celelalte fete i-au spus cât de violent este inculpatul T.M.C. De frică, neștiind nici limba spaniolă, fiind fără pașaport, partea vătămată a fost constrânsă să accepte practicarea prostituției.

Inculpata M.L. a fost cea care a inițiat-o și pe această parte vătămată, aducându-i îmbrăcăminte adecvată și explicându-i tarifele ce urma să le practice.

Seara victima preda inculpatei M.L.M. banii obținuți din prostituție, care îi dădea inculpatului T.M.C.

Partea vătămată G.L. a declarat că atunci când inculpatul T.M.C. nu era mulțumit de sumele obținute din practicarea prostituției, le bătea, le umilea obligându-le să facă sex în grup și urina în gura lor. Uneori, fetele erau bătute și de inculpata M.L.

În urma insistențelor părții vătămate G.L., inculpatul T.M.C. a acceptat cererea acesteia de a-și vizita familia, astfel încât aceasta a venit în țară însoțită de inculpata M.L.M., la data de 19 aprilie 2000, cu un microbuz.

Tot atunci a intrat în țară și inculpatul T.M.C. care a fost așteptat în vamă de inculpatul T.C.J.

La data de 4 iunie 2006, inculpații T.M.C. și M.L.M., împreună cu partea vătămată G.L., au plecat în Spania, prin vama Nădlac, unde s-au deplasat cu un microbuz aparținând inculpatului T.C.J.

Partea vătămată G.L. a continuat să practice prostituția până la începutul lunii octombrie 2006 când a fost arestat inculpatul T.M.C., reușind să fugă de la inculpata M.L.M.

Partea vătămată A.G.S. locuiește în municipiul Ploiești și avusese o relație cu inculpatul T.M.C. între 1998 - 2000. Aceasta a fost sunată din Spania în luna octombrie 2002 de inculpatul T.M.C. care i-a propus să vină la el și să-i găsească un loc de muncă decent. Partea vătămată a fost de acord iar inculpatul i-a trimis 300 de euro pentru a acoperi cheltuielile de deplasare.

Inculpatul a sunat-o din nou pe A.G. căreia i-a spus că mai este nevoie de încă o fată care să lucreze ca ospătar într-un restaurant al cărui patron îi era prieten, spunându-i totodată, că în Madrid le poate asigura cazarea la amândouă.

A.G.S. i-a propus acest lucru prietenei sale P.M.I., despre care știa că dorea să muncească în Spania.

Cele două s-au deplasat cu un autocar la Madrid, la data de 14 noiembrie 2002, unde au fost așteptate de N.F.D. zis „B.” și inculpatul T.M.C.

Cele două victime au fost cazate într-un apartament unde se afla M.L.M., P.C.F. și alte fete. Inculpații T.M.C. și M.L.M. le-a adus la cunoștință că nu vor lucra ca ospătărițe, ci că se vor prostitua stradal, în „C.C.”, amenințându-le că dacă se vor opune, le va vinde la țigani. Acestea au fost obligate să accepte, deoarece li se luaseră pașapoartele, nu aveau bani, nu cunoșteau limba spaniolă.

Inculpata le-a dat îmbrăcăminte adecvată, prezervative, le-a comunicat tarifele pentru serviciile sexuale și a avut grijă să le supravegheze, luându-le sumele de bani obținute din prostituție.

Într-o zi, pentru că nu obținuseră mulți bani din practicarea prostituției, iar P.M.I. refuzase să întrețină relații sexuale anale, cele două victime au fost bătute cu pumnii și picioarele de inculpatul T.M.C., în fața celorlalte fete, smulgându-i lui A.G.S. o șuviță de păr cu pielea capului de care era prinsă.

Apoi inculpatul le-a obligat la perversiuni sexuale obligând-o pe A.G. să-i introducă în anus un vibrator lui P.M.I.

Pentru că aveau nenumărate urme de violență, cele două victime au fost duse într-un apartament, până la vindecare, unde erau păzite de N.F.D. și D.A.D.

Cele două victime, au refuzat în continuare să mai practice prostituția, motiv pentru care inculpatul T.M.C. i-a permis victimei P.M.I. să plece în România. Aceasta i-a anunțat pe părinții lui A.G. care l-au contactat telefonic pe inculpatul T.M.C. căruia i-au cerut să permită fiicei lor să vină în țară, pentru că altfel, vor sesiza poliția.

Partea vătămată L.F.I. a plecat spre Madrid la 1 august 2003, împreună cu o altă fată și doi băieți, fiind așteptați în Madrid de inculpatul T.M.C. și numitul P.L.N.. A cunoscut-o și pe M.L.M., care a dus-o în apartamentul din Madrid, unde i-a comunicat că se va prostitua.

Cum partea vătămată a refuzat, inculpata M.L.M. l-a sunat pe inculpatul T.M.C. care a amenințat-o pe ea și familia sa.

De teamă, partea vătămată L.F.I. a acceptat să practice prostituția, iar inculpata M.L. i-a dat vestimentația adecvată, i-a arătat cum să folosească prezervativul folosind un vibrator, i-a spus cum să racoleze clienții și ce tarife să perceapă.

Ca și la celelalte victime, inculpata îi lua sumele obținute din prostituție victimei L.F.I., și le preda inculpatului T.M.C.

Și această victimă a fost bătută de inculpatul T.M.C., pentru a o determina să obțină mai mulți bani și ca sancțiune pentru că într-o zi a fost bolnavă, considerând că se preface pentru a nu se mai prostitua.

Apoi a dus-o în apartamentul unde au păzit-o doi bărbați și a continuat să o bată cu un cablu de la televizor.

După o săptămână, inculpatul T.M.C. a adus-o pe partea vătămată L.F.I. în apartamentul unde erau și celelalte victime, obligând-o să meargă să se prostitueze, deși rănile nu îi erau vindecate.

Partea vătămată L.F.I. a declarat că inculpatul T.C.J. știa că fetele ce se aflau cu inculpații T.M.C. și M.L.M. erau obligate de cei doi să se prostitueze.

Partea vătămată L.I. a fost expulzată la data de 05 septembrie 2004, după ce, în urma unei razii a fost depistată de autorități cu viza de ședere legală expirată.

Partea vătămată S.D.D. l-a cunoscut pe inculpatul T.M.C. când acesta se afla în țară, în vara anului 2004.

Inculpatul a acceptat să o transporte cu un autoturism în Spania, după ce i-a promis că o va ajuta să-și găsească un loc de muncă decent, reținându-i pașaportul.

În Madrid inculpatul i-a spus părții vătămate că va trebui să se prostitueze, și a dus-o în apartamentul unde locuia inculpata M.L.M. și alte două victime.

Fiind lipsită de resurse financiare, fără pașaport, fără să cunoască limba și fiindu-i frică de inculpat, partea vătămată a fost obligată să accepte să se prostitueze.

Și cu această victimă inculpata M.L.M. a procedat ca și cu celelalte, explicându-i cum să racoleze clienții, cum să folosească prezervativul, ce tarife să perceapă pentru serviciile sexuale oferite, oferindu-i și îmbrăcămintea adecvată.

Sumele obținute erau luate de inculpata M.L.M. și predate inculpatului T.M.C.

La începutul lunii noiembrie 2004, inculpatul a bătut-o cu bestialitate pe partea vătămată S.D.D., nemulțumit fiind de banii pe care îi câștiga zilnic. În aceeași împrejurare a umilit-o obligând-o să facă sex oral cu el și cu inculpata M.L.M.

Inculpatul a dus-o pe partea vătămată în alt apartament pentru a-și vindeca rănile după care i-a permis să plece în România la 20 noiembrie 2004, după ce i-a atras atenția să nu spună organelor de poliție ce i se întâmplase în Spania.

Victima R.A.M.. l-a cunoscut pe inculpatul T.M.C. în luna iunie 2004, când se afla la Madrid, prin intermediul unchiului său P.F.

După ce a revenit în țară, victima a primit bani de la inculpatul T.M.C., deplasându-se în Spania unde a rămas de la sfârșitul lunii iunie până la 14 iulie 2004. Deoarece s-a certat cu mama sa, partea vătămată a hotărât să plece în Spania la inculpatul T.M.C. La invitația acestuia, partea vătămată, în luna august 2004, s-a deplasat la Ploiești unde a fost așteptată de inculpatul T.C.J. și martorul N.C. Cei trei s-au deplasat împreună la Madrid.

Partea vătămată l-a însoțit pe inculpatul T.M.C. în Germania de unde acesta a achiziționat și plătit un autoturism W.T., cu suma de 43.441 euro.

Pentru a ascunde adevăratul proprietar, autoturismul a fost cumpărat pe numele numitului N.C.

După cumpărarea autoturismului, inculpații T.M.C., T.C.J., martorul N.C. și partea vătămată au intrat în România.

La 12 octombrie 2004, partea vătămată R.A.M. s-a deplasat în Spania la inculpatul T.M.C., împreună cu inculpatul T.C.J.

La Madrid, inculpatul T.M.C. i-a relatat părții vătămate că are un apartament unde locuiesc mai multe fete care se prostituează pentru el.

Partea vătămată R.A.M. a fost prezentă la cumpărarea unei vile în Bușteni, de către inculpatul T.M.C., pe numele mamei acestuia.

Partea vătămată a mai arătat că inculpatul T.M.C. a cumpărat un microbuz M.S., pe care l-a înmatriculat pe numele inculpatului T.C.J. A mai arătat în declarația sa că inculpatul T.M.C. a cumpărat mașini și utilaje agricole din Germania, însă în documente a trecut ca fiind cumpărător SC L. SRL Putineiu.

Inculpatul T.M.C. a insistat ca și partea vătămată R.A.M. să practice prostituția, spunându-i că în final va primi jumătate din banii obținuți, și își va putea cumpăra casă, mașină, alte bunuri.

La începutul anului 2005, partea vătămată a venit în țară și i-a predat inculpatului T.C.J. suma de 5000 Euro, de la inculpatul T.M.C., pe care trebuia să o împartă familiilor fetelor care se prostituau pentru el.

La data de 01 martie 2005 partea vătămată s-a întors în Spania, a fost așteptată de inculpatul T.M.C. și inculpata M.L.M. care i-au comunicat că va practica prostituția stradal și i-au spus ce tarife trebuie să perceapă.

La 01 iunie 2005 părții vătămate R.A. îi expira viza, motiv pentru care inculpatul T.M.C. a trimis-o în țară. La aeroport a așteptat-o martorul N.C. - prieten cu inculpatul T.M.C. care a adus-o în municipiul Roșiorii de Vede, unde s-a întâlnit cu inculpatul T.C.J. și soția acestuia.

Tot inculpatul T.C.J. a dus-o pe partea vătămată R.A.M. în Spania, după ce a obținut viza, cu microbuzul.

În continuare, inculpatul T.M.C. a dus-o pe partea vătămată în poligonul „V.” pentru a se prostitua.

La data de 12 iunie 2005, partea vătămată a intrat în țară cu inculpatul T.M.C. și transportată în Spania la începutul lunii iulie 2005 de inculpatul T.C.J., cu microbuzul, unde a continuat să se prostitueze împreună cu celelalte fete supravegheate de inculpata M.L.M., revenind după ce a mai obținut o viză în țară. Partea vătămată a fost depistată fără viză legală la sfârșitul lunii februarie 2006, fiind returnată în țară.

În această perioadă, inculpatul T.C.J. i-a adus martorei V.N., pachete și bani, pe care le transporta cu microbuzul, trimise de inculpatul T.M.C.

La sfârșitul lunii iunie 2005 inculpatul T.M.C. s-a întâlnit cu victimele T.V. și D.A., într-un local din Alexandria, cele două fiind însoțite de martorul T.F.

Inculpatul le-a spus că partea vătămată T.V. va lucra la un restaurant din Madrid, D.A. va fi dansatoare, iar martorul T.F. va lucra în construcții.

Cei trei au plecat spre Madrid la începutul lunii iunie 2005, martorul fiind întors din drum de autoritățile austriece.

În Madrid, cele două părți vătămate au fost așteptate de inculpatul P.S. și inculpatul T.M.C. Acesta din urmă a achitat cheltuielile de transport pentru cele două victime pe care le-a cazat într-un apartament, iar a doua zi le-a comunicat că se vor prostitua pentru el.

Victimele au refuzat la început, însă inculpatul le-a amenințat că le va vinde la proxeneți țigani deoarece trebuie să-și recupereze suma plătită pentru a le aduce în Spania.

Fiind în situația de a nu mai avea pașapoarte care fuseseră reținute de inculpat, nu aveau bani, nu cunoșteau limba, nu puteau părăsi apartamentul, cele două au fost constrânse să practice prostituția, fiind duse în apartamentul unde se afla M.L. și alte victime ale traficului.

Inculpata M.L.M. le-a spus cum să racoleze clienții, le-a dat vestimentație și prezervative, le-a comunicat tarifele ce trebuiau percepute. Le-a mai comunicat că dacă vor încerca să fugă, inculpatul T.M.C. le va găsi și le va pedepsi.

Partea vătămată T.V. a reușit să fugă din „C.C.” la jumătatea lunii iulie 2005, cu ajutorul unui cetățean spaniol, și a revenit în țară.

În localitatea Roșiori unde se afla, a venit inculpatul T.M.C. care a încercat să o determine să se întoarcă în Spania, împreună cu el.

Victima traficului de persoane D.A., nu a putut fi audiată niciodată, întrucât nu este în țară.

Partea vătămată U.M.L. a plecat spre Spania, împreună cu martora S.N.A. și prietenul acesteia S.A.

În Spania au coborât din microbuz și și-au continuat drumul într-un autoturism condus de inculpatul T.M.C.

În Madrid martora și prietenul său au mers cu metroul la mătușa lui S.N.A.

Inculpatul T.M.C. i-a comunicat părții vătămate că o poate angaja la un restaurant, motiv pentru care U.M.L. a rămas cu acesta, fiind dusă, în apartamentul unde se afla inculpata M.L.M. și celelalte victime ale traficului de persoane.

Inculpata M.L.M. i-a comunicat însă că nu va lucra în restaurant, ci va face prostituție stradal. La refuzul părții vătămate, inculpata i-a spus că inculpatul T.M.C. o va vinde la țigani care o vor viola, o vor vinde în continuare și că îi va fi mai rău. Cum inculpatul îi reținuse pașaportul, nu avea bani, nu cunoștea limba spaniolă, nu putea părăsi apartamentul, partea vătămată a fost constrânsă să accepte.

Inculpata M.L.M. i-a spus cum să procedeze pentru racolarea clienților, ce tarife să perceapă, i-a dat îmbrăcăminte adecvată și prezervative, și a supravegheat-o când se afla în „C.C.”.

În fiecare seară banii obținuți erau luați de inculpata M.L.M. care îi preda inculpatului T.M.C.

Victima U.M.L. a fost depistată de autorități în luna februarie 2006 cu viza de ședere expirată și trimisă în țară, împreună cu R.A.M.

La aeroport a fost așteptată de inculpatul T.C.J. care a transportat-o în municipiul Turnu Măgurele unde se afla inculpatul T.M.C. care a dus-o a doua zi la locuința bunicilor din județul Gorj.

În luna septembrie 2005, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată U.M.L., i-a spus că s-a întocmit dosar penal și i-a cerut să nu declare la organele de poliție că îl cunoaște pe el sau pe M.L.

Și inculpata M.L.M. a sunat-o pe partea vătămată la data de 22 noiembrie 2006, cerându-i același lucru.

Partea vătămată S.I., l-a rugat în luna septembrie 2005 pe inculpatul N.F.D. să o ajute să își găsească un loc de muncă în Spania.

Inculpatul a cazat-o pe partea vătămată în apartamentul său din Roșiorii de Vede și a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul T.M.C. care a fost de acord să plătească costul transportului până la Madrid.

Inculpatul N.F.D. și partea vătămată S.I. au plecat la 02 noiembrie 2005 spre Madrid, s-au cazat pentru o noapte în apartamentul unde locuia inculpatul P.S., iar a doua zi s-au întâlnit cu inculpații T.M.C. și M.L.M.

Inculpatul T.M.C. și inculpatul N.F.D., i-au comunicat părții vătămate S.I. că va face prostituție în C.C., fiind amenințată că astfel o va vinde la țigani.

Partea vătămată a fost cazată în apartamentul unde locuia inculpata M.L. și partea vătămată R.A.M., U.M.L., G.L. și o altă victimă neidentificată.

Inculpata M. i-a spus cum să racoleze clienții, ce tarife să perceapă, i-a reținut pașaportul și i-a dat o copie, i-a dat îmbrăcăminte adecvată.

Partea vătămată a fost preluată de la inculpatul T.M.C. de inculpatul N.F.D. care a cazat-o inițial în localitatea Villavaca și apoi într-un apartament din Madrid în care locuiau D.A.D. și o fată numită „G.” care nu a fost identificată și care practica prostituția pentru inculpat.

N.F.D. a obligat-o pe partea vătămată S.I. să practice prostituția pentru el, locuind cu inculpatul D.A.D. și „G.”.

Timp de 3 săptămâni, partea vătămată S.I. a fost constrânsă de inculpatul N.F.D. să practice prostituția în poligonul V. din Madrid, banii obținuți fiind însușiți de inculpat.

Deoarece a venit în Spania numita V.T. concubina inculpatului N.F.D., acesta a vândut-o pe partea vătămată inculpatului D.A.D. care a obligat-o să se prostitueze pentru el.

În luna martie 2006, partea vătămată a plecat de la inculpatul D.A.D. cu numitul I.A., care în luna iunie a revenit în țară.

Faptul că victima S.I. a fost exploatată de inculpații T.M.C., N.F.D. și D.A., a fost cunoscut și de martorul D.L.M. Așa cum s-a arătat mai sus, părțile vătămate și martorii din această cauză, au manifestat în fața instanței rețineri în declarații, fiind amenințați de familiile inculpaților ori cunoștințele acestora. Același lucru s-a întâmplat și cu martorul D.L.M., care a fost mai reținut în a detalia faptele în fața instanței, însă a subliniat de două ori că își menține declarația din faza de urmărire penală.

Inculpații N.F.D. și D.A.D., au încercat să susțină că partea vătămată S.I. nu a fost racolată și nu a fost indusă în eroare cu privire la activitatea pe care o va desfășura în Spania.

Faptele au fost însă probate cu depozițiile martorilor D.L.M. și D.P.D.

Inculpatul N.F.D. a încercat să demonstreze cu martorii B.M., B.C. și N.N.P., că partea vătămată S.I. nu a fost obligată să se prostitueze, ci că a mers în Spania pentru a se prostitua și a obține bani.

Din dosar a rezultat că partea vătămată S.I. o cunoștea pe N.N.P., care în fața instanței a susținut că i se mai spunea și „G.”.

Fiind prietene, partea vătămată ar fi știut dacă martorei i se mai spune și „G.”. Dimpotrivă partea vătămată a declarat că „G.” era o altă persoană pe care a cunoscut-o în Spania, la inculpat, și nicidecum N.N.P. cu care era prietenă în România.

Depoziția martorei N.N.P. a fost înlăturată, deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Nu poate fi reținut că N.N.P. este aceeași persoană cu „G.” care nu a putut fi identificată.

Partea vătămată S.I. și „G.” erau duse să se prostitueze în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, înainte de sosirea în Spania a lui N.N.P.

Tocmai pentru că a venit N.N.P., concubina inculpatului în Spania, inculpatul N.F.D. a vândut-o pe partea vătămată inculpatului D.A.D.

S-a dovedit și că S.I. a fost obligată să se prostitueze și de inculpatul T.M.C., deoarece în perioada respectivă, aceasta a locuit în același apartament cu inculpata M.L.M., R.A.M., U.M.L., G.L.

Cu martorii B.M. și B.C., s-a încercat să se dovedească faptul că victima S.I. era lipsită de moralitate și că a știut că merge să se prostitueze.

S-a dovedit însă că aceasta în Spania a fost exploatată sexual, fiindu-i luați banii obținuți din prostituție de către inculpați.

Inculpații T.M.C., T.C.J. și N.F.D. au solicitat schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., din trafic de persoane în proxenetism.

Cererea este neîntemeiată.

În cauză s-a dovedit că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, în toate formele prevăzute de art. 12 - 13 din Legea nr. 678/2001. Aceștia s-au ocupat de racolarea, transportarea, transferarea, cazarea, prin amenințare, prin constrângere, înșelăciune a victimelor. Ceea ce au comis inculpații a fost o rețea bine organizată de trafic de persoane și nu numai îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării acesteia.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a avut în vedere pentru fiecare, cerințele prevăzute de art. 72 C. pen., astfel încât să poată fi atins dublul scop coercitiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru inculpatul T.M.C., pedepsele aplicate au fost ridicate deasupra minimului special prevăzut de lege având în vedere pericolul social concret ridicat al fiecărei fapte săvârșite.

Astfel, inculpatul T.M.C. s-a asociat cu inculpata M.L.M., în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave.

Împreună, au traficat victimele pentru care au fost trimiși în judecată, dar și altele care nu au putut fi identificate.

În dorința fără limite de a obține sume uriașe din traficarea unor tinere lipsite de experiență, profitând de naivitatea lor, nu s-a dat în lături de la nenumărate fapte de o josnicie greu de imaginat: le-a bătut pe victime, le-a cauzat suferințe imense (lovirea peste organele genitale cu cablul de la televizor, smulgerea părului și a pielii de pe cap, lovirea cu pumnii a celei care îi deschidea ușa); a umilit victimele, urinând în gura acestora; le-a obligat să facă perversiuni sexuale între ele, cu el și cu inculpata M.L.M., ca sancțiune că nu obțineau mai mulți bani din prostituție; a organizat un apartament cu pază în care victimele erau trimise să-și vindece rănile produse de el, dar unde erau abuzate sexual de paznicii lor.

A traficat-o pe minora P.C.F., ținându-i familia într-o permanentă eroare cu privire la adevărata ocupație a acesteia, acționând cu curaj atunci când i-a adus mama și fratele în vizită, deoarece știa ce atmosferă de teroare instituise în apartament, victimele neîndrăznind nici măcar între ele să vorbească despre situația în care se aflau.

Inculpatul T.M.C. a organizat un sistem de inducere în eroare a familiilor victimelor cu privire la adevărata ocupație a acestora, trimițându-le prin intermediul inculpatului T.C.J. mici sume de bani sau pachete, ori bani prin intermediul sistemului bancar.

Inculpatul T.M.C., în urma exploatării sexuale a victimelor a obținut sume uriașe, pe care le-a spălat investind în apartamente, vile, autovehicule, utilaje agricole.

S-a avut în vedere și faptul că inculpatul T.M.C. este cunoscut cu antecedente penale.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat că pedeapsa rezultantă ce o va executa inculpatul, de 10 ani închisoare, va putea conduce la îndreptarea acestuia.

Ulterior arestării, la data de 27 octombrie 2006, inculpatul T.M.C. l-a denunțat pe inculpatul P.S. arătând că a recrutat în vederea exploatării sexuale câteva tinere pe care le-a vândut cu sume între 1500 - 2000 euro pentru fiecare, pe N.F.D. și D.A.D. - despre care a declarat că au exploatat-o sexual în Madrid pe victima traficului de persoane S.I. și a denunțat-o și pe inculpata M.L.M., arătând că aceasta l-a ajutat în exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane, prostituându-se totodată.

Cu toate acestea, în favoarea inculpatului T.M.C., nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea la trafic de persoane. Anterior denunțului făcut de inculpatul T.M.C. se cunoștea despre activitatea infracțională a inculpaților P.S., N.F.D. și D.A., în comiterea infracțiunii de trafic de persoane. În cauză, urmărirea penală era începută de la 03 iulie 2006 față de inculpații T.M.C., P.S., N.F.D., D.A.D., iar la 23 octombrie 2006 se începuse urmărirea penală față de M.L.M.

Și faptele comise de inculpata M.L. sunt deosebit de grave. Fără contribuția ei nemijlocită, inculpatul T.M.C. nu ar fi putut pune la punct o astfel de rețea, nu ar fi putut să exploateze victimele, nu ar fi obținut sume imense din exploatarea lor.

Inculpata l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. în tot ce a întreprins. A organizat activitatea de prostituție stradală, a supravegheat fetele atât în apartament cât și pe stradă.

Le-a arătat fiecărei victime cum să racoleze clienții, le-a făcut demonstrații cum se folosesc prezervativele, le-a echipat adecvat, foarte sumar și a trimis victimele să se prostitueze, chiar dacă afară era foarte frig.

Ea însăși a acționat cu josnicie, lovind victimele, prostituându-se uneori în același autoturism cu ele pentru a le supraveghea mai bine, luându-le banii și predându-i inculpatului T.M.C.

De nenumărate ori l-a sesizat pe inculpat în legătură cu comportamentul victimelor, deși știa și era de față la corecțiile aplicate, față de care nu și-a arătat niciodată dezacordul, deși era femeie ca și părțile vătămate.

Inculpata a dat dovadă de lipsă de compasiune aruncându-le ceaiul victimelor din termos atunci când acestea erau pe stradă și încercau să se mai încălzească cu un ceai fierbinte.

Chiar dacă le-a ajutat, uneori pe victime să-și spele rănile produse de inculpatul T.M.C., a făcut-o fără niciun fel de înțelegere, ci pur și simplu pentru că trebuiau înlăturate urmele de violență.

Inculpata nu s-a opus niciodată atunci când victimele erau obligate să facă perversiuni sexuale cu ea și inculpatul T.M.C., ori când acesta le lovea ori urina în gura lor.

Toate aceste fapte au fost comise de inculpată în dorința de a obține sume cât mai mari din exploatarea victimelor.

Pentru toate aceste motive, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei M.L.M., de opt ani închisoare, nu este nicidecum excesivă.

Inculpatul T.C.J. l-a ajutat în mod nemijlocit pe fratele său inculpatul T.M.C. în exploatarea victimelor. El a fost cel care le-a transportat în și din Spania, a adus pachete și bani familiilor acestora, pentru a le menține în eroare.

Acesta a știut în permanență cu ce se ocupă fratele său și niciodată nu și-a făcut probleme de ce transporta atâtea persoane, de sex feminin, tinere, la fratele său.

Inculpatul T.C.J. mergea foarte des în Spania la fratele său și a putut să constate că acesta nu are nici un loc de muncă, și totuși obținea câștiguri fabuloase, pe care, în parte, chiar el le-a spălat în România, cumpărând bunuri de mare valoare.

Inculpatul T.C.J. a încercat să dovedească cu martorii G.I. și I.N., că o parte din prețul unor utilaje 21.000 euro și 15.000 euro, a fost împrumutată.

Aceste depoziții au fost înlăturate ca urmare, pentru următoarele considerente:

- deși este vorba de sume mari de bani nu este nici un înscris cu care să dovedească împrumutul sau restituirea, mai ales că, utilajele au fost cumpărate pentru persoana juridică SC L. SRL.

- susținerea că împrumuturile au fost restituite din rezultatele financiare ale SC L., sunt contrazise de rezultatele controalelor efectuate de Garda Financiară Teleorman, care a constatat că societatea nu a avut lucruri contractate, și nici nu a obținut rezultate financiare.

Deși s-a dovedit săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, inculpatul a avut o poziție total nesinceră pe parcursul procesului.

La individualizarea pedepsei însă, s-a avut în vedere, pe lângă pericolul social concret care este ridicat al faptelor săvârșite, și persoana inculpatului T.C.J. care nu a mai săvârșit infracțiuni, este bine caracterizat de primarul comunei și de persoanele care îl cunosc.

Pentru acest inculpat, s-a apreciat că executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, este suficientă în vederea îndreptării sale.

În ceea ce îi privește pe inculpații N.F.D. și D.A.D., instanța le-a aplicat pedepse cu închisoarea de câte 5 ani închisoare. La individualizarea acestor pedepse, s-a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, dar și persoanele inculpaților care sunt tineri, nu au antecedente penale.

Nu s-a dispus însă suspendarea condiționată a executării pedepselor, instanța considerând că scopul acestora nu poate fi atins decât prin executare în regim de detenție.

Și inculpatului P.S. i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare. Acesta însă beneficiază de prevederile Legii nr. 543/2002, pedepsele fiind grațiate, în baza art. 1 din acest act normativ.

Inculpaților li s-au aplicat pedepse complementare, iar pentru inculpații T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. și D.A.D. și pedepse accesorii.

Inculpatul T.M.C. a cumpărat următoarele bunuri:

La data de 11 august 2004, a cumpărat din Stuttgart - Germania un autoturism marca „V.T.”, (serie sașiu xxx și serie motor 001), cu suma de 43.441 euro, autoturism care, pentru a se ascunde originea ilicită a sumei plătite, a fost cumpărat de inculpat pe numele numitului N.C., pe numele căruia s-a plătit și vama pentru autoturism, și care a fost înmatriculat apoi de N.C. sub numărul de înmatriculare xx 000.

Victima traficului de persoane R.A.M. a fost prezentă la Stuttgart - Germania la cumpărarea autoturismului de către inculpat, a văzut când prețul autoturismului a fost plătit cu numerar de către inculpatul T.M.C., și care i-a explicat în mod mincinos că face actele pe numele numitului N.C. deoarece era în proces de partaj cu fosta sa soție.

Deși numitul N.C. a susținut că autoturismul a fost cumpărat de către el, acest fapt este infirmat de declarația victimei R.A.M.., martor ocular la cumpărarea autoturismului, precum și de faptul că din verificările efectuate a rezultat că N.C. nu avea venituri pentru a-și putea cumpăra acel autoturism de lux.

Dealtfel, autoturismul a fost folosit apoi în țară și chiar și în Spania de inculpatul T.M.C., fapt ce rezultă din declarațiile unora dintre victimele traficului de persoane și ale unora dintre martori, iar când autoturismul nu era folosit de inculpat se afla în grija numitului N.C., ca de altfel și alte bunuri ale inculpatului (un apartament din municipiul Ploiești).

În cauză, nu s-a putut proba că numitul N.C. avea cunoștință că suma de bani cu care inculpatul T.M.C. a cumpărat autoturismul marca „V.T.”, provenea din săvârșirea de infracțiuni.

La data de 15 septembrie 2004, inculpatul T.M.C. a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul ccc la Biroul Notarului Public O.L. din localitatea Comarnic, județul Prahova, o vilă compusă din demisol, parter și etaj, situată în orașul Bușteni, zona Ceair, str. M., județul Prahova, în contract fiind trecut ca preț de vânzare-cumpărare suma de 130.000 euro, vila având însă o valoare cu mult mai mare.

Vila a fost cumpărată de inculpatul T.M.C. pe numele mamei sale T.F., văduvă și pensionară, care avea la acel moment o pensie modică, și care din verificările efectuate a rezultat că nu avea alte venituri pentru a-și putea permite cumpărarea vilei respective.

Faptul că adevăratul proprietar al vilei era inculpatul T.M.C. rezultă și din declarațiile victimei traficului de persoane R.A.M., cât și ale martorului M.M., vânzătorul imobilului, și căruia prețul vilei i-a fost achitat de către inculpat.

În speță, nu s-a putut proba faptul că numita T.F., mama inculpatului T.M.C., avea cunoștință de activitatea infracțională a acestuia din Spania.

La data de 19 mai 2005, inculpatul T.M.C. a cumpărat din Germania - Munchen, cu bani provenind din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, pe numele său, autoturismul marca „M.B.C.”, cu serie sașiu XXX000 și serie motor 001, cu suma de 29.051,72 euro, pe care l-a înmatriculat pe numele său în România la data de 21 iunie 2005, sub numărul de înmatriculare vvv.

La data de 20 septembrie 2004, inculpatul T.M.C. a cumpărat pe numele său, de la cetățeanul britanic C.P., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2.701 la Biroul Notarilor Publici Asociați M.M.G. și M.C. din Ploiești apartamentul 27, compus din 3 camere de locuit și dependințe, situat în mun. Ploiești, județul Prahova, cu suma de 235.000.000 lei (ROL), bani ce proveneau din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

De asemenea, la data de 12 iunie 2006, inculpatul T.M.C. a cumpărat din Munchen - Germania, cu factura nr. sss, un autotractor marca „M.B.A.”, tip S, cu nr. de identitate xxx și serie motor 000, cu suma de 30.740 euro, bani ce proveneau tot din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Inculpatul T.M.C. a introdus autovehiculul respectiv în țară, și a achitat și taxele vamale în sumă de 20.760 lei (RON) pentru acesta.

La data de 22 iunie 2006, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, inculpatul sus-menționat a vândut autotractorul respectiv către SC „I.” SRL Tîrgșoru Vechi, județul Prahova, administrată de martorul I.G.E., cu suma de 105.450 lei (RON), și care l-a înmatriculat sub numărul de înmatriculare ddd.

În timpul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, martorul I.G.E. a declarat că, întrucât inculpatul nu și-a deschis un cont la bancă în care să-i vireze banii reprezentând prețul autotractorului, nu a achitat c/valoarea acestuia.

În cauză, nu sunt date din care să rezulte că martorul I.G.E. a avut cunoștință despre faptul că inculpatul T.M.C. a cumpărat autotractorul sus-menționat cu bani provenind din săvârșirea de infracțiuni.

Inculpatul T.M.C. nu a avut loc de muncă în Spania, fapt recunoscut și de acesta în timpul urmăririi penale, dar care a rezultat și din declarațiile victimelor traficului de persoane.

Din adresa din 03 noiembrie 2006 a Administrației Finanțelor Publice Ploiești, a rezultat că inculpatul sus-menționat și numitul N.C., în perioada 2000 - 2005, nu figurează în evidențe cu venituri declarate și obținute din salarii, din cedarea folosinței bunurilor și activități independente.

De asemenea, conform adresei din 23 octombrie 2006 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Județean Prahova, inculpatul T.M.C. nu este asociat sau administrator la nicio societate comercială înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a reținut deci că prin cumpărarea acestor bunuri, inculpatul T.M.C. a spălat sumele de bani reprezentând c/valoarea acestora.

Inculpatul T.C.J. este fratele inculpatului T.M.C. și din actele de urmărire penală administrate în cauză, respectiv, declarațiile victimelor traficului de persoane R.A.M., G.L., P.C.F., U.M.L. și L.I.F., ale martorilor V.N., P.S., U.A., L.S., cărora inculpatul T.C.J. le-a adus pachete și bani de la victimele traficului de persoane, din verificările efectuate în evidențele poliției de frontieră în care inculpatul apare în prezența unora dintre victimele traficului de persoane (R.A.M.), precum și din fotografiile depuse la dosar de către victime, în unele fiind și inculpatul în prezența unor victime ale traficului de persoane, a rezultat cu certitudine că inculpatul T.C.J. avea cunoștință despre exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane de către inculpatul T.M.C., fratele său, pe care l-a și ajutat în exploatarea victimelor traficului de persoane.

În perioada săvârșirii activității infracționale, inculpatul T.C.J. a primit de la inculpatul T.M.C. diferite sume de bani, despre care știa că provin din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, sume care au fost spălate de inculpatul T.C.J. prin cumpărarea unor bunuri în nume propriu sau pe numele SC „L.” SRL Putineiu, județul Teleorman, societate la care era administrator, după cum urmează:

Inculpatul T.C.J. a cumpărat pe numele său de la V.D., soția martorului V.C., la data de 02 aprilie 2003, cu suma de 100.000.000 lei (ROL), sumă ce provenea de la inculpatul T.M.C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 953 la Biroul Notarului Public P.P. din Turnu Măgurele, apartamentul nr. 53 cu trei camere, situat în str. C. din municipiul Turnu Măgurele, județul Teleorman.

În apartamentul respectiv locuia și inculpatul T.M.C. când venea din Spania și se afla pe raza județului Teleorman, apartament din care s-au ridicat în timpul unei percheziții domiciliare fotocopia plastifiată a pașaportului părții vătămate R.A.M. și 7 seturi complete de costume de baie de damă (slip și sutien), ca și cele folosite de victimele traficului de persoane în timpul practicării prostituției stradale în „C.C.” din Madrid.

La data de 04 iunie 2003, cu bani de la inculpatul T.M.C., despre care știa că proveneau din infracțiunea de trafic de persoane, inculpatul T.C.J. a cumpărat din Germania un microbuz marca „M.S.”, cu serie sașiu zzz și serie motor 112, cu suma de 21.924 euro, pe care l-a înmatriculat la data de 01 iulie 2003 pe numele său, sub numărul de înmatriculare QQ001.

Tot cu bani de la inculpatul T.M.C., provenind din săvârșirea de trafic de persoane, inculpatul T.C.J. a cumpărat de la furnizorul „B.W.A.” Munchen - Germania pe numele SC „L.” SRL Putineiu al cărei administrator era mai multe mașini și utilaje agricole, și anume:

- în anul 2005, o combină agricolă folosită marca „M.F.”, tip A., an de fabricație 1996, cu suma de 20.000 euro;

- în anul 2005, un tractor agricol folosit tip „F.F.”, cu suma de 30.000 euro și un plug cu brăzdare „R.M.”, cu suma de 3.000 euro ;

- în anul 2006, o combină uzată pentru recoltat și treierat marca „F.”, cu suma de 18.000 euro;

- în anul 2006, un culegător de porumb marca „M.F.”, cu suma de 37.929,47 lei (RON).

În perioada 02 martie 2005 - 30 septembrie 2006, tot în scopul ascunderii ilicite a sumelor de bani provenind din săvârșirea de către inculpatul T.M.C. a infracțiunii de trafic de persoane, în calitatea sa de administrator SC „L.” SRL Putineiu, inculpatul T.C.J. a creditat societatea cu un aport în lei în sumă de 149.455 lei (RON), din care până la sfârșitul aceleiași perioade i s-a restituit inculpatului T.C.J. suma de 80.285,41 RON.

Din verificările efectuate la Primăria comunei Putineiu, la Administrația Financiară Turnu Măgurele, ca și din cele efectuate de Garda Financiară Teleorman, a rezultat că inculpatul T.C.J. și SC „L.” SRL Putineiu nu posedau mijloace financiare pentru achiziționarea bunurilor sus-menționate, în fapt sumele de bani provenind din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane de către inculpatul T.M.C., proveniență cunoscută de către inculpatul T.C.J.

Astfel, din nota de constatare din 22 noiembrie 2006 și anexa nr. 1 la nota de constatare, întocmite de Garda Financiară Teleorman cu ocazia controlului efectuat la SC „L.” SRL Putineiu, a rezultat că, în calitatea sa de asociat și administrator la această societate comercială, inculpatul T.C.J. nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a declarat la bănci și vamă sumele de bani folosite la achiziționarea acestor mașini și utilaje agricole.

Deși utilajele și mașinile agricole au fost achitate cu numerar (valută euro), fapt recunoscut la Garda Financiară Teleorman de către inculpatul T.C.J., dar care a fost confirmat și de furnizorul extern „B.W.A.” din Germania la data de 14 noiembrie 2006, aceste sume achitate furnizorului nu au fost înregistrate în evidența contabilă și nu au fost declarate de inculpat, prin bănci și vamă, conform prevederilor legale. Sumele de bani în valută respectiv cu care au fost achiziționate utilajele agricole nu au fost înregistrate în casieria societății ca aport de numerar, nu au fost depuse în vreun cont bancar al societății, nu s-a efectuat vreo operațiune de schimb valutar și nu au fost declarate la autoritățile vamale.

De asemenea, SC „L.” SRL Putineiu, deși are ca obiect de activitate principal efectuarea de activități anexe agriculturii, nu are încheiate contracte de arendă cu persoane fizice de pe raza comunei sau din localitățile învecinate.

Inculpatul T.C.J. nu a făcut dovada provenienței sumelor respective în valută și lei, folosite la achiziționarea bunurilor pentru SC „L.” SRL Putineiu.

De asemenea, Garda Financiară Teleorman a mai constatat cu ocazia controlului efectuat că, în perioada 02 martie 2005 - 30 septembrie 2006, inculpatul T.C.J. a creditat SC „L.” SRL (aport în lei), în calitate de administrator, cu suma totală de 149.455 lei (RON).

Din aceeași anexă la Nota de constatare sus-menționată a rezultat că, până la sfârșitul perioadei, inculpatului T.C.J. i-a fost restituită suma de 80.285,41 lei (RON).

Aportul în lei în sumă de 149.455 RON, cu care a creditat SC „L.” SRL și din care i s-a restituit suma de 80.285,41 lei (RON), nu a putut fi justificat din punct de vedere al provenienței de către inculpatul T.C.J., în realitate acestea provenind tot de la inculpatul T.M.C., fratele său, din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Din adresa din 07 noiembrie 2006 a Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională Vamală București, rezultă că inculpații T.M.C., T.C.J. și numitul N.C. nu figurează cu declarații vamale sau alte documente de introducere sau scoatere din țară de bunuri sau bani.

De asemenea, din adresa din 01 noiembrie 2006 a Primăriei Putineiu, județul Teleorman, a rezultat că inculpatul T.C.J. și numita T.F., mama sa, nu figurează în evidențe ca fiind crescători de animale, inculpatul având în proprietate suprafața de 6.03 ha, iar T.F. suprafața de 1,55 ha.

Conform adresei din 27 octombrie 2006 a Administrației Financiare Turnu Măgurele, județul Teleorman, inculpatul T.C.J. și numita T.F., în perioada 2000 - 2005, nu figurează în evidența fiscală cu venituri impozabile din activități independente.

Astfel, inculpatul T.C.J. a spălat sumele de bani reprezentând aportul în bani la creditarea SC L. SRL Putineiu și c/valoarea bunurilor mobile și imobile cumpărate și descrise mai sus.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații D.A.D., M.L.M., N.F.D., T.M.C. și T.C.J., partea civilă S.E., părțile vătămate G. (fostă R.) A.M. și G.L. și contestatorul N.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

Apelantul-inculpat T.M.C. a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 250 C. proc. pen., prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie după punerea în mișcare a acțiunii penale. Așa cum rezultă din actele dosarului, există „lipite” de volumul de urmărire penală două procese-verbale de prezentare a urmării penale, unul emis pe numele lui T.M., iar cel de-al doilea este semnat de către un avocat R., fără a fi specificat cărui inculpat i-a fost prezentat. La urmărirea penală inculpatul T.C.J. a fost asistat de către avocat D. care este prezent și acest termen, deși pentru acesta nu există procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Astfel, a apreciat că, neexistând dovezile de prezentare a materialului de urmărire penală pentru toți inculpați trimiși în judecată în stare de arest, cât și pentru ceilalți pentru care, pe ultima filă a rechizitoriului la capitolul „alte date”, procurorul a menționat că ceilalți s-au sustras urmăririi penale, întrucât au fost citați și prin afișare la ușa Consiliului local. Ori, această citare prin afișare nu suplinește dovada sustragerii de la urmărire penală, așa cum prevăd dispozițiile legale.

Ca atare, a solicitat să se constate că neprezentarea materialului de urmărire penală urmată de sesizarea instanței este sancționată de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. - nulitate absolută - motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat a se dispune restituirea cauzei la Parchet, urmând ca instanța să se pronunțe și cu privire la starea de arest, față de împrejurarea că aceștia sunt în stare de deținere de peste 2 ani, apreciind că nu se mai impune privarea lor de liberate.

A solicitat să se constate că, la dosarul cauzei există încheierea de amânare a pronunțării din 22 aprilie 2004 pentru data de 06 mai 2004 și că în conținutul primei file, pe verso, se arată că părțile nu mai au probe de solicitat și nici alte cereri. Însă, din cuprinsul rechizitoriului rezultă că au fost trecute în citativ 25 de persoane ca martori, iar din dosar rezultă că au fost audiate doar 12 părți vătămate, existând declarațiile acestora la filele nr. 127 - 138. În condițiile în care instanța își argumentează soluția de condamnare pe depozițiile părților vătămate audiate numai în cursul urmăririi penale, fără a pune în discuția părților dispozițiile art. 327 C. proc. pen. și fără a se da citire depozițiilor acestora date în cursul urmăririi penale, apreciază că au fost încălcate grav prevederile art. 6 C. proc. pen., referitoare la dreptul de apărare și art. 6 alin. (3) Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil și egalitatea de șanse. Nici așa zisele părți vătămate nu au fost audiate în totalitate pentru că acestea practică aceeași meserie și în continuare, fiind plecate în Spania.

A solicitat a se da eficiență, în raport de probele administrate, de situația existentă în dosar, în condițiile în care, în faza de urmărire penală nu s-a putut administra nicio probă în favoarea inculpatului, deși organul de urmărire penală este obligat, în baza dispozițiilor art. 202 C. proc. pen., să administreze probe, atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, că, deși acesta a menționat în declarația dată la organele la anchetă despre participarea și altor persoane, instanța nu a dat eficiență acestor declarații, care poate constitui o circumstanță favorabilă inculpatului.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere și faptul că părțile vătămate care au fost audiate în cursul urmăririi penale nu s-au prezentat toate în fața instanței de judecată, iar susținerile acestora nu se coroborează cu alte mijloace de probă, interesul părților vătămate fiind determinat de anumite sume de bani.

Motivarea instanței, care nu este decât o reluare a rechizitoriului cu privire la activitatea inculpaților, este parțial susținută de probele administrate, sens în care, a solicitat instanței a da eficiență și declarațiilor pe care aceștia le-au făcut constant cu privire la situația de fapt și a se avea în vedere că așa zisele părți vătămate niciodată nu au fost citate pentru prostituție.

Este greu de crezut că, într-o perioadă atât de îndelungată, acestea au fost constrânse și determinate, prin forță, să întrețină raporturi sexuale cu diverse persoane, atâta vreme, așa cum rezultă din actele dosarului, organele de poliție spaniole făceau controale zilnice, erau într-o activitate pe care o desfășurau într-un spațiu deschis, deci, aveau, oricând, posibilitatea să se plângă dacă, într-adevăr, erau constrânse.

Astfel, în principal, a solicitat restituirea cauzei la parchet, iar, în subsidiar, în măsura în care instanța va reține vinovăția inculpatului, a solicitat redozarea pedepsei, respectiv, micșorarea cuantumului acesteia.

Apelantul-inculpat T.C.J., în principal, a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât această faptă nu a fost săvârșită de inculpat. Astfel, numai o singură parte vătămată îl incriminează pe inculpat și anume L.F.I., într-un mod care lasă loc de foarte multe interpretări, declarațiile acesteia fiind contradictorii.

Aceste declarații sunt combătute de martora I.A. din depozițiile sale rezultând că nu i-a fost trimis niciun pachet sau vreo sumă de bani de către fiica sa de unele din persoanele vizate.

Pe de altă parte, a arătat că, la data instituirii sechestrului asigurător pe bunurile societății, pe 26 octombrie 2006, inculpatul se afla în stare de libertate, întrucât a fost incriminat și arestat pe data de 15 februarie 2007, deci pentru faptele fratelui său se instituie sechestrul pe bunurile societății comerciale aparținând lui.

În subsidiar, dacă instanța va aprecia că din insuficiența materialului probator se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, a solicitat a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 - 76 lit. d) C. pen., coborârea pedepsei până la minimul prevăzut de lege, mai mult, condamnarea inculpatului la pedeapsa executată.

A arătat că inculpatul este infractor primar, este căsătorit, are un copil minor și toate elementele de circumstanțiere au fost înlăturate de instanța de fond, fără nicio motivare.

Apelanta - inculpată M.L. a solicitat achitarea sa pentru toate faptele pentru care a fost trimisă în judecată, iar, în subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., în sensul că este infractor primar, nu a mai avut niciun conflict cu legea penală, imediat cum a aflat că este cercetată penal s-a prezentat singură în fața autorităților române, polițiștii români căutând-o în Spania, iar ea se afla în biroul procurorului. A apreciat inculpata că a avut demnitatea de a recunoaște că s-a prostituat, celelalte fiind amenințate constant că li se vor întocmi dosare penale dacă nu vor colabora cu anchetatorii.

Apelantul inculpat N.F.D. a arătat că, la dosarul instanței de apel, se află atașată o adresă emisă de D.I.I.C.O.T. Teleorman din care rezultă că acesta a denunțat persoane care au săvârșit infracțiuni grave, inculpatul formulând totodată și o cerere prin care a solicitat să fie audiat cu identitate protejată, întrucât mama și sora lui lucrează în Spania nu au niciun ajutor. În condițiile în care, referindu-se la art. 19 dacă denunță, consideră că această circumstanță legală trebuie aplicată inculpatului.

A arătat că sentința penală este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii și nu este motivată corespunzător, cuprinzând elemente străine de natura cauzei, fapt ce a determinat o apreciere eronată a probelor administrate.

Inculpatul, la data arestării, se afla în Spania, cu mama și sora lui. În faza de urmărire penală au fost audiați și administrate o serie de probe, sens în care, a solicitat a se constata că declarațiile părții vătămate pe care a fost „construită” această acuzare nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă care a fost administrat de către instanță.

Referitor la martora N.N.P., zisă G., a arătat că aceasta a fost audiată de către instanță, pentru că la momentul arestării inculpatului aceasta a depus mărturie în fața instanței. La filele nr. 88 - 91 și fila nr. 255 sunt depuse mai multe fotografii din care rezultă că inculpații N.F.D., D.A. și N.N.P. și partea vătămată S.I. în data de 01 iunie 2006, s-au aflat, împreună, în Spania, instanța făcând confuzie între V.T. și S.I.

În principal, a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2), întrucât infracțiunea nu subzistă, din punct de vedere al laturii obiective.

Dacă instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, a solicitat aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege sau, eventual, o pedeapsă egală cu durata arestului preventiv, urmând a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 - 76 C. pen., în sensul că, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, în raport de probele care au fost administrate.

Apelantul-inculpat D.A.D. a arătat că primul motiv de apel vizează faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențială pentru inculpat, respectiv, cererea de schimbare a încadrării juridice, care reiese, cu evidență, din încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2008. Instanța a făcut vorbire despre această cerere, însă, ulterior, prin sentința penală atacată, nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cel de-al doilea motiv de apel l-a vizat greșita condamnare a inculpatului în temeiul art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, tocmai din perspectiva faptului că nu a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice.

Dacă instanța va trece peste primul motiv de apel, a solicitat individualizarea pedepsei având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Astfel, a solicitat coborârea pedepsei, putând fi aplicabile dispozițiile art. 81 C. pen.

Apelanta - parte civilă S.E. a arătat că, cuantumul daunelor morale stabilite de instanța de fond este nesatisfăcător în raport de prejudiciul, de violențele la care a fost supusă și de umilințele pe care le-a îndurat în cele 6 zile, în care a fost obligată să se prostitueze.

A mai arătat că, la data venirii în Spania, partea vătămată era însărcinată în luna a treia, iar la 6 luni după ce a reușit să fugă de acolo a născut fetița, sens în care, a solicitat a se avea în vedere că, la dosarul cauzei, se află certificatul de naștere al minorei. Deci, în opinia sa, nu se poate afirma despre partea vătămată că s-a dus în Spania pentru a se prostitua. În prezent, partea vătămată este căsătorită și are cetățenie spaniolă.

A arătat că nu solicită un cuantum exorbitant, și reapreciind prejudiciul moral a se mări cuantumul daunelor morale. Referitor la cheltuielile de judecată, a arătat că instanța de fond nu le-a acordat, acestea reprezentând onorariul de avocat și transportul, respectiv, bilete de avion.

Apelantul-contestator N.C. a solicitat ridicarea sechestrului asigurator și restituirea bunului către acesta, întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine că titularul și proprietarul mașinii este inculpatul T. Din actele de proprietate rezultă că autoturismul aparține contestatorului N.C., acte ce nu au fost anulate. Atâta timp cât acestea nu au fost anulate, nu poate veni peste aceste înscrisuri cu o probă și anume audierea unei părți vătămate care susține că a fost prezentă la data achiziționării acestui autoturism din Germania și care a fost de față când a fost achitată vama și în Germania, lucruri total neadevărate, declarația dată de partea vătămată R.A.M. fiind contradictorie.

Apelanta - parte civilă G.L. a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă, astfel că, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, având în vedere motivele invocate și depuse în scris la dosar, a se proceda conform dispozițiilor art. 345 și 346 C. proc. pen., în sensul pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaților, respectiv, majorarea cuantumului pedepselor, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor și reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 C. pen. În ceea ce privește latura civilă, a solicitat obligarea inculpaților la plata daunelor materiale și morale în modalitatea în care au fost solicitate la termenul la care partea vătămată a fost audiată.

Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

Apelanta - parte vătămată R.A.M. a arătat că unul din scopurile procesului penal este acela de a apăra libertățile persoanei, drepturilor acesteia, ori, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii acordării daunelor morale. Un alt principiu este principiul rolului activ, sens în care, a solicitat reținerea dispozițiilor art. 373 C. proc. pen., urmând ca instanța de apel să se pronunțe asupra cererii de acordare a daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 254/A din data de 06 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de apelanții inculpați T.M.C., M.L.M., T.C.J., D.A.D., N.F.D., de apelantele părți civile S.E. și G.E. și de apelantul contestator N.C.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond.

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.F.D. în legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

S-au respins cererile de restituire la Parchet formulată de apelanții inculpați T.M.C. și T.C.J.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații T.M.C., M.L.M. și P.S., după cum urmează:

- pentru inculpatul T.M.C. din art. 13 alin. (1) și (3) din aceeași lege cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- pentru inculpata M.L.M. din art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din aceeași lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- pentru inculpatul P.S. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

A înlăturat dispozițiile art. 33 - 34 C. pen. pentru inculpații T.M.C. și M.L.M. și a repus pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.M.C. la 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit această pedeapsă cu celelalte pedepse aplicate prin sentința fondului și dat spre executare inculpatului 8 (opt) ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 C. pen. alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata M.L.M. la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 modificată a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit aceste pedepse, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința apelată pentru infracțiunea prevăzută de art. 328 C. pen. și a dat spre executare inculpatei pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 modificată a condamnat pe inculpatul P.S. la 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la (cinci) ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate acestuia și a dat inculpatului spre executare pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen.

A înlăturat grațierea dispusă de instanța de fond cu privire la acest inculpat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C.J. la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 650/2001 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dat spre executare inculpatului 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 86 - 861 C. proc. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 (șase) ani.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 863 C. proc. pen. după cum urmează:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman:

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea să le fie controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 866 C. proc. pen.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la pedepsele accesorii.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 686/2002 a condamnat pe inculpatul N.F.D. la 2 (doi) ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, de 4 ani și 6 luni.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului N.F.D., dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a disjuns cauza cu privire la inculpatul D.A.D. și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța fondului - Tribunalul Teleorman.

S-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului D.A.D. și s-a dispus punerea lui în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost obligați inculpații T.M.C. și M.L.M., la cheltuieli de judecată către părțile civile S.E., 1000 RON reprezentând onorariu de avocat și echivalentul în lei la data efectuării plăți a sumei de 785,61 euro cu titlu de bilete avion și G.E. - 1500 RON reprezentând onorariu avocat.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător de pe autoturismul marca V.T. cu nr. de înmatriculare XX 111 aparținând contestatorului N.C. și restituirea acestui bun către acesta.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a computat prevenția inculpaților, după cum urmează: T.M.C. de la 5 octombrie 2006 la zi; M.L.M. de la 8 martie 2007 la zi; D.A.D. de la 11 decembrie 2007 la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpaților T.M.C. și M.L.M.

S-a luat act că inculpatul T.C.J. a fost arestat din 14 octombrie 2007 și N.F.D. a fost arestat din 14 aprilie 2007.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Probele administrate în cauză au justificat aprecierea instanței de fond că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a acestora este corectă.

Această situație de fapt a fost reținută din declarațiile părților vătămate, audiate nemijlocit și în faza de apel, a martorilor propuși prin actul de sesizare, rezultând însă imposibilitatea reaudierii unora din părțile vătămate pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., după cum și a inculpaților și în prezenta fază procesuală.

Analiza critică a declarațiilor testimoniale a impus pentru Curte luarea în considerare, pe de o parte a faptului că toate părțile vătămate au dobândit prin propriile simțuri cunoștințe despre fapte și împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului și la stabilirea situației de fapt.

Evaluând declarațiile testimoniale administrate în cauză, în principal cele inițiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor astfel cum au fost derulate și trăite, Curtea a constatat că valoarea probatorie conținută de acestea, formează convingerea certă și de netăgăduit, că așa cum au fost reținute de instanța fondului, ele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată, iar împrejurarea că în fața instanței unele din părțile vătămate nu au mai putut să-și amintească amănunte ale episodului infracțional, nu le poate micșora verosimilitatea, fiindcă nu li se poate cere acestora să-și amintească de fiecare amănunt, al faptelor pendinte.

Curtea a achiesat la concluzia parchetului că reținerea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată, atrage incidența reținerii art. 4 și al art. 13 alături de alin. (1) și (3) ale acestei legi, astfel că în baza art. 334 C. proc. pen. a operat schimbarea de încadrare juridică pentru inculpații T.M.C., M.L. și P.S., astfel:

- pentru inculpatul T.M.C. din art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege modificată cu aplicarea art. 13 C. pen.:

- pentru inculpata M.L.M. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- pentru inculpatul P.S. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege modificată cu aplicarea art. 13 C. pen.

Curtea a respins ca neîntemeiate cererile de restituire a cauzei la Parchet formulate de inculpații T.M.C. și T.C.J. pentru lipsa dovezilor de prezentare a materialului de urmărire penală, întrucât din numerotarea paginilor vol. VII - dosar de urmărire penală a rezultat că ele au făcut parte din acest volum, dată fiind cronologia consecutivă, dar din care, la un moment dat, se observă file lipsă, atestând că ele au existat, dar nu se mai regăsesc în acesta.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.A.D., Curtea a constatat că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru el, respectiv cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în cea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., cerere susținută cu ocazia dezbaterilor în fond și pe care, atât procurorul, cât și ale părții civile S.E. prin avocat, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei legată de acest inculpat. În acest sens s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Teleorman, revocându-se măsura arestării preventive și dispunând punerea lui în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților T.M.C., M.L., P.S., T.CJ. și N.F.D., Curtea a apreciat că, deși săvârșirea unor astfel de fapte ar impune aplicarea unor sancțiuni severe, atunci când acestea sunt comise de tineri cum sunt inculpații M.L., P.S. și N.F.D., se apreciază că scopul legii penale poate fi atins doar atunci când datele ce-i caracterizează în mod pozitiv sunt apreciate ca atare, așa încât raportul dintre cuantumul sancțiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării și scopul său educativ să fie cât mai echilibrat.

Prin urmare, față de împrejurarea că aceștia, ca și coinculpatul T.M.C. și T.C.J. sunt la primul conflict cu legea penală, Curtea a procedat la o redozare a pedepsei aplicate, după cum urmează:

- pentru inculpații M.L.M. și T.M.C. a redus pedepsele la 5 ani și respectiv 8 ani închisoare;

- pentru inculpatul N.F.D. a redus pedeapsa la 2 ani și 6 luni închisoare și ca efect al aplicării art. 19 din Legea nr. 686/2002 ca urmare a denunțului formulat și confirmat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus ca executarea pedepsei să se facă prin suspendarea ei condiționată, prin aplicarea art. 81 - 83 C. pen.

Lipsa antecedentelor penale a inculpatului T.C.J. a fost calificată de instanță drept circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen., reducându-i-se pedeapsa în temeiul art. 76 și suspendată pedeapsa sub supraveghere conform art. 861 - 862 pe durata termenului de încercare, timp în care se va supune măsurilor impuse de art. 863 C. pen.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen.

Pe apelurile declarate de părțile civile S.E. și G.E., Curtea a constatat că acestea sunt îndrituite doar la plata onorariilor de către avocat, conform chitanțelor depuse la dosar și a biletelor de avion, celelalte pretenții nefiind susținute de probe ori necesare a fi majorate.

Și apelul contestatorului N.C. este fondat, fiind admis ca atare, întrucât acesta este proprietarul autoturismului marca W.T. cu nr. de înmatriculare XX 111, sens în care s-a dispus să-i fie restituit prin ridicarea sechestrului asigurător.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă S.E., părțile vătămate G.L., G. (fostă R.) A.M. și inculpații T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. și P.S.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 și pct. 14 C. proc. pen. și a criticat decizia pronunțată de instanța de apel sub următoarele aspecte:

- în mod greșit, instanța de prim control judiciar s-a pronunțat - în sensul admiterii - asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză;

- în mod nelegal, instanța de apel a uzitat, pentru înlăturarea dispoziției vizând admiterea apelului declarat de parchet (apel inexistent în cauză) de instituția prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunțând încheierea de îndreptare eroare materială din 07 noiembrie 2008, o astfel de modificare nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale;

- greșita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.D.;

- omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra apelurilor declarate de părțile civile G.L. (apel care a vizat atât latura penală cât și latura civilă a cauzei) și G. (fostă R.) A.M.;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților T.M.C., M.L.M., T.C.J. și N.F.D.;

- omisiunea instanței de apel de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi - obligatorie prin norma de incriminare - alături de pedeapsa principală stabilită inculpatului N.F.D.;

- greșita reținere în favoarea inculpatului N.F.D. a incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor;

- greșita modalitate de executare a pedepselor, stabilită de instanța de apel pentru inculpații T.C.J. și N.F.D.

Pentru toate aceste considerente parchetul a solicitat casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv, Curții de Apel București.

Recurenta - parte civilă S.E. nu a formulat motive scrise de recurs dar, prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că-și însușește toate motivele de recurs ale parchetului, așa cum au fost evidențiate mai sus.

În plus, recurenta parte civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, apreciind că instanța de apel i le-a acordat într-un cuantum ce nu acoperă suferința ce i-a fost pricinuită prin faptele săvârșite de inculpați.

Recurenta - parte vătămată G. (fostă R.) A.M., prin apărătorul ales, a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu s-au pronunțat pe solicitarea sa de acordare a daunelor morale, pe care era îndreptățită să le primească, deoarece a fost exploatată sexual, umilită și mințită de inculpatul T.M.C.

Totodată, și-a însușit, în totalitate, motivele de recurs ale parchetului.

Recurenta - parte vătămată G.L., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunțate în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât instanța de prim control judiciar, deși s-a pronunțat în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat, în considerentele hotărârii nu a arătat sub ce aspecte i-a fost admisă calea de atac promovată.

Totodată, și-a însușit, în totalitate, motivele de recurs invocate de parchet în propria cale de atac.

Inculpatul T.M.C., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, pct. 10 și pct. 18 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât aceasta s-a pronunțat cu privire la un apel inexistent în cauză - așa-zisul apel declarat de parchet - iar în condițiile în care s-a dispus admiterea apelului inculpatului, i s-a agravat situația în propria cale de atac, prin schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune mai gravă.

În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și spălare de bani, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.

Recurentul-inculpat T.C.J., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit faptele ce i-au fost reținute în sarcină.

În subsidiar, a solicitat să se mențină hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, apreciată ca fiind legală și temeinică, atât prin recunoașterea de circumstanțe atenuante, cât și prin modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa ce i-a fost aplicată, respectiv, suspendarea sub supraveghere.

Totodată, recurentul inculpat a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 43/D/P din 26 octombrie 2006 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, întrucât unele din bunurile sechestrate și pentru care s-a dispus confiscarea aparțin unei societăți comerciale la care era coacționară și soția sa. De asemenea, recurentul inculpat a susținut că, în măsura în care vor fi admise recursurile declarate de celelalte părți și se va aprecia că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, solicită admiterea recursului declarat de parchet, dar numai cu privire la primul motiv invocat, susținut oral în ședință publică.

Recurenta-inculpată M.L.M., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât nu se face vinovată de comiterea acestor fapte.

În subsidiar, recurenta inculpată a solicitat redozarea pedepsei, în sensul stabilirii cuantumului acesteia la limita perioadei deja executate.

Recurentul-inculpat N.F.D., prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul stabilirii acesteia la limita celei deja executate, de 1 an și 7 luni, apreciind că, în mod corect, instanța de apel a reținut în favoarea sa, ca fiind incidente, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum și circumstanțe atenuante personale, care au avut drept consecință aplicabilitatea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen., respectiv, înlăturarea pedepsei complementare privative de drepturi prevăzută de norma incriminatoare.

Recurentul-inculpat P.S., prin apărătorul ales, a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei pronunțate în apel și menținerea, ca fiind legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, întrucât instanța de apel a procedat greșit atunci când a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina sa, agravându-i situația în propria cale de atac exercitată.

Prin Decizia nr. 1916 din data de 25 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9247/1/2008 s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de partea civilă S.E., de părțile vătămate G.L., G. (fostă R.) A.M., de inculpații T.M.C., T.C.J., M.L.M., N.F.D. și P.S. împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 06 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpatul D.A.D.

S-a casat decizia penală sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților T.M.C., M.L.M. și D.A.D.

S-au menținut actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la 16 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a constatat următoarele:

În mod greșit, instanța de apel s-a pronunțat - în sensul admiterii - asupra unui apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, apel care de fapt nu fusese declarat în cauză. Totodată, s-a constatat că, în mod nelegal, instanța de prim control judiciar a uzitat, pentru înlăturarea dispoziției vizând „admiterea apelului declarat de parchet” de instituția prevăzută în art. 195 C. proc. pen., pronunțând încheierea de îndreptare eroare materială din 07 noiembrie 2008, o astfel de modificare nereprezentând eroare materială în sensul legii procesual penale.

Aceasta deoarece, pentru a fi supuse procedurii de îndreptare prevăzută de art. 195 C. proc. pen., erorile trebuie să fie materiale și evidente.

Constituie erori materiale evidente doar acele greșeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane (ex.: Pop în loc de Popa; Ion în loc de Ioan), al unei sume (100 RON în loc de 10 RON), al unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau asupra datei întocmirii actului, evidența erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.

Eroarea materială evidentă nu trebuie dovedită, nefiind necesară administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace, respectiv stabilirea ei ca urmare a unei deliberări și ca exprimare a unei convingeri.

În speță, menționarea greșită de către instanța de apel în dispozitivul deciziei a admiterii unui apel inexistent (al Parchetului de pe lângă Tribunalul București) nu poate constitui o eroare materială, ci una de conținut, care a implicat o deliberare a membrilor completului de judecată asupra hotărârii atacate, cu privire la toate aspectele dezvoltate, precum și la soluția ce urma a fi adoptată în rezolvarea cauzei.

Înalta Curte a apreciat că o astfel de modificare a dispozitivului deciziei pronunțată de instanța de apel nu putea fi efectuată decât prin exercitarea căii ordinare de atac a recursului.

În mod corect, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a atacat o dată cu decizia recurată și încheierea de îndreptare eroare materială din 07 noiembrie 2008, întrucât, potrivit art. 3851 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii.

Motivul de recurs invocat de parchet vizând greșita revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.D. a fost examinat separat, având în vedere că dosarul a fost înregistrat în recurs la Înalta Curte pe data de 07 noiembrie 2008, iar starea de arest a inculpatului expiră la 09 noiembrie 2008.

Astfel, prin Decizia penală nr. 3627 din 09 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 571/87/2007 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 254/A din 06 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost casată decizia penală atacată cu privire la dispoziția referitoare la revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul D.A.D., dispoziție ce a fost înlăturată și a fost menținută starea de arest a inculpatului D.A.D., în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen.

Înalta Curte a constatat, de asemenea, că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G. (R.) A.M.

Astfel, s-a constatat că partea vătămată G.L. a declarat apel în cauză, apel care a fost depus înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2008, odată cu apelul declarat de partea civilă S.E.

La termenul de judecată din 12 iunie 2008, deși partea vătămată G.L. a formulat cerere de repunere în termen a apelului declarat, conform art. 364 C. proc. pen., instanța a prorogat discutarea cererii, mai întâi, pentru termenul din 26 iunie 2008, iar, ulterior, pentru termenul din 03 iulie 2008.

Totodată, s-a mai constatat că și partea vătămată G. (R.) A.M. a declarat apel în cauză, apel care a fost depus la termenul de judecată din 26 iunie 2008, prin care partea vătămată a solicitat instanței repunerea în termenul de apel, conform art. 364 C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din 03 iulie 2008 instanța a constatat că partea vătămată G.L. a promovat un apel peste termen, fiind incidente dispozițiile art. 365 C. proc. pen., iar cu privire la apelul declarat de partea vătămată G. (R.) A.M. a constatat că a fost tardiv introdus.

Înalta Curte a constatat că, omisiunea instanței de prim control judiciar de a consemna în minuta și în dispozitivul deciziei pronunțate soluția dată apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G. (R.) A.M. se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care, potrivit dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. atrage rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.

Potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunțată, instanța de apel are obligația - dacă în cauză au fost declarate mai multe apeluri - să le examineze pe toate și să se pronunțe asupra tuturor, inclusiv asupra tuturor motivelor de apel invocate în susținerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greșelile care eventual ar exista în cauza supusă verificării sale.

În prezenta cauză, omisiunea instanței de apel de a se pronunța prin decizie asupra apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G. (R.) A.M. - apelul părții vătămate G.L. vizând nu numai latura civilă a cauzei, ci și latura penală, aceasta solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpaților - conduce la concluzia că instanța de prim control judiciar, pronunțându-se, printre altele - și în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor pentru inculpații T.M.C., M.L.M. și P.S. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, într-o formă agravată a infracțiunii, prin reținerea și a alineatului (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât și în ce privește înlăturarea prevederilor privind grațierea față de inculpatul P.S. - a agravat situația acestora în propria cale de atac exercitată, în cauză neexistând un apel al parchetului în defavoarea inculpaților.

În aceste condiții, procedeul folosit de instanța de apel de „a se pronunța” asupra apelurilor declarate de părțile vătămate G.L. și G. (R.) A.M. printr-o încheiere, respectiv, prin încheierea din 3 iulie 2008, este nelegal, legea impunând ca pronunțarea asupra tuturor apelurilor declarate într-o cauză să se facă prin hotărârea finală, respectiv, prin decizie (art. 379 C. proc. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. proc. pen.).

Mai mult, s-a constatat că, în dispozitivul deciziei pronunțate în apel, instanța face referire la admiterea apelului părții civile G.E. (în cauză neexistând o parte civilă cu acest nume), ceea ce ar putea conduce la concluzia că indicarea greșită a numelui părții vătămate G.L. este o eroare materială (eroare care însă nu a fost îndreptată prin încheierea din 07 noiembrie 2008, deși s-ar fi impus, dacă soluția o viza pe această parte vătămată).

Dar, chiar dacă s-ar admite, ca reală, o astfel de ipoteză, Înalta Curte a constatat că apare, totuși, o contradicție între dispozitivul deciziei din apel (în care instanța admite apelul părții civile G.E.) și încheierea de ședință din 03 iulie 2008, în care s-a constatat că partea vătămată a promovat un apel peste termen, instanța de prim control judiciar având obligația de a se pronunța în sensul admiterii apelului peste termen promovat de partea vătămată G.L., ceea ce, însă, nu a făcut.

Cu ocazia rejudecării apelurilor declarate în cauză, după casarea cu trimitere, Curtea a procedat la reascultarea părților vătămate S.I. și G. (fostă R.) A.M.

De asemenea, la dosar a fost atașată xerocopie de pe ordonanța din 13 iulie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 41/D/P/2008 al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Prin Decizia penală nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au admis apelurile declarate de partea vătămată S.E. și inculpații D.A.D. și N.F.D. și apelul peste termen declarat de partea vătămată I. (fostă G.) L.

S-au extins efectele apelurilor declarate de părțile vătămate și cu privire la partea vătămată G. (fostă R.) A.M.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.M.C., de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și, respectiv,

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate față de inculpatul T.M.C., în fond și apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei M.L.M. de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 328 C. pen. și, respectiv,

- 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate față de inculpata M.L.M., în fond și apel, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

A fost obligat inculpatul T.M.C. la plata contravalorii, în RON, la data plății, a sumei de 30.000 euro, către partea civilă S.E., cu titlu de daune morale.

Au fost obligați inculpații T.M.C. și M.L.M., în solidar, la plata contravalorii, în RON, la data plății, a sumelor de câte 30.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile I. (fostă G.) L. și G. (fostă R.) A.M., cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată S.I. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal și, pe cale de consecință, a fost înlăturată obligarea inculpaților D.A.D. și N.F.D. la plata a câte 5000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, către partea vătămată S.I.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., formulată de inculpatul D.A.D.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

S-a respins, ca tardiv, apelul declarat de partea vătămată G. (fostă R.) A.M. și a fost obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.L.M., T.C.J. și T.M.C. și contestatorul N.C.

A fost obligată inculpata M.L.M. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 400 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Au fost obligați inculpații T.C.J. și T.M.C. la câte 200 RON fiecare și contestatorul N.C. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul T.M.C. la plata sumei de 3.000 RON și a contravalorii, în RON, la data plății, a sumei de 536,39 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond, precum și la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, către partea civilă S.E.

Au fost obligați inculpații T.M.C. și M.L.M., la plata sumei de 5.660 RON, câte 2.830 RON fiecare, către partea civilă I. (fostă G.) L., cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

S-a respins, ca neîntemeiată, plângerea în contra măsurii asigurătorii luate, formulată de inculpatul T.C.J.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, formulată de inculpatul T.M.C.

S-a menținut arestarea preventivă a apelanților-inculpați D.A.D., M.L.M. și T.M.C.

S-a dedus prevenția inculpaților, după cum urmează:

- pentru inculpatul D.A.D., de la 11 decembrie 2007 la zi;

- pentru inculpata M.L.M., de la 08 martie 2007 la zi;

- pentru inculpatul T.M.C., de la 05 octombrie 2006 la zi;

- pentru inculpatul N.F.D., de la 14 aprilie 2007 la 06 noiembrie 2008;

- pentru inculpatul T.C.J., de la 14 februarie 2007 la 06 noiembrie 2008.

S-a constatat că inculpatul P.S. a fost arestat preventiv de la 12 octombrie 2007 la 28 noiembrie 2007.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt constând în aceea că, apelantul-inculpat T.M.C., în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, prin promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent, a cazat în apartamente din Madrid, Spania, pe victimele traficului de persoane S.E., C.M., N.M., I. (fostă G.) L., A.G.S., P.I., L.I., S.D.D., G. (fostă R.) A.M., T.V., U.M.L. și S.I. (cele mai multe dintre acestea fiind recrutate chiar de către inculpat), pe care, apoi, le-a constrâns, prin amenințare și violență, cu ajutorul inculpatei M.L.M., să practice prostituția stradal în „C.C.” din Madrid, Spania, însușindu-și sumele de bani rezultate din practicarea prostituției de către victimele traficului de persoane.

În luna februarie 2002, apelantul-inculpat T.M.C., sub promisiunea unui loc de muncă decent, a cazat-o, într-un apartament din Madrid, pe victima traficului de persoane P.C.F., minoră la data respectivă pe care, apoi, prin amenințare și violență, ajutat fiind de inculpata M.L.M., a obligat-o să se prostitueze stradal în „C.C.” din Madrid, chiar după ce victima a devenit majoră, exploatând-o sexual și însușindu-și sumele de bani rezultate din practicarea prostituției.

Același inculpat, în perioada anilor 2004 - 2006, în nume propriu sau pe numele unor persoane interpuse, a spălat suma totală de 233.232,72 euro și 235.000.000 lei (ROL), prin cumpărarea, în România, de imobile și mașini de lux (vilă în Bușteni, apartament în Ploiești, autoturismele marca „V.T.”, „M.B.C.” și autotractorul marca ”M.B.A.”), în scopul ascunderii ilicite a sumelor respective, bani care proveneau din săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane.

Apelanta-inculpată M.L.M., în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. să le exploateze sexual pe victimele traficului de persoane S.E., C.M., N.M., I. (fostă G.) L., A.G.S., P.I., L.I., S.D.D., G. (fostă R.) A.M., T.V., U.M.L. și S.I., precum și pe victima minoră P.C.F., în luna februarie 2002.

În perioada februarie 2002 - septembrie 2006, inculpata M.L.M. a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane, obținând, pentru sine, din această activitate, sume mari de bani.

Apelanții-inculpați T.M.C. și M.L.M., la începutul anului 2002, s-au asociat în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, asociere urmată, în perioada februarie 2002 - septembrie 2006, de comiterea acestei infracțiuni.

Apelantul-inculpat T.C.J., în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada anilor 2003 - 2006, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. în exploatarea sexuală a victimelor traficului de persoane, prin menținerea în eroare a familiilor victimelor cu privire la adevărata ocupație din Spania a acestora, familii cărora le aducea pachete și sume de bani din partea inculpatului T.M.C. și, totodată, pe unele dintre victime le prelua când veneau în țară pentru viză și apoi le însoțea din nou în Spania pentru ca acestea să ajungă la inculpatul T.M.C. - victimele G. (fostă R.) A.M. și U.M.L.

Același inculpat, în perioada anilor 2003 - 2006, în nume propriu sau pe numele S.C. „L.” S.R.L. Putineiu, a spălat suma totală de 92.924 euro și 197.379,47 lei (RON), prin cumpărarea, în România, a unui imobil, microbuz de lux, mașini și utilaje agricole - apartamentul din Turnu Măgurele, microbuzul marca „M.S.”, două combine, un tractor cu plug și un culegător de porumb -, și aport de capital social la S.C. „L.” S.R.L. Putineiu, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor respective, despre care cunoștea că proveneau din săvârșirea de către inculpatul T.M.C. a infracțiunii de trafic de persoane.

Apelantul-inculpat N.F.D., în luna octombrie 2005, cu promisiuni mincinoase de muncă decentă în Spania, a recrutat-o în scopul exploatării sexuale pe partea vătămată S.I. pe care, la data de 02 noiembrie 2005, a transportat-o la Madrid, unde aceasta a fost obligată să se prostitueze de către inculpatul T.M.C. și, apoi, de către inculpatul N.F.D., care, apoi, a și vândut-o inculpatului D.A.D. cu suma de 2.000 euro.

Apelantul-inculpat D.A.D., după ce a cumpărat-o cu suma de 2.000 euro pe partea vătămată S.I., de la inculpatul N.F.D., a obligat-o pe aceasta să se prostitueze stradal în Poligonul Industrial „V.”, de la periferia Madridului, exploatând-o sexual și însușindu-și suma de 18.000 euro din practicarea prostituției de către partea vătămată S.I.

Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză.

Astfel, probele administrate în cauză au justificat aprecierea instanței de fond că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor deduse judecății, astfel că, soluția de condamnare a acestora este corectă.

Această situație de fapt a fost reținută din declarațiile părților vătămate, a martorilor propuși prin actul de sesizare, dar și a inculpaților.

Evaluând declarațiile părților vătămate și ale martorilor, administrate în cauză, în principal, cele inițiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea a constatat că valoarea probatorie conținută de aceste probe, formează convingerea, certă și de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor și în derularea menționată, iar împrejurarea că, în fața instanței, unele din părțile vătămate nu au mai putut să-și amintească amănunte ale episodului infracțional, nu le poate micșora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca părțile vătămate să nu mai rețină, în amănunt, succesiunea faptelor.

De asemenea, Curtea a constatat că, într-adevăr, partea vătămată S.I. și-a retractat declarațiile date anterior în cauză, în fața instanței de apel, menționând că a practicat prostituția, pe cont propriu, în deplină cunoștință de cauză și nu a fost forțată de către inculpați, iar declarațiile anterioare au fost date sub presiunea organelor de cercetare penală, însă, această retractare a declarațiilor anterioare, cu o astfel de motivare nu are niciun fel de acoperire faptică și, coroborând declarațiile date inițial de către această parte vătămată cu declarațiile martorilor D.L.M. și D.P.D. rezultă, în mod evident, că această parte vătămată a fost constrânsă de către cei trei inculpați - T.M.C., N.F.D. și D.A.D. -, succesiv, să practice prostituția, banii obținuți fiind luați de către aceștia din urmă.

Faptul că partea vătămată S.I. a fost exploatată de inculpații T.M.C., N.F.D. și D.A., a fost cunoscut, așa cum s-a arătat mai sus, și de martorul D.L.M. Însă, părțile vătămate și martorii din această cauză, au manifestat în fața instanței rețineri în declarații, fiind amenințați de familiile inculpaților ori de cunoștințele acestora. Același lucru s-a întâmplat și cu martorul D.L.M., care a fost mai reținut în a detalia faptele în fața instanței de fond, însă, a subliniat, de două ori, că își menține declarația din faza de urmărire penală.

Din dosarul cauzei a rezultat că partea vătămată S.I. o cunoștea pe martora N.N.P., care, în fața instanței, a susținut că i se mai spunea și „G.”. Fiind prietene, partea vătămată ar fi știut dacă martorei i se mai spune și „G.”. Dimpotrivă, partea vătămată a declarat - cu excepția depoziției dată în fața instanței de apel, analizată mai sus - că „G.” era o altă persoană pe care a cunoscut-o în Spania, la inculpatul N.F.D., și, nicidecum, N.N.P., cu care era prietenă în România.

Așa fiind, Curtea a constatat că, în mod corect, instanța de fond a înlăturat depoziția martorei N.N.P., deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și nu este de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal.

Totodată, corect, nu s-a reținut că N.N.P. este aceeași persoană cu „G.”, ce nu a putut fi identificată, în condițiile în care, partea vătămată S.I. și „G.” au fost duse să se prostitueze în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, înainte de sosirea, în Spania, a martorei N.N.P.

De altfel, odată cu sosirea în Spania a martorei, concubina inculpatului N.F.D., acesta din urmă a vândut-o pe partea vătămată S.I. inculpatului D.A.D.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod legal, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de către apelanții-inculpați, după cum urmează:

Pentru inculpatul T.M.C., în dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată (12 fapte) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pentru inculpata M.L.M., în dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată (12 fapte) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 328 C. pen.

Pentru inculpații T.M.C. și M.L.M., în dispozițiile art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru inculpatul T.C.J., în dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pentru inculpații N.F.D. și D.A.D., în dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată.

Curtea a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, săvârșită de către inculpații T.M.C., M.L.M. și P.S., asupra părții vătămate P.C.F., încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., însă, nu va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, în condițiile art. 334 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Apelul celor două părți vătămate, respectiv, S.E. și I. (fostă G.) L. privesc numai pe inculpații T.M.C. și M.L.M., ce au fost condamnați, în primă instanță, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În primul ciclu procesual, în apel, s-a solicitat această schimbare de încadrare juridică, în ceea ce-i privește pe inculpații T.M.C. și M.L.M., însă, în lipsa apelului declarat de parchet - în defavoarea acestor inculpați sau al părții vătămate minore P.C.F. -, nu se poate îndrepta situația, întrucât, ar însemna să se agraveze situația inculpaților în propria lor cale de atac, prin încălcarea prevederilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, Curtea a constatat că, în mod legal, instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații T.M.C., T.C.J. și N.F.D., din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunile prevăzute de art. 329 C. pen., respectiv, art. 26 C. pen. raportat la art. 329 C. pen. și art. 329 C. pen., însă, într-adevăr, a omis să se pronunțe și cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., formulată de inculpatul D.A.D.

Această omisiune nu poate constitui motiv de desființare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu este prevăzut de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel fiind obligată să suplinească lipsurile hotărârii instanței de fond.

Curtea a constatat că, în cauză, s-a dovedit că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, ocupându-se de racolarea, transportarea, transferarea, cazarea, prin amenințare, prin constrângere și prin înșelăciune a victimelor, în scopul exploatării sexuale a acestora din urmă. Ceea ce au comis inculpații a fost o rețea bine organizată de trafic de persoane și nu numai îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării acesteia, în sensul art. 329 alin. (1) C. pen.

Părțile vătămate au fost constrânse, de către inculpați, să practice prostituția, banii obținuți fiind luați de aceștia din urmă.

În ceea ce privește reținerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., la încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane reținută în sarcina inculpaților T.M.C., M.L.M. și T.C.J., Curtea a avut în vedere Decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin care, admițându-se recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, traficul de persoane, incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.

Criteriul de diferențiere între cele două infracțiuni - trafic de persoane și proxenetism -, îl constituie existența sau absența elementului de viciere a poziției subiective - a manifestării libere de conștiință și voință - a persoanei care se prostituează, viciere realizabilă prin violența psihică sau fizică, inducerea în eroare sau orice formă de constrângere.

Din această perspectivă, atunci când elementul de denaturare a factorului subiectiv există, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Activitățile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni se săvârșesc prin mijloace care presupun, cu necesitate, înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv, în scopul exploatării sexuale a victimei.

Concursul de calificări existent, soluționat pe baza principiului specialității, dă prioritate de aplicare normei speciale, astfel că, încadrarea juridică este reprezentată de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu excluderea art. 329 alin. (2) teza ultimă C. pen. Aceeași concluzie se impune utilizând și criteriul cronologic și care reprezintă, de regulă, o ilustrare particulară a principiului specialității.

Mai mult, probatoriul administrat în cauză a relevat împrejurarea că părțile vătămate au fost exploatate sexual, motiv pentru care, au fost amenințate și lovite.

În această situație, corecta încadrare juridică este cea de trafic de persoane.

În ceea ce privește apelurile declarate de părțile vătămate I. (fostă G.) L. și G. (fostă R.) A.M., Curtea a constatat că, prin decizia instanței de casare, în baza art. 38517 alin. 4 C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. s-au menținut actele procedurale îndeplinite în fața instanței de apel până la data de 16 octombrie 2008.

Or, din moment ce Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut toate actele procedurale îndeplinite în fața instanței de apel până la termenul din data de 16 octombrie 2008, Curtea este ținută, în conformitate cu prevederile art. 38518 alin. (1) C. proc. pen., de dispozițiile date prin încheierea de ședință din data de 03 iulie 2008, la prima judecare a apelurilor, prin care, pe de o parte, s-a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen. cu privire la apelul peste termen promovat de partea vătămată I. (fostă G.) L., iar, pe de altă parte, s-a constatat că apelul declarat de partea vătămată G. (fostă R.) A.M. este tardiv.

În privința apelurilor promovate de părțile vătămate S.E. și I. (fostă G.) L., Curtea le-a apreciat ca fondate, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile a cauzei, în considerarea următoarelor argumente:

Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea a apreciat că pedepsele principale aplicate inculpaților T.M.C. și M.L.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane se impun a fi majorate, la limita mediului special prevăzut de lege, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., reținând, în acest sens, natura și gravitatea deosebită a infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete în care s-a acționat și suferințele provocate părților vătămate, împrejurarea că faptele au fost săvârșite de mai multe persoane, împreună, prin cruzimi, prin umilințe, profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra, pericolul social concret ridicat al fiecărei fapte săvârșite, forma continuată a infracțiunii - 12 acte materiale -, numărul mare de victime exploatate sexual - printre acestea aflându-se și o minoră -, dar și perioada îndelungată de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv, de 4 ani și 8 luni, inculpații dând dovadă de o stăruință deosebită în săvârșirea acestor fapte.

Curtea a avut în vedere faptele de o gravitate deosebită săvârșite de către inculpatul T.M.C. care, în dorința de a obține câștiguri ilicite fabuloase din exploatarea sexuală a părților vătămate, le-a lovit, pe acestea din urmă, cauzându-le suferințe imense - lovirea peste organele genitale cu cablul de la televizor, smulgerea părului și a pielii de pe cap, lovirea cu pumnii a celei care îi deschidea ușa, tăierea gipsului aplicat de medic la un picior, deși nu era vindecată, și trimiterea victimei P.C.F. să se prostitueze - ; le-a umilit, urinând în gura acestora; le-a obligat să facă perversiuni sexuale între ele, cu el, dar și cu inculpata M.L.M., ca sancțiune că nu obțineau mai mulți bani din exploatarea lor sexuală; a închiriat un apartament, cu pază, în care victimele erau trimise să-și vindece rănile produse de el, dar unde erau abuzate, sexual, de paznicii lor, victimele neîndrăznind, nici măcar între ele, să vorbească despre situația în care se aflau.

Nu în ultimul rând, Curtea a avut în vedere conduita procesuală a inculpatului, de negare a săvârșirii faptelor, astfel cum au fost reținute mai sus, dar și împrejurarea că, anterior reținerii sale, deși, la data de 05 octombrie 2006, era citat, pentru audiere, la Biroul Teritorial Teleorman din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpatul T.M.C. nu s-a prezentat și a încercat să fugă din țară, pentru a scăpa de răspunderea penală pentru faptele comise, fiind adus, sub escortă, de la vama Nădlac. În timp ce era adus sub escortă, pe raza municipiului Roșiorii de Vede, județul Teleorman, inculpatul T.M.C. a încercat să fugă din mașină, fiind oprit de către organele de poliție. După arestarea sa, prin persoane interpuse, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor părți vătămate - numitele N.M. și U.M.L. - și a unor martori - P.S. și P.I.M.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că, în favoarea inculpatului T.M.C., nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată privind reducerea, la jumătate, a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea la trafic de persoane, deoarece, anterior denunțului făcut de acesta, se cunoștea despre activitatea infracțională a inculpaților P.S., N.F.D. și D.A.D. În cauză, urmărirea penală era începută din data de 03 iulie 2006, față de inculpații T.M.C., P.S., N.F.D., D.A.D., iar la data de 23 octombrie 2006 se începuse urmărirea penală față de inculpata M.L.M.

În ceea ce o privește pe inculpata M.L.M., Curtea a avut în vedere că și aceasta a comis fapte deosebit de grave, contribuind, în mod nemijlocit, prin înlesnirea și ajutarea inculpatului T.M.C. la săvârșirea faptelor.

Astfel, inculpata M.L.M. l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. prin organizarea activității de prostituție stradală și supravegherea victimelor, atât în apartament, cât și pe stradă.

Mai mult, a arătat fiecărei victime, în parte, cum să racoleze clienții, le-a făcut demonstrații cum se folosesc prezervativele, le-a echipat adecvat, foarte sumar și a trimis părțile vătămate să se prostitueze, chiar dacă afară era foarte frig.

Apelanta-inculpată M.L.M. a acționat cu josnicie, lovind victimele, prostituându-se, uneori, în același autoturism cu părțile vătămate, pentru a le supraveghea mai bine, luându-le banii și predându-i inculpatului T.M.C. De nenumărate ori, l-a sesizat pe inculpat în legătură cu comportamentul victimelor, deși știa și era de față la corecțiile aplicate, față de care nu și-a arătat niciodată dezacordul.

Inculpata a dat dovadă de lipsă de compasiune aruncându-le ceaiul victimelor din termos atunci când acestea erau pe stradă și încercau să se mai încălzească cu un ceai fierbinte.

Chiar dacă le-a ajutat, uneori, pe victime să-și spele rănile produse de inculpatul T.M.C., a făcut-o, fără niciun fel de înțelegere, ci, pur și simplu, pentru că trebuiau înlăturate urmele de violență, iar victimele urmau să se întoarcă, cât mai repede, în stradă.

Inculpata nu s-a opus niciodată atunci când victimele erau obligate să facă perversiuni sexuale cu ea și cu inculpatul T.M.C., ori când acesta le lovea ori urina în gura lor.

Curtea a reținut că, după ce s-a sustras urmăririi penale, la data de 08 martie 2007, inculpata M.L.M. s-a predat la procuror, fiind prezentată la instanța de fond în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis, în lipsă, la data de 06 februarie 2007, iar, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine procesuală parțial sinceră, recunoscând, doar, săvârșirea infracțiunii de prostituție.

Față de aspectele reținute, Curtea a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege, în ceea ce îl privește pe inculpatul T.M.C., și, respectiv, spre mediul special prevăzut de lege, în ceea ce o privește pe inculpata M.L.M., cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că partea vătămată S.E. s-a constituit parte civilă în procesul penal, față de inculpatul T.M.C., cu suma de 150.000 euro, reprezentând daune morale, Tribunalul Teleorman acordându-i suma de 20.000 euro.

Partea vătămată I. (fostă G.) L. s-a constituit parte civilă în procesul penal, inițial, față de inculpatul T.M.C., cu suma de 300.000 euro, reprezentând daune morale, iar, ulterior, față de inculpații T.M.C. și M.L.M., cu suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale, Tribunalul Teleorman acordându-i suma de 20.000 euro.

Partea vătămată G. (fostă R.) A.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal, inițial, față de inculpatul T.M.C., cu sumele de 150.000 euro, reprezentând daune morale și 225.000 euro, reprezentând daune materiale, iar, ulterior, față de inculpații T.M.C. și M.L.M., cu suma de 150.000 euro, reprezentând daune morale.

Curtea a constatat că Tribunalul Teleorman a respins solicitarea acestei părți vătămate de acordare a despăgubirilor materiale, însă, a omis să se pronunțe și cu privire la cererea privind daunele morale.

În cauză, sunt întrunite, cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 și urm. C. civ., și anume: infracțiunea de trafic de persoane a cauzat un prejudiciu, moral, victimelor exploatate sexual; între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit există o legătură, directă, de cauzalitate; prejudiciul este cert, sigur, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul posibilităților de evaluare și nu a fost reparat.

Dauna morală constă, tocmai, în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare, iar, în cazul de față, repararea daunelor morale trebuie acordată victimelor traficului de persoane.

De asemenea, Curtea a constatat că întinderea unei atari despăgubiri este, pe deplin justificată, într-un cuantum ce urmează a fi stabilit de instanța de apel în raport de datele cauzei, ținând cont de regimul de teroare în care părțile vătămate au fost ținute în permanență, suferința fizică și psihică la care au fost supuse, fiindu-le grav afectat dreptul la libertatea și inviolabilitatea sexuală a oricărei persoane de sex feminin.

Astfel, în ceea ce o privește pe apelanta - parte civilă S.E., Curtea a apreciat că, cuantumul daunelor morale stabilite de instanța de fond este nesatisfăcător în raport de prejudiciul de ordin nepatrimonial suferit, de violențele la care a fost supusă și de umilințele pe care le-a îndurat în cele 6 zile, în care a fost obligată să se prostitueze, reținând și împrejurarea că, la data sosirii în Spania, partea vătămată era însărcinată în luna a treia.

În privința apelantelor - părți civile I. (fostă G.) L. și G. (fostă R.) A.M., de asemenea, Curtea a constatat existența unui prejudiciu de ordin nepatrimonial rezultat din exploatarea sexuală a acestora, din violențele și umilințele la care au fost supuse.

Cu privire la apelurile declarate de inculpații D.A.D. și N.F.D., Curtea le-a apreciat ca fondate, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., luând act că partea vătămată S.I. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal - având în vedere declarația acesteia dată în fața instanței de apel - și, pe cale de consecință, înlăturând obligarea inculpaților la plata a câte 5000 euro fiecare, cu titlu de daune morale, către partea vătămată S.I.

În ceea ce privește solicitările inculpaților D.A.D. și N.F.D. privind aplicarea de circumstanțe atenuante și, pe cale de consecință, reducerea pedepselor, în cazul inculpatului N.F.D. și schimbarea modalității de executare a pedepsei închisorii aplicată de instanța de fond, raportat la modalitatea în care s-a acționat asupra părții vătămate S.I. și la urmarea pe care a avut-o, dar, mai ales, pe care ar fi putut-o avea, săvârșirea acestei infracțiuni, reținerea de circumstanțe atenuante nu se justifică, iar pedeapsa aplicată este în concordanță cu prevederile art. 72 C. pen.

Dealtfel, pedeapsa aplicată fiecăruia dintre acești doi inculpați este orientată spre minimul special prevăzut de lege, instanța de fond reținând, în mod temeinic, la individualizarea pedepselor, pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, dar și persoanele inculpaților care sunt tineri și nu au antecedente penale.

În acord cu tribunalul, și Curtea a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, în ceea ce îi privește pe inculpații D.A.D. și N.F.D., cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, Curtea nu a reținut, în favoarea inculpatului N.F.D., incidența prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, deoarece nu sunt întrunite cerințele prevăzute de acest text de lege, prin raportare și la dispozițiile art. 2 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, fără a avea o calitate procesuală în cauză - de martor -, prin informații și date cu caracter determinant, inculpatul trebuia să contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni sau la recuperarea acestora.

Or, în cauza respectivă, s-au efectuat doar acte premergătoare, în sensul art. 224 alin. (1) C. proc. pen., dispunându-se, în final, neînceperea urmăririi penale, pe motivul inexistenței faptei, pentru care s-a formulat denunțul, de către inculpatul N.F.D. și declinarea competenței de soluționare a cauzei, sub aspectul unei eventuale săvârșiri a infracțiunii de proxenetism (a se vedea xerocopia de pe ordonanța din 13 iulie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 41/D/P/2008 al Biroului Teritorial Teleorman din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism depusă la dosarul instanței de apel).

Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.C.J., Curtea l-a apreciat ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Din întregul material probatoriu administrat în cauză, a rezultat, în mod clar, că inculpatul T.C.J. l-a ajutat, în mod nemijlocit și determinant, pe fratele său, inculpatul T.M.C., să săvârșească infracțiunile reținute în sarcina acestuia, în sensul că, a preluat, pe de o parte, anumite părți vătămate la venirea lor în țară și le-a controlat, iar, pe de altă parte, a dus anumite sume de bani și bunuri către familiile părților vătămate, pentru ca acestea să nu realizeze că părțile vătămate, în Spania, sunt constrânse să practice prostituția.

Astfel, inculpatul T.C.J. a transportat în și din Spania victimele traficului de persoane, a adus pachete și bani familiilor acestora, pentru a le menține în eroare.

Acesta a știut, în permanență, cu ce se ocupă fratele său și niciodată nu și-a făcut probleme de ce transporta atâtea persoane, de sex feminin, tinere, la fratele său.

Inculpatul T.C.J. mergea foarte des în Spania la fratele său și a putut să constate că acesta nu avea niciun loc de muncă, dar obținea câștiguri fabuloase, pe care, în parte, chiar el le-a spălat în România, cumpărând bunuri de mare valoare.

Inculpatul T.C.J. a încercat să dovedească cu martorii G.I. și I.N., că o parte din prețul unor utilaje, de 21.000 euro și 15.000 euro, a fost împrumutată.

Curtea a constatat că depozițiile martorilor G.I. și I.N., date pro causa, au fost înlăturate din ansamblul probator administrat în cauză, în mod corect, instanța de fond reținând inexistența unor înscrisuri care să dovedească împrumutul sau restituirea acestuia, mai ales că, utilajele au fost cumpărate pentru persoana juridică S.C. L. S.R.L., și cu atât mai mult cu cât, Garda Financiară Teleorman a constatat că societatea sus-menționată nu a avut lucrări contractate și nu a obținut rezultate financiare.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, toate probele administrate în cauză dovedesc existența acestei infracțiuni.

Totodată, Curtea a constatat că instanța de fond a aplicat, în mod temeinic, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere natura și gravitatea sporită a infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, împrejurarea că faptele au fost săvârșite de mai multe persoane, împreună, pericolul social concret ridicat al fiecărei fapte săvârșite, forma continuată a infracțiunii, numărul mare de victime exploatate sexual, dar și perioada îndelungată de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv, de 3 ani, inculpatul dând dovadă de o stăruință deosebită în săvârșirea acestor fapte, dar și persoana și conduita procesuală a inculpatului care a avut o poziție total nesinceră pe parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine caracterizat de primarul comunei și de persoanele care îl cunosc.

Față de aspectele reținute mai sus, Curtea a apreciat că reindividualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond inculpatului T.C.J., în sensul reducerii cuantumului acestora și schimbării modalității de executare a pedepsei rezultante a închisorii nu se impune, pedepsele aplicate fiind conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că sechestrul asigurător a fost corect instituit, în raport de prevederile art. 163 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora, măsurile asigurătorii se instituie, nu numai în vederea garantării acoperirii prejudiciului cauzat părții vătămate, ci și în vederea unei confiscări speciale, ulterioare, a bunurilor. Bunurile care au fost sechestrate și, ulterior, prin hotărârea apelată, confiscate, vizează infracțiunea de spălare de bani, și nu infracțiunea de trafic de persoane.

Totodată, Curtea a constatat că sechestrul asigurător a fost legal instituit, în conformitate cu dispozițiile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., asupra bunurilor inculpatului T.C.J. și ale societății comerciale al cărei administrator și asociat era inculpatul T.C.J., Garda Financiară Teleorman constatând, dealtfel, că S.C. L. S.R.L. nu a avut lucrări contractate și nu a obținut rezultate financiare.

Cu privire la apelul declarat de inculpata M.L.M., având în vedere că aceasta a săvârșit o multitudine de fapte prevăzute de legea penală, descrise mai sus, ținând seama de activitățile întreprinse de către inculpată, de ajutorul absolut necesar și, fără de care, inculpatul T.M.C. nu ar fi putut să-și atingă scopurile, Curtea apreciază că pedepsele aplicate nu se impun a fi micșorate, ci, dimpotrivă, majorate, așa cum s-a arătat anterior, motiv pentru care, apelul declarat de inculpată este nefondat.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.M.C., Curtea l-a apreciat ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, pe motiv de neprezentare a materialului de urmărire penală, Curtea constată că, în volumul VII din dosarul de urmărire penală, se observă, la numerotarea paginilor, faptul că există filele nr. 242 și nr. 244, iar fila nr. 243 lipsește.

De asemenea, Curtea a constatat că acest aspect de neprezentare a materialului de urmărire penală nu s-a invocat în fața primei instanțe, tocmai pentru faptul că, în mod evident, exista o filă ce conținea exact acest proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, dată fiind numerotarea consecutivă, iar la fila nr. 241 există un proces-verbal întocmit de către procurorul de caz în care se menționează că a prezentat materialul de urmărire penală inculpaților.

În ceea ce privește motivul de apel vizând greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, din probele administrate a rezultat, în mod clar, că inculpatul T.M.C. a acționat de o manieră violentă, în sensul lovirii, cu bestialitate, a părților vătămate, în scopul exploatării sexuale a acestora, nefiind aplicabile, cum corect a reținut instanța de fond, dispozițiile art. 329 C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, este adevărat că, poate, unii dintre inculpați nu se cunosc, însă, acest aspect nu are relevanță juridică, în condițiile în care, această faptă a fost reținută în raport de asocierea inculpatului T.M.C. cu inculpata M.L.M. Aceștia se cunoșteau, întrețineau o relație de concubinaj și au colaborat, împreună, pentru a supune voința părților vătămate să se prostitueze.

Or, asocierea, în înțelesul art. 323 C. pen., presupune o reunire, cu perspectiva unei durate în timp, în cauză, de 4 ani și 8 luni, a unor persoane, în vederea realizării unui scop infracțional comun.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, Curtea a constatat că probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpații T.M.C. și T.C.J. au achiziționat, cu sume provenite din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, mai multe bunuri, în nume propriu sau prin persoane interpuse, tocmai pentru a ascunde și a da o aparență legală acestor sume de bani.

Inculpatul T.M.C., în urma exploatării sexuale a victimelor, a obținut sume uriașe, pe care le-a spălat, investind în apartamente, vile, autovehicule și utilaje agricole.

Având în vedere că acesta a săvârșit o multitudine de fapte prevăzute de legea penală, descrise mai sus, ținând seama de activitățile întreprinse de către inculpat, de modul în care a acționat, cu brutalitate, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate nu se impun a fi micșorate, ci, dimpotrivă, majorate, așa cum s-a arătat anterior, motive pentru care, apelul declarat de inculpat este nefondat.

Cu privire la apelul declarat de contestatorul N.C., Curtea l-a apreciat ca nefondat, având în vedere că, din probele administrate în cauză a rezultat că autoturismul a fost cumpărat din sumele de bani obținute, în mod ilicit, de către inculpatul T.M.C.

Astfel, la data de 11 august 2004, inculpatul T.M.C. a cumpărat din Stuttgart - Germania un autoturism marca „V.T.”, (serie sașiu xx001 și serie motor 001), cu suma de 43.441 euro, autoturism care, pentru a se ascunde originea ilicită a sumei plătite, a fost cumpărat de inculpat, pe numele contestatorului N.C., pe numele căruia s-a plătit și vama pentru autoturism, înmatriculat, apoi, de numitul N.C., sub numărul yy001.

Partea vătămată G. (fostă R.) A.M. a fost de față la cumpărarea autoturismului de către inculpat, a văzut când prețul autoturismului a fost plătit, cu numerar, de către inculpatul T.M.C., care i-a explicat, în mod mincinos, că întocmește actele de proveniență ale autoturismului, pe numele contestatorului N.C., deoarece se afla în proces de partaj cu fosta sa soție.

Contestatorul N.C. a susținut că a cumpărat, personal, autoturismul, aspect infirmat de declarația părții vătămate G. (fostă R.) A.M., martor ocular la cumpărarea autoturismului, precum și de faptul că, din verificările efectuate, a rezultat că numitul N.C. nu avea venituri pentru a-și putea cumpăra acel autoturism de lux.

Astfel, din adresa din 03 noiembrie 2006 emisă de Administrația Finanțelor Publice Ploiești, a rezultat că numitul N.C., în perioada anilor 2000 - 2005, nu figurează în evidențe cu venituri declarate și obținute din salarii, din cedarea folosinței bunurilor sau din activități independente.

Din adresa din 07 noiembrie 2006 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală București, a reieșit că numitul N.C. nu figurează cu declarații vamale sau alte documente de introducere sau scoatere din țară de bunuri sau bani.

Dealtfel, autoturismul respectiv a fost folosit în țară și chiar în Spania de către inculpatul T.M.C., aspect ce rezultă din declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, iar când autoturismul nu era folosit de către inculpat, acesta se afla în grija numitului N.C., ca, de altfel, și alt bun al inculpatului, respectiv, apartamentul din municipiul Ploiești.

Împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal au declarat recurs inculpații T.C.J., D.A.D., M.L.M., T.M.C., N.F.D. și contestatorul N.C.

Inculpatul T.C.J. a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 14 C. proc. pen.

Un prim motiv de recurs se referă la împrejurarea că motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei atacate, în sensul că deși în considerente instanța arată că nu se impune reindividualizarea pedepselor, în dispozitiv nu se pronunță explicit asupra pedepsei pe care urmează să o execute, limitându-se a respinge recursul ca nefondat.

Al doilea motiv de recurs privește greșita individualizare a pedepsei aplicate, care nu a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv faptul că s-a integrat în societate, are un copil minor în întreținere și o bună conduită în societate.

În mod nelegal, inculpatului i s-a respins cererea contra măsurilor asigurătorii luate la urmărirea penală, bunurile aparținând S.C. L. S.R.L. și au fost sechestrate ilegal pentru fapte comise de inculpatul T.M.C.

Inculpatul D.A.D. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen., întrucât consimțământul părții vătămate S.I. nu a fost viciat, aceasta revenind asupra propriilor declarații și arătând că din proprie inițiativă a practicat prostituția, aplicarea unei pedepse corespunzătoare și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe personale și aplicarea unei pedepse egală cu perioada executată sau aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege care să poată fi suspendată condiționat.

Inculpata M.L.M. a criticat decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată față de împrejurarea că părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, motiv pentru care solicită achitarea.

În subsidiar, inculpata solicită reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul T.M.C. a criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- decizia pronunțată în apel este nelegală având în vedere că i s-a agravat inculpatului situația în propria cale de atac, prin obligarea sa la plata către partea civilă G.A.M. a sumei de 30.000 euro daune morale și majorarea pedepsei aplicate acestuia;

- în mod greșit instanțele nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane întrucât, prin denunțul formulat, inculpatul a ajutat organele de urmărire penală și instanțele de judecată să stabilească vinovăția persoanelor denunțate și tragerea lor la răspundere penală;

- greșita încadrare juridică a faptelor în infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., consimțământul părților vătămate la practicarea prostituției fiind liber și neviciat, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea de proxenetism;

- greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Inculpatul arată că pentru aceste infracțiuni nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, hotărârile recurate fiind lovite de nulitatea absolută, motiv pentru care solicită fie achitarea, fie încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, inculpatul arată că nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, solicitând achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

- inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul că instanțele nu au procedat la audierea tuturor martorilor și a tuturor părților vătămate;

- inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, lipsind procesul-verbal de prezentare a acestuia;

- greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen.;

- referitor la infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acțiunea penală nu a fost extinsă pentru un număr de 9 acte materiale reținute în sarcina sa;

- hotărârile sunt nelegale pentru că nu s-au respectat dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 referitoare la desfășurarea ședințelor de judecată, acestea fiind publice în condițiile în care partea vătămată P.C.F. era minoră;

- procedura de citare nu a fost legal îndeplinită întrucât minora P.C.F. nu a fost citată și prin reprezentant legal;

- greșita confiscare a bunurilor inculpatului întrucât acesta nu a comis infracțiunea de spălare de bani.

Inculpatul N.F.D. a criticat hotărârile recurate pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea ce i s-a reținut în sarcină, asupra părții vătămate S.I. nefiind exercitate amenințări sau loviri de către inculpatul N.F.D.

De asemenea, instanțele au înlăturat nejustificat unele probe administrate în favoarea inculpatului, care erau de natură să influențeze soluția procesului.

Inculpatul N.F.D. solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră.

Recurentul contestator N.C. a solicitat înlăturarea măsurii sechestrului asigurator întrucât acesta a fost aplicat în mod abuziv.

În drept, inculpații și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 3859 pct. 9, 10, 12, 14, 17, 171 și 18 C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

1. Referitor la recursul declarat de inculpatul T.C.J., cazurile de casare invocate de acesta nu sunt incidente în cauză.

Astfel, potrivit art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. hotărârea este supusă casării când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

În speță, nu suntem în prezența unei astfel de contradicții, așa cum susține inculpatul, instanța de apel arătând în considerentele deciziei că nu se impune reducerea pedepsei, motiv pentru care a respins ca nefondat apelul acestuia.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă în care se reține că au fost săvârșite, perioada de desfășurare a activității infracționale de aproximativ 3 ani, numărul mare de victime exploatate sexual, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, datele care circumstanțiază persoana acestuia.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere un copil minor, are o bună conduită în familie și societate, conform actelor în circumstanțiere depuse la dosar.

Pedeapsa aplicată inculpatului, prin cuantumul său și modalitatea de executare, este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune o reducere a acesteia și schimbarea modalității de executare.

Critica privind instituirea sechestrului asigurător este, de asemenea, nefondată.

Potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. pen. măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale a reparării pagubei prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

În speță, au fost respectate dispozițiile art. 163 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 241 din Legea nr. 656/2002, bunurile fiind sechestrate în vederea confiscării speciale, conform art. 118 C. pen. și art. 25 din Legea nr. 656/2002, inculpatul fiind condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, iar bunurile confiscate aparțin acestuia sau S.C. L. S.R.L. al cărei administrator și asociat este inculpatul, societate ce nu a avut lucrări contractate și nu a obținut rezultate financiare.

2. Recursurile declarate de inculpații D.A.D. și N.F.D., întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 12, 14 și 17 C. proc. pen., sunt nefondate.

Inculpatul D.A.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, reținându-se că, după ce a cumpărat-o cu suma de 2000 euro pe partea vătămată S.I. de la inculpatul N.F.D., a obligat-o pe aceasta să se prostitueze stradal în Poligonul Industrial „V.” de la periferia Madridului, exploatând-o sexual și însușindu-și suma de 18000 euro din practicarea prostituției de către aceasta.

Inculpatul N.F.D., prin promisiuni mincinoase de muncă în Spania, a recrutat-o pe partea vătămată S.I., în scopul exploatării sexuale, pe care a transportat-o la Madrid unde a fost obligată să se prostitueze de către inculpatul T.M.C. și apoi de către inculpații, N.F.D. și D.A.D.

Partea vătămată S.I. în declarațiile sale a arătat că a fost înșelată de inculpatul N.F.D., care i-a promis că îi va găsi în Spania un loc de muncă într-un local, ca ospătăriță, iar în Spania a fost constrânsă de către acesta și de către inculpatul D.A.D. să practice prostituția.

Inculpatul N.F.D. a amenințat-o pe aceasta că va avea probleme, putând fi omorâtă sau vândută oriunde s-ar duce pe teritoriul Spaniei, dacă nu practică prostituția în condițiile pe care acesta i le impunea.

De asemenea, inculpatul D.A.D., după ce a cumpărat-o pe partea vătămată de la inculpatul N.F.D. contra sumei de 2000 euro, a cazat-o pe aceasta într-un apartament al său și a obligat-o să practice prostituția, sumele obținute fiind încasate de către inculpat.

Este real că în cursul judecății partea vătămată S.I. a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, susținând că a practicat prostituția pe cont propriu, iar declarațiile date ulterior au fost făcute sub presiunea organelor de cercetare penală, însă această revenire nu este justificată și nu se coroborează cu declarațiile martorilor D.L.M. și D.P.D.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârșire a acesteia, urmările produse, persoana inculpaților care sunt tineri și nu posedă antecedente penale.

Pedepsele sunt orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, iar în favoarea inculpaților nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepselor.

3. Referitor la recursul declarat de inculpata M.L.M., Înalta Curte reține că și acesta este nefondat.

Inculpata a solicitat achitarea sa pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată invocând dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În cauză, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de instanța fondului nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenții se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Astfel, inculpata, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie 2002 - septembrie 2006, l-a ajutat pe inculpatul T.M.C. să le exploateze sexual pe părțile vătămate S.E., C.M., N.M., I.L., A.G.S., P.I., L.I.F., S.D.D., G.A.., T.V., U.M.L., S.I. și P.C.F.

La începutul anului 2002 inculpata s-a asociat cu inculpatul T.M.C. în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, asociere urmată de comiterea acestei infracțiuni, iar în perioada februarie 2002 - septembrie 2006 a practicat raporturi sexuale cu diferite persoane obținând pentru sine mari sume de bani.

Situația de fapt corect reținută de instanța fondului rezultă din declarațiile părților vătămate ce se coroborează cu cele ale martorilor din acte și parțial cu declarațiile inculpaților.

Pedepsele aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată reflectă gradul de pericol social ridicat al faptelor, ținându-se seama și de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv perioada de desfășurare a activității infracționale, modalitatea de comitere a infracțiunilor respective, atitudinea și comportamentul inculpatei față de victime, atitudinea procesuală parțial sinceră a inculpatei, aceasta recunoscând practic doar comiterea infracțiunii de prostituție, faptul că inițial s-a sustras de la urmărirea penală.

Față de aspectele arătate în favoarea inculpatei nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, iar pedepsele reduse, așa cum solicită aceasta, pedepsele aplicate - prin cuantumul lor și modalitatea de executare - fiind în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

4. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul T.M.C., Înalta Curte reține că nu sunt incidente cazurile de casare invocate de inculpat.

Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 fapte); trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte vătămată fiind P.C.F.), asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incidente în cauză, după cum s-a arătat și în analiza recursului declarat de inculpata M.L.M.

Inculpatul a susținut că i s-a agravat situația în propria cale de atac, prin obligarea sa la despăgubiri către partea civilă G.A.M. și prin majorarea pedepsei.

Din examinarea deciziei recurate rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost majorată în apelurile declarate de părțile vătămate S.E. și I. (G.) L., apeluri care au vizat atât latura penală (solicitându-se majorarea pedepsei), cât și latura civilă, sub aspectul căreia a fost obligat și la daune morale către partea civilă G. (fostă R.) A.M.

Cea de a doua critică este, de asemenea, nefondată, în mod corect nefiind reținute dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Potrivit acestor dispoziții legale persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

La data de 27 octombrie 2006, inculpatul T.M.C. i-a denunțat pe inculpații P.S., N.F.D., D.A.D. și M.L.M. însă nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 întrucât urmărirea penală față de aceștia era începută la data de 3 iulie 2006 și respectiv 23 octombrie 2006, cunoscându-se activitatea infracțională a acestora.

Inculpatul T.M.C. a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., consimțământul părților vătămate la practicarea prostituției fiind liber și neviciat, făcându-se referire la declarațiile părților vătămate S.I. și P.C.

Nici această critică nu este întemeiată.

Inculpatul, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă decent în Spania, le-a recrutat pe majoritatea părților vătămate, le-a cazat pe acestea în apartamente din Madrid, după care le-a constrâns prin amenințare și violență să practice prostituția, ipoteză în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și respectiv trafic de minori (în cazul părții vătămate P.C.F.).

Împrejurarea că partea vătămată S.I. a revenit nejustificat asupra declarațiilor date la urmărirea penală nu poate forma convingerea instanței că părțile vătămate au practicat de bunăvoie prostituția, din moment ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate, inclusiv declarațiile părților vătămate.

Referitor la netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) și art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte reține că prin rechizitoriul nr. 43/D/P/2006 din 12 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și pentru aceste infracțiuni, precum și pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 fapte) în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise în amănunt aceste infracțiuni.

Chiar dacă rechizitoriul nu cuprinde în dispozitiv și mențiunea expresă de punere în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte apreciază că această dispoziție este practic implicită, prin trimiterea în judecată a inculpatului dispunându-se implicit și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile respective, precum și pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în întregul său.

Inculpatul a mai solicitat achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., fără însă a motiva această solicitare.

Din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul, la începutul anului 2002, s-a asociat cu inculpata M.L.M. în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, iar în perioada 2002 - septembrie 2006 a comis infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori.

Din săvârșirea acestei infracțiuni, inculpatul a obținut importante sume de bani (233.232,72 euro și 235.000.000 ROL) pe care le-a folosit pentru a cumpăra în România, pe numele său sau al altor persoane, a unor imobile și mașini de lux, cu scopul ascunderii originii ilicite a sumelor respective.

Reținându-se în sarcina inculpatului și infracțiunea de spălare de bani, în mod corect s-a dispus confiscarea bunurilor dobândite din sumele obținute ilicit, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002.

Inculpatul T.M.C. nu a avut un loc de muncă în Spania, iar conform adresei din 3 noiembrie 2006 a A.F.P. Ploiești rezultă că în perioada 2000 - 2005 acesta nu a figurat în evidențe cu venituri declarate și obținute din salarii, din cedarea folosinței bunurilor sau din activități independente.

Din adresa din 23 octombrie 2006 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Județean Prahova reiese că inculpatul nu este asociat sau administrator la nicio societate comercială înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Prahova.

Inculpatul a mai criticat hotărârile recurate susținând că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul că instanțele nu au procedat la audierea tuturor părților vătămate și a martorilor din acte.

Într-adevăr în cauză nu au putut fi audiate toate părțile vătămate și toți martorii din acte, deși instanța a făcut eforturi pentru a fi ascultați, din procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere rezultând că aceștia nu au fost găsiți la domiciliile indicate. Cu toate acestea, nu se poate susține că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. fiind aplicabile în cazul în care ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă.

Referitor la prezentarea materialului de urmărire penală, în actul de sesizare se reține că inculpaților T.M.C., T.C.J. și M.L.M. li s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 9 martie 2007 în prezența apărătorilor aleși, iar la dosarul de urmărire penală vol. VII există un proces-verbal în care se consemnează că procurorul de caz a prezentat materialul de urmărire penală inculpaților.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că încălcarea dispozițiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală este sancționată cu o nulitate relativă, ce trebuia invocată la judecata în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (4) C. proc. pen. și nu direct în fața instanței de apel.

În mod corect inculpatului i s-a interzis și dreptul de a alege, ca pedeapsă accesorie, față de natura și gravitatea infracțiunilor ce i s-au reținut în sarcină.

Inculpatul a mai criticat hotărârile pentru nelegalitate întrucât ședințele de judecată au fost publice, încălcându-se dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată P.C.F. fiind minoră.

Într-adevăr, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice.

Însă, în speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință publică, iar infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 în ședință nepublică, situație în care, sub sancțiunea nulității absolute, cauza se judecă în ședință publică, excepțiile de la regula publicității ședinței de judecată fiind de strictă aplicare și interpretare, neputând fi extinse la alte infracțiuni decât cele la care face referire art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul T.M.C. a mai invocat incidența dispozițiilor art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. întrucât procedura de citare a părții vătămate minore nu a fost îndeplinită conform legii.

Și în această ipoteză, încălcarea dispozițiilor relative la procedura de citare este sancționată cu o nulitate relativă ce trebuie invocată în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., respectiv numai de partea care a suferit vătămarea prin pretinsa încălcare a legii.

Or, inculpatul nu poate invoca o astfel de nulitate ce o privește pe partea vătămată.

Pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, numărul mare de persoane traficate, forma continuată a infracțiunii de trafic de persoane, împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile - umilirea, lovirea părților vătămate, exploatarea acestora în scopul obținerii unor sume cât mai mari de bani, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională (cca 4 ani și 8 luni).

Instanța de prim control judiciar a avut în vedere și conduita procesuală a inculpatului care a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele, iar, după arestarea sa, prin persoane interpuse, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea părților vătămate N.M., U.M.L. și a martorilor P.S. și P.I.M.

Recursul declarat de contestatorul N.C., prin care acesta solicită înlăturarea măsurii sechestrului asigurător, este nefondat.

Din probele administrate rezultă neîndoielnic împrejurarea că suma de bani achitată pentru autoturismul marca „V.T.” a fost obținută în mod ilicit de inculpatul T.M.C. din traficarea părților vătămate, autoturismul fiind cumpărat de către acest inculpat pe numele numitului N.C.

Partea vătămată G.A.M. a fost de față la cumpărarea autoturismului, când inculpatul T.M.C. a achitat contravaloarea acestuia în numerar, iar din adresa din 3 noiembrie 2006 a A.F.P. Ploiești rezultă că N.C. în perioada anilor 2000 - 2005 nu figurează în evidențe cu venituri declarate și obținute din salarii, din cedarea folosinței bunurilor sau din activități independente.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Conform dispozițiilor art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte va deduce din pedepsele aplicate inculpaților D.A.D., M.L.M. și T.M.C. perioadele executate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.C.J., D.A.D., M.L.M., T.M.C. și N.F.D. și de contestatorul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.A.D., durata arestării preventive de la 11 decembrie 2007, la 12 noiembrie 2010.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.L.M., durata arestării preventive de la 8 martie 2007, la 12 noiembrie 2010.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C., durata arestării preventive de la 5 octombrie 2006, la 12 noiembrie 2010.

Obligă recurenții inculpați T.C.J., M.L.M., T.M.C. și N.F.D. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat D.A.D., la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul contestator N.C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN