Decizia nr. 3970/2010 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 371 din 07 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C.V. și B.I.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul N.N. în sensul reținerii circumstanței legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.Ș. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.A.Ș. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 77) la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata P.C. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceiași inculpată la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpata P.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 76) la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata N.N. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată a termenului de încercare de 5 (cinci) ani calculată conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. (art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.).

Conform art. 88 C. pen., s-a computat timpul prevenției de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 75) la zi (7 aprilie 2008) și în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei (dacă nu este arătată în altă cauză).

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsa complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat timpul prevenției de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 74) la zi (7 aprilie 2008) și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata B.I. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată a termenului de încercare de 8 (opt) ani, calculată conform art. 862 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la fiecare 2 (două) luni în prima zi de marți la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infractorilor căruia îi încredințează supravegherea inculpatei;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

e) să nu intre în legătură cu martorele P.C. și B.C.M. ori membrii familiilor acestora și nici cu numita B.M.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. (art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.).

În baza art. 112 lit. f) și art. 118 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,59 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în baza dovezilor din 29 aprilie 2008, din 5 mai 2008, din 5 mai 2008 și a sumei de 550 RON încasată de inculpații C.A.Ș., P.C. și N.N., precum și a sumei de 1.540 RON indisponibilizată în baza recipisei de consemnare din 6 mai 2008 emise de C.E.C. -Bank (suma ridicată de la inculpatul C.A.Ș.).

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V. la câte 1.500 RON și inculpatele B.I. și N.N. la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații C. și P.C. va fi achitat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că în jurul datei de 2 mai 2002, victima B.M.M. a fost cumpărată de către inculpatul C.A.Ș. de la doi indivizi de etnie rromă rămași neidentificați, în schimbul unei sume de bani necuantificate, după care a fost cazată împreună cu martorele P.C. și B.C.M. în imobilul proprietate personală a inculpatului situat în București, Bd. C., sector 3, veridicitatea susținerii fiind confirmată de următoarele mijloace de probă:

- declarația olografă a martorei P.C. „cu o săptămână înainte de Paști au venit acasă la Ș. 2 băieți cu o fată și a vândut-o lui Ș. dar nu știu pe cât”;

- declarația pe formular a martorei P.C. „într-o seară, cu o săptămână înainte de ziua de Paști acasă la Ș. au venit doi țigani cu o fată pe care au vândut-o lui Ș. cu o sumă pe care nu o cunosc”;

- declarația martorei B.C.M. „într-o seară, cred că mai degrabă în primăvara anului 2002 au venit doi țigani care i-au prezentat lui Ș. și celorlalte persoane o fată spunându-le că intenționează să o vândă. Menționez că aceștia au fost de acord, iar fata respectivă a fost cumpărată cu o sumă pe care eu nu o cunosc”;

- declarația martorului O.V.„în data de 2 mai 2002, în jurul orelor 14:00, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G. am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie. Când am ajuns înapoi am văzut-o stând în pragul ușii”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „La începutul lunii mai cu câteva zile înainte de Paște, spre seară mergând la acea adresă am văzut în curtea imobilului o tânără care mergea spre toaleta ce se afla în fundul curții. Nu a știut cine este acea fată, însă C. discuta cu ceva vecini și le spunea acestora că tânăra respectivă i-a fost adusă de către fata ei G.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I.: „Din câte își amintește martora, la începutul lunii mai 2002, cu câteva zile înainte de Paște fiind în zonă a văzut o tânără care a ieșit din casă de la Ș., și a mers la toaleta din fundul curții. Până în acel moment nu o mai văzuse în zonă pe fata respectivă. C. era în curte și discuta cu ceva vecini și le spunea că tânăra respectivă i-a fost adusă de fata ei G., și chiar s-a lăudat că tânăra era foarte frumoasă.”;

- fotocopie de pe pașaportul victimei care atestă că la data de 01 mai 2002 victima s-a întors din Turcia tranzitând teritoriul Bulgariei și a pătruns pe teritoriul României prin punctul de frontieră Giurgiu.

Imobilul în cauză, tip „vagon”, în care domiciliază membrii mai multor familii locatare ale celorlalte apartamente, este prevăzut cu o curte comună în care se află mai multe dependințe, printre care și un „WC”, iar primul apartament situat la stradă, proprietatea inculpatului C.A.Ș., este prevăzut cu o pivniță de dimensiunile 1,70 m lățime, 3 m lungime și 2 m înălțime care este dispusă constructiv sub vestibulul apartamentului, accesul în aceasta făcându-se prin coborârea unui număr de opt trepte peste care se afla așezat în poziție orizontală un placaj rezistent care avea rolul de capac al pivniței respective - proces-verbal de percheziție și planșa foto aferentă.

Scopul cumpărării victimei a fost ca ulterior aceasta să fie determinată să practice prostituția alături de martorele P.C. și B.C.M., sub supravegherea și în interesul material al inculpaților, veridicitatea susținerii fiind confirmată de următoarele depoziții:

- declarația pe formular a martorei P.C. „Ș. i-a spus tinerei respective că o cumpărase și că de acum încolo va trebui să se prostitueze pentru el” „ (...) Ș. mi-a cerut să merg în casă și să stau de vorbă cu acea tânără, cu scopul de a afla dacă aceasta are de gând să rămână să practice prostituția pentru el, să-i spun că și noi producem pentru el și că nu ne bate și nu o va bate nici pe ea și că o să fie bine”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „Martora a remarcat că acea tânără era foarte frumoasă, avea un păr lung frumos îngrijit, iar C. se lăuda în curte, în sensul că tânăra respectivă i-a fost adusă pentru a practica prostituția și că este fata ei de oraș.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I. „Știind cu ce se ocupă C. nu a fost greu ca martora să-și dea seama pentru ce a fost adusă acea tânără și chiar C. știe că s-a exprimat că o să facă bani frumoși cu ea”.

Probatoriul administrat a relevat că la momentul sosirii în imobil victima nu prezenta urme de violență și că făcea dovada unui comportament normal, iar în prima noapte de la momentul sosirii aceasta a fost cazată laolaltă cu ceilalți într-una din încăperile situate la parterul imobilului.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarația pe formular a martorei P.C.: „menționez faptul că în momentul în care M. a fost adusă în locuința din C., aceasta nu avea nicio vânătaie pe corp, se putea discuta cu ea, mergea singură și datorită felului în care era îmbrăcată și vorbea eu chiar i-am spus că nu arăta a fi fată de produs”;

- declarația martorului O.V.: „persoana respectivă părea a fi sănătoasă în sensul că nu avea semne de lovituri pe față și că se deplasa de una singură în mod normal, fără să fie ajutată”;

- declarația inculpatului C.V.: „declar faptul că în momentul în care am văzut-o pe M. stând de vorbă cu Ș. aceasta era într-o stare normală, nu am văzut să fie lovită, stătea pe picioarele ei, discuta cu fratele meu într-o manieră normală, nu am văzut să se certe cu aceasta.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „martora a precizat faptul că în momentul în care a văzut-o prima dată pe M., aceasta era sănătoasă, mergea singură pe picioarele ei, iar după ce a fost lovită cu bâta de către V. tânăra respectivă și-a pierdut cunoștința și după modul în care s-a comportat crede că a și paralizat.”;

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I. „în momentul în care martora a văzut-o pe fata respectivă aceasta nu dădea semne că ar avea probleme de sănătate, și nici nu a văzut să aibă urme de violență pe corp.”.

Întrucât a doua zi victima a refuzat să dea curs solicitărilor de a întreține relații de natură sexuală cu un client „procurat” de către inculpatul C.A.Ș., acesta din urmă a supus-o pe victimă unor violențe fizice în sensul că i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață a corpului.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarația olografă a martorei P.C. „a doua zi a început să o bată pe fată cu pumnul și cu picioarele pentru că nu voia să se combină”;

- declarația martorei B.C.M. „am înțeles că nu vrea să producă pentru Ș. sau pentru ceilalți, acesta a fost și motivul pentru care la scurt timp de la momentul cumpărării aceasta a fost bătută de către V. și Ș.”;

- declarația martorului O.V.: " (...) mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinații și că a bătut-o”.

Violențe exercitate asupra victimei pe parcursul primului episod au fost de o așa gravitate încât aceasta nu s-a mai putut deplasa prin propriile forțe până la toaleta situată în curtea imobilului, motiv pentru care aceasta a fost ajutată de către cele două martore.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarațiile martorei P.C.: „datorită bătăii pe care a primit-o, M. i s-a făcut rău motiv pentru care eu și C. am luat-o în brațe și am așezat-o în pat după care, la rugămințile ei, am ajutat-o să meargă la baie pentru a-și satisface nevoile fiziologice întrucât de una singură nu se putea ține pe picioare”;

- declarația martorei B.C.M.: „Precizez că ambii (inculpații C.A.Ș. și C.V. n.n.) i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac, iar după ce au bătut-o bine acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care am pus-o pe pat, eu i-am dat un pahar cu apă întrucât ea nu se mai putea ține pe picioare”;

- declarația martorului O.V.: „a doua zi vineri 3 mai 2002 pe la orele 14 m-a chemat iar Ș. și mi-a spus să o iau pe M. s-o duc la gară cu un taxi. Mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinație și că a bătut-o. Când am intrat în casă M. stătea pe canapea și nu se mișca nu vorbea”.

Probatoriul administrat a relevat că violențele exercitate asupra victimei s-au desfășurat pe parcursul a două episoade, după cum urmează:

- primul episod, care poate fi plasat din punct de vedere temporal în ziua următoare cumpărării victimei, autorii fiind inculpații C.A.Ș. și C.V., după cum rezultă din următoarele declarații:

- declarația martorei P.C.: „a doua zi după ce a sosit în casa respectivă Ș. a bătut-o cu pumnii și cu picioarele. Atunci când a fost bătută prima oară eu și C. nu am văzut în mod efectiv ce s-a întâmplat însă ne-am dat seama atât datorită strigătelor și gemetelor ei de durere care se auzeau din beci precum și datorită faptului că aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”;

- declarația martorei B.C.M.: „(...) a fost bătută de mai multe ori de către C.V. și Ș., iar datorită acestor bătăi a început să se simtă rău”, „precizez că eu am văzut personal când cei doi i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac”;

- declarația martorului O.V.: „(...) din discuțiile purtate am aflat că M. ar fi fost bătută și de către C.V. însă personal nu am văzut acest lucru”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „A doua zi în jurul orelor 10:30 trecând prin zonă l-am văzut pe C.V. care stătea pe un scaun în fața casei în care domiciliază și a văzut-o și pe tânăra despre care C. afirmase că i-a fost adusă de G. și a remarcat că V. țipa la acea tânără. Din câte își amintește tânăra respectivă se numea M. A auzit când V. strigă la acea fată și îi spunea M., însă nu știe de ce țipa la ea, iar M. stătea în fața lui în poziție de drepți și nu scotea nici un cuvânt. Practic M. stătea și îl asculta pe V. și nu avea nici o atitudine în fața acestuia. C.V. fiind probabil enervat și de faptul că M. nu îi răspundea a luat o bâtă și a lovit-o pe M. în zona capului. M. s-a ferit și în momentul în care V. a lovit-o cu bâta, acesta a lovit-o exact în zona cefei întrucât fata întorsese capul. După ce i-a aplicat acea lovitură M. a început să-și piardă echilibrul, nu mai își putea controla mâinile și picioarele, nu mai era stabilă pe picioare, și avea tendința de a cădea.”;

- cel de-al doilea episod, care s-a petrecut în aceeași zi, în jurul prânzului, având ca autori pe C.A.Ș. și C.M.A., violențele fiind exercitate în prezența inculpatei P.C., învinuitei B.I. și martorelor B.C.M. și P.C.

Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții:

- declarația martorei P.C.: „ (...) iar cu această ocazie au fost de față când Ș. a bătut-o la fel de rău cu pumnii și picioarele, pe toată suprafața corpului întrucât M. nu a vrut să mănânce. Cu această ocazie Ș. a spus că face fițe cu masa și de aceea a bătut-o însă eu cred că M. nu mai putea să mănânce datorită loviturilor primite. Menționez că din câte știu eu doar Ș. a bătut-o întrucât eu nu am văzut alte persoane care să facă acest lucru”.

Cu ocazia reaudierii din data de 15 februarie 2008, martora P.C. revine și arată că la violențele exercitate în cadrul celui de-al doilea episod a participat și inculpatul C.V.

- declarația martorei P.C.: „În timp ce mâncam, C. mi-a atras atenția că iarăși o bate pe M. pentru că se auzeau țipete. Am devenit și eu atentă și într-adevăr din casă, unde ne aflam am auzit țipete și am ieșit în curte și am mers chiar la beci pentru a vedea ce se întâmplă. Am rămas în capătul scărilor și lumina era aprinsă în beci și l-am văzut pe Ș. lovind-o din nou pe M., iar V. era și el acolo și o lovea și el pe M. Fata era întinsă pe pat, iar Ș. și V. se urcaseră pe pat și dădeau în ea, au lovit-o atât cu pumnii și cu picioarele, iar V. o lovea și cu un băț pe care-l avea în mână. Precizez că la un moment dat nu am mai auzit nici un fel de țipăt și nu s-a mai auzit nicio mișcare”;

- declarațiile martorului O.V.: „Ș. s-a enervat iar și a început s-o lovească pe M. cu pumnii în stomac, ea s-a îndoit și a căzut, Ș. lovind-o după ceafă”, „când m-am întors a II-a zi am văzut când aceasta a fost bătută cu pumnii și picioarele de către C.A.Ș. și C.M.A.”; „Fiind căzută a lovit-o și A. cu picioarele în abdomen zicându-i să se ridice că se preface. M. respira cu greu și își pierduse cunoștința”; „precizez că în camera unde a fost bătută se mai afla P.C., B.I., C.S. și C.”; „precizez că cei doi frați au început din nou să o bată cu pumnii și picioarele în abdomen deși fata respectivă părea a fi leșinată”.

Violențele exercitate asupra victimei au fost observate și de către alte persoane aflate în curtea imobilului respectiv, după cum rezultă din conținutul următoarelor declarații:

- declarația martorei P.C.: „după aproximativ o jumătate de oră Ș. m-a chemat să o iau și să o duc pe M. la WC-ul din curte. Am chemat-o și pe C. și împreună cu ea am luat-o în brațe pe M. și am dus-o încet la WC. Ș. ne-a cerut să o ducem repede pentru a nu fi văzută de ceilalți vecini din curte, în timp ce ne deplasam spre WC unul dintre vecinii ce locuiau în acea curte ne-a întrebat ce a pățit fata respectivă iar eu am răspuns că a fost bătută. Am fost întrebate cine a bătut-o și i-am răspuns că cei care stau în prima casă. Acea persoană a spus că o să dea telefon la poliție și o să anunțe ce s-a întâmplat. Menționez că eu am văzut la geamul uneia din locuințele din acea curte o altă vecină care se uita la noi, în timp ce o duceam pe M. spre WC”.

Datorită violențelor la care a fost supusă victima și-a pierdut conștiința astfel că, în mod involuntar, aceasta a urinat și defecat, începând să emane un miros urât, motiv pentru care victima a fost și spălată de către inculpata P.C., după care a fost îmbrăcată într-o pijama de culoare roz.

Or, potrivit declarațiilor inculpatului C.A.Ș., victima a stat în încăperea respectivă doar câteva ore, situație în care aceasta nu ar fi avut la dispoziție timpul necesar să se schimbe.

Mai mult, victima a fost transportată la spital în pijamalele respective fără să se mai știe ceva cu privire la articolele vestimentare pe care le purta pe parcursul exercitării violențelor la care a fost supusă, existând indicii că acestea au fost ascunse întrucât purtau urme evidențe ale violențelor, aceste aserțiuni rezultând din economia următoarelor depoziții:

- declarația martorei P.C.: „aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”;

- declarația martorei P.C.: „După cea de-a doua bătaie M. a fost spălată de către C. după care a fost îmbrăcată între-o pereche de pijamale de culoare roz. Precizez că a fost spălată întrucât mirosea foarte urât, dar nu știu dacă și-a făcut nevoile fiziologice pe ea. Totodată arăt că de fapt baia a constat în mai multe găleți de apă ce au fost aruncate de către C. pe M. în timp ce aceasta stătea pe podea fără să se miște. Precizez că datorită loviturilor primite M. nu mai putea respira normal, ci doar scotea un sunet gros ca un horcăit sau sforăit de bărbat când doarme”;

- declarația martorei B.C.M.: „După câteva zile C. a schimbat-o de hainele pe care le purta și a îmbrăcat-o cu o pijama roz iar înainte de aceasta a pus-o să facă baie întrucât mirosea urât. Nu cunosc dacă și-a făcut baie singură sau a fost ajutată de cineva”;

- declarația martorului O.V.: „(...) și au dus-o pe M. în altă cameră. Când au venit au spus că M. a făcut pe ea. Mi-au spus să le ajut să o ducă în bucătărie pe ciment să o spele (...), după ce au spălat-o au îmbrăcat-o cu o pijama după care mi-au spus să o iau în brațe și să o duc în beci”;

- declarațiile martorei I.M.: „(...) din beciul casei au scos o fată îmbrăcată în pantaloni de pijama și un maieu”;

- declarațiile inculpatei P.C.: „(...) am văzut că pe pat este culcată o fată de circa 25 - 26 de ani, brunetă, părul lung, îmbrăcată într-o pijama cu flori”;

- declarația martorei G.E.: „Am văzut că fata era îmbrăcată într-o pijama și udă”;

- declarația martorei cu identitatea protejată F.V.: „Practic M. era desfigurată și din câte își amintește martora, fata era îmbrăcată într-o pijama.”;

- declarația martorei cu identitatea protejată C.I.: „Am văzut cu acea ocazie că M. era îmbrăcată într-o pijama, era mai mult moartă decât vie și nici nu știe dacă fata mai respira atunci. Am văzut că M. fusese bătută, în sensul că avea urme pe corp pe față și era desfigurată la față.”.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpata P.C. a admis că a spălat-o pe victimă întrucât aceasta își satisfăcuse nevoile fiziologice pe ea și a îmbrăcat-o cu o pijama găsită în geanta victimei.

În cele din urmă, la solicitarea inculpatului C.A.Ș., victima a fost transportată în beciul aparținând apartamentului familiei C. de către martorul O.V.și inculpatul C.M.A., această aserțiune fiind confirmată de conținutul următoarelor declarații:

- declarația martorei P.C.: „pe seară Ș. și V. au dus-o pe M. într-un beci ce se afla în fața casei acoperit cu mai multe bucăți de placaj, au coborât-o pe scări și au așezat-o pe pat. Au ieșit afară a încuiat ușa beciului și a pus placajele la loc lăsând-o singură pe M.”, „În prima zi când a dus-o pe M., Ș. a dormit cu ea în beci să nu fugă, iar ușa beciului a fost încuiată cu lacătul de V.”;

- declarația martorei B.C.M.: „după ce a fost bătută C. le-a cerut băieților să o ducă jos pe fată, iar aceasta a fost transportată într-un beci, iar pe gârliciul beciului a fost pusă o tablă de fier”;

- declarația martorului O.V.: „împreună cu A. am dus-o în beci am așezat-o pe pat și apoi am ieșit afară.”;

- „ulterior l-am ajutat pe A. să o ducă în beciul casei unde am așezat-o pe un pat, A. a rămas cu ea spunându-mi să închid beciul ca să nu-i găsească nimeni”, „Ș. mi-a cerut să o duc jos în beci pe fată, fapt pe care l-am făcut cu ajutorul lui C.M.A. zis A. Menționez că A. și-a luat un pachet de țigări și o sticlă de C. de 2 litri și a rămas cu B.M. în beci iar eu i-am lăsat acolo după care am închis ușa de la beci iar peste aceasta am pus un capac”;

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V. „Martora are cunoștință că ulterior acestui fapt M. a fost dusă în beciul casei lui Ș. și a fost lăsată acolo, iar ușa beciului a fost acoperită cu o ușă din fier și scânduri. A aflat că M. practic a fost luată de brațe și de picioare și mai mult târâtă și băgată în beciul respectiv”;

Referitor la plasarea în timp a perioadei în care victima B.M.M. s-a aflat în imobilul respectiv, aceasta nu a putut fi stabilită cu exactitate întrucât declarațiile martorilor audiați nu concordă întru totul, după cum urmează:

- declarația martorei P.C. „M. a fost bătută doar în primele două zile din săptămâna dinainte de Paști după care Ș. nu a mai bătut-o ci a lăsat-o să zacă în beci”;

- declarația martorei P.C. „ (...) la aproximativ o săptămână de la venirea ei au sosit organele de poliție care au făcut o descindere”;

- declarația martorei B.C.M. „Cunosc faptul că fata respectivă a stat acolo 6 - 7 zile iar în primele zile a dormit cu mine într-o cameră în același pat cu mine”;

- „după o săptămână de la cumpărarea fetei au sosit mai mulți lucrători de poliție care au controlat casa și au găsit-o pe aceasta în beci”;

- declarația martorului O.V.: „În data de 2 mai 2002, în jurul orelor 14, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G. am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie”;

- declarațiile martorei I.M.: „din spusele vecinilor am aflat că fata fusese adusă pe data de 2 sau 3 mai 2002.”;

În momentul sosirii la fața locului a organelor de poliție victima se afla în beciul imobilului cu precizarea că accesul în acesta era blocat de obiectul ce ținea loc de ușă, aserțiune ce este susținută de următoarele:

- declarația martorei B.C.M.: „peste gura beciului a fost pusă o ușă de fier ce era vopsită în alb”;

- declarația inculpatei P.C. „ (...) întrucât în casă au intrat organele de poliție și au întrebat unde este beciul motiv pentru care i-am dus la încăperea respectivă, am dat la o parte lemnul care era pe post de ușă și cei de la poliție au intrat în subsolul clădirii. Precizez că lemnul respectiv era constituit în fapt dintr-o ușă de gardilop, pe care la nevoie o puneam peste intrarea în beci” „(...) nu-mi pot explica motivul pentru care atunci când Ș. m-a atenționat despre starea precară a fetei respective acesta a acoperit gura beciului cu ușa improvizată (...) cert este că așa cum îmi amintesc atunci când s-au prezentat cei de la poliție, ușa improvizată era așezată peste gura beciului”;

- declarațiile învinuitei B.I.: „în dimineața zilei de 05 mai 2002, în jurul orelor 9 - 10 a venit Poliția. Ne-au spus că au fost sesizați că la noi a fost scandal, ne-au legitimat și apoi au ridicat placajele de pe gura beciului și au intrat.”;

Din analiza comparativă a conținutului declarațiilor martorilor rezultă în mod evident existența unor inadvertențe între depozițiile acestora care vizează cu preponderență aspecte de detaliu și nu de substanță, împrejurare care este justificată, așa cum s-a mai evidențiat anterior, de perioada mare de timp scursă de la momentul petrecerii faptelor la cel al audierii, respectiv al reaudierii acestora, de existența unui grad diferit de percepție a faptelor petrecute, a unei capacități diferite de memorare a datelor precum și a unui mod diferențiat de redare/expunere a întâmplărilor în raport atât de cronologia acestora precum și de gradul de contribuție al fiecărei persoane implicate în derularea faptelor.

Astfel, din examinarea comparativă a declarațiilor martorelor B.C.M. și P.C., singurele persoane care au fost prezente în mod neîntrerupt în perimetrul în care au fost săvârșite faptele, fără a fi implicate în punerea în executare a rezoluției infracționale, rezultă că aceasta din urmă expune în depozițiile sale cronologia faptelor cu redarea a numeroase date de interes, explicația constând în gradul diferit de instrucție dintre cele două, respectiv faptul că martora P.C. este școlarizată și se exprimă cu lejeritate atât oral cât și în scris.

Pe de altă parte se remarcă faptul că, dacă primele declarații ale martorei P.C. sunt eliptice și reprezintă mai degrabă o înșiruire a evenimentelor petrecute fără o respectare a cronologiei acestora, ulterior, pe parcursul reaudierilor, aceasta face anumite precizări, referindu-se cu acuratețe la unele aspecte și amănunte relevante pe care și le-a reamintit în această perioadă.

Referitor la veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în prezenta cauză se cuvine a fi relevată împrejurarea că declarațiile acestora se remarcă printr-o rigurozitate deosebită a cronologiei și detaliilor faptelor petrecute; că, odată audiați, fără să existe asupra acestora teama unor eventuale ingerințe ori repercusiuni din partea membrilor familiei respective, martorii au relatat întâmplările așa cum le-au perceput ei, iar pe parcurs și-au menținut declarațiile ori, mai mult, au făcut precizări; că martorii cu identitate protejată au fost de acord să facă depoziții doar atunci când li s-a învederat că datele lor de stare civilă vor fi cunoscute doar de către persoane avizate potrivit procedurii penale și că, în marea lor parte, aspectele evidențiate în mod individual de către fiecare persoană audiată au fost confirmate de alte mijloace de probă, situație de natură să înlăture eventualele apărări de moment ori de perspectivă ale inculpaților.

În ceea ce privește depozițiile acestora din urmă se remarcă faptul că principala lor preocupare a constat în negarea oricărei participații atât la săvârșirea faptei ce a avut drept consecință decesul victimei B.M.M., precum și în încercarea de a fi exonerați de răspundere relativ la exploatarea sexuală a martorelor P.C. și B.C.M.

În apărarea lor aceștia s-au cantonat pe versiunea conform căreia victima prezenta leziunile respective încă de la momentul în care inculpatul C.A.Ș. ar fi intrat cu ea în contact într-un mod cât se poate de domestic, sens în care au invocat și prezentat ca motivație înscrisul medical eliberat de către instituția medicală din Turcia precum și în evidențierea unui interval foarte scurt de timp, de numai 11 ore, în care victima s-ar fi aflat în incinta imobilului respectiv.

Mai mult, se remarcă împrejurarea că pe parcursul primelor audieri inculpatul C.V. „a cenzurat” relatările celor două martore și ale învinuitei B.I., fiind prezent la momentul audierii acestora.

Avându-se în vedere însă împrejurarea că actele medico-legale fac referire în mod de necontestat la faptul că leziunilor fatale vieții victimei au fost provocate într-un interval de timp situat în perioada în care însuși inculpatul C.A.Ș. admite că victima s-a aflat doar în prezența sa; că actul medical de natură a-i exonera de răspundere pe inculpați, potrivit opiniei acestora, reprezintă o simplă dovadă a efectuării unor investigații care nu au nici cea mai vagă legătură cu leziunile constatate; că martorii audiați o plasează pe victimă în incinta imobilului în cauză în perioada de timp în care se atestă că au fost provocate leziunile și, mai mult, relatează cu lux de amănunte desfășurarea violențelor cu relevarea contribuției concrete a fiecărui participant precum și că probatoriul administrat a evidențiat în mod indubitabil că la sosirea în locuința familiei C. victima B.M.M. nu prezenta urme ale vreunei agresiuni preexistente, urmează ca apărarea inculpaților să fie înlăturată, iar atitudinea lor de negare să fie avută în vedere de către instanța de judecată la dozarea pedepsei ce urmează a fi pronunțată.

Din conținutul înscrisurilor întocmite pe parcursul acordării îngrijirilor medicale rezultă că diagnosticul stabilit la momentul internării a fost acela de politraumatism, edem hemisfer drept post tromboză, carotidă internă dreapta posttraumatică, contuzie toracică, traumatism abdominal cu ruptură de splină gradul II, hematom perisplenic, hemiperitoneu mediu vechi, fiind emisă ipoteza din partea medicilor că toate acestea puteau fi consecința unei agresiuni.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morții cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat în urma unui stop cardiac.

Din economia capitolului conclusiv al raportului de expertiză medico-legal 2 din 16 octombrie 2002 rezultă că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină și ruptură de splină în doi timpi cu hemiperitoneu minim.

Totodată, se face precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul din 18 decembrie 2002 Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București au fost aprobate concluziile Raportului medico-legal cu nr. 733/2002.

În considerarea elementelor noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală și care sunt obiectivate sub aspect temporal ulterior întocmirii raportului medico-legal la care s-a făcut referire anterior prin Ordonanța cu nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus completarea acestuia, fiind astfel întocmit suplimentul înregistrat 04 din 16 iunie 2004 din al cărui capitol conclusiv rezultă după cum urmează:

„Moartea numitei B.M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral cu angajarea amigdalelor cerebeloase.

Leziunile cranio-cerebrale care prin ele însele au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu și de corp-plan dur în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză.

Acest tip de leziuni cerebrale și în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat post traumatic și pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002.

Nu putem aprecia durata de supraviețuire a unei persoane cu leziuni cerebrale menționate.

Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu s-au de corp dur.

Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator.

În absența leziunilor cerebrale care au dus la moartea victimei ar fi necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale și ar fi pus în primejdie viața victimei și, prin pierderea splinei, ar fi prezentat infirmitate post traumatică (pierdere de organ).

În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigație radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare.

La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST - HIV cu rezultat pozitiv (Buletin nr. 2146/2002).

Prin avizul cu din 14 mai 2008 Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București și-a menținut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând totodată și completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.A.Ș., P.C., C.V. și B.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și-a extins motivele de apel formulate în scris, în sensul solicitării unei schimbări de încadrare juridică a faptei.

În ceea ce-i privește pe inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 - art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen., pentru următoarele considerente:

Practica și doctrina au fost unanime în a aprecia că ne aflăm în prezența unui omor deosebit de grav când suferințele provocate victimei sunt infinit mai mari decât cele inerente simplei acțiuni de suprimare a vieții unei persoane și atunci când rezultatul fatal produs într-o cauză odată adus la cunoștința opiniei publice provoacă un sentiment adânc de oroare.

Parchetul a considerat că probele administrate în prezenta cauză relevă, fără dubiu, că inculpații, în decurs de aproximativ 4 zile, au acționat asupra victimei prin lovituri care au condus într-un final la deces, însă au vizat absolut toate zonele vitale ale corpului, au provocat niște leziuni extrem de grave și care erau de natură a provoca suferințe îndelungate. S-a aruncat asupra victimei cu apă rece după care a fost lăsată într-un beci să moară. Toate aceste acțiuni au provocat suferințe nejustificat de mari victimei și care s-ar putea încadra în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata P.C., s-a solicitat a se adăuga la încadrarea juridică a faptelor săvârșite în anul 2008, respectiv infracțiunile de trafic de droguri și infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a) C. pen., avându-se în vedere că acestea au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare a unei suspendări a executării pedepsei de 1,6 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1345/2005 a Judecătoriei sector 4 București, definitivă la data de 24 octombrie 2005.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, prin reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. inculpatei P.C., Parchetul a arătat că faptele săvârșite de aceasta sunt situate, o parte, infracțiunile de omor și trafic de persoane, în anul 2002, iar cele două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 sunt din anul 2008. Raportat la aceste două infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 a solicitat reținerea art. 37 lit. a) C. pen., fără a se face aplicarea art. 83 sau art. 86 C. pen. tocmai pentru că există două recursuri în interesul legii, Decizia nr. 70/2007 și Decizia nr. 42/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care spun că nu se poate face o contopire, direct, într-o cale de atac.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea atacată doar cu privire la inculpații arestați și doar în ceea ce privește netemeinicia sentinței pronunțate de către prima instanță, urmând ca instanța, cu ocazia analizării probatoriului administrat în prezenta cauză, să constate că infracțiunile reținute în sarcina celor trei inculpați sunt de o gravitate extremă. Pe de o parte, este vorba de infracțiuni cu violență, trafic de persoane, ocazie cu care au fost exploatate sexual prin violență și amenințare, mai multe persoane de sex feminin, ca și traficul de droguri și punerea la dispoziție a locuinței în scopul consumului de stupefiante. Infracțiunile sunt de o gravitate majoră, atât prin consecințele pe care le au, dar mai ales, prin consecințele pe care le pot avea asupra sănătății populației.

Toate aceste infracțiuni, de o gravitate deosebită, coroborate cu atitudinea inculpaților care au recunoscut, parțial, doar anumite infracțiuni și doar nuanțat, dovedesc că aceștia nu-și asumă responsabilitatea pentru propriile lor acțiuni și, în aceste condiții, aplicarea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de lege sau cu 2 ani mai mare decât acest minim, în mod evident, nu este de natură să conducă la atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 din C. pen. și pentru atingerea acestor scopuri se impune majorarea tuturor pedepselor din prezenta cauză, pedepse care să fie situate la limita maximului superior, iar, în urma contopirii să fie aplicat și un spor care să sancționeze, cu adevărat, acțiunile întreprinse de către aceștia și să reprezinte un exemplu, atât pentru inculpați, cât și pentru opinia publică.

Pe latură civilă, a arătat că, într-adevăr, partea vătămată, fiica victimei, la instanța de fond, nu a fost citată, iar reprezentantul acesteia a fost citat la o adresă greșită, fiind lipsă de procedură. În aceste condiții, pentru a nu se întârzia soluționarea laturii penale, a considerat că este necesară disjungerea acestei laturi civile de cea penală, desființarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă.

Apelantul inculpat C.A.Ș. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. și reducerea pedepselor aplicate. A solicitat a se ține cont de declarația dată de inculpatul C. în fața instanței de apel în care acesta arată relația pe care a avut-o cu victima, recunoscând că a lovit-o cu palmele și pumnii și nu a avut niciodată intenția de a o ucide. Fiind cuprins de furie, inculpatul nici nu a avut reprezentarea în totalitate a loviturilor pe care le-a dat.

Pentru celelalte fapte reținute în sarcina inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, având în vedere faptul că acesta a recunoscut faptele și le regretă. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, putându-se reține, în acest sens, art. 74 C. pen.

Apelanții inculpați P.C., C.V. și B.I. au arătat că apelurile vizează nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal, faptul că, la fondul cauzei instanța nu a stabilit, deși avea această posibilitate, existența unei părți vătămate, a unei laturi civile a cauzei, de asemenea, neadministrarea tuturor probelor necesare pentru a lămuri cauza. Au solicitat a se avea în vedere faptul că la instanța de fond nu au fost audiați majoritatea martorilor din rechizitoriu, instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a depus toate diligențele necesare pentru a audia toți martorii. Nici martorii audiați nu relatează situația de fapt și nu fac altceva decât să-și mențină declarațiile date în cursul urmăririi penale. De asemenea, instanța de fond a apreciat incomplet și greșit probele administrate, stabilind, astfel, o situație de fapt și de drept greșită. Au susținut necesitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de omor simplu, tocmai prin faptul că nu s-a făcut o analiză completă și complexă a tuturor acestor date și probe care ar fi susținut acea încadrare juridică.

În concluzie, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât această judecată, în fond, a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, nefiind vorba de o tergiversare a soluționării cauzei, instanța de fond grăbindu-se în soluționarea fondului, în mod nejustificat.

Inculpatul C.V., în subsidiar, a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Singurul martor care relatează faptul că inculpatul C.V. a aplicat lovituri victimei, care ulterior a decedat, este martorul cu identitate protejată. Deși în anul 2008 a dat o declarație în fața organelor de urmărire penală în care a relatat punctual fiecare episod, la acest termen, după 1,5 ani acesta nu-și mai amintește nimic și precizează, în mod clar, că nu cunoaște date legate de participarea inculpatului C.V. Niciun alt martor nu relatează faptul că acesta ar fi participat, în vreun fel, la uciderea victimei. Instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a încercat să afle adevărul sub toate aspectele. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, inculpatul a relatat faptul că, într-un fel sau altul, a ajutat aceste persoane să practice prostituția. A apreciat că încadrarea juridică ar fi cea de proxenetism și nu infracțiunea de trafic de persoane, motivat de faptul ca, inculpatul a recunoscut faptul că mergea cu aceste persoane și că a beneficiat de pe urma practicării prostituției celor două martore P.C. și B.C.M.

S-a solicitat achitarea inculpatului C.V. pentru toate faptele reținute în sarcina sa.

Cu privire la inculpata P.C., s-a solicitat achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Inculpatul C. este cel care a declarat în fața instanței faptul că a lovit victima și că mama sa nu a făcut altceva decât să o îmbrace cu o pereche de pijamale nouă și să o spele. Nu reiese, sub nicio formă, că inculpata P.C. ar fi participat la acel element material al infracțiunii de ucidere. Nu a aplicat lovituri și nu a ținut victima. Pentru a se reține o infracțiune de omor pentru trei inculpați ar fi trebuit să existe o înțelegere, să fi acționat într-o modalitate din care să reiasă participarea fiecăruia. Încă nu s-a elucidat, în mod clar, modalitatea în care a intervenit decesul victimei. Raportul medico-legal este singura probă din dosar asupra căreia nu poate plana un semn de întrebare.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri și infracțiunea de punere la dispoziție a imobilului în vederea consumului de droguri, s-a solicitat redozarea pedepselor.

Apelanta inculpata B.I. a solicitat achitarea sa, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat că aceasta nu se face vinovată de această infracțiune. Atât martorele cât și persoanele care se presupune că ar fi fost traficate au declarat că inculpata B. nu le-a cumpărat, acestea venind, de bună voie, la inculpată, după ce au scăpat de anumite persoane care se ocupau cu traficul de droguri.

În subsidiar, a solicitat aplicarea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., în sensul că, inculpata nu are antecedente penale, a C.borat cu organele de cercetare penală, are 3 copii minori în îngrijire, dintre care unul este foarte grav bolnav și este singura întreținătoare de familie, urmând a se dispune coborârea pedepsei sub minimul special, cu suspendarea executării pedepsei.

Curtea a procedat la ascultarea apelanților-inculpați C.A.Ș., P.C., C.V. și B.I., precum și la audierea martorei cu identitate protejata F.V.

În cauză, au fost întocmite rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, din concluziile cărora rezultă că apelanții-inculpați C.A.Ș., P.C. și C.V. au discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care sunt cercetați.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt constând în aceea că:

I. În jurul datei de 02 mai 2002, victima B.M.M. a fost cumpărată de către inculpatul C.A.Ș. de la doi indivizi de etnie rromă, rămași neidentificați, în schimbul unei sume de bani necuantificate, după care, a fost cazată, împreună cu martorele P.C. și B.C.M., în imobilul, proprietate personală a inculpatului C.A.Ș., situat în București, B-dul C., sector 3, având în vedere următoarele mijloace de probă: declarația olografă a martorei P.C.: „cu o săptămână înainte de Paști au venit acasă la Ș. doi băieți cu o fată și au vândut-o lui Ș., dar nu știu pe cât”; declarația, pe formular, a martorei P.C.:

„într-o seară, cu o săptămână înainte de ziua de Paști, acasă la Ș. au venit doi țigani cu o fată pe care au vândut-o lui Ș. cu o sumă pe care nu o cunosc”; declarația martorei B.C.M.: „într-o seară, cred că mai degrabă în primăvara anului 2002, au venit doi țigani care i-au prezentat lui Ș. și celorlalte persoane, o fată, spunându-le că intenționează să o vândă. Menționez că aceștia au fost de acord, iar fata respectivă a fost cumpărată cu o sumă pe care eu nu o cunosc”; declarația martorului O.V.:

„în data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14:00, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T., și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie. Când am ajuns înapoi am văzut-o stând în pragul ușii”; declarația martorei cu identitatea protejată F.V.: „La începutul lunii mai, cu câteva zile înainte de Paște, spre seară, mergând la acea adresă, am văzut în curtea imobilului o tânără care mergea spre toaleta ce se afla în fundul curții.

Nu am știut cine este acea fată, însă C. discuta cu ceva vecini și le spunea acestora că tânăra respectivă i-a fost adusă de către fata ei G.”; declarația martorei cu identitatea protejată C.I.: „din câte își amintește martora, la începutul lunii mai 2002, cu câteva zile înainte de Paște, fiind în zonă, a văzut o tânără care a ieșit din casă de la Ș. și a mers la toaleta din fundul curții. Până în acel moment nu o mai văzuse în zonă pe fata respectivă. C. era în curte și discuta cu ceva vecini și le spunea că tânăra respectivă i-a fost adusă de fata ei G., și chiar s-a lăudat că tânăra era foarte frumoasă”; fotocopie de pe pașaportul victimei care atestă că, la data de 01 mai 2002, victima s-a întors din Turcia, tranzitând teritoriul Bulgariei și a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră Giurgiu.

Imobilul în cauză, tip „vagon”, în care domiciliau membrii mai multor familii locatare ale celorlalte apartamente, era prevăzut cu o curte comună în care se aflau mai multe dependințe, printre care și un „WC”, iar primul apartament situat la stradă, proprietatea inculpatului C.A.Ș., era prevăzut cu o pivniță de dimensiunile - 1,70 m lățime, 3 m lungime și 2 m înălțime - care era dispusă, constructiv, sub vestibulul apartamentului, accesul în aceasta făcându-se prin coborârea unui număr de opt trepte peste care se afla așezat, în poziție orizontală, un placaj rezistent care avea rolul de capac al pivniței respective, conform procesului-verbal de percheziție și planșei foto aferentă.

Scopul cumpărării victimei a fost ca, ulterior, aceasta să fie determinată să practice prostituția alături de martorele P.C. și B.C.M., sub supravegherea și în interesul material al inculpaților, ținând seama de următoarele depoziții: declarația, pe formular, a martorei P.C.: „Ș. i-a spus tinerei respective că o cumpărase și că, de acum încolo, va trebui să se prostitueze pentru el”; „ (...) Ș. mi-a cerut să merg în casă și să stau de vorbă cu acea tânără, cu scopul de a afla dacă aceasta are de gând să rămână să practice prostituția pentru el, să-i spun că și noi producem pentru el și că nu ne bate și nu o va bate nici pe ea și că o să fie bine”; declarația martorului cu identitate protejată F.V.: „Martora a remarcat că acea tânără era foarte frumoasă, avea un păr lung frumos îngrijit, iar C. se lăuda în curte, în sensul că, tânăra respectivă i-a fost adusă pentru a practica prostituția și că este fata ei de oraș”; declarația martorului cu identitate protejată C.I.: „Știind cu ce se ocupă C. nu a fost greu ca martora să-și dea seama pentru ce a fost adusă acea tânără și chiar C. știe că s-a exprimat că o să facă bani frumoși cu ea”.

Probatoriul administrat a reliefat că, la momentul sosirii, în imobil, victima B.M.M. nu prezenta urme de violență și că făcea dovada unui comportament normal, iar, în prima noapte de la momentul sosirii, aceasta a fost cazată, împreună cu ceilalți, într-una din încăperile situate la parterul imobilului, conform următoarelor depoziții: declarația, pe formular, a martorei P.C.: „menționez faptul că, în momentul în care M. a fost adusă în locuința din C., aceasta nu avea nicio vânătaie pe corp, se putea discuta cu ea, mergea singură și datorită felului în care era îmbrăcată și vorbea, eu chiar i-am spus că nu arăta a fi fată de produs”; declarațiile martorului O.V.: „persoana respectivă părea a fi sănătoasă, în sensul că, nu avea semne de lovituri pe față și că se deplasa de una singură în mod normal, fără să fie ajutată”; declarațiile inculpatului C.V.: „în momentul în care am văzut-o pe M., stând de vorbă cu Ș., aceasta era într-o stare normală, nu am văzut să fie lovită, stătea pe picioarele ei, discuta cu fratele meu într-o manieră normală, nu am văzut să se certe cu aceasta”; declarația martorului cu identitate protejată F.V. „martora a precizat faptul că, în momentul în care a văzut-o prima dată pe M., aceasta era sănătoasă, mergea singură pe picioarele ei, iar, după ce a fost lovită cu bâta de către V., tânăra respectivă și-a pierdut cunoștința și după modul în care s-a comportat crede că a și paralizat”; declarația martorului cu identitatea protejată C.I.: „În momentul în care martora a văzut-o pe fata respectivă, aceasta nu dădea semne că ar avea probleme de sănătate și nici nu a văzut să aibă urme de violență pe corp”.

Întrucât, a doua zi, victima a refuzat să dea curs solicitărilor de a întreține relații de natură sexuală cu un client „procurat” de către inculpatul C.A.Ș., acesta din urmă a supus-o pe victimă unor violențe fizice, în sensul că i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață a corpului. Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții: declarația olografă a martorei P.C.: „a doua zi, a început să o bată pe fată cu pumnul și cu picioarele pentru că nu voia să se combină”; declarația martorei B.C.M.: „am înțeles că nu vrea să producă pentru Ș. sau pentru ceilalți, acesta a fost și motivul pentru care, la scurt timp de la momentul cumpărării, aceasta a fost bătută de către V. și Ș.”; declarația martorului O.V.: „(...) mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinații și că a bătut-o”.

Violențele exercitate asupra victimei, pe parcursul primului episod, au fost de o așa gravitate, încât aceasta nu s-a mai putut deplasa prin propriile forțe până la toaleta situată în curtea imobilului, motiv pentru care, a fost ajutată de către cele două martore. Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții: declarațiile martorei P.C.: „datorită bătăii pe care a primit-o, M. i s-a făcut rău, motiv pentru care, eu și C. am luat-o în brațe și am așezat-o în pat după care, la rugămințile ei, am ajutat-o să meargă la baie pentru a-și satisface nevoile fiziologice întrucât de una singură nu se putea ține pe picioare”; declarația martorei B.C.M.: „Precizez că ambii (inculpații C.A.Ș. și C.V. n.r.) i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac, iar după ce au bătut-o bine, acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care am pus-o pe pat, eu i-am dat un pahar cu apă, întrucât ea nu se mai putea ține pe picioare”; declarațiile martorului O.V.: „a doua zi, vineri, 03 mai 2002, pe la orele 14, m-a chemat iar Ș. și mi-a spus să o iau pe M. s-o duc la gară cu un taxi. Mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinație și că a bătut-o. Când am intrat în casă M. stătea pe canapea și nu se mișca, nu vorbea”.

Probatoriul administrat în cauză a relevat că violențele exercitate asupra victimei s-au desfășurat pe parcursul a două episoade, astfel:

Primul episod, care poate fi plasat, din punct de vedere temporal, în ziua următoare cumpărării victimei, autori fiind inculpații C.A.Ș. și C.V., după cum rezultă din următoarele declarații: declarația martorei P.C.: „a doua zi după ce a sosit în casa respectivă Ș. a bătut-o cu pumnii și cu picioarele (…). Atunci când a fost bătută prima oară eu și C. nu am văzut în mod efectiv ce s-a întâmplat însă ne-am dat seama atât datorită strigătelor și gemetelor ei de durere care se auzeau din beci precum și datorită faptului că aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”; declarația martorei B.C.M.: „(…) a fost bătută de mai multe ori de către C.V. și Ș., iar, datorită acestor bătăi, a început să se simtă rău”, „precizez că eu am văzut personal când cei doi i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac”; declarațiile martorului O.V.: „din discuțiile purtate am aflat că M. ar fi fost bătută și de către C.V., însă, personal nu am văzut acest lucru”; declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „A doua zi în jurul orelor 10:30 trecând prin zonă l-a văzut pe C.V., care stătea pe un scaun, în fața casei, în care domiciliază și a văzut-o și pe tânăra despre care C. afirmase că i-a fost adusă de G. și a remarcat că V. țipa la acea tânără. Din câte își amintește tânăra respectivă se numea M. A auzit când V. strigă la acea fată și îi spunea M., însă nu știe de ce țipa la ea, iar M. stătea în fața lui în poziție de drepți și nu scotea niciun cuvânt. Practic, M. stătea și îl asculta pe V. și nu avea nicio atitudine în fața acestuia. C.V., fiind probabil enervat și de faptul că M. nu îi răspundea, a luat o bâtă și a lovit-o pe M. în zona capului. M. s-a ferit și în momentul în care V. a lovit-o cu bâta, acesta a lovit-o exact în zona cefei, întrucât, fata întorsese capul. După ce i-a aplicat acea lovitură M. a început să-și piardă echilibrul, nu își mai putea controla mâinile și picioarele, nu mai era stabilă pe picioare, și avea tendința de a cădea”.

Al doilea episod, care s-a petrecut în aceeași zi, în jurul prânzului, având ca autori pe C.A.Ș. și C.M.A., violențele fiind exercitate în prezența inculpaților P.C., învinuitei B.I. și martorelor B.C.M. și P.C. Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „(...) iar cu această ocazie au fost de față când Ș. a bătut-o, la fel de rău, cu pumnii și picioarele, pe toată suprafața corpului, întrucât M. nu a vrut să mănânce. Cu această ocazie Ș. a spus că face fițe cu masa și de aceea a bătut-o însă eu cred că M. nu mai putea să mănânce datorită loviturilor primite. Menționez că, din câte știu eu, doar Ș. a bătut-o întrucât eu nu am văzut alte persoane care să facă acest lucru”.

Cu ocazia reaudierii din data de 15 februarie 2008, martora P.C. a revenit asupra declarației anterioare și a arătat că, la violențele exercitate în cadrul celui de-al doilea episod, a participat și inculpatul C.V.: „În timp ce mâncam, C. mi-a atras atenția că iarăși o bate pe M. pentru că se auzeau țipete. Am devenit și eu atentă și, într-adevăr, din casă, unde ne aflam, am auzit țipete și am ieșit în curte și am mers chiar la beci pentru a vedea ce se întâmplă. Am rămas în capătul scărilor și lumina era aprinsă în beci și l-am văzut pe Ș. lovind-o din nou pe M., iar V. era și el acolo și o lovea și el pe M. Fata era întinsă pe pat, iar Ș. și V. se urcaseră pe pat și dădeau în ea, au lovit-o atât cu pumnii și cu picioarele, iar V. o lovea și cu un băț pe care-l avea în mână. Precizez că, la un moment dat, nu am mai auzit niciun fel de țipăt și nu s-a mai auzit nicio mișcare”.

În acest sens, martorul O.V.a arătat: „Ș. s-a enervat iar și a început s-o lovească pe M. cu pumnii în stomac, ea s-a îndoit și a căzut, Ș. lovind-o după ceafă”, „(...) când m-am întors a doua zi am văzut când aceasta a fost bătută cu pumnii și picioarele de către C.A.Ș. și C.M.A.”. „Fiind căzută, a lovit-o și A. cu picioarele în abdomen zicându-i să se ridice că se preface. M. respira cu greu și își pierduse cunoștința”, „precizez că în camera unde a fost bătută se mai afla P.C., B.I., C.S. și C.”, „precizez că cei doi frați au început din nou să o bată cu pumnii și picioarele în abdomen, deși, fata respectivă părea a fi leșinată”.

Violențele exercitate asupra victimei au fost observate și de către alte persoane aflate în curtea imobilului respectiv, după cum rezultă din conținutul următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „după aproximativ o jumătate de oră Ș. m-a chemat să o iau și să o duc pe M. la WC-ul din curte. Am chemat-o și pe C. și împreună cu ea am luat-o în brațe pe M. și am dus-o încet la WC. Ș. ne-a cerut să o ducem repede pentru a nu fi văzută de ceilalți vecini din curte (...) în timp ce ne deplasam spre WC unul dintre vecinii ce locuiau în acea curte ne-a întrebat ce a pățit fata respectivă iar eu am răspuns că a fost bătută. Am fost întrebate cine a bătut-o și i-am răspuns că cei care stau în prima casă. Acea persoană a spus că o să dea telefon la poliție și o să anunțe ce s-a întâmplat. Menționez că eu am văzut la geamul uneia din locuințele din acea curte o altă vecină care se uita la noi, în timp ce o duceam pe M. spre WC”.

Datorită violențelor la care a fost supusă victima, aceasta și-a pierdut cunoștința astfel că, în mod involuntar, partea vătămată a urinat și defecat, începând să emane un miros urât, motiv pentru care, victima a fost și spălată de către inculpata P.C., după care a fost îmbrăcată într-o pijama de culoare roz.

Or, potrivit declarațiilor inculpatului C.A.Ș., victima a stat în încăperea respectivă doar câteva ore, situație în care aceasta nu ar fi avut la dispoziție timpul necesar să se schimbe.

Mai mult, victima a fost transportată la spital, în pijamalele respective, fără să se mai știe ceva cu privire la articolele vestimentare pe care le purta pe parcursul exercitării violențelor la care a fost supusă, existând indicii că acestea au fost ascunse întrucât purtau urme evidente ale violențelor, aceste aserțiuni rezultând din economia următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „aceasta prezenta, ulterior, mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului, precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”; declarația martorei P.C.:

„După cea de-a doua bătaie, M. a fost spălată de către C., după care, a fost îmbrăcată într-o pereche de pijamale de culoare roz. Precizez că a fost spălată întrucât mirosea foarte urât dar nu știu dacă și-a făcut nevoile fiziologice pe ea. Totodată, arăt că, de fapt, baia a constat în mai multe găleți de apă ce au fost aruncate de către C. pe M. în timp ce aceasta stătea pe podea fără să se miște. Precizez că, datorită loviturilor primite M., nu mai putea respira normal, ci doar scotea un sunet gros ca un horcăit sau sforăit de bărbat când doarme”; declarația martorei B.C.M.:

„După câteva zile, C. a schimbat-o de hainele pe care le purta și a îmbrăcat-o cu o pijama roz iar înainte de aceasta a pus-o să facă baie întrucât mirosea urât. Nu cunosc dacă și-a făcut baie singură sau a fost ajutată de cineva”; declarația martorului O.V.: „(...) au dus-o pe M. în altă cameră. Când au venit, au spus că M. a făcut pe ea. Mi-au spus să le ajut să o ducă în bucătărie pe ciment să o spele (...) după ce au spălat-o au îmbrăcat-o cu o pijama după care mi-au spus să o iau în brațe și să o duc în beci”; declarațiile martorei I.M.:

„din beciul casei au scos o fată îmbrăcată în pantaloni de pijama și un maieu”; declarațiile inculpatei P.C.: „(...) am văzut că pe pat este culcată o fată de circa 25 - 26 de ani, brunetă, părul lung, îmbrăcată într-o pijama cu flori”; declarația martorei G.E.: „Am văzut că fata era îmbrăcată într-o pijama și era udă”; declarația martorului cu identitate protejată F.V.: „Practic, M. era desfigurată și din câte își amintește martora, fata era îmbrăcată într-o pijama”; declarația martorului cu identitatea protejată C.I.:

„A văzut, cu acea ocazie, că M. era îmbrăcată într-o pijama, era mai mult moartă decât vie, și nici nu știe dacă fata mai respira atunci. A văzut că M. fusese bătută, în sensul că, avea urme pe corp pe față și era desfigurată la față”.

Inculpata P.C. a recunoscut că a spălat-o pe victimă întrucât aceasta își satisfăcuse nevoile fiziologice pe ea și a îmbrăcat-o cu o pijama găsită în geanta victimei.

În cele din urmă, la solicitarea inculpatului C.A.Ș., victima a fost transportată în beciul aparținând apartamentului familiei C. de către martorul O.V.și inculpatul C.M.A., conform următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „pe seară, Ș. și V. au dus-o pe M. într-un beci, ce se afla în fața casei, acoperit cu mai multe bucăți de placaj, au coborât-o pe scări și au așezat-o pe pat. Au ieșit afară, au încuiat ușa beciului și au pus placajele la loc, lăsând-o singură pe M.”, „În prima zi când a dus-o pe M., Ș. a dormit cu ea în beci să nu fugă, iar ușa beciului a fost încuiată cu lacătul de V.”; declarația martorei B.C.M.: „după ce a fost bătută, C. le-a cerut băieților să o ducă jos pe fată, iar aceasta a fost transportată într-un beci iar pe gârliciul beciului a fost pusă o tablă de fier”; declarația martorului O.V.: „Împreună cu A. am dus-o în beci, am așezat-o pe pat și apoi am ieșit afară (...)”; „ulterior l-am ajutat pe A. să o ducă în beciul casei unde am așezat-o pe un pat, A. a rămas cu ea spunându-mi să închid beciul ca să nu-i găsească nimeni”, „Ș. mi-a cerut să o duc jos în beci, pe fată, fapt pe care l-am făcut cu ajutorul lui C.M.A., zis A. Menționez că A. și-a luat un pachet de țigări și o sticlă de C. de 2 litri și a rămas cu B.M.M. în beci, iar eu i-am lăsat acolo, după care am închis ușa de la beci, iar peste aceasta am pus un capac”; declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „Martora are cunoștință că, ulterior acestui fapt, M. a fost dusă în beciul casei lui Ș. și a fost lăsată acolo, iar ușa beciului a fost acoperită cu o ușă din fier și scânduri. A aflat că M., practic, a fost luată de brațe și de picioare și mai mult târâtă și băgată în beciul respectiv”.

Referitor la plasarea în timp a perioadei în care victima B.M.M. s-a aflat în imobilul respectiv, aceasta nu a putut fi stabilită, cu exactitate, întrucât declarațiile martorilor audiați nu concordă, întru totul. Astfel, martora P.C. a arătat următoarele: „M. a fost bătută doar în primele două zile din săptămâna dinainte de Paști, după care Ș. nu a mai bătut-o, ci a lăsat-o să zacă în beci”; martora P.C. precizează că: „(...) la aproximativ o săptămână de la venirea ei au sosit organele de poliție care au făcut o descindere”; martora B.C.M. a declarat următoarele: „Cunosc faptul că fata respectivă a stat acolo 6 - 7 zile, iar în primele zile a dormit cu mine, într-o cameră, în același pat cu mine”, „după o săptămână de la cumpărarea fetei au sosit mai mulți lucrători de poliție care au controlat casa și au găsit-o pe aceasta în beci”; martorul O.V. a declarat că: "În data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie (...)”; martora I.M. precizează că: „din spusele vecinilor am aflat că fata fusese adusă pe data de 2 sau 3 mai 2002”.

În momentul sosirii la fața locului a organelor de poliție victima se afla în beciul imobilului, cu precizarea că accesul în beci era blocat de obiectul ce ținea loc de ușă, aserțiune ce este susținută de următoarele mijloace de probă: declarația martorei B.C.M.: „peste gura beciului a fost pusă o ușă de fier ce era vopsită în alb”; declarația inculpatei P.C.: „(...) întrucât în casă au intrat organele de poliție și au întrebat unde este beciul, motiv pentru care, i-am dus la încăperea respectivă, am dat la o parte lemnul care era pe post de ușă și cei de la poliție au intrat în subsolul clădirii. Precizez că lemnul respectiv era constituit în fapt dintr-o ușă de gardilop, pe care, la nevoie, o puneam peste intrarea în beci”, „(...) nu-mi pot explica motivul pentru care atunci când Ș. m-a atenționat despre starea precară a fetei respective acesta a acoperit gura beciului cu ușa improvizată (...), cert este că așa cum îmi amintesc atunci când s-au prezentat cei de la poliție, ușa improvizată era așezată peste gura beciului”; declarațiile inculpatei B.I.: „În dimineața zilei de 05 mai 2002, în jurul orelor 9 - 10 a venit Poliția. Ne-au spus că au fost sesizați că la noi a fost scandal, ne-au legitimat și apoi au ridicat placajele de pe gura beciului și au intrat”.

Din analiza comparativă a conținutului declarațiilor martorilor a rezultat, în mod evident, existența unor inadvertențe între depozițiile acestora care vizează, cu preponderență aspecte de detaliu și nu de substanță, împrejurare justificată de perioada mare de timp scursă de la momentul petrecerii faptelor la cel al audierii, respectiv al reaudierii acestora, de existența unui grad diferit de percepție a faptelor petrecute, a unei capacități diferite de memorare a datelor, precum și a unui mod diferențiat de redare și, respectiv, de expunere a întâmplărilor, în raport, atât de cronologia acestora, precum și de gradul de contribuție al fiecărei persoane implicate în derularea faptelor.

Astfel, din examinarea comparativă a declarațiilor martorelor B.C.M. și P.C., singurele persoane care au fost prezente, în mod neîntrerupt, în perimetrul în care au fost săvârșite faptele, rezultă că aceasta din urmă expune, în depozițiile sale, cronologia faptelor cu redarea a numeroase date de interes, explicația constând în gradul diferit de instrucție dintre cele două, respectiv, faptul că martora P.C. este școlarizată și se exprimă cu lejeritate.

Pe de altă parte, se remarcă faptul că, dacă primele declarații ale martorei P.C. sunt eliptice și reprezintă, mai degrabă, o înșiruire a evenimentelor petrecute, fără o respectare a cronologiei acestora, ulterior, pe parcursul reaudierilor, aceasta face anumite precizări, referindu-se cu acuratețe la unele aspecte și amănunte relevante pe care și le-a reamintit în această perioadă.

Declarațiile martorilor audiați în cauză conțin o rigurozitate deosebită a cronologiei și detaliilor faptelor petrecute și, odată audiați, fără să existe asupra acestora teama unor eventuale ingerințe ori repercusiuni din partea membrilor familiei inculpaților C.V., C.A.Ș. și P.C., martorii au relatat întâmplările, așa cum le-au perceput, iar pe parcurs și-au menținut declarațiile ori, mai mult, au făcut precizări.

Oricum, în marea lor parte, aspectele evidențiate, în mod individual, de către fiecare persoană audiată în calitate de martor, au fost confirmate de alte mijloace de probă administrate în cauză.

În ceea ce privește depozițiile inculpaților C.V., C.A.Ș. și P.C., s-a remarcat faptul că aceștia au negat orice participație penala, atât la săvârșirea faptei ce a avut drept consecință decesul victimei B.M.M., cât și la săvârșirea faptei de exploatare sexuală a martorelor P.C. și B.C.M.

În apărarea lor, inculpații C.V., C.A.Ș. și P.C. au prezentat versiunea conform căreia victima prezenta leziunile respective încă de la momentul în care inculpatul C.A.Ș. ar fi intrat cu ea în contact într-un mod cât se poate de domestic, sens în care, au invocat și prezentat ca motivație înscrisul medical eliberat de către instituția medicală din Turcia, evidențiind, totodată, intervalul foarte scurt de timp, de numai 11 ore, în care victima s-ar fi aflat în incinta imobilului respectiv.

Mai mult, s-a remarcat împrejurarea că, pe parcursul primelor audieri, efectuate în faza de urmărire penală, inculpatul C.V. a „cenzurat” relatările celor două martore - P.C. și B.C.M. - și ale inculpatei B.I., fiind prezent la momentul audierii acestora.

Ținând seama, însă, de împrejurarea că actele medico-legale fac referire, în mod indubitabil, la faptul că leziunile fatale vieții victimei au fost provocate într-un interval de timp situat în perioada în care însuși inculpatul C.A.Ș. admite că victima s-a aflat doar în prezența sa, de faptul că actul medical, de natură a-i exonera de răspundere pe inculpați, potrivit opiniei acestora, reprezintă o simplă dovadă a efectuării unor investigații care nu au nici cea mai vagă legătură cu leziunile constatate, de împrejurarea că martorii audiați o plasează pe victimă în incinta imobilului în cauză în perioada de timp în care se atestă că au fost provocate leziunile și, mai mult, relatează cu lux de amănunte desfășurarea violențelor cu relevarea contribuției, concrete, a fiecărui participant, precum și de faptul că probatoriul administrat a evidențiat, în mod indubitabil, că, la sosirea în locuința familiei C., victima B.M.M. nu prezenta urme ale vreunei agresiuni preexistente, în mod temeinic, instanța de fond a înlăturat apărarea inculpaților, iar atitudinea acestora de negare a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați.

Din conținutul înscrisurilor întocmite pe parcursul acordării îngrijirilor medicale a rezultat că diagnosticul stabilit victimei B.M.M. la momentul internării a fost acela de politraumatism, edem hemisfer drept post tromboză, carotidă internă dreapta posttraumatică, contuzie toracică, traumatism abdominal cu ruptură de splină gradul II, hematom perisplenic, hemiperitoneu mediu vechi, fiind emisă ipoteza, din partea medicilor, că toate aceste leziuni puteau fi consecința unei agresiuni.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morții cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat, în urma unui stop cardiac.

Din concluziile raportului de expertiză din data de 16 octombrie 2002 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină și ruptură de splină, în doi timpi, cu hemiperitoneu minim.

Totodată, s-a făcut precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul din data de 18 decembrie 2002, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București a aprobat concluziile raportului medico-legal nr. A 3/733/2/2002.

Având în vedere elementele noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală, obiectivate, sub aspect temporal, ulterior întocmirii raportului medico-legal sus-menționat, prin Ordonanța nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a dispus completarea acestui raport, fiind, astfel, întocmit suplimentul din 16 iunie 2004, din concluziile căruia rezultă următoarele:

„Moartea numitei B.M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral cu angajarea amigdalelor cerebeloase. Leziunile cranio-cerebrale care, prin ele însele, au dus la moartea victimei, s-au putut produce prin lovire cu și de corp-plan dur, în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Acest tip de leziuni cerebrale și în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat posttraumatic și pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002. Nu putem aprecia durata de supraviețuire a unei persoane cu leziunile cerebrale menționate. Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur. Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital, raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator. În absența leziunilor cerebrale care au dus la moartea victimei ar fi necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale și ar fi pus în primejdie viața victimei și, prin pierderea splinei, ar fi prezentat infirmitate post traumatică (pierdere de organ). În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigație radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare. La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST HIV cu rezultat pozitiv (Buletin nr. 2146/2002)”.

Prin avizul din 14 mai 2008, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București și-a menținut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând, totodată, și completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

II. În anul 2001, inculpatul C.V. și inculpata B.I. le-au cumpărat pe martorele P.C. și B.C.M. de la persoane rămase neidentificate, după care, în perioada anilor 2001 - 2003, le-au cazat, în mod succesiv, la mai multe adrese și le-au determinat, prin violențe și amenințări, să întrețină relații, de natură sexuală, cu mai mulți clienți.

Clienții erau contactați, în mod direct, prin deplasarea împreună cu martorele P.C. și B.C.M. în mai multe puncte de interes, pentru potențialii clienți, unde avea loc acostarea efectivă prin efectuarea unor semne specifice (limbaj non-verbal), ocazie cu care, martorelor li se asigura securitatea, atât în raporturile cu persoanele acostate, precum și cu persoanele cunoscute cu preocupări în domeniul traficului de persoane și, totodată, se încasau banii de la aceștia din urmă.

De asemenea, legătura dintre clienți și inculpați se făcea prin intermediul telefonului ori al „combinatorilor”, persoane care primeau un comision de la traficanți - consecința intermedierii.

Mai mult și ca expresie a stării de promiscuitate morală și materială care îi caracteriza pe inculpați au fost situații în care contravaloarea serviciilor de natură sexuală s-a rezumat la remiterea de produse alimentare, după cum rezultă din conținutul declarațiilor martorei P.C.

Totodată, a rezultat că, la sfârșitul anului 2001, martorele P.C. și B.C.M. au fost cazate și exploatate la domiciliul inculpatului C.A.Ș., atât de către acesta, precum și de către inculpații C.V., P.C. și B.I., astfel că, sumele obținute în urma activității celor două martore și a altor persoane rămase neidentificate erau încasate și împărțite între autori, ca unica lor sursă aducătoare de venit.

Situația de fapt, prezentată anterior, a fost reținută de instanța de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- declarațiile martorei P.C.: „în cursul anului 2002, am lucrat pentru P., despre care am aflat ulterior că se numește B.I. La P. am stat eu și încă o fată pe nume B.C. din Arad. Cu o lună înainte de paști, P. pe mine și C. ne-a luat la o casă în Ilioara, la C. și Ș., să ieșim la combinație noaptea. După ce am fugit de la drogați am stat la o fată pe nume P., despre care ulterior am aflat că era mătușa lui S. și că în realitate se numește B.I. Când am ajuns să „produc”, pentru P., în casa ei din comuna Pantelimon, am cunoscut-o pe o fată pe care o chema B.C., iar cu acea ocazie ulterior am aflat că este de fel din Arad. „Precizez că, în toată această perioadă cât am lucrat pentru C.V. și P., aceștia m-au bătut atât pe mine cât și pe C. de mai multe ori, mai ales atunci când nu produceam mai mulți bani. Eu am rămas la un moment dat gravidă și chiar în acea perioadă am fost obligată să practic prostituția și totodată am fost bătută de C.V. și chiar am fost lovită cu toporul însă am barat lovitura și am fost lovită peste mână. Timp de o lună am avut probleme cu acea mână însă nu m-au lăsat să merg la spital să văd despre ce este vorba. Îmi spuneau că nu am nimic și să îmi pun comprese cu apă rece. Declar faptul că am pierdut acea sarcină și acest lucru cred că s-a întâmplat datorită bătăilor primite și a faptului că a trebuit să întrețin relații sexuale cu diferiți clienți chiar și în acea perioadă. Când s-a întâmplat acest lucru am fost dusă la Spitalul Pantelimon unde am stat internată timp de trei zile. Menționez că în afara clienților cu care trebuia să întreținem raporturi sexuale eram obligate să întreținem raporturi sexuale și cu C.V. și acest lucru a fost aflat de către P. și din acest motiv ne-a bătut și ea”. „(...) fratele P. lua produse alimentare de la clienți (făină, mălai, cartofi, carne) dacă aceștia nu aveau bani. La un moment dat C. chiar i-a spus C.S. că mă vinde pe mălai și făină dar nouă nu ne dă să mâncăm cum trebuie. P. a răspuns că ne dă ce vrea ea să mâncăm”.

Susținerile martorei P.C. sunt confirmate de mențiunile adresei din 13 mai 2008 a Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon” din cuprinsul căreia a rezultat că, la data de 21 decembrie 2002, ora 17:58, martora s-a prezentat la camera de gardă „Neurochirurgie”, urmare a unei agresiuni, după care, a plecat din camera de gardă, fără avizul medicului.

Totodată, s-a precizat că, în perioada 25 mai 2003 - 02 iunie 2003, martora P.C. a fost internată în Clinica Obstetrică Ginecologie cu diagnosticul „sarcină 30 săptămâni, amenințare naștere prematură.

- declarațiile martorei B.C.M.: „În urmă cu 7 ani am fost cumpărată de la „S.” de către numitul C.V. cu suma de 4 milioane lei. Pentru început, C.V. m-a dus în casa mamei sale unde m-a ținut aproximativ două luni de zile, iar, în acest timp, seară de seară, mă ducea cu o D. de culoare albă la Bariera Vergului, la produs. În acea perioadă mai avea o fată blondă cu părul scurt, pe nume M. După aproximativ două luni de zile și-a închiriat un apartament în Cartierul 23 August, iar eu, împreună cu V. și P., ne-am mutat acolo, iar M. a rămas la mama lui V. Precizez că am stat la V. aproximativ 7 ani de zile și, din câte îmi amintesc, în vara anului 2002 stăteam cu încă o fată în casa mamei lui V. care este situată în Cartierul Ilioara. Precizez că pe mama acestuia o chema „C.”, iar în casa respectivă mai stăteau P., Ș., V., A. și o altă fată care producea pentru ei, pe nume P.C. care era din Republica Moldova. Ulterior am fost vândută de către „S.” numitului V. cu suma de 4 milioane lei iar acesta din urmă mă punea la treabă, în sensul că, mă transporta pe mine și pe o altă fată pe nume M.A., în zona Bariera Vergului. Precizez că acolo agățam clienții, iar banii rezultați erau încasați de C.V. Menționez că noi nu primeam niciun ban, iar V. ne asigura cazarea și masa. Menționez că am stat la V. circa 7 ani, atât în casa acestuia, cât și în casa mamei sale din Ilioara, însă aveam relații cu clienții, de cele mai multe ori, la barieră, unde eram transportate cu mașina. În casa din Ilioara stătea C. care era mama lui C.V., Ș. - fratele vitreg al acestuia din urmă, P. - nevasta lui C.V., A. - fratele lui V. și un băiat pe nume V.I. care era sluga lor”;

- declarațiile martorei I.M.: „Știam că la C. sunt mai multe fete pe care le țineau ei”;

- declarația martorei G.E.: „Știu că familia C. se ocupă cu proxenetismul și au dosar la Poliție. Mai țineau în casă la ei prostituate, cărora le aduceau clienți”;

- declarația martorei N.C.: „Cunosc faptul că la C. vin mai multe prostituate (...)”.

- declarația martorei A.I.: „Menționez că la familia C. erau mai multe fete, prostituate (...)”.

- declarația martorului B.E.F.: „Tot la această adresă am observat că sunt aduse multe fete iar în cursul nopții vin diverși bărbați la ele. Pe aceste fete le-am văzut de mai multe ori, nu știu cum le cheamă, dar le pot recunoaște, dacă le văd”.

- declarația martorului O.V.: „la locuința respectivă erau aduse tinere pe care le trimeteau să practice prostituția la capătul traseului nr. 14 sau tinerele respective întrețineau raporturi sexuale cu clienții pe care-i aduceau la acea adresă cei din familia lui Ș. Întrucât clienții din zonă se săturau repede de acele tinere, familia lui Ș. le vindea pe fetele respective altor proxeneți și aduceau altele”.

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „De asemenea, martora cunoaște faptul că la locuința lui Ș. mai era o tânără care practica prostituția însă nu știe cum se numea acea fată. Pe acea tânără a văzut-o de mai multe ori la acea adresă și cunoaște că familia lui Ș. a avut pe parcursul anilor mai multe fete care practicau prostituția pentru ei, iar unele dintre ele au reușit să fugă, aceasta cu atât mai mult cu cât mâncau bătaie de la Ș., de la V., de la P., de la C. și de la A. Nimeni nu avea curajul să intervină în favoarea acelor fete întrucât cei din neamul lui Ș. și ai lui C. sunt persoane foarte violente, iar vecinilor le era teamă de ei”.

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I.: „(...) în casă mai locuia la acel moment și o tânără care practica prostituția pentru ei. C. la acel moment se ocupa cu racolarea de tinere care erau puse apoi să practice prostituția. Din acel motiv la ei în casă erau cazate fete cărora le aduceau clienți sau le ducea în zone unde trebuiau să practice prostituția. Unele dintre aceste tinere reușeau să fugă și aceasta deoarece familia lui Ș. se comporta foarte urât, le bătea, iar tinerele respective în momentul în care prindeau momentul fugeau”.

- declarațiile inculpaților C.A.Ș., C.V., P.C. și B.I. în care neagă că ar avea vreo contribuție la săvârșirea faptei reținute în sarcina lor.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.V. s-a constatat că, inițial, acesta a negat că ar fi văzut-o anterior, atât pe victima B.M., precum și pe martorele P.C. și B.C.M., deși din declarațiile concubinei sale, în persoana inculpatei B.I., a rezultat că cele două martore au locuit o perioadă la domiciliul acesteia din urmă și, mai mult, că o ajutau la activitățile pe care aceasta le efectua, după cum urmează: „iar cealaltă (cameră n.r.) am închiriat-o unor fete care se numesc P.C. și B.C.M. Acestea locuiesc împreună cu C. în cealaltă cameră și îmi plăteau lunar câte 300.000 lei fiecare cu titlu de chirie. Pe M.C. o cunosc de aproximativ doi ani, perioadă în care aceasta nu a locuit în permanență la mine, plecând uneori și întorcându-se după 2 - 4 luni. Numita P.C. m-a rugat în urmă cu aproximativ șase luni de zile să o găzduiesc și pe ea eu întâlnind-o în Piața Bucur Obor unde vând zarzavaturi. Nu știu cu ce anume se ocupă cele două chiriașe ale mele, însă din când în când acestea mă mai ajută în piață, alteori îmi spun că au diverși prieteni”.

Aspectele relevate în declarațiile martorelor P.C. și B.C.M., în conformitate cu care acestea erau transportate la capătul liniei R.A.T.B. 14 unde acostau potențialii clienți au fost confirmate de declarațiile martorului D.G.M. care, fiind audiat cu privire la împrejurarea în care cartea sa de identitate a ajuns să fie găsită la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției din data de 04 mai 2002, a afirmat că, în vara anului 2001, s-a deplasat, împreună cu un cunoscut pe nume „A.”, la capătul liniei R.A.T.B. 14, cu intenția de a contacta persoane care aveau ca preocupare întreținerea de relații de natură sexuală cu potențialii clienți în schimbul obținerii de avantaje de natură materială. Cu această ocazie a fost interpelat de către două persoane de origine rromă care au fost de acord să le procure două „fete” în schimbul sumei de 30 lei fiecare, cu precizarea că le-a fost solicitat, cu titlu de garanție, un act de identitate, motiv pentru care, martorul a remis uneia dintre cele două persoane cartea sa de identitate, urmând a-i fi restituită după finalizarea actelor de natură sexuală.

Potrivit declarațiilor martorului, în momentul imediat următor punerii de acord, în zonă a fost sesizată prezența unei mașini care purta însemnele poliției, fapt pentru care, toate persoanele la care a făcut referire au plecat în ritm alert, fără a-și recupera actele de identitate.

Aspectele relevate anterior au fost susținute de mențiunile procesului-verbal de percheziție din data de 04 mai 2002 a locuinței din B-dul C., ocazie cu care au fost găsite mai multe acte de stare civilă, respectiv: buletin de identitate seria xx nr. 000 emis pe numele de C.D.M. și certificat de naștere emis pe același nume; buletin de identitate seria yy. nr. 001 emis pe numele de B.L.; buletin de identitate seria qq. nr. 002 emis pe numele de T.A.; carte de identitate seria aa nr. 003 emis pe numele de D.G.M.; carte de identitate seria bb nr. 004 emisă pe numele S.N.F.; pașaport seria 005 emis pe numele de B.V.A.; pașaport seria 006 emis pe numele de E.V.C.; certificat de naștere emis pe numele de B.C.M.

În vederea lămuririi existenței acestor înscrisuri în locul respectiv au fost efectuate verificări, ocazie cu care au rezultat următoarele:

În ceea ce o privește pe numita C.D.M. s-a stabilit că aceasta nu mai locuiește în București, ci în județul B., mai precis în satul D.H.

Luându-se legătura cu șeful de post acesta a comunicat că persoana respectivă nu mai domiciliază la acea adresă și că locuiește în B., dar nu cunoaște la ce adresă. S-a precizat un număr de telefon pe care aceasta îl folosește, însă, la numărul respectiv nu a răspuns nicio persoană de câte ori s-a încercat a se lua legătura telefonic cu aceasta.

Referitor la numitul B.L. s-a stabilit că nici acesta nu mai locuiește la adresa menționată în evidențele poliției, iar din discuțiile avute cu șeful de post acesta a aflat de la rudele sus-numitului că ar locui undeva în București, fără a se cunoaște adresa de reședință.

Numitul T.A. nu a fost găsit la adresa de domiciliu, iar din discuțiile purtate de organele de poliție judiciară cu părinții sus-numitului a rezultat faptul că acesta este plecat de mai mult timp în Italia; numitul S.N.F. este plecat în Spania cu contract de muncă pe o perioadă de 9 luni de zile, iar informațiile au fost oferite organelor de poliție judiciară de către fratele sus-numitului; numitul E.V.C. este plecat în Spania și ultima oară când a venit în România a fost în luna ianuarie 2007, dată de la care nu a mai fost văzut la adresa de domiciliu; numitul B.V.A. a decedat.

Depoziția martorului D.G.M. este confirmată de relatările inculpatei P.C. care a arătat că actele de stare civilă găsite cu ocazia percheziției ce a avut loc la scurt timp de la sosirea organelor de poliție și transportarea victimei la spital au fost aduse de către inculpata B.I. zisă „P.” care a motivat că acestea au fost lăsate cu titlu de garanție de către persoane care au cumpărat produse agricole „pe datorie”, după cum urmează: „Cu privire la înscrisurile (pașapoarte, buletine de identitate, cărți de identitate, certificat de naștere) ce au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare din 2002, eu nu cunosc nimic despre persoanele pe numele cărora sunt emise. Din câte cunosc aceste înscrisuri îi aparțin lui P. și ar fi fost lăsate de aceasta în locuința noastră însă nu pot să precizez când anume. Eu am întrebat-o ale cui sunt acele documente și mi-a precizat că i-au fost lăsate pentru că a dat marfă pe datorie persoanelor respective”; „(...) declar faptul că P. le avea pe cele două fete pentru a le duce la produs. În afara celor două a mai avut și alte fete ale căror nume eu nu le cunosc și, de altfel, de activitate se ocupa P. Cert este însă că P. nu a venit cu tinerele respective la mine acasă pentru a le găsi clienți sau a întreține acolo raporturi sexuale cu clienții pe care-i găsea ea. Știu că tinerele erau duse să se prostitueze la capătul tramvaiului 14”.

De asemenea, depozițiile respective sunt susținute de conținutul proceselor-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate între învinuitul C.M.A., pe de o parte, în calitate de utilizator al cartelelor telefonice cu numerele 00008, respectiv, 00009, aflat în stare de deținere în penitenciarul Rahova, în executarea unei pedepse și persoanele cu care acesta intra în contact, pe de altă parte, convorbiri ce au fost interceptate în baza autorizației nr. 394/A.I./2008 emisă de Tribunalul București la data de 21 mai 2008, corespunzător perioadei 21 mai 2008 - 19 iunie 2008.

III. 1) La data de 11 aprilie 2008, D.I.I.C.O.T. a fost sesizată despre faptul că, există indicii temeinice că a fost săvârșită/se pregătește comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc - heroină -, de către inculpatul C.A.Ș. și ceilalți locatari ai imobilului situat în București, B-dul C., sector 3.

Prin Ordonanța nr. 18 D/2008 din 14 aprilie 2008 a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire „D.F.” - nume de cod, precum și a colaboratorului acestuia în persoana numitului „N.D.” - nume de cod, în vederea procurării cantităților de 50 grame de heroină de la persoanele în cauză, scopul fiind acela al strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificării persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit-o.

Totodată, a fost autorizată cumpărarea cantității respective de heroină de la persoanele în cauză.

Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2008 emisă de Tribunalul București a fost autorizată interceptarea și înregistrarea de imagini audio/video în mediu ambiental privind activitățile ilicite de trafic de droguri desfășurate de către inculpatul C.A.Ș. și alte persoane care intră în legătură infracțională cu acesta, fiind emisă autorizația nr. 264/AI/2008, pe o perioadă de 30 de zile, de la 14 aprilie 2008 la 13 mai 2008.

În perioada 14 aprilie 2008 - 19 aprilie 2008, colaboratorul cu identitate protejată „N.D.” - nume de cod, a achiziționat de la inculpații C.A.Ș., P.C. și N.N. un număr de nouă doze de heroină în schimbul sumei de 550 lei.

Astfel, la data de 14 aprilie 2008, în jurul orei 16, inculpata P.C. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,25 grame în schimbul sumei de 100 lei.

2) La data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 11, inculpata N.N. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,16 grame în schimbul sumei de 100 lei.

3) La data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 16, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpații C.A.Ș. și P.C. au vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,13 grame în schimbul sumei de 100 lei.

4) La data de 17 aprilie 2008, în jurul orei 16, inculpatul C.A.Ș. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, o doză de heroină în cantitate de 0,32 grame în schimbul sumei de 150 lei.

5) La data de 19 aprilie 2008, în jurul orei 8:30, inculpatul C.A.Ș. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,17 grame în schimbul sumei de 100 lei.

Din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 856909 din 15 aprilie 2008, nr. 856932 din 17 aprilie 2008, nr. 856942 din 18 aprilie 2008, nr. 856948 din 18 aprilie 2008 și nr. 856963 din 21 aprilie 2008 rezultă că, probele ridicate, cu masa de 1,03 grame, conțin heroină și cofeină, cu precizarea că heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Pe parcursul cercetărilor a rezultat că, în toată această perioadă în care inculpații C.A.Ș. și P.C. aveau ca principală îndeletnicire traficul de droguri, ca unică sursă de procurare a veniturilor, aceștia au pus la dispoziția consumatorilor atât imobilul în care locuiau, precum și anexele necesare administrării de droguri (sare de lămâie, fiole din sticlă, seringi hipodermice), respectiv, heroina pe care aceștia și-o administrau prin injectare în încăperile imobilului.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond, în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal întocmit de organele de poliție din care rezultă că, în dimineața zilei de 24 aprilie 2008, a fost depistat, în trafic, în momentul imediat următor părăsirii imobilului situat în București, str. C., sector 3, un individ care a fost legitimat și identificat în persoana numitului D.S.

Constatându-se că acesta prezenta semnele specifice unei persoane aflate sub influența substanțelor halucinogene a fost întrebat cu privire la motivul stării și manifestării de care dădea dovadă, moment în care, acesta a arătat că, în momentul imediat anterior depistării, și-a injectat o doză de heroină în imobilul proprietatea familiei C., fapt pentru care, lucrătorii de poliție l-au însoțit la Spitalul de Urgență „Floreasca”, în vederea prelevării de probe biologice.

- buletinul de analiză nr. 661 din 24 aprilie 2008 din care a rezultat că examenul toxicologic al urinei a relevat existența cafeinei, nicotinei, codeinei, morfinei și heroinei.

- declarațiile numitului D.S. din care rezultă că acesta este consumator de heroină, prin injectare, de o perioadă de aproximativ 6 luni de zile și în ultimele trei săptămâni s-a aprovizionat de la inculpatul C.A.Ș., iar, în dimineața zilei de 24 aprilie 2008, a fost depistat de către organele de poliție la scurt timp după ce părăsise imobilul în care locuia inculpatul C.A.Ș., scopul deplasării la adresa respectivă fiind în vederea achiziționării a două doze de heroină, cu precizarea că nu a cumpărat decât una de la inculpata P.C. în schimbul sumei de 50 lei, întrucât aceasta din urmă a arătat că nu posedă decât o doză, pentru că restul se aflau la inculpatul C.A.Ș., pe care nu îl putea deranja, întrucât acesta dormea, inculpata comunicându-i că își poate administra, prin injectare, doza achiziționată, sens în care, i-a și pus la dispoziție o seringă nouă, sare de lămâie și o fiolă, cu precizarea că după ce și-a injectat doza a părăsit imobilul respectiv.

- procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției imobilului situat în București, B-dul C., sector 3, din mențiunile căruia rezultă că, din primul sertar al unui bufet s-au ridicat două fiole de sticlă sparte ce prezintă urme de ardere la exterior și urme de substanță maronie la interior, precum și 3 seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină; sub fața de masă au fost găsite folii de plastic de formă rotundă specifice confecționării unor recipiente artizanale așa-numitele bile de heroină; în profilul metalic al unei plăci de rigips s-a constatat prezența unei fiole sparte cu urme de ardere la exterior și urme de substanță maronie la interior în care se afla un recipient de mici dimensiuni confecționat artizanal din folie de plastic lipită la un capăt prin ardere care, la rândul său conține o substanță pulverulentă neidentificată precum și 2 seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină ce prezintă urme de substanță pulverulentă maronie; lângă pat s-au găsite două seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină și o fiolă spartă ce prezintă urme de ardere la exterior și urme de substanță maronie la interior precum și 2 folii de plastic ce prezintă urme de substanță pulverulentă neidentificată, vol. III dosar de urmărire penală.

- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 856993 din 05 mai 2008, din concluziile căruia a rezultat că, pe proba nr. 1, constituită din doua seringi, s-a pus în evidență Heroină; pe proba nr. 2, constituită dintr-o folie de material plastic, s-a pus în evidență Heroină; pe proba nr. 3, constituită dintr-o fiolă din sticlă, s-a pus în evidență Heroină; proba nr. 3b, reprezentând o pulbere într-o folie din plastic, conține 0,09 grame Heroină în amestec cu Cafeină și Griseofulvin; pe proba nr. 4, constituită din două seringi, s-a pus în evidență Heroină; pe probele nr. 6, 8 și 9, constituite din trei fiole, s-a pus în evidență Heroină, precum și că pe proba nr. 5, constituită din doua folii, respectiv, proba nr. 7, constituită din trei seringi nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope.

- declarațiile martorei H.S.A.: „Sunt consumatoare de droguri de aproximativ 7 ani iar în ultima perioadă îmi procuram drogurile de la Ș. pe care l-am cunoscut prin intermediul unui prieten care la rândul său era consumator acum 2 luni. Despre familia lui Ș. cunosc faptul că se ocupă cu traficul de droguri pe raza sectorului 3 tranzacția realizându-se la domiciliul acestuia, iar în repetate rânduri consumatorii care veneau să cumpere își administrau doza forțat în locuința acestuia. Menționez faptul că am cumpărat în mai multe rânduri de la mama sa și de la concubina N. care locuiesc împreună la adresa sus-menționată. Precizez faptul că în ultimele două luni cumpăram zilnic 5 doze de heroină pe care o parte o făceam la Ș. și restul acasă. Revin și arăt că, în ziua de 24 aprilie 2008, în jurul orelor 9:30, am venit la Ș. pentru a-mi procura doza de heroină și a-i da banii pentru a-mi lua televizorul lăsat amanet.

- declarațiile inculpatei P.C. din care rezulta că suma de 200 lei, primită cu ocazia tranzacțiilor, a fost înmânată, ulterior, inculpatului C.A.Ș., cu precizarea că, în mod repetat, acesta din urmă a pus la dispoziția clienților consumatori și anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) administrării dozelor respective, în imobilul proprietatea inculpatului C.A.Ș.

- declarațiile martorului A.Ș. din care rezultă faptul că a achiziționat, în mod repetat, heroină porționată în doze de la inculpatul C.A.Ș. în schimbul sumei de 50 lei doza, cu precizarea că, în mod repetat și în baza acordului prealabil al acestuia din urmă, i se puneau la dispoziție și anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) după care acesta își administra dozele respective în imobilul proprietatea inculpatului.

- declarația inculpatei N.N. din 12 mai 2008 în care relatează că a asistat când, în două dintre situații, inculpata P.C. a permis mai multor indivizi să-și administreze drogurile, pe cale injectabilă, în imobilul respectiv.

Curtea constată că, în drept, faptele inculpaților: C.A.Ș. care, în primele zile ale lunii mai 2002, a cumpărat-o pe victima B.M.M. de la persoane rămase neidentificate cu intenția de a o determina să presteze activități de natură sexuală, și care, ulterior, a cazat-o, împreună cu coinculpata P.C., în imobilul situat în București, B-dul C., sector 3, iar în urma refuzului victimei de a întreține relații, de natură sexuală, cu un client, inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C. i-au aplicat acesteia mai multe lovituri pe toată suprafața corpului, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul victimei din data de 11 mai 2002, realizează elementele de conținut constitutiv ale infracțiunilor de trafic de persoane și omor calificat, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., infracțiuni pentru care va dispune condamnarea celor trei apelanți-inculpați.

În ceea ce privește incidenta dispozițiilor art. 175 lit. i) C. pen., Curtea constată că probatoriul administrat în cauză a relevat, în mod neîndoielnic, împrejurarea că, în marea lor parte, actele materiale de violență care au cauzat provocarea leziunilor ce au condus la decesul victimei B.M.M. au fost exercitate în împrejurările avute în vedere de dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., respectiv, „în public”.

Omorul calificat săvârșit în public a fost reținut cu referire la art. 152 lit. d) C. pen., în sensul că, a fost săvârșit într-un spațiu deschis, în curte, la acel moment fiind de față mai multe persoane, care nu făceau parte din familie. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 152 lit. d) C. pen., fapta se consideră săvârșită „în public”, atunci când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante. Condiția publicității faptei este îndeplinită în ipoteza în care sunt reunite, în același loc, numeroase persoane, chiar dacă locul respectiv nu reprezintă un spațiu public.

Astfel, violențele au fost exercitate în prezența, atât a martorilor P.C., B.C.M. și O.V., persoane care, prin prisma naturii relațiilor între aceștia din urmă și coautori, pot fi asociate ca făcând parte doar din anturajul participanților și nu din familia inculpaților, ori din categoria prietenilor intimi ai membrilor familiei respective, astfel că, prezența tuturor persoanelor la fața locului nu poate fi considerată ca având caracter de familie.

Mai mult, desfășurarea violențelor a fost percepută de către martorii cu identitate protejată F.V. și C.I., persoane care nu fac parte din anturajul și nici din familia participanților.

Sub aspectul laturii subiective cu care au acționat participanții la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, Curtea retine că, în ipoteza în care făptuitorul a încetat agresiunea înainte ca victima să-și fi pierdut cunoștința, această atitudine nu are semnificația decât că nu a urmărit uciderea acesteia, având reprezentarea morții victimei ca rezultat, posibil, al actelor sale de violență și manifestând indiferență față de atare rezultat, inculpații comițând fapta cu intenția indirectă de a ucide, ceea ce caracterizează, pe linia laturii subiective, infracțiunea de omor. Astfel, cei trei inculpați și-au dat seama că, în lipsa unui ajutor medical imediat, victima ar putea să moară și au acceptat producerea acestui rezultat.

În considerarea împrejurării că, în prezenta cauză, coautorii au făcut dovada unui grad diferențiat de contribuție la săvârșirea faptei de omor calificat, Curtea reține că există coautorat numai atunci când participanții acționează împreună prin desfășurarea unor activități materiale concordante și când aceștia contribuie, în mod nemijlocit, la săvârșirea faptei, iar acțiunile lor se află într-o unitate indivizibilă. Or, săvârșirea împreună nu poate însemna decât o săvârșire în comun, o conlucrare conjugată, deci simultană - nu și anterioară - la comiterea faptei.

La aceeași concluzie conduce și rațiunea agravantei legale reținute în sarcina celor trei inculpați, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., căci numai conlucrarea concomitentă a mai multor persoane la săvârșirea infracțiunii este de natură a spori, în mod obiectiv, eficiența acțiunii ilicite și a anihila ori slăbi posibilitățile de apărare ale victimei.

Condiția simultaneității acțiunilor contributive este realizată în cazul coautoratului, deoarece, coautorii conlucrează, întotdeauna, la executarea acțiunii constitutive, la înfăptuirea, în mod nemijlocit, a elementului material al infracțiunii.

Or, în cauză, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile existenței coautoratului, atât din punctul de vedere al atitudinii comisive - violențele fiind exercitate, în mod repetat, de către inculpații C.A.Ș. și C.V., precum și de către inculpata P.C., în mod episodic - cât și din punctul de vedere al atitudinii omisive - după ce victima a căzut în stare de inconștiență, consecință a violențelor exercitate asupra sa, a fost transportată și abandonată în beciul locuinței, la inițiativa inculpatului C.A.Ș. și cu acordul coinculpaților C.V. și P.C., după care, a fost lăsată, în aceeași stare muribundă, fără a fi sesizate instituțiile medicale care ar fi putut, eventual, să prezerve viața victimei, dacă ar fi acționat în timp util.

În ceea ce o privește pe inculpata P.C., Curtea constată că violențele au fost exercitate în prezența acesteia; de asemenea, atât martorul O.V., dar și inculpata B.I. (cu ocazia declarației din data de 13 iunie 2008) au arătat că și inculpata P.C. a lovit-o pe victimă și că, ulterior, chiar a încercat, prin efectuarea unei toalete corporale constând în spălarea victimei și schimbarea de hainele ce purtau urmele violențelor, să ascundă dovezile faptei săvârșite, toate aceste considerente evidențiind că actele circumscrise elementului material al laturii obiective au fost de natură să se completeze în cadrul unei acțiuni unice și că, în mod individual, contribuția participanților a fost concomitentă sau succesivă.

Or, activitățile coautorilor de executare nemijlocită a infracțiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică. În acest sens, în mod constant s-a decis în practica judiciară că sunt acte de coautorat loviturile aplicate, de mai multe persoane, victimei, în cadrul unei hotărâri infracționale comune, de omor, chiar dacă, nu toate, au fost mortale.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că nu se poate reține în sarcina inculpatei P.C. o eventuală complicitate la infracțiunea de omor - astfel cum s-a solicitat - în înțelesul art. 26 C. pen., cu atât mai mult cu cât, această formă de participație penală secundară constă într-o contribuție indirectă, mediată la săvârșirea infracțiunii ceea ce presupune că actele de complicitate nu sunt indispensabile comiterii faptei de către autor, iar ajutorul dat de complice privește activitățile desfășurate de acesta în timpul executării faptei de către autor.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 176 lit. a) C. pen., Curtea reține că doctrina juridică a definit cruzimile drept o manifestare de ferocitate de natură să provoace suferințe chinuitoare și prelungite și, în acest caz, omorul este realizat într-un mod care presupune ca victima să fie supusă unor suferințe mai mari decât cele care însoțesc, de regulă, uciderea unei persoane. Este vorba de o chinuire suplimentară a victimei, chinuire pe care făptuitorul o realizează, în mod deliberat.

În acest sens, în practica judiciară s-a stabilit că multiplele lovituri aplicate victimei, în mod repetat și cu intensitate, asupra unor zone anatomice diferite, reprezintă omor deosebit de grav comis prin cruzimi.

Curtea a constatat că, prin cruzimi se înțelege nu numai provocarea de suferințe fizice victimei, ci și aspectul de ferocitate, ieșit din comun, cu care inculpatul săvârșește omorul, trezind în conștiința celor ce iau cunoștință de această faptă un sentiment de oroare.

Așadar, practica și doctrina juridică sunt unanime în a aprecia că sunt întrunite cerințele omorului deosebit de grav, atunci când suferințele provocate victimei sunt infinit mai mari decât cele inerente simplei acțiuni de suprimare a vieții unei persoane, iar rezultatul fatal produs, odată adus la cunoștința opiniei publice, provoacă un sentiment adânc de oroare.

În cauză, Curtea a dedus atitudinea subiectivă a inculpaților C.A.Ș., C.V. și P.C. pe baza unor elemente obiective, cum sunt: numărul și intensitatea loviturilor, perioada, prelungită, în timp, în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și zonele anatomice vitale ce au fost vizate. Or, loviturile, în sine, au fost apte să producă moartea, având caracter letal, așa încât, cei trei inculpați au provocat, în mod conștient, suferințe victimei și, chiar dacă nu au urmărit, cel puțin, au acceptat faptul că loviturile pot să-i producă moartea.

În concluzie, Curtea a apreciat că probatoriul administrat în cauză a relevat, fără dubiu, că inculpații, în decurs de aproximativ 4 zile, au acționat asupra victimei prin lovituri care au condus, într-un final, la deces, însă, au vizat absolut toate zonele vitale ale corpului, au provocat victimei leziuni extrem de grave și care erau de natură a determina suferințe îndelungate, nejustificat de mari, victimei. Mai mult chiar, s-a aruncat asupra victimei cu apă rece, după care, a fost lăsată, într-un beci, să moară.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că, în cauză, este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Având în vedere că se referă la faptă, împrejurarea săvârșirii omorului prin cruzimi se răsfrânge, în condițiile art. 28 alin. (2) C. pen., asupra participanților. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

În sfârșit, trebuie menționat că, atunci când fapta se încadrează în dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen., nu se mai poate aplica circumstanța agravantă generală, prevăzută de art. 75 lit. b) prima teză C. pen., care se referă la săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzime, deoarece, ar fi o dublă valorificare a aceleiași împrejurări.

Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpații C.A.Ș., P.C., C.V. și B.I., astfel cum au fost descrise mai sus, în dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în raport, atât de victima B.M.M., cât și de martorele P.C. și B.C.M., toate victime ale traficului de persoane, în accepțiunea Legii nr. 678/2001 modificată, având în vedere și Decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin care, admițându-se recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că traficul de persoane incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul C.V. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Criteriul de diferențiere între cele două infracțiuni îl constituie existența sau absența elementului de viciere a poziției subiective - a manifestării libere de conștiința și voința - a persoanei care se prostituează, viciere realizabilă prin violența psihică sau fizică, inducerea în eroare ori orice formă de constrângere.

Din această perspectivă, atunci când elementul de denaturare a factorului subiectiv există, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Activitățile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni se săvârșesc prin mijloace care presupun, cu necesitate, înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv, în scopul exploatării sexuale a victimei.

Concursul de calificări existent, soluționat pe baza principiului specialității, dă prioritate de aplicare normei speciale, astfel că, încadrarea juridică este reprezentată de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu excluderea art. 329 alin. (2) teza ultimă C. pen. Aceeași concluzie se impune utilizând și criteriul cronologic și care reprezintă, de regulă, o ilustrare particulară a principiului specialității.

Mai mult, probatoriul administrat în cauză a relevat împrejurarea că cele două martore, numitele P.C. și B.C.M., au fost cumpărate în scopul exploatării sexuale, motiv pentru care, au fost amenințate și lovite, având în vedere și actele medicale existente la dosarul cauzei, respectiv, adresa nr. 5910 din 13 mai 2008 a Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon” din cuprinsul căreia a rezultat că, la data de 21 decembrie 2002, ora 17:58, martora P.C. s-a prezentat la camera de gardă „Neurochirurgie”, urmare a unei agresiuni, după care, a plecat din camera de gardă, fără avizul medicului.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpații C.A.Ș. și P.C., astfel cum au fost descrise mai sus, în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei P.C., formulată de către Ministerul Public, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., Curtea o apreciază ca nefondată, urmând să o respingă ca atare, în considerarea următoarelor argumente:

Prin Sentința penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005, rămasă definitivă prin neapelare la data de 24 octombrie 2005, a Judecătoriei sectorului 3 București, s-a dispus condamnarea inculpatei P.C. la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, constatându-se că inculpata a fost reținută o perioada de 24 de ore la data de 21 decembrie 2001.

Într-adevăr, faptele săvârșite în anul 2008, respectiv, infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost comise în interiorul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală sus-menționată, aspect ce ar atrage reținerea stării de recidivă postcondamnatorii, raportat la aceste două infracțiuni.

Totodată, faptele comise în anul 2002, respectiv, infracțiunile de omor deosebit de grav și trafic de persoane ar atrage aplicarea prevederilor art. 85 C. pen. referitoare la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare.

Or, potrivit art. 85 C. pen., anulându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, se aplică dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni prevăzute de art. 34 C. pen.

Curtea a reținut, însă, că prin Decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct, în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. Rațiunea admiterii acestui recurs în interesul legii a vizat împrejurarea că instanțele de control judiciar nu sunt competente funcțional să efectueze contopirea, direct, în căile de atac, deoarece aceasta nu poate fi dispusă fără a se aprecia însuși fondul cauzei, apreciere în cadrul căreia instanța are posibilitatea să aplice un spor de pedeapsă, conform prevederilor art. 34 C. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și s-a stabilit că, în cazul în care instanța este învestită, prin același act de sesizare, cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 C. pen.

În motivarea acestei ultime decizii de recurs în interesul legii s-a arătat că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca și cum această măsură nici nu ar fi fost pronunțată, făcând, astfel, să nu se poată revoca ceea ce nu mai există la data săvârșirii infracțiunii ulterioare. Înlăturarea prin anularea suspendării condiționate a executării pedepsei face să dispară temeiul regimului sancționator special - cumul aritmetic - bazat pe dispozițiile art. 83 alin. (1) teza finală C. pen.

În consecință, Curtea a constatat că nu poate face aplicarea prevederilor art. 85 C. pen., neputând dispune, direct, în calea de atac a apelului, contopirea pedepselor, conform art. 34 C. pen. și, implicit, deducerea reținerii inculpatei. Totodată, Curtea nu poate face aplicarea prevederilor art. 83 alin. (1) teza finală C. pen., așa încât, reținerea, formală, a stării de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se justifică, atâta timp cât nu se poate aplica tratamentul sancționator al stării de recidivă. De altfel, mecanismul de individualizare a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii se realizează, ca și în cazul concursului de infracțiuni, în doi timpi, prin efectuarea a două operații succesive.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților C.A.Ș., P.C. și C.V., Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. constând în:

- dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecății, reținând, în acest sens, prevederile referitoare la pedeapsă, în general, respectiv, dispozițiile prin care sunt definite scopul și funcțiile pedepsei (art. 52 C. pen.); prevederile din partea generală care, în ansamblu, concură la stabilirea cadrului general al individualizării, în speță, forma consumată și, respectiv, continuată, în care s-au realizat infracțiunile; contribuția adusă la săvârșirea faptelor în calitate de coautori; reglementările referitoare la circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., la cauza de agravare a răspunderii penale constând în infracțiunea continuată, dar și la cauzele de modificare a pedepsei, în speță, concursul de infracțiuni reglementat de dispozițiile art. 33, 34 C. pen.;

- limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal și în legea specială, în speță, reținând cauzele de agravare care sporesc gradul de pericol social al faptelor, pedeapsa legală urmează a fi stabilită spre maximul special prevăzut de lege.

De asemenea, Curtea a reținut că, atunci când, pentru infracțiunea săvârșită, legea prevede pedepse principale alternative, în cauză, este vorba despre infracțiunea de omor deosebit de grav, potrivit art. 72 alin. (2) C. pen., criteriile de individualizare au de îndeplinit o dublă funcție, în sensul că, urmează a fi folosite la efectuarea a două operații succesive.

Pedepsele alternative apar, astfel, ca o formă specială a sancțiunii relativ determinate cuprinzând două sau mai multe genuri de pedepse, fiecare dintre ele fiind, la rândul său, relativ determinată.

În consecință, pentru a putea aplica o pedeapsă care să corespundă pericolului social concret al faptei și periculozității făptuitorului, instanța trebuie, mai întâi, să se fixeze asupra uneia dintre cele două pedepse alternative, ținând seama de toate criteriile de individualizare a pedepsei, inclusiv, în speță, de circumstanțele agravante.

După aceea, una dintre pedepse, odată aleasă - pedeapsa alternativă aleasă trebuind a fi indicată, în mod expres, în conținutul hotărârii, pentru a se da, astfel, posibilitate instanței superioare să exercite dreptul său de control asupra legalității și temeiniciei pedepsei aplicate - instanța trebuie să facă abstracție de existența celeilalte și să procedeze la individualizarea ei.

- raportul dintre gradul de pericol social al faptei și persoana inculpaților, urmând a avea în vedere criteriile, atât obiective, cât și subiective, statuate de dispozițiile art. 181 alin. (2) C. pen.

- raportul dintre gradul de pericol social al faptei și împrejurările care agravează răspunderea penală.

În speță, Curtea s-a orientat, în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală alternativă a detențiunii pe viață, în ceea ce îi privește pe inculpații C.A.Ș. și C.V., respectiv, la pedeapsa închisorii, orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru inculpata P.C.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și 2 din Legea nr. 678/2001, Curtea va aplica fiecăruia dintre inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V. câte o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Infracțiunile reținute în sarcina celor trei apelanți-inculpați sunt de o gravitate extremă, atât prin urmările pe care le-au avut, dar și prin consecințele pe care le-ar fi putut avea asupra victimelor exploatate sexual.

Curtea a avut în vedere, la individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, atât aspectele, de ordin general, reținute mai-sus, cât și gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite reieșit din modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor, în funcție de importanța valorii sociale vătămate - dreptul la viață, în cazul infracțiunii de omor, respectiv, dreptul la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei de sex feminin, în cazul infracțiunii de trafic de persoane - și de urmarea produsă - moartea victimei - sau de urmările care s-ar fi putut produce, în cazul faptei de trafic de persoane.

Totodată, în cauză, este vorba de infracțiuni de violență, și anume, omor deosebit de grav - săvârșit printr-o acțiune violentă, comisă în mod neomenesc, nemilos, cu ferocitate, care a inspirat oroare, groază, atât victimei, căreia i s-au provocat suferințe fizice deosebite, prelungite în timp, cât și persoanelor în a căror prezență s-au produs cruzimile, dar și persoanelor care au aflat, pe alte căi, despre modul în care s-a comis omorul - și trafic de persoane, ocazie cu care au fost exploatate sexual, prin violență și amenințare, mai multe persoane de sex feminin.

De asemenea, Curtea a avut în vedere împrejurarea că infracțiunea de trafic de persoane a fost comisă în starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată (trei victime), iar infracțiunea de omor deosebit de grav a fost săvârșită de trei persoane împreună - circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Curtea a mai avut în vedere și personalitatea inculpaților, ținând cont de: dezvoltarea psiho-fizică a acestora, de pregătirea lor profesională, de condițiile de viață, de atitudinea în societate și în familie a inculpaților, atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii, față de victima infracțiunii, în fața organelor de urmărire penală, dar și în fața instanțelor de judecată.

În acest sens, Curtea a reținut următoarele:

Inculpatul C.A.Ș. este absolvent a 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, are un copil minor, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu avea o ocupație și niciun loc de muncă la data comiterii faptelor, traficul de droguri de mare risc și traficul de persoane constituind o sursă de procurare a mijloacelor de existență pentru inculpat, era cunoscut, în comunitate, ca o persoană extrem de violentă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendințe antisociale, impulsive și la instabilitate psihică, toleranță scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial.

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că, după multiplele lovituri pe care inculpatul, dar și ceilalți doi coinculpați, le-au aplicat victimei, aceasta din urmă a fost lăsată, într-un beci, să moară. De altfel, cu ocazia ascultării sale, inculpatul a negat, în mod constant, că ar fi avut vreo contribuție la uciderea victimei ori la comiterea faptei de trafic de persoane.

Inculpata P.C. este absolventă a 8 clase, a mai fost condamnată, anterior, pentru comiterea unei infracțiuni de proxenetism, nu avea o ocupație și niciun loc de muncă la data comiterii faptelor, traficul de droguri de mare risc și traficul de persoane constituind o sursă de procurare a mijloacelor de existență pentru inculpată, era cunoscută, în comunitate, ca o persoană violentă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendințe antisociale și impulsive și conturate tendințe la instabilitate psihică, dar nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale.

Cu ocazia audierilor, apelanta-inculpată a negat, în mod constant, că ar fi avut vreo contribuție la uciderea victimei ori la comiterea faptei de trafic de persoane.

Inculpatul C.V. este absolvent a 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, are șase copii minori, cunoscut cu o bogată activitate infracțională consecință a pronunțării unor condamnări pentru fapte de altă natură decât cele din prezenta cauză și care nu sunt de natură să atragă starea de recidivă, nu avea o ocupație și niciun loc de muncă la data comiterii faptelor, traficul de persoane constituind o sursă de procurare a mijloacelor de existență pentru inculpat, era cunoscut, în comunitate, ca o persoană violentă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendințe antisociale și impulsive, conturate tendințe la instabilitate psihică, toleranță scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial.

Cu ocazia audierilor, apelantul-inculpat a negat, în mod constant, existența vreunei contribuții la uciderea victimei, iar cu privire la infracțiunea de trafic de persoane a recunoscut, în cele din urmă, gradul său de participație.

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că, după multiplele lovituri pe care inculpatul, inclusiv cu ajutorul unei bâte, dar și ceilalți doi coinculpați, le-au aplicat victimei, aceasta din urmă a fost lăsată, într-un beci, să moară.

Cele două infracțiuni sus-menționate, de o gravitate deosebită, coroborate cu atitudinea inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor - cu excepția inculpatului C.V. care a recunoscut „nuanțat” comiterea infracțiunii de trafic de persoane - dovedesc că aceștia nu-și asumă responsabilitatea pentru propriile lor acțiuni.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile sus-menționate, pedepse care să fie situate la limita maximului superior, și, astfel, să sancționeze, cu adevărat, acțiunile întreprinse de către aceștia și să reprezinte un exemplu, atât pentru inculpați, cât și pentru opinia publică.

Față de datele personale ale inculpaților C.A.Ș. și C.V., având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar și stările și circumstanțele în care au fost comise faptele, Curtea a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepselor, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unor pedepse cu detențiunea pe viață, în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și, respectiv, cu închisoarea, orientate spre maximul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o privește pe inculpata P.C., Curtea apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepselor, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre maximul special prevăzut de lege, pentru fiecare din cele două infracțiuni.

Instanța nu s-a orientat, în privința acestei inculpate, asupra pedepsei alternative a detențiunii pe viață, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, ținând seama, în mod exclusiv, de vârsta inculpatei și de starea sa de sănătate, însă, urmare a concursului real de infracțiuni constatat, va aplica acesteia un spor de pedeapsă orientat spre maximul general prevăzut de lege.

Cu privire la celelalte infracțiuni reținute în sarcina apelanților-inculpați C.A.Ș. și P.C., respectiv, infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din aceeași lege, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., și anume, limitele de pedeapsă prevăzute în textele de lege incriminatorii, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale, așa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate acestor inculpați, în sensul reducerii sau majorării cuantumului acestora.

Astfel, Curtea a avut în vedere starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată în care au fost săvârșite ambele infracțiuni, gradul ridicat de pericol social al faptelor, dar și atitudinea procesuală a inculpaților, motiv pentru care, a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților, de către instanța de fond, sunt apte să satisfacă exigențele art. 52 C. pen.

Totodată, Curtea a constatat că nu poate aplica inculpaților C.A.Ș. și C.V. pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 53 pct. 2 lit. b) C. pen., deoarece aceștia nu au calitatea cerută de dispozițiile art. 67 alin. (2) C. pen., de „condamnați militari și rezerviști”, inculpații neavând stagiul militar satisfăcut.

În ceea ce o privește pe apelanta-inculpată B.I., Curtea a reținut că, în mod corect, instanța de fond a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă care există și a fost săvârșită, de către inculpată, cu vinovăția cerută de lege, raportat la declarațiile celor două martore, P.C. și B.C.M., care au arătat că au fost cazate de către inculpata B. și prin amenințări și violențe au fost obligate să practice prostituția, inculpata împreună cu alți inculpați din prezenta cauză beneficiind de serviciile prestate de către acestea.

Din punctul de vedere al circumstanțelor atenuante, instanța de fond a aplicat, deja, circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., reținând conduita anterioară bună a inculpatei B.I. relevată de lipsa antecedentelor lor penale, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de legea specială. În ceea ce privește circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) din C. pen., Curtea a apreciat că această circumstanță atenuantă judiciară nu este incidență în cauză, în condițiile în care inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, așa cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței și cum a fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere, avându-se în vedere că, raportat la întregul complex de factori care dovedesc existența faptei și vinovăția inculpatei, se impune, totuși, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, supunerea inculpatei la respectarea anumitor obligații.

Așa fiind, în mod judicios, instanța de fond a reținut atitudinea procesuală a inculpatei B.I., de descriere a faptelor petrecute în anul 2002 și de prezentare a contribuției fiecărui participant, astfel încât, apelanta-inculpată a contribuit, alături de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, la stabilirea vinovăției apelanților-inculpați C.A.Ș., P.C. și C.V., în raport de infracțiunea a cărei victimă a fost B.M. și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, fără privarea de libertate a acesteia, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată și, chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârși infracțiuni, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861 C. proc. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a reținut că, într-adevăr, partea vătămată minoră, fiica victimei, numita B.R., la instanța de fond, nu a fost citată, iar reprezentantul legal al acesteia, mama victimei, numita B.M., a fost citată la o adresă greșită, astfel încât, judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa unor părți nelegal citate.

Potrivit art. 17 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar conform alineatului 3 din același articol, instanța este obligată să se pronunțe, din oficiu, asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Ori, din examinarea actelor depuse la dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat că, se află, în xerocopie, pașaportul victimei seria 0007, din care rezultă că victima B.M.M. avea un copil minor în întreținere, pe numita B.R.

La dosarul instanței de apel a fost depusă o cerere de constituire ca părți civile, a numitelor B.M. și B.R., cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale.

Nulitățile absolute sunt acelea care se aplică în cazul nerespectării unor anumite norme procesuale individualizate în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar nulitățile relative sunt incidente în cazul încălcării oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea a constatat că nu orice încălcare a legii poate conduce la anularea actului astfel îndeplinit. În acest sens, în art. 197 alin. (1) C. proc. pen., se arată că încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Ori, Curtea a apreciat că vătămarea adusă părților poate fi înlăturată, fără anularea actului, astfel îndeplinit, prin soluționarea acțiunii civile, direct, în faza căii de atac a apelului.

Curtea a constatat că, în cauză, sunt întrunite, cumulativ, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 și următoarele C. civ., și anume: infracțiunea de omor deosebit de grav a cauzat un prejudiciu moral fiicei victimei; între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit există o legătură, directă, de cauzalitate; prejudiciul este cert, sigur, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul posibilităților de evaluare și nu a fost reparat.

Dauna morală constă, tocmai, în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare, iar, în cazul de față, repararea daunelor morale trebuie acordată fiicei victimei, în vârstă de numai opt ani, la data faptei - care se afla în îngrijirea, exclusivă, a mamei decedate.

De asemenea, Curtea a constatat că întinderea unei atari despăgubiri este pe deplin justificată, în cuantumul solicitat, având în vedere datele cauzei - calitatea de rudă apropiată a victimei, unica fiică, vârsta fragedă a acesteia la data când și-a pierdut mama, care reprezenta singurul său suport părintesc și a cărei viață a fost curmată, în mod tragic.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai cu referire la inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C. și rejudecând în fond:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.A.Ș. de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv,

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.A.Ș. la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul C.A.Ș. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., va contopi pedepsele aplicate față de inculpatul C.A.Ș., în fond și apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen., va deduce perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 aprilie 2008 la zi, constatând că, instanța de fond a omis să deducă și reținerea acestuia, pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 24 aprilie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menține arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea sa de libertate.

2. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C. de 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv,

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Ministerul Public din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpata P.C. la pedeapsa de 25 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatei, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatei, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate față de inculpata P.C., în fond și apel, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, pe care o va spori cu 5 ani, urmând să execute, în final, pedeapsa de 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen., va deduce perioada reținerii și arestării preventive a inculpatei de la 24 aprilie 2008, la zi, constatând că, instanța de fond a omis să deducă și reținerea acesteia, pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 24 aprilie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menține arestarea preventivă a inculpatei, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea sa de libertate.

3. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.V. de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de: 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.V. la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., va contopi pedepsele aplicate față de inculpatul C.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen., va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2008, la zi, constatând că, instanța de fond a omis să deducă și reținerea acesteia, pe o perioada de 24 de ore, începând cu data de 24 aprilie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menține arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea sa de libertate.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 998 și următoarele C. civ., va obliga inculpații, în solidar, la plata sumei de 100.000 RON, respectiv, 23.800 euro, cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale, către partea civilă B.R.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 334 C. proc. pen., va respinge, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.A.Ș., P.C., C.V. și B.I.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 32/A din 08 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 317 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 23630/3/2008.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată, numai cu referire la inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C. și rejudecând în fond:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.A.Ș. de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv,

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.Ș. la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.Ș. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate față de inculpatul C.A.Ș., în fond și apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C. de 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv,

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Ministerul Public din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata P.C. la pedeapsa de 25 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate față de inculpata P.C., în fond și apel, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, pe care o sporește cu 5 ani, urmând să execute, în final, pedeapsa de 30 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatei de la 24 aprilie 2008, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.

3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.V. de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de: 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate față de inculpatul C.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală și pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2008, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., au fost obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 100.000 RON respectiv 23.800 euro către partea civilă B.R.

Au fost menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.A.Ș., P.C., C.V. și B.I.

Au fost obligați inculpații P.C. și C.V. la câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul C.A.Ș. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător din oficiu în cuantum de 400 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

A fost obligată inculpata B.I. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.I., C.A.Ș., P.C. și C.V.

În recursul declarat de Parchet s-a criticat, în primul rând, modalitatea în care i-a fost aplicată pedeapsa inculpatei P.C., întrucât faptele pentru care aceasta a fost trimisă în judecată au fost săvârșite în anul 2002 și în anul 2008, între cele două fapte intervenind o condamnare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

A arătat că, deși în fața Curții de Apel București a fost ridicată problema greșitei stabiliri a pedepsei inculpatei, instanța a refuzat să rețină starea de recidivă a acesteia pentru infracțiunile săvârșite în anul 2008, să anuleze suspendarea executării pedepsei ce fusese aplicată de Judecătoria sectorului 3 București și să facă concursul între aceste infracțiuni în conformitate cu dispozițiile legii, menționând că există o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se dispune că nu se poate efectua un concurs în apel sau direct în recurs.

A susținut că modalitatea în care a apreciat Curtea de Apel București să aplice pedeapsa inculpatei, nereținând starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. pentru infracțiunile de trafic de droguri pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, este una greșită, aceasta și pentru că Decizia nr. 70/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nu era aplicabilă situației din speță.

În acest sens a apreciat că în cauză instanța trebuia să dispună, în temeiul art. 85 C. pen., anularea suspendării pedepsei ce fusese aplicată de Judecătoria sectorului 3 București, să aplice dispozițiile privind recidiva și concursul de infracțiuni și să aplice inculpatei o pedeapsă rezultantă pentru întreaga activitate infracțională.

Pe de altă parte, a criticat hotărârea pronunțată în cauză pentru greșita individualizare a pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților C.A.Ș. și C.V., apreciind că, față de modalitatea concretă în care aceștia au acționat și față de rezultatul socialmente periculos al săvârșirii faptelor, s-ar impune în mod rezonabil concluzia că aceste persoane nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului în care este guvernată țara și să-și exprime părerea cu privire la alegerea corpului legislativ, motiv pentru care a solicitat aplicarea cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie și a dreptului de a alege.

În recursul declarat de inculpata B.I., decizia a fost criticată ca neîntemeiată, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei, referindu-se atât la cuantumul pedepsei, cât și la termenul de încercare stabilit de instanță la 8 ani. A menționat că acest termen este prea exigent și că obligațiile ce trebuie îndeplinite în această perioadă de timp îi îngreunează inculpatei o eventuală activitate la locul de muncă.

Prin urmare, a solicitat să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatei, dar și termenul de încercare stabilit de instanță.

În recursul declarat de inculpata P.C., decizia a fost criticată ca netemeinică, solicitându-se ca, în baza art. 3859 pct. 18 raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., să se dispună achitarea acesteia pentru infracțiunile de omor deosebit de grav, trafic de persoane și punere la dispoziție a locuinței pentru consumul de droguri.

A arătat că din probele administrate în cauză rezultă că nu se poate reține în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de omor, precizând că situația de fapt a fost corect reținută, dar în apel s-a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, față de împrejurarea că aceasta ar fi fost prezentă și ar fi văzut pe inculpatul C.A.Ș. lovind victima.

A mai susținut că nu se poate reține în sarcina inculpatei nici infracțiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, întrucât locuința nu îi aparținea acesteia, ci inculpatului C.A.Ș.

Cu privire la infracțiunea de trafic de droguri, a arătat că inculpata a recunoscut săvârșirea acesteia, pedeapsa fiind corect individualizată.

În subsidiar, a solicitat menținerea sentinței instanței de fond prin care inculpatei P.C. i-a fost aplicată pedeapsa de 15 ani închisoare pentru omor calificat.

În recursul declarat de inculpatul C.V., decizia recurată a fost atacată ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și, respectiv, ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitându-se în principal achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar în al doilea rând schimbarea încadrării juridice a faptei, precizând că în mod greșit Curtea de Apel București a apreciat că în speță s-a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav.

A arătat că instanțele au reținut în mod eronat că inculpatul C.V. ar fi avut contribuție la uciderea victimei, având în vedere că din probele administrate a rezultat că acesta nu a participat efectiv la aplicarea de lovituri, la relele tratamente exercitate asupra victimei și că inculpatul se afla din întâmplare în acea zi la domiciliul fratelui său, C.A.Ș.

A mai susținut că situația de fapt este denaturată de martori, nu cu rea-credință, ci din cauza trecerii timpului și că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor principali - cele două prostituate, inculpatul C.V. nu a avut de-a face cu victima, inculpatul C.A.Ș. fiind cel care a lovit-o în mod repetat.

De asemenea, a subliniat că declarația martorului sub identitate protejată F.V., care îl încriminează pe inculpatul C.V., nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.

În recursul declarat de inculpatul C.A.Ș. s-a învederat instanței că acesta este autorul infracțiunii de omor, că a participat singur la comiterea faptei, neexistând alți participanți și că victima a decedat după o săptămână, aceasta având și antecedente medicale.

În principal, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din omor deosebit de grav în omor simplu.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind exagerată.

Examinând actele și lucrările dosarului, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații C.A.Ș., P.C. și C.V., în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că totalitatea acestor recursuri se privesc ca fondate și urmează a fi admise ca atare, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpata B.I. se privește ca nefondat și va fi respins în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

1.a Sub aspectul primului motiv de critică invocat în recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care se tinde la înlăturarea nelegalității din decizia de apel a recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. în sarcina inculpatei P.C., Înalta Curte are în vedere pertinența acestuia.

Se reține cu titlu de premisă că inculpata P.C. a fost trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și trafic de persoane în cursul anului 2002 și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri în cursul lunii aprilie 2008.

Din cuprinsul fișei de cazier judiciar și a copiei hotărârii aflate la dosarul Curții de Apel București reiese că inculpata P.C. a fost condamnată prin Sentința penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5064/2005 al Judecătoriei sectorului 3 București (definitivă prin neapelare la data de 24 octombrie 2005) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 - art. 82 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., termenul de încercare fiind de 3 ani și 6 luni; de asemenea, s-a constatat că inculpata a fost reținută la data de 21 decembrie 2001.

Conform art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de 1 an.

Infracțiunile prevăzute de art. 2 și 5 din Legea nr. 143/2000 au fost săvârșite de către inculpata P.C. în cursul lunii aprilie 2008, în interiorul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 1345/2005 a Judecătoriei sectorului 3 București, termen de încercare care se împlinea la 23 aprilie 2009 și cum sunt întrunite toate condițiile prescrise de legiuitor relativ la starea de recidivă trebuiau reținute dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Întrucât înainte de rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 1345/2005 a Judecătoriei sectorului 3 București, inculpata P.C. a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav și trafic de persoane (anul 2002), devine incidență în cauză interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia penală nr. 42/2008.

Conform acestei decizii, în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 C. pen.

Pedeapsa ce va fi executată va fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății;

- se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia.

Pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute de recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 70/2007 a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecării cu pedepsele aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare diferită în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanță.

Instanța de apel, având în vedere deciziile mai sus menționate, a constatat că nu poate face aplicarea art. 85 C. pen. întrucât nu poate dispune direct contopirea pedepselor în calea de atac, iar reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. ar fi formală întrucât nu poate aplica tratamentul sancționator al stării de recidivă.

Raționamentul instanței este greșit pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 70/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este incidență în cauză, întrucât din cuprinsul motivării ei rezultă că își găsește aplicabilitatea doar în cazurile în care direct, în căile de atac, se solicită contopirea pedepsei aplicate printr-o hotărâre definitivă cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea care face obiectul judecății, fără ca instanța de fond să cunoască despre existența acestei condamnări. În această situație, contopirea fiind oricum facultativă pentru instanța de fond, vor deveni incidente dispozițiile art. 449 C. proc. pen.

Situația este diferită însă atunci când în cauză trebuie aplicate alte instituții decât cea a contopirii, care sunt prioritare și obligatorii cum ar fi cea a anulării suspendării condiționate a pedepsei în situația în care inculpatul este judecat pentru o infracțiune concurentă cu infracțiunea pentru care i s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În aceste ipoteze, s-a considerat că oricare instanță (de fond, de control judiciar) trebuie să efectueze contopirea ca efect al anulării pedepsei, al reținerii stării de recidivă etc. întrucât este obligată să stabilească corect situația juridică a inculpatului în aceste faze ale judecății.

Astfel, omisiunea instanței de fond/apel de a dispune anularea, reținerea stării de recidivă din diferite cauze, constituie motive de nelegalitate ale hotărârilor pronunțate care trebuie îndreptate în căile de atac ținând cont, bineînțeles, de regula non reformatio in pejus.

Interpretarea dată de instanță deciziei mai sus menționate este contrară acesteia, dar și normelor de procedură penală.

Decizia pronunțată în recursul în interesul legii se referă la contopirea unei pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracțiune concurentă cu cea care se judecă întrucât se face trimitere la dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (contopire pedepse) și nu la dispozițiile art. 85 C. pen. și art. 447 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, dacă s-ar îmbrățișa opinia instanței ar însemna ca probabil, mergând mai departe cu raționamentul, să se apeleze la dispozițiile C. proc. pen. privind executarea care sunt incidente atunci când nu s-au cunoscut inițial de către instanță anumite împrejurări care ar fi putut schimba hotărârea la momentul judecării cauzei.

Or, în situația dată instanța a cunoscut aceste împrejurări dar nu le-a valorificat, lăsându-se instanțelor de executare stabilirea situației juridice a inculpatei ceea ce contravine normelor de procedură penală.

În consecință, pentru argumentele de mai sus, se impune reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. raportat la infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) și art. 5 din Legea nr. 143/2000, săvârșite de către inculpata P.C. în luna aprilie 2008 și stabilirea pedepsei în conformitate cu Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

1.b. Sub aspectul motivului secund de critică invocat în recursul procurorului prin care se invocă greșita individualizare a pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpaților C.A.Ș., P.C. și C.V., Înalta Curte are în vedere lipsa de pertinență a acestuia.

Cu titlu de premisă, se reține că ambele instanțe, prin hotărârile atacate, au interzis inculpaților ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin art. 71 C. pen., în conținutul ce i s-a dat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, se prevede la alin. 2 că: „o condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei”.

În cadrul alin. (3) al aceluiași articol, se precizează că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Aceste dispoziții au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. 74/2007, în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - lit. c) C. pen., nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Aceste modificări legislative și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție evidențiază necesitatea analizării în fiecare caz în parte a limitelor în care poate fi restrâns exercițiul dreptului fundamental de a alege și proporționalitatea cu situația care a determinat această restrângere.

Deși inculpații nominalizați C.A.Ș., P.C. și C.V. au fost condamnați pentru infracțiuni extrem de grave, respectiv omor deosebit de grav, trafic de persoane, trafic de droguri, Înalta Curte are în vedere că, față de împrejurările concrete în care au fost comise faptele imputate celor trei inculpați, nu sunt elemente care să justifice și aplicarea față de aceștia cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie și interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

2. Sub aspectul motivului comun de critică invocat de recurenții inculpați P.C. și C.V. întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. prin care se tinde la achitare, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere lipsa de pertinență a acestuia.

Astfel, cu titlu de premisă se reține că incidența cazului de casare sus-menționat vizează situația existenței unei contracții esențiale, intrinseci, necontroversate și manifeste între actele, lucrările și piesele dosarului și soluția de condamnare dispusă în cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Înalta Curte reține în propriul său demers analitic că instanța de fond, prin sentința pronunțată, menținută prin decizia instanței de apel, a efectuat un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, fotocopie de pe pașaportul victimei din care rezultă că aceasta a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră Giurgiu, la data de 01 mai 2002, procesele-verbale întocmite cu ocazia consemnării declarațiilor martorilor P.C., B.C.M.

și ale învinuitei B.I., declarațiile olografe și pe formular ale inculpaților C.A.Ș., P.C., C.V. și ale învinuitului C.M.A., declarațiile martorilor D.G., T.A., I.M., I.M., G.S., G.E., N.C., A.I., G.A., B.E.F., dovada întocmită cu ocazia restituirii către numita B.M. a mai multor obiecte aparținând victimei, declarațiile numitei B.M., procesele-verbale întocmite cu ocazia verificărilor efectuate la Spitalul de Urgență „Floreasca”, planșele foto aferente și fișa de internare, raportul medico-legal din 16 octombrie 2002, înscrisul original întocmit în limba turcă, eliberat de către Spitalul Haseki din Turcia precum și traducerea legalizată a acestuia, suplimentul raportului medico-legal din 16 octombrie 2002, înregistrat sub nr. A 3/733/4 din 16 iunie 2004, cerere formulată de C.C. și procesul-verbal întocmit cu ocazia discuțiilor purtate cu acesta, declarațiile martorelor P.C.

și B.C.M., audiate la momentul respectiv în calitate de învinuite, declarațiile martorului O.V., declarațiile inculpatei P.C., audiată la data respectivă în calitate de martoră, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.A.Ș. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatei P.C. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.V. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.M.A. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatei B.I. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a victimei B.M.M. de către martora P.C., declarația martorului asistent I.C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.A.Ș. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.M.A. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatei B.I. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatei P.C. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.V. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a victimei B.M.M. de către martorul O.V., declarația martorului asistent M.I.C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.A.Ș. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.M.A. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatei B.I. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatei P.C. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.V. de către martorul cu identitatea protejată F.V., foto a victimei B.M. de către martorul cu identitatea protejată F.V., declarația martorului asistent P.V., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.A.Ș. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.M.A. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului B.I. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatei P.C. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului C.V. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto a victimei B.M. de către martorul cu identitatea protejată C.I., declarația martorului asistent P.V., toate coroborate cu depozițiile inculpaților date în fața instanței de judecată și ale martorilor O.V., D.G., I.M., G.S., P.I., B.E.F., G.A., D.F.

și P.C.

Din examinarea coroborată a tuturor acestora, inclusiv a depozițiilor martorilor T.A. și B.C.M., pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., întrucât martorii indicați au părăsit țara de multă vreme, se are în vedere că instanța de fond și prim-controlul judiciar au reținut corect situația de fapt imputată în sarcina tuturor celor patru recurenți inculpați, respectiv, în primele zile ale lunii mai 2002 inculpatul C.A.Ș. a cumpărat-o pe victima B.M.M. de la persoane rămase neidentificate, cu intenția de a o determina să presteze activități de natură sexuală alături de martorele P.C. și B.C.M. cu potențialii clienți racolați prin diferite mijloace.

Ulterior, a cazat-o în imobilul proprietate personală situat în București, B-dul C., sector 3, iar în urma refuzului victimei de a întreține relații de natură sexuală cu un client, inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C. i-au aplicat acesteia mai multe lovituri pe toată suprafața corpului, cauzându-i leziuni care au adus-o pe victimă în stare de inconștiență.

În momentul în care au sesizat declanșarea stării grave a victimei au transportat-o pe aceasta în beciul imobilului unde au și abandonat-o până în ziua de 04 mai 2002, moment în care victima a fost descoperită de către organele de poliție sesizate în acest sens de către o persoană rămasă neidentificată.

La data de 11 mai 2002 victima a decedat, consecință directă a leziunilor ce i-au fost cauzate.

Din examinarea probatorului administrat rezultă că, la data de 04 mai 2002, orele 13, urmare a sesizării serviciului „Dispecerat” al D.G.P.M.B., organele de poliție din cadrul Secției 13 poliție s-au deplasat la adresa imobilului situat în București, str. C., sector 3, proprietatea inculpatului C.A.Ș., ocazie cu care au constatat că în beciul imobilului se afla o persoană de sex femeiesc, în stare de inconștiență, care a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca” în vederea asigurării asistenței medicale de specialitate.

Se relevă că au fost depuse diligențele necesare în vederea identificării persoanei care a sesizat telefonic serviciul „Dispecerat”, însă din conținutul adresei cu nr. 245269 din 04 iunie 2008 a acestei din urmă unități rezultă că nu mai există fișiere de evenimente, termenul de păstrare fiind de doi ani.

Cu ocazia investigațiilor, persoana respectivă a fost identificată ca fiind numita B.M.M.

Din conținutul înscrisurilor întocmite pe parcursul acordării îngrijirilor medicale rezultă că diagnosticul stabilit la momentul internării a fost acela de politraumatism, edem hemisfer drept post tromboză, carotidă internă dreapta posttraumatică, contuzie toracică, traumatism abdominal cu ruptură de splină gradul II, hematom perisplenic, hemiperitoneu mediu vechi, fiind emisă ipoteza din partea medicilor că toate acestea puteau fi consecința unei agresiuni.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morții cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat în urma unui stop cardiac.

Din economia capitolului conclusiv al raportului de expertiză medico-legal din 16 octombrie 2002 rezultă că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină și ruptură de splină în doi timpi cu hemiperitoneu minim.

Totodată, se face precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul cu din 18 decembrie 2002 Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București au fost aprobate concluziile raportului medico-legal cu nr. 733/2002.

În considerarea elementelor noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală și care sunt obiectivate sub aspect temporal ulterior întocmirii raportului medico-legal la care s-a făcut referire anterior, prin Ordonanța cu nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus completarea acestuia, fiind astfel întocmit suplimentul din 16 iunie 2004 din al cărui capitol conclusiv rezultă după cum urmează:

„Moartea numitei B.M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral cu angajarea amigdalelor cerebeloase.

Leziunile cranio-cerebrale care prin ele însele au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu și de corp-plan dur în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză.

Acest tip de leziuni cerebrale și în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat post traumatic și pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002.

Nu putem aprecia durata de supraviețuire a unei persoane cu leziuni cerebrale menționate.

Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur.

Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator.

În absența leziunilor cerebrale care au dus la moartea victimei ar fi necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale și ar fi pus în primejdie viața victimei și, prin pierderea splinei, ar fi prezentat infirmitate post traumatică (pierdere de organ).

În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigație radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare.

La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST - HIV cu rezultat I pozitiv (Buletin nr. 2146/2002).

Prin avizul din 14 mai 2008 Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București și-a menținut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând totodată și completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

Din examenul de maximă anvergură al tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al fazei de cercetare judecătorească la instanța de fond, Înalta Curte are în vedere că secvențial situația de fapt imputată inculpaților deja menționați poate fi analizată în următoarele episoade desprinse din derularea evenimențială concretă:

În jurul datei de 02 mai 2002, victima B.M.M. a fost cumpărată de către inculpatul C.A.Ș. de la doi indivizi de etnie rromă, rămași neidentificați, în schimbul unei sume de bani necuantificate, după care, a fost cazată, împreună cu martorele P.C. și B.C.M., în imobilul, proprietate personală a inculpatului C.A.Ș., situat în București, B-dul C., sector 3, având în vedere următoarele mijloace de probă: declarația olografă a martorei P.C.: „cu o săptămână înainte de Paști au venit acasă la Ș. doi băieți cu o fată și a vândut-o lui Ș., dar nu știu pe cât”; declarația, pe formular, a martorei P.C.:

„într-o seară, cu o săptămână înainte de ziua de Paști, acasă la Ș. au venit doi țigani cu o fată pe care au vândut-o lui Ș. cu o sumă pe care nu o cunosc”; declarația martorei B.C.M.: „într-o seară, cred că mai degrabă în primăvara anului 2002, au venit doi țigani care i-au prezentat lui Ș. și celorlalte persoane, o fată, spunându-le că intenționează să o vândă. Menționez că aceștia au fost de acord, iar fata respectivă a fost cumpărată cu o sumă pe care eu nu o cunosc”; declarația martorului O.V.:

„în data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14:00, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T., și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie. Când am ajuns înapoi am văzut-o stând în pragul ușii”; declarația martorei cu identitatea protejată F.V.: „La începutul lunii mai, cu câteva zile înainte de Paște, spre seară, mergând la acea adresă, am văzut în curtea imobilului o tânără care mergea spre toaleta ce se afla în fundul curții.

Nu am știut cine este acea fată, însă C. discuta cu ceva vecini și le spunea acestora că tânăra respectivă i-a fost adusă de către fata ei G.”; declarația martorei cu identitatea protejată C.I.: „din câte își amintește martora, la începutul lunii mai 2002, cu câteva zile înainte de Paște, fiind în zonă, a văzut o tânără care a ieșit din casă de la Ș. și a mers la toaleta din fundul curții. Până în acel moment nu o mai văzuse în zonă pe fata respectivă. C. era în curte și discuta cu ceva vecini și le spunea că tânăra respectivă i-a fost adusă de fata ei G., și chiar s-a lăudat că tânăra era foarte frumoasă”; fotocopie de pe pașaportul victimei care atestă că, la data de 01 mai 2002, victima s-a întors din Turcia, tranzitând teritoriul Bulgariei și a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră Giurgiu.

Imobilul în cauză, tip „vagon”, în care domiciliau membrii mai multor familii locatare ale celorlalte apartamente, era prevăzut cu o curte comună în care se aflau mai multe dependințe, printre care și un „WC”, iar primul apartament situat la stradă, proprietatea inculpatului C.A.Ș., era prevăzut cu o pivniță de dimensiunile - 1,70 m lățime, 3 m lungime și 2 m înălțime - care era dispusă, constructiv, sub vestibulul apartamentului, accesul în aceasta făcându-se prin coborârea unui număr de opt trepte peste care se afla așezat, în poziție orizontală, un placaj rezistent care avea rolul de capac al pivniței respective, conform procesului-verbal de percheziție și planșei foto aferentă.

Scopul cumpărării victimei a fost ca, ulterior, aceasta să fie determinată să practice prostituția alături de martorele P.C. și B.C.M., sub supravegherea și în interesul material al inculpaților, ținând seama de următoarele depoziții: declarația, pe formular, a martorei P.C.: „Ș. i-a spus tinerei respective că o cumpărase și că, de acum încolo, va trebui să se prostitueze pentru el”; „(...) Ș. mi-a cerut să merg în casă și să stau de vorbă cu acea tânără, cu scopul de a afla dacă aceasta are de gând să rămână să practice prostituția pentru el, să-i spun că și noi producem pentru el și că nu ne bate și nu o va bate nici pe ea și că o să fie bine”; declarația martorului cu identitate protejată F.V.: „Martora a remarcat că acea tânără era foarte frumoasă, avea un păr lung frumos îngrijit, iar C. se lăuda în curte, în sensul că, tânăra respectivă i-a fost adusă pentru a practica prostituția și că este fata ei de oraș”; declarația martorului cu identitate protejată C.I.: „Știind cu ce se ocupă C. nu a fost greu ca martora să-și dea seama pentru ce a fost adusă acea tânără și chiar C. știe că s-a exprimat că o să facă bani frumoși cu ea”.

Probatoriul administrat a reliefat că, la momentul sosirii, în imobil, victima B.M.M. nu prezenta urme de violență și că făcea dovada unui comportament normal, iar, în prima noapte de la momentul sosirii, aceasta a fost cazată, împreună cu ceilalți, într-una din încăperile situate la parterul imobilului, conform următoarelor depoziții: declarația, pe formular, a martorei P.C.: „menționez faptul că, în momentul în care M. a fost adusă în locuința din C., aceasta nu avea nicio vânătaie pe corp, se putea discuta cu ea, mergea singură și datorită felului în care era îmbrăcată și vorbea, eu chiar i-am spus că nu arăta a fi fată de produs”; declarațiile martorului O.V.: „persoana respectivă părea a fi sănătoasă, în sensul că, nu avea semne de lovituri pe față și că se deplasa de una singură în mod normal, fără să fie ajutată”; declarațiile inculpatului C.V.: „în momentul în care am văzut-o pe M., stând de vorbă cu Ș., aceasta era într-o stare normală, nu am văzut să fie lovită, stătea pe picioarele ei, discuta cu fratele meu într-o manieră normală, nu am văzut să se certe cu aceasta”; declarația martorului cu identitate protejată F.V. „martora a precizat faptul că, în momentul în care a văzut-o prima dată pe M., aceasta era sănătoasă, mergea singură pe picioarele ei, iar, după ce a fost lovită cu bâta de către V., tânăra respectivă și-a pierdut cunoștința și după modul în care s-a comportat crede că a și paralizat”; declarația martorului cu identitatea protejată C.I.: „În momentul în care martora a văzut-o pe fata respectivă, aceasta nu dădea semne că ar avea probleme de sănătate și nici nu a văzut să aibă urme de violență pe corp”.

Întrucât, a doua zi, victima a refuzat să dea curs solicitărilor de a întreține relații de natură sexuală cu un client „procurat” de către inculpatul C.A.Ș., acesta din urmă a supus-o pe victimă unor violențe fizice, în sensul că i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe întreaga suprafață a corpului. Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții: declarația olografă a martorei P.C.: „a doua zi, a început să o bată pe fată cu pumnul și cu picioarele pentru că nu voia să se combină”; declarația martorei B.C.M.: „am înțeles că nu vrea să producă pentru Ș. sau pentru ceilalți, acesta a fost și motivul pentru care, la scurt timp de la momentul cumpărării, aceasta a fost bătută de către V. și Ș.”; declarația martorului O.V.: „(...) mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinații și că a bătut-o”.

Violențele exercitate asupra victimei, pe parcursul primului episod, au fost de o așa gravitate, încât aceasta nu s-a mai putut deplasa prin propriile forțe până la toaleta situată în curtea imobilului, motiv pentru care, a fost ajutată de către cele două martore. Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții: declarațiile martorei P.C.: „datorită bătăii pe care a primit-o, M. i s-a făcut rău, motiv pentru care, eu și C. am luat-o în brațe și am așezat-o în pat după care, la rugămințile ei, am ajutat-o să meargă la baie pentru a-și satisface nevoile fiziologice întrucât de una singură nu se putea ține pe picioare”; declarația martorei B.C.M.: „Precizez că ambii (inculpații C.A.Ș. și C.V. n.r.) i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac, iar după ce au bătut-o bine, acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care am pus-o pe pat, eu i-am dat un pahar cu apă, întrucât ea nu se mai putea ține pe picioare”; declarațiile martorului O.V.: „a doua zi, vineri, 03 mai 2002, pe la orele 14, m-a chemat iar Ș. și mi-a spus să o iau pe M. s-o duc la gară cu un taxi. Mi-a spus că M. se preface că-i este rău și nu vrea să meargă la combinație și că a bătut-o. Când am intrat în casă M. stătea pe canapea și nu se mișca, nu vorbea”.

Probatoriul administrat în cauză a relevat că violențele exercitate asupra victimei s-au desfășurat pe parcursul a două episoade, astfel:

Primul episod, care poate fi plasat, din punct de vedere temporal, în ziua următoare cumpărării victimei, autori fiind inculpații C.A.Ș. și C.V., după cum rezultă din următoarele declarații: declarația martorei P.C. „a doua zi după ce a sosit în casa respectivă Ș. a bătut-o cu pumnii și cu picioarele (...) Atunci când a fost bătută prima oară eu și C. nu am văzut în mod efectiv ce s-a întâmplat însă ne-am dat seama atât datorită strigătelor și gemetelor ei de durere care se auzeau din beci precum și datorită faptului că aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”; declarația martorei B.C.M.: „ (...) a fost bătută de mai multe ori de către C.V. și Ș., iar, datorită acestor bătăi, a început să se simtă rău”, „precizez că eu am văzut personal când cei doi i-au dat cu pumnii și picioarele în stomac”; declarațiile martorului O.V.: „din discuțiile purtate am aflat că M. ar fi fost bătută și de către C.V., însă, personal nu am văzut acest lucru”; declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „A doua zi în jurul orelor 10:30 trecând prin zonă l-a văzut pe C.V., care stătea pe un scaun, în fața casei, în care domiciliază și a văzut-o și pe tânăra despre care C. afirmase că i-a fost adusă de G. și a remarcat că V. țipa la acea tânără. Din câte își amintește tânăra respectivă se numea M. A auzit când V. strigă la acea fată și îi spunea M., însă nu știe de ce țipa la ea, iar M. stătea în fața lui în poziție de drepți și nu scotea niciun cuvânt. Practic, M. stătea și îl asculta pe V. și nu avea nicio atitudine în fața acestuia. C.V., fiind probabil enervat și de faptul că M. nu îi răspundea, a luat o bâtă și a lovit-o pe M. în zona capului. M. s-a ferit și în momentul în care V. a lovit-o cu bâta, acesta a lovit-o exact în zona cefei, întrucât, fata întorsese capul. După ce i-a aplicat acea lovitură M. a început să-și piardă echilibrul, nu își mai putea controla mâinile și picioarele, nu mai era stabilă pe picioare, și avea tendința de a cădea”.

Al doilea episod, care s-a petrecut în aceeași zi, în jurul prânzului, având ca autori pe C.A.Ș. și C.M.A., violențele fiind exercitate în prezența inculpaților P.C., învinuitei B.I. și martorelor B.C.M. și P.C. Această aserțiune este susținută de conținutul următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „(...) iar cu această ocazie au fost de față când Ș. a bătut-o, la fel de rău, cu pumnii și picioarele, pe toată suprafața corpului, întrucât M. nu a vrut să mănânce. Cu această ocazie Ș. a spus că face fițe cu masa și de aceea a bătut-o însă eu cred că M. nu mai putea să mănânce datorită loviturilor primite. Menționez că, din câte știu eu, doar Ș. a bătut-o întrucât eu nu am văzut alte persoane care să facă acest lucru”.

Cu ocazia reaudierii din data de 15 februarie 2008, martora P.C. a revenit asupra declarației anterioare și a arătat că, la violențele exercitate în cadrul celui de-al doilea episod, a participat și inculpatul C.V.: „În timp ce mâncam, C. mi-a atras atenția că iarăși o bate pe M. pentru că se auzeau țipete. Am devenit și eu atentă și, într-adevăr, din casă, unde ne aflam, am auzit țipete și am ieșit în curte și am mers chiar la beci pentru a vedea ce se întâmplă. Am rămas în capătul scărilor și lumina era aprinsă în beci și l-am văzut pe Ș. lovind-o din nou pe M., iar V. era și el acolo și o lovea și el pe M. Fata era întinsă pe pat, iar Ș. și V. se urcaseră pe pat și dădeau în ea, au lovit-o atât cu pumnii și cu picioarele, iar V. o lovea și cu un băț pe care-l avea în mână. Precizez că, la un moment dat, nu am mai auzit niciun fel de țipăt și nu s-a mai auzit nicio mișcare”.

În acest sens, martorul O.V.a arătat: „Ș. s-a enervat iar și a început s-o lovească pe M. cu pumnii în stomac, ea s-a îndoit și a căzut, Ș. lovind-o după ceafă”, „(...) când m-am întors a doua zi am văzut când aceasta a fost bătută cu pumnii și picioarele de către C.A.Ș. și C.M.A.”. „Fiind căzută, a lovit-o și A. cu picioarele în abdomen zicându-i să se ridice că se preface. M. respira cu greu și își pierduse cunoștința”, „precizez că în camera unde a fost bătută se mai afla P.C., B.I., C.S. și C.”, „precizez că cei doi frați au început din nou să o bată cu pumnii și picioarele în abdomen, deși, fata respectivă părea a fi leșinată”.

Violențele exercitate asupra victimei au fost observate și de către alte persoane aflate în curtea imobilului respectiv, după cum rezultă din conținutul următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „după aproximativ o jumătate de oră Ș. m-a chemat să o iau și să o duc pe M. la WC-ul din curte. Am chemat-o și pe C. și împreună cu ea am luat-o în brațe pe M. și am dus-o încet la WC. Ș. ne-a cerut să o ducem repede pentru a nu fi văzută de ceilalți vecini din curte (...) în timp ce ne deplasam spre WC unul dintre vecinii ce locuiau în acea curte ne-a întrebat ce a pățit fata respectivă iar eu am răspuns că a fost bătută. Am fost întrebate cine a bătut-o și i-am răspuns că cei care stau în prima casă. Acea persoană a spus că o să dea telefon la poliție și o să anunțe ce s-a întâmplat. Menționez că eu am văzut la geamul uneia din locuințele din acea curte o altă vecină care se uita la noi, în timp ce o duceam pe M. spre WC”.

Datorită violențelor la care a fost supusă victima, aceasta și-a pierdut cunoștința astfel că, în mod involuntar, partea vătămată a urinat și defecat, începând să emane un miros urât, motiv pentru care, victima a fost și spălată de către inculpata P.C., după care a fost îmbrăcată într-o pijama de culoare roz.

Or, potrivit declarațiilor inculpatului C.A.Ș., victima a stat în încăperea respectivă doar câteva ore, situație în care aceasta nu ar fi avut la dispoziție timpul necesar să se schimbe.

Mai mult, victima a fost transportată la spital, în pijamalele respective, fără să se mai știe ceva cu privire la articolele vestimentare pe care le purta pe parcursul exercitării violențelor la care a fost supusă, existând indicii că acestea au fost ascunse întrucât purtau urme evidente ale violențelor, aceste aserțiuni rezultând din economia următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „aceasta prezenta, ulterior, mai multe vânătăi pe toată suprafața corpului, precum și urme de încălțăminte pe hainele pe care le purta”; declarația martorei P.C.:

„După cea de-a doua bătaie, M. a fost spălată de către C., după care, a fost îmbrăcată într-o pereche de pijamale de culoare roz. Precizez că a fost spălată întrucât mirosea foarte urât dar nu știu dacă și-a făcut nevoile fiziologice pe ea. Totodată, arăt că, de fapt, baia a constat în mai multe găleți de apă ce au fost aruncate de către C. pe M. în timp ce aceasta stătea pe podea fără să se miște. Precizez că, datorită loviturilor primite M., nu mai putea respira normal, ci doar scotea un sunet gros ca un horcăit sau sforăit de bărbat când doarme”; declarația martorei B.C.M.:

„După câteva zile, C. a schimbat-o de hainele pe care le purta și a îmbrăcat-o cu o pijama roz iar înainte de aceasta a pus-o să facă baie întrucât mirosea urât. Nu cunosc dacă și-a făcut baie singură sau a fost ajutată de cineva”; declarația martorului O.V.: „(...) au dus-o pe M. în altă cameră. Când au venit, au spus că M. a făcut pe ea. Mi-au spus să le ajut să o ducă în bucătărie pe ciment să o spele (...) după ce au spălat-o au îmbrăcat-o cu o pijama după care mi-au spus să o iau în brațe și să o duc în beci”; declarațiile martorei I.M.:

„din beciul casei au scos o fată îmbrăcată în pantaloni de pijama și un maieu”; declarațiile inculpatei P.C.: „(...) am văzut că pe pat este culcată o fată de circa 25 - 26 de ani, brunetă, părul lung, îmbrăcată într-o pijama cu flori”; declarația martorei G.E.: „Am văzut că fata era îmbrăcată într-o pijama și era udă”; declarația martorului cu identitate protejată F.V.: „Practic, M. era desfigurată și din câte își amintește martora, fata era îmbrăcată într-o pijama”; declarația martorului cu identitatea protejată C.I.:

„A văzut, cu acea ocazie, că M. era îmbrăcată într-o pijama, era mai mult moartă decât vie, și nici nu știe dacă fata mai respira atunci. A văzut că M. fusese bătută, în sensul că, avea urme pe corp pe față și era desfigurată la față”.

Inculpata P.C. a recunoscut că a spălat-o pe victimă întrucât aceasta își satisfăcuse nevoile fiziologice pe ea și a îmbrăcat-o cu o pijama găsită în geanta victimei.

În cele din urmă, la solicitarea inculpatului C.A.Ș., victima a fost transportată în beciul aparținând apartamentului familiei C. de către martorul O.V. și inculpatul C.M.A., conform următoarelor depoziții: declarația martorei P.C.: „pe seară, Ș. și V.I. au dus-o pe M. într-un beci, ce se afla în fața casei, acoperit cu mai multe bucăți de placaj, au coborât-o pe scări și au așezat-o pe pat. Au ieșit afară, au încuiat ușa beciului și au pus placajele la loc, lăsând-o singură pe M.”, „În prima zi când a dus-o pe M., Ș. a dormit cu ea în beci să nu fugă, iar ușa beciului a fost încuiată cu lacătul de V.I.”; declarația martorei B.C.M.: „după ce a fost bătută, C. le-a cerut băieților să o ducă jos pe fată, iar aceasta a fost transportată într-un beci iar pe gârliciul beciului a fost pusă o tablă de fier”; declarația martorului O.V.: „Împreună cu A. am dus-o în beci, am așezat-o pe pat și apoi am ieșit afară (...)”; „ulterior l-am ajutat pe A. să o ducă în beciul casei unde am așezat-o pe un pat, A. a rămas cu ea spunându-mi să închid beciul ca să nu-i găsească nimeni”, „Ș. mi-a cerut să o duc jos în beci, pe fată, fapt pe care l-am făcut cu ajutorul lui C.M.A., zis A. Menționez că A. și-a luat un pachet de țigări și o sticlă de C. de 2 litri și a rămas cu B.M. în beci, iar eu i-am lăsat acolo, după care am închis ușa de la beci, iar peste aceasta am pus un capac”; declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „Martora are cunoștință că, ulterior acestui fapt, M. a fost dusă în beciul casei lui Ș. și a fost lăsată acolo, iar ușa beciului a fost acoperită cu o ușă din fier și scânduri. A aflat că M., practic, a fost luată de brațe și de picioare și mai mult târâtă și băgată în beciul respectiv”.

Referitor la plasarea în timp a perioadei în care victima B.M.M. s-a aflat în imobilul respectiv, aceasta nu a putut fi stabilită, cu exactitate, întrucât declarațiile martorilor audiați nu concordă, întru totul. Astfel, martora P.C. a arătat următoarele: „M. a fost bătută doar în primele două zile din săptămâna dinainte de Paști, după care Ș. nu a mai bătut-o, ci a lăsat-o să zacă în beci”; martora P.C. precizează că: „(...) la aproximativ o săptămână de la venirea ei au sosit organele de poliție care au făcut o descindere”; martora B.C.M. a declarat următoarele: „Cunosc faptul că fata respectivă a stat acolo 6 - 7 zile, iar în primele zile a dormit cu mine, într-o cameră, în același pat cu mine”, „după o săptămână de la cumpărarea fetei au sosit mai mulți lucrători de poliție care au controlat casa și au găsit-o pe aceasta în beci”; martorul O.V.a declarat că: "În data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14, Ș. m-a chemat și mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. și să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând și o ținea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul și așa am aflat că fata se numea B.M.M. și că era din provincie(...)”; martora I.M. precizează că: „din spusele vecinilor am aflat că fata fusese adusă pe data de 2 sau 3 mai 2002”.

În momentul sosirii la fața locului a organelor de poliție victima se afla în beciul imobilului, cu precizarea că accesul în beci era blocat de obiectul ce ținea loc de ușă, aserțiune ce este susținută de următoarele mijloace de probă: declarația martorei B.C.M.: „peste gura beciului a fost pusă o ușă de fier ce era vopsită în alb”; declarația inculpatei P.C.: „(...) întrucât în casă au intrat organele de poliție și au întrebat unde este beciul, motiv pentru care, i-am dus la încăperea respectivă, am dat la o parte lemnul care era pe post de ușă și cei de la poliție au intrat în subsolul clădirii. Precizez că lemnul respectiv era constituit în fapt dintr-o ușă de gardilop, pe care, la nevoie, o puneam peste intrarea în beci”, „(...) nu-mi pot explica motivul pentru care atunci când Ș. m-a atenționat despre starea precară a fetei respective acesta a acoperit gura beciului cu ușa improvizată (...) cert este că așa cum îmi amintesc atunci când s-au prezentat cei de la poliție, ușa improvizată era așezată peste gura beciului”; declarațiile inculpatei B.I.: „în dimineața zilei de 05 mai 2002, în jurul orelor 9 - 10 a venit Poliția. Ne-au spus că au fost sesizați că la noi a fost scandal, ne-au legitimat și apoi au ridicat placajele de pe gura beciului și au intrat”.

Din analiza comparativă a conținutului declarațiilor martorilor a rezultat, în mod evident, existența unor inadvertențe între depozițiile acestora care vizează, cu preponderență aspecte de detaliu și nu de substanță, împrejurare justificată de perioada mare de timp scursă de la momentul petrecerii faptelor la cel al audierii, respectiv al reaudierii acestora, de existența unui grad diferit de percepție a faptelor petrecute, a unei capacități diferite de memorare a datelor, precum și a unui mod diferențiat de redare și, respectiv, de expunere a întâmplărilor, în raport, atât de cronologia acestora, precum și de gradul de contribuție al fiecărei persoane implicate în derularea faptelor.

Astfel, din examinarea comparativă a declarațiilor martorelor B.C.M. și P.C., singurele persoane care au fost prezente, în mod neîntrerupt, în perimetrul în care au fost săvârșite faptele, rezultă că aceasta din urmă expune, în depozițiile sale, cronologia faptelor cu redarea a numeroase date de interes, explicația constând în gradul diferit de instrucție dintre cele două, respectiv, faptul că martora P.C. este școlarizată și se exprimă cu lejeritate.

Pe de altă parte, se remarcă faptul că, dacă primele declarații ale martorei P.C. sunt eliptice și reprezintă, mai degrabă, o înșiruire a evenimentelor petrecute, fără o respectare a cronologiei acestora, ulterior, pe parcursul reaudierilor, aceasta face anumite precizări, referindu-se cu acuratețe la unele aspecte și amănunte relevante pe care și le-a reamintit în această perioadă.

Declarațiile martorilor audiați în cauză conțin o rigurozitate deosebită a cronologiei și detaliilor faptelor petrecute și, odată audiați, fără să existe asupra acestora teama unor eventuale ingerințe ori repercusiuni din partea membrilor familiei inculpaților C.V., C.A.Ș. și P.C., martorii au relatat întâmplările, așa cum le-au perceput, iar pe parcurs și-au menținut declarațiile ori, mai mult, au făcut precizări.

Oricum, în marea lor parte, aspectele evidențiate, în mod individual, de către fiecare persoană audiată în calitate de martor, au fost confirmate de alte mijloace de probă administrate în cauză.

În ceea ce privește depozițiile inculpaților C.V., C.A.Ș. și P.C., s-a remarcat faptul că aceștia au negat orice participație penală, atât la săvârșirea faptei ce a avut drept consecință decesul victimei B.M.M., cât și la săvârșirea faptei de exploatare sexuală a martorelor P.C. și B.C.M.

În apărarea lor, inculpații C.V., C.A.Ș. și P.C. au prezentat versiunea conform căreia victima prezenta leziunile respective încă de la momentul în care inculpatul C.A.Ș. ar fi intrat cu ea în contact într-un mod cât se poate de domestic, sens în care, au invocat și prezentat ca motivație înscrisul medical eliberat de către instituția medicală din Turcia, evidențiind, totodată, intervalul foarte scurt de timp, de numai 11 ore, în care victima s-ar fi aflat în incinta imobilului respectiv.

Mai mult, s-a remarcat împrejurarea că, pe parcursul primelor audieri, efectuate în faza de urmărire penală, inculpatul C.V. a „cenzurat” relatările celor două martore - P.C. și B.C.M. - și ale inculpatei B.I., fiind prezent la momentul audierii acestora.

Ținând seama, însă, de împrejurarea că actele medico-legale fac referire, în mod indubitabil, la faptul că leziunile fatale vieții victimei au fost provocate într-un interval de timp situat în perioada în care însuși inculpatul C.A.Ș. admite că victima s-a aflat doar în prezența sa, de faptul că actul medical, de natură a-i exonera de răspundere pe inculpați, potrivit opiniei acestora, reprezintă o simplă dovadă a efectuării unor investigații care nu au nici cea mai vagă legătură cu leziunile constatate, de împrejurarea că martorii audiați o plasează pe victimă în incinta imobilului în cauză în perioada de timp în care se atestă că au fost provocate leziunile și, mai mult, relatează cu lux de amănunte desfășurarea violențelor cu relevarea contribuției, concrete, a fiecărui participant, precum și de faptul că probatoriul administrat a evidențiat, în mod indubitabil, că, la sosirea în locuința familiei C., victima B.M.M. nu prezenta urme ale vreunei agresiuni preexistente, în mod temeinic, instanța de fond a înlăturat apărarea inculpaților, iar atitudinea acestora de negare a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați.

Din conținutul înscrisurilor întocmite pe parcursul acordării îngrijirilor medicale a rezultat că diagnosticul stabilit victimei B.M.M. la momentul internării a fost acela de politraumatism, edem hemisfer drept post tromboză, carotidă internă dreapta posttraumatică, contuzie toracică, traumatism abdominal cu ruptură de splină gradul II, hematom perisplenic, hemiperitoneu mediu vechi, fiind emisă ipoteza, din partea medicilor, că toate aceste leziuni puteau fi consecința unei agresiuni.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morții cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat, în urma unui stop cardiac.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 16 octombrie 2002 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii, consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină și ruptură de splină, în doi timpi, cu hemiperitoneu minim.

Totodată, s-a făcut precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul din data de 18 decembrie 2002, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București a aprobat concluziile raportului medico-legal nr. A 3/733/2/2002.

Având în vedere elementele noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală, obiectivate, sub aspect temporal, ulterior întocmirii raportului medico-legal sus-menționat, prin Ordonanța nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a dispus completarea acestui raport, fiind, astfel, întocmit suplimentul din 16 iunie 2004, din concluziile căruia rezultă următoarele:

„Moartea numitei B.M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecința unui traumatism cranian și abdominal cu contuzie cerebrală și pontină, edem cerebral cu angajarea amigdalelor cerebeloase. Leziunile cranio-cerebrale care, prin ele însele, au dus la moartea victimei, s-au putut produce prin lovire cu și de corp-plan dur, în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Acest tip de leziuni cerebrale și în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat posttraumatic și pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002. Nu putem aprecia durata de supraviețuire a unei persoane cu leziunile cerebrale menționate. Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur. Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital, raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator. În absența leziunilor cerebrale care au dus la moartea victimei ar fi necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale și ar fi pus în primejdie viața victimei și, prin pierderea splinei, ar fi prezentat infirmitate post traumatică (pierdere de organ). În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigație radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare. La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST HIV cu rezultat pozitiv (Buletin nr. 2146/2002)”.

Prin avizul din 14 mai 2008, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București și-a menținut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând, totodată, și completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

II. În anul 2001, inculpatul C.V. și inculpata B.I. le-au cumpărat pe martorele P.C. și B.C.M. de la persoane rămase neidentificate, după care, în perioada anilor 2001 - 2003, le-au cazat, în mod succesiv, la mai multe adrese și le-au determinat, prin violențe și amenințări, să întrețină relații, de natură sexuală, cu mai mulți clienți.

Clienții erau contactați, în mod direct, prin deplasarea împreună cu martorele P.C. și B.C.M. în mai multe puncte de interes, pentru potențialii clienți, unde avea loc acostarea efectivă prin efectuarea unor semne specifice (limbaj non-verbal), ocazie cu care, martorelor li se asigura securitatea, atât în raporturile cu persoanele acostate, precum și cu persoanele cunoscute cu preocupări în domeniul traficului de persoane și, totodată, se încasau banii de la aceștia din urmă.

De asemenea, legătura dintre clienți și inculpați se făcea prin intermediul telefonului ori al „combinatorilor”, persoane care primeau un comision de la traficanți - consecința intermedierii.

Mai mult și ca expresie a stării de promiscuitate morală și materială care îi caracteriza pe inculpați, au fost situații în care contravaloarea serviciilor de natură sexuală s-a rezumat la remiterea de produse alimentare, după cum rezultă din conținutul declarațiilor martorei P.C.

Totodată, a rezultat că, la sfârșitul anului 2001, martorele P.C. și B.C.M. au fost cazate și exploatate la domiciliul inculpatului C.A.Ș., atât de către acesta, precum și de către inculpații C.V., P.C. și B.I., astfel că, sumele obținute în urma activității celor două martore și a altor persoane rămase neidentificate erau încasate și împărțite între autori, ca unica lor sursă aducătoare de venit.

Situația de fapt, prezentată anterior, a fost reținută de instanța de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- declarațiile martorei P.C.: „în cursul anului 2002, am lucrat pentru P., despre care am aflat ulterior că se numește B.I. La P. am stat eu și încă o fată pe nume B.C. din Arad. Cu o lună înainte de paști, P. pe mine și C. ne-a luat la o casă în I., la C. și Ș., să ieșim la combinație noaptea. După ce am fugit de la drogați am stat la o fată pe nume P., despre care ulterior am aflat că era mătușa lui S. și că în realitate se numește B.I. Când au am ajuns să „produc”, pentru P., în casa ei din comuna Pantelimon, am cunoscut-o pe o fată pe care o chema B.C., iar cu acea ocazie ulterior am aflat că este de fel din Arad. „Precizez că, în toată această perioadă cât am lucrat pentru C.V. și P., aceștia m-au bătut atât pe mine cât și pe C. de mai multe ori, mai ales atunci când nu produceam mai mulți bani. Eu am rămas la un moment dat gravidă și chiar în acea perioadă am fost obligată să practic prostituția și totodată am fost bătută de C.V. și chiar am fost lovită cu toporul însă am barat lovitura și am fost lovită peste mână. Timp de o lună am avut probleme cu acea mână însă nu m-au lăsat să merg la spital să văd despre ce este vorba. Îmi spuneau că nu am nimic și să îmi pun comprese cu apă rece. Declar faptul că am pierdut acea sarcină și acest lucru cred că s-a întâmplat datorită bătăilor primite și a faptului că a trebuit să întrețin relații sexuale cu diferiți clienți chiar și în acea perioadă. Când s-a întâmplat acest lucru am fost dusă la Spitalul Pantelimon unde am stat internată timp de trei zile. Menționez că în afara clienților cu care trebuia să întreținem raporturi sexuale eram obligate să întreținem raporturi sexuale și cu C.V. și acest lucru a fost aflat de către P. și din acest motiv ne-a bătut și ea”; „(...) fratele P. lua produse alimentare de la clienți (făină, mălai, cartofi, carne) dacă aceștia nu aveau bani. La un moment dat C. chiar i-a spus C.L. că mă vinde pe mălai și făină dar nouă nu ne dă să mâncăm cum trebuie. P. a răspuns că ne dă ce vrea ea să mâncăm”.

Susținerile martorei P.C. sunt confirmate de mențiunile adresei din 13 mai 2008 a Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon” din cuprinsul căreia a rezultat că, la data de 21 decembrie 2002, ora 17:58, martora s-a prezentat la camera de gardă „Neurochirurgie”, urmare a unei agresiuni, după care, a plecat din camera de gardă, fără avizul medicului.

Totodată, s-a precizat că, în perioada 25 mai 2003 - 02 iunie 2003, martora P.C. a fost internată în Clinica Obstetrică Ginecologie cu diagnosticul „sarcină 30 săptămâni, amenințare naștere prematură”.

- declarațiile martorei B.C.M.: „În urmă cu 7 ani am fost cumpărată de la „S.” de către numitul C.V. cu suma de 4 milioane lei. Pentru început, C.V. m-a dus în casa mamei sale unde m-a ținut aproximativ două luni de zile, iar, în acest timp, seară de seară, mă ducea cu o D. de culoare albă la Bariera Vergului, la produs. În acea perioadă mai avea o fată blondă cu părul scurt, pe nume M.A. După aproximativ două luni de zile și-a închiriat un apartament în Cartierul 23 August, iar eu, împreună cu V. și P., ne-am mutat acolo, iar M.A. a rămas la mama lui V. Precizez că am stat la V. aproximativ 7 ani de zile și, din câte îmi amintesc, în vara anului 2002 stăteam cu încă o fată în casa mamei lui V. care este situată în Cartierul Ilioara. Precizez că pe mama acestuia o chema „C.”, iar în casa respectivă mai stăteau P., Ș., V.I., A. și o altă fată care producea pentru ei, pe nume P.C. care era din Republica Moldova. Ulterior am fost vândută de către „S.” numitului V. cu suma de 4 milioane RON iar acesta din urmă mă punea la treabă, în sensul că, mă transporta pe mine și pe o altă fată pe nume M.A., în zona Bariera Vergului. Precizez că acolo agățam clienții, iar banii rezultați erau încasați de C.V. Menționez că noi nu primeam niciun ban, iar V. ne asigura cazarea și masa. Menționez că am stat la V. circa 7 ani, atât în casa acestuia, cât și în casa mamei sale din Ilioara, însă aveam relații cu clienții, de cele mai multe ori, la barieră, unde eram transportate cu mașina. În casa din Ilioara stătea C. care era mama lui C.V., Ș. - fratele vitreg al acestuia din urmă, P. - nevasta lui C.V., A. - fratele lui V. și un băiat pe nume V.I. care era sluga lor”.

- declarațiile martorei I.M.: „Știam că la C. sunt mai multe fete pe care le țineau ei”.

- declarația martorei G.E.: „Știu că familia C. se ocupă cu proxenetismul și au dosar la Poliție. Mai țineau în casă la ei prostituate, cărora le aduceau clienți”.

- declarația martorei N.C.: „Cunosc faptul că la C. vin mai multe prostituate (...)”.

- declarația martorei A.I.: „menționez că la familia C. erau mai multe fete, prostituate (...)”.

- declarația martorului B.E.F.: „Tot la această adresă am observat că sunt aduse multe fete iar în cursul nopții vin diverși bărbați la ele. Pe aceste fete le-am văzut de mai multe ori, nu știu cum le cheamă, dar le pot recunoaște, dacă le văd”.

- declarația martorului O.V.: „la locuința respectivă erau aduse tinere pe care le trimeteau să practice prostituția la capătul traseului nr. 14 sau tinerele respective întrețineau raporturi sexuale cu clienții pe care-i aduceau la acea adresă cei din familia lui Ș. Întrucât clienții din zonă se săturau repede de acele tinere, familia lui Ș. le vindea pe fetele respective altor proxeneți și aduceau altele”.

- declarația martorului cu identitatea protejată F.V.: „De asemenea, martora cunoaște faptul că la locuința lui Ș. mai era o tânără care practica prostituția însă nu știe cum se numea acea fată. Pe acea tânără a văzut-o de mai multe ori la acea adresă și cunoaște că familia lui Ș. a avut pe parcursul anilor mai multe fete care practicau prostituția pentru ei, iar unele dintre ele au reușit să fugă, aceasta cu atât mai mult cu cât mâncau bătaie de la Ș., de la V., de la P., de la C. și de la A. Nimeni nu avea curajul să intervină în favoarea acelor fete întrucât cei din neamul lui Ș. și ai lui C. sunt persoane foarte violente, iar vecinilor le era teamă de ei”.

- declarația martorului cu identitatea protejată C.I. „(...) în casă mai locuia la acel moment și o tânără care practica prostituția pentru ei. C. la acel moment se ocupa cu racolarea de tinere care erau puse apoi să practice prostituția. Din acel motiv la ei în casă erau cazate fete cărora le aduceau clienți sau le ducea în zone unde trebuiau să practice prostituția. Unele dintre aceste tinere reușeau să fugă și aceasta deoarece familia lui Ș. se comporta foarte urât, le bătea, iar tinerele respective în momentul în care prindeau momentul fugeau”.

- declarațiile inculpaților C.A.Ș., C.V., P.C. și B.I. în care neagă că ar avea vreo contribuție la săvârșirea faptei reținute în sarcina lor.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.V. s-a constatat că, inițial, acesta a negat că ar fi văzut-o anterior, atât pe victima B.M., precum și pe martorele P.C. și B.C.M., deși din declarațiile concubinei sale, în persoana inculpatei B.I., a rezultat că cele două martore au locuit o perioadă la domiciliul acesteia din urmă și, mai mult, că o ajutau la activitățile pe care aceasta le efectua, după cum urmează: „iar cealaltă (cameră n.r.) am închiriat-o unor fete care se numesc P.C. și B.C.M. Acestea locuiesc împreună cu C. în cealaltă cameră și îmi plăteau lunar câte 300.000 lei fiecare cu titlu de chirie. Pe M.C. o cunosc de aproximativ doi ani, perioadă în care aceasta nu a locuit în permanență la mine, plecând uneori și întorcându-se după 2 - 4 luni. Numita P.C. m-a rugat în urmă cu aproximativ șase luni de zile să o găzduiesc și pe ea eu întâlnind-o în Piața Bucur Obor unde vând zarzavaturi. Nu știu cu ce anume se ocupă cele două chiriașe ale mele, însă din când în când acestea mă mai ajută în piață, alteori îmi spun că au diverși prieteni”.

Aspectele relevate în declarațiile martorelor P.C. și B.C.M., în conformitate cu care acestea erau transportate la capătul liniei R.A.T.B. 14 unde acostau potențialii clienți au fost confirmate de declarațiile martorului D.G.M. care, fiind audiat cu privire la împrejurarea în care cartea sa de identitate a ajuns să fie găsită la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției din data de 04 mai 2002, a afirmat că, în vara anului 2001, s-a deplasat, împreună cu un cunoscut pe nume „A.”, la capătul liniei R.A.T.B. 14, cu intenția de a contacta persoane care aveau ca preocupare întreținerea de relații de natură sexuală cu potențialii clienți în schimbul obținerii de avantaje de natură materială. Cu această ocazie a fost interpelat de către două persoane de origine rromă care au fost de acord să le procure două „fete” în schimbul sumei de 30 RON fiecare, cu precizarea că le-a fost solicitat, cu titlu de garanție, un act de identitate, motiv pentru care, martorul a remis uneia dintre cele două persoane cartea sa de identitate, urmând a-i fi restituită după finalizarea actelor de natură sexuală.

Potrivit declarațiilor martorului, în momentul imediat următor punerii de acord, în zonă a fost sesizată prezența unei mașini care purta însemnele poliției, fapt pentru care, toate persoanele la care a făcut referire au plecat în ritm alert, fără a-și recupera actele de identitate.

Aspectele relevate anterior au fost susținute de mențiunile procesului-verbal de percheziție din data de 04 mai 2002 a locuinței din B-dul C., ocazie cu care au fost găsite mai multe acte de stare civilă, respectiv: buletin de identitate seria xx nr. 000 emis pe numele de C.D.M. și certificat de naștere emis pe același nume; buletin de identitate seria yy nr. 001 emis pe numele de B.L.; buletin de identitate seria aa nr. 002 emis pe numele de T.A.; carte de identitate seria bb nr. 003 emis pe numele de D.G.M.; carte de identitate seria cc nr. 004 emisă pe numele S.N.F.; pașaport seria 0005 emis pe numele de B.V.A.; pașaport seria 0006 emis pe numele de E.V.C.; certificat de naștere emis pe numele de B.C.M.

În vederea lămuririi existenței acestor înscrisuri în locul respectiv au fost efectuate verificări, ocazie cu care au rezultat următoarele:

În ceea ce o privește pe numita C.D.M. s-a stabilit că aceasta nu mai locuiește în București, ci în județul B., mai precis în satul D.H.

Luându-se legătura cu șeful de post acesta a comunicat că persoana respectivă nu mai domiciliază la acea adresă și că locuiește în B., dar nu cunoaște la ce adresă. S-a precizat un număr de telefon pe care aceasta îl folosește, însă, la numărul respectiv nu a răspuns nicio persoană de câte ori s-a încercat a se lua legătura telefonic cu aceasta.

Referitor la numitul B.L. s-a stabilit că nici acesta nu mai locuiește la adresa menționată în evidențele poliției, iar din discuțiile avute cu șeful de post acesta a aflat de la rudele sus-numitului că ar locui undeva în București, fără a se cunoaște adresa de reședință.

Numitul T.A. nu a fost găsit la adresa de domiciliu, iar din discuțiile purtate de organele de poliție judiciară cu părinții sus-numitului a rezultat faptul că acesta este plecat de mai mult timp în Italia; numitul S.N.F. este plecat în Spania cu contract de muncă pe o perioadă de 9 luni de zile, iar informațiile au fost oferite organelor de poliție judiciară de către fratele sus-numitului; numitul E.V.C. este plecat în Spania și ultima oară când a venit în România a fost în luna ianuarie 2007, dată de la care nu a mai fost văzut la adresa de domiciliu; numitul B.V.A. a decedat.

Depoziția martorului D.G.M. este confirmată de relatările inculpatei P.C. care a arătat că actele de stare civilă găsite cu ocazia percheziției ce a avut loc la scurt timp de la sosirea organelor de poliție și transportarea victimei la spital au fost aduse de către inculpata B.I. zisă „P.” care a motivat că acestea au fost lăsate cu titlu de garanție de către persoane care au cumpărat produse agricole „pe datorie”, după cum urmează: „Cu privire la înscrisurile (pașapoarte, buletine de identitate, cărți de identitate, certificat de naștere) ce au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare din 2002, eu nu cunosc nimic despre persoanele pe numele cărora sunt emise. Din câte cunosc aceste înscrisuri îi aparțin lui P. și ar fi fost lăsate de aceasta în locuința noastră însă nu pot să precizez când anume. Eu am întrebat-o ale cui sunt acele documente și mi-a precizat că i-au fost lăsate pentru că a dat marfă pe datorie persoanelor respective”; „(...) declar faptul că P. le avea pe cele două fete pentru a le duce la produs. În afara celor două a mai avut și alte fete ale căror nume eu nu le cunosc și, de altfel, de activitate se ocupa P. Cert este însă că P. nu a venit cu tinerele respective la mine acasă pentru a le găsi clienți sau a întreține acolo raporturi sexuale cu clienții pe care-i găsea ea. Știu că tinerele erau duse să se prostitueze la capătul tramvaiului 14”.

De asemenea, depozițiile respective sunt susținute de conținutul proceselor-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate între învinuitul C.M.A., pe de o parte, în calitate de utilizator al cartelelor telefonice cu numerele 000y, respectiv, 000x, aflat în stare de deținere în penitenciarul Rahova, în executarea unei pedepse și persoanele cu care acesta intra în contact, pe de altă parte, convorbiri ce au fost interceptate în baza autorizației nr. 394/A.I./2008 emisă de Tribunalul București la data de 21 mai 2008, corespunzător perioadei 21 mai 2008 - 19 iunie 2008.

III. 1) La data de 11 aprilie 2008, D.I.I.C.O.T. a fost sesizată despre faptul că, există indicii temeinice că a fost săvârșită/se pregătește comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc - heroină -, de către inculpatul C.A.Ș. și ceilalți locatari ai imobilului situat în București, B-dul C., sector 3.

Prin Ordonanța nr. 18 D/2008 din 14 aprilie 2008 a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire „D.F.” - nume de cod, precum și a colaboratorului acestuia în persoana numitului „N.D.” - nume de cod, în vederea procurării cantităților de 50 grame de heroină de la persoanele în cauză, scopul fiind acela al strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificării persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit-o.

Totodată, a fost autorizată cumpărarea cantității respective de heroină de la persoanele în cauză.

Prin încheierea de ședință nr. 264/AI/2008 din 14 aprilie 2008 emisă de Tribunalul București a fost autorizată interceptarea și înregistrarea de imagini audio/video în mediu ambiental privind activitățile ilicite de trafic de droguri desfășurate de către inculpatul C.A.Ș. și alte persoane care intră în legătură infracțională cu acesta, fiind emisă autorizația nr. 264/AI/2008, pe o perioadă de 30 de zile, de la 14 aprilie 2008 la 13 mai 2008.

În perioada 14 aprilie 2008 - 19 aprilie 2008, colaboratorul cu identitate protejată „N.D.” - nume de cod, a achiziționat de la inculpații C.A.Ș., P.C. și N.N. un număr de nouă doze de heroină în schimbul sumei de 550 RON.

Astfel, la data de 14 aprilie 2008, în jurul orei 16, inculpata P.C. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,25 grame în schimbul sumei de 100 RON.

2) La data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 11, inculpata N.N. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,16 grame în schimbul sumei de 100 RON.

3) La data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 16, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpații C.A.Ș. și P.C. au vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,13 grame în schimbul sumei de 100 RON.

4) La data de 17 aprilie 2008, în jurul orei 16, inculpatul C.A.Ș. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, o doză de heroină în cantitate de 0,32 grame în schimbul sumei de 150 RON.

5) La data de 19 aprilie 2008, în jurul orei 8:30, inculpatul C.A.Ș. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,17 grame în schimbul sumei de 100 RON.

Din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 856909 din 15 aprilie 2008, nr. 856932 din 17 aprilie 2008, nr. 856942 din 18 aprilie 2008, nr. 856948 din 18 aprilie 2008 și nr. 856963 din 21 aprilie 2008 rezultă că, probele ridicate, cu masa de 1,03 grame, conțin heroină și cofeină, cu precizarea că heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Pe parcursul cercetărilor a rezultat că, în toată această perioadă în care inculpații C.A.Ș. și P.C. aveau ca principală îndeletnicire traficul de droguri, ca unică sursă de procurare a veniturilor, aceștia au pus la dispoziția consumatorilor atât imobilul în care locuiau, precum și anexele necesare administrării de droguri (sare de lămâie, fiole din sticlă, seringi hipodermice), respectiv, heroina pe care aceștia și-o administrau prin injectare în încăperile imobilului.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond, în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal întocmit de organele de poliție din care rezultă că, în dimineața zilei de 24 aprilie 2008, a fost depistat, în trafic, în momentul imediat următor părăsirii imobilului situat în București, str. C., sector 3, un individ care a fost legitimat și identificat în persoana numitului D.S.

Constatându-se că acesta prezenta semnele specifice unei persoane aflate sub influența substanțelor halucinogene a fost întrebat cu privire la motivul stării și manifestării de care dădea dovadă, moment în care, acesta a arătat că, în momentul imediat anterior depistării, și-a injectat o doză de heroină în imobilul proprietatea familiei C., fapt pentru care, lucrătorii de poliție l-au însoțit la Spitalul de Urgență „Floreasca”, în vederea prelevării de probe biologice.

- buletinul de analiză nr. 661 din 24 aprilie 2008 din care a rezultat că examenul toxicologic al urinei a relevat existența cafeinei, nicotinei, codeinei, morfinei și heroinei.

- declarațiile numitului D.S. din care rezultă că acesta este consumator de heroină, prin injectare, de o perioadă de aproximativ 6 luni de zile și în ultimele trei săptămâni s-a aprovizionat de la inculpatul C.A.Ș., iar, în dimineața zilei de 24 aprilie 2008, a fost depistat de către organele de poliție la scurt timp după ce părăsise imobilul în care locuia inculpatul C.A.Ș., scopul deplasării la adresa respectivă fiind în vederea achiziționării a două doze de heroină, cu precizarea că nu a cumpărat decât una de la inculpata P.C. în schimbul sumei de 50 RON, întrucât aceasta din urmă a arătat că nu posedă decât o doză, pentru că restul se aflau la inculpatul C.A.Ș., pe care nu îl putea deranja, întrucât acesta dormea, inculpata comunicându-i că își poate administra, prin injectare, doza achiziționată, sens în care, i-a și pus la dispoziție o seringă nouă, sare de lămâie și o fiolă, cu precizarea că după ce și-a injectat doza a părăsit imobilul respectiv.

- procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției imobilului situat în București, B-dul C., sector 3, din mențiunile căruia rezultă că, din primul sertar al unui bufet s-au ridicat două fiole de sticlă sparte ce prezintă urme de ardere la exterior și urme de substanță maronie la interior, precum și 3 seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină; sub fața de masă au fost găsite folii de plastic de formă rotundă specifice confecționării unor recipiente artizanale așa-numitele bile de heroină; în profilul metalic al unei plăci de rigips s-a constatat prezența unei fiole sparte cu urme de ardere la exterior și urme de substanță maronie la interior în care se afla un recipient de mici dimensiuni confecționat artizanal din folie de plastic lipită la un capăt prin ardere care, la rândul său conține o substanță pulverulentă neidentificată precum și 2 seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină ce prezintă urme de substanță pulverulentă maronie; lângă pat s-au găsite două seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină și o fiolă spartă ce prezintă urme de ardere la exterior și urme de substanță maronie la interior precum și 2 folii de plastic ce prezintă urme de substanță pulverulentă neidentificată.

- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 856993 din 05 mai 2008, din concluziile căruia a rezultat că, pe proba nr. 1, constituită din două seringi, s-a pus în evidență Heroină; pe proba nr. 2, constituită dintr-o folie de material plastic, s-a pus în evidență Heroină; pe proba nr. 3, constituită dintr-o fiolă din sticlă, s-a pus în evidență Heroină; proba nr. 3b, reprezentând o pulbere într-o folie din plastic, conține 0,09 grame Heroină în amestec cu Cafeină și Griseofulvin; pe proba nr. 4, constituită din doua seringi, s-a pus în evidență Heroină; pe probele nr. 6, 8 și 9, constituite din trei fiole, s-a pus în evidență Heroină, precum și că pe proba nr. 5, constituită din doua folii, respectiv, proba nr. 7, constituită din trei seringi nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope .

- declarațiile martorei H.S.A.: „Sunt consumatoare de droguri de aproximativ 7 ani iar în ultima perioadă îmi procuram drogurile de la Ș. pe care l-am cunoscut prin intermediul unui prieten care la rândul său era consumator acum 2 luni. Despre familia lui Ș. cunosc faptul că se ocupă cu traficul de droguri pe raza sectorului 3 tranzacția realizându-se la domiciliul acestuia, iar în repetate rânduri consumatorii care veneau să cumpere își administrau doza forțat în locuința acestuia. Menționez faptul că am cumpărat în mai multe rânduri de la mama sa și de la concubina N. care locuiesc împreună la adresa sus-menționată. Precizez faptul că în ultimele două luni cumpăram zilnic 5 doze de heroină pe care o parte o făceam la Ș. și restul acasă. Revin și arăt că, în ziua de 24 aprilie 2008, în jurul orelor 9:30, am venit la Ș. pentru a-mi procura doza de heroină și a-i da banii pentru a-mi lua televizorul lăsat amanet.

- declarațiile inculpatei P.C. din care rezulta că suma de 200 RON, primită cu ocazia tranzacțiilor, a fost înmânată, ulterior, inculpatului C.A.Ș., cu precizarea că, în mod repetat, acesta din urmă a pus la dispoziția clienților consumatori și anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) administrării dozelor respective, în imobilul proprietatea inculpatului C.A.Ș.

- declarațiile martorului A.Ș. din care rezultă faptul că a achiziționat, în mod repetat, heroină porționată în doze de la inculpatul C.A.Ș. în schimbul sumei de 50 RON doza, cu precizarea că, în mod repetat și în baza acordului prealabil al acestuia din urmă, i se puneau la dispoziție și anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) după care acesta își administra dozele respective în imobilul proprietatea inculpatului.

- declarația inculpatei N.N. din 12 mai 2008 în care relatează că a asistat când, în două dintre situații, inculpata P.C. a permis mai multor indivizi să-și administreze drogurile, pe cale injectabilă, în imobilul respectiv.

3. Cu referire la motivul comun de critică invocat de inculpații recurenți C.V. și C.A.Ș. întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de omor simplu, Înalta Curte are în vedere caracterul nefondat al acestuia.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că probatoriul administrat în cauză a relevat, în mod neîndoielnic, împrejurarea că, în marea lor parte, actele materiale de violență care au cauzat provocarea leziunilor ce au condus la decesul victimei B.M.M. au fost exercitate în împrejurările avute în vedere de dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen., respectiv, „în public”.

Omorul calificat săvârșit în public a fost reținut cu referire la art. 152 lit. d) C. pen., în sensul că, a fost săvârșit într-un spațiu deschis, în curte, la acel moment fiind de față mai multe persoane, care nu făceau parte din familie. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 152 lit. d) C. pen., fapta se consideră săvârșită „în public”, atunci când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante. Condiția publicității faptei este îndeplinită în ipoteza în care sunt reunite, în același loc, numeroase persoane, chiar dacă locul respectiv nu reprezintă un spațiu public.

Astfel, violențele au fost exercitate în prezența, atât a martorilor P.C., B.C.M. și O.V., persoane care, prin prisma naturii relațiilor între aceștia din urmă și coautori, pot fi asociate ca făcând parte doar din anturajul participanților și nu din familia inculpaților, ori din categoria prietenilor intimi ai membrilor familiei respective, astfel că, prezența tuturor persoanelor la fața locului nu poate fi considerată ca având caracter de familie.

Mai mult, desfășurarea violențelor a fost percepută de către martorii cu identitate protejată F.V. și C.I., persoane care nu fac parte din anturajul și nici din familia participanților.

Sub aspectul laturii subiective cu care au acționat participanții la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, Curtea retine că, în ipoteza în care făptuitorul a încetat agresiunea înainte ca victima să-și fi pierdut cunoștința, această atitudine nu are semnificația decât că nu a urmărit uciderea acesteia, având reprezentarea morții victimei ca rezultat, posibil, al actelor sale de violență și manifestând indiferență față de atare rezultat, inculpații comițând fapta cu intenția indirectă de a ucide, ceea ce caracterizează, pe linia laturii subiective, infracțiunea de omor. Astfel, cei trei inculpați și-au dat seama că, în lipsa unui ajutor medical imediat, victima ar putea să moară și au acceptat producerea acestui rezultat.

În considerarea împrejurării că, în prezenta cauză, coautorii au făcut dovada unui grad diferențiat de contribuție la săvârșirea faptei de omor calificat, Înalta Curte reține că există coautorat numai atunci când participanții acționează împreună prin desfășurarea unor activități materiale concordante și când aceștia contribuie, în mod nemijlocit, la săvârșirea faptei, iar acțiunile lor se află într-o unitate indivizibilă. Or, săvârșirea împreună nu poate însemna decât o săvârșire în comun, o conlucrare conjugată, deci simultană - nu și anterioară - la comiterea faptei.

La aceeași concluzie conduce și rațiunea agravantei legale reținute în sarcina celor trei inculpați, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., căci numai conlucrarea concomitentă a mai multor persoane la săvârșirea infracțiunii este de natură a spori, în mod obiectiv, eficiența acțiunii ilicite și a anihila ori slăbi posibilitățile de apărare ale victimei.

Condiția simultaneității acțiunilor contributive este realizată în cazul coautoratului, deoarece, coautorii conlucrează, întotdeauna, la executarea acțiunii constitutive, la înfăptuirea, în mod nemijlocit, a elementului material al infracțiunii.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile existenței coautoratului, atât din punctul de vedere al atitudinii comisive - violențele fiind exercitate, în mod repetat, de către inculpații C.A.Ș. și C.V., precum și de către inculpata P.C., în mod episodic - cât și din punctul de vedere al atitudinii omisive - după ce victima a căzut în stare de inconștiență, consecință a violențelor exercitate asupra sa, a fost transportată și abandonată în beciul locuinței, la inițiativa inculpatului C.A.Ș. și cu acordul coinculpaților C.V. și P.C., după care, a fost lăsată, în aceeași stare muribundă, fără a fi sesizate instituțiile medicale care ar fi putut, eventual, să prezerve viața victimei, dacă ar fi acționat în timp util.

În ceea ce o privește pe inculpata P.C., Înalta Curte reține că violențele au fost exercitate în prezența acesteia; de asemenea, atât martorul O.V., dar și inculpata B.I. (cu ocazia declarației din data de 13 iunie 2008) au arătat că și inculpata P.C. a lovit-o pe victimă și că, ulterior, chiar a încercat, prin efectuarea unei toalete corporale constând în spălarea victimei și schimbarea de hainele ce purtau urmele violențelor, să ascundă dovezile faptei săvârșite, toate aceste considerente evidențiind că actele circumscrise elementului material al laturii obiective au fost de natură să se completeze în cadrul unei acțiuni unice și că, în mod individual, contribuția participanților a fost concomitentă sau succesivă.

Or, activitățile coautorilor de executare nemijlocită a infracțiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică. În acest sens, în mod constant s-a decis în practica judiciară că sunt acte de coautorat loviturile aplicate, de mai multe persoane, victimei, în cadrul unei hotărâri infracționale comune, de omor, chiar dacă, nu toate, au fost mortale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu se poate reține în sarcina inculpatei P.C. o eventuală complicitate la infracțiunea de omor - astfel cum s-a solicitat - în înțelesul art. 26 C. pen., cu atât mai mult cu cât, această formă de participație penală secundară constă într-o contribuție indirectă, mediată la săvârșirea infracțiunii ceea ce presupune că actele de complicitate nu sunt indispensabile comiterii faptei de către autor, iar ajutorul dat de complice privește activitățile desfășurate de acesta în timpul executării faptei de către autor.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 176 lit. a) C. pen., Înalta Curte are în vedere că doctrina juridică a definit cruzimile drept o manifestare de ferocitate de natură să provoace suferințe chinuitoare și prelungite și, în acest caz, omorul este realizat într-un mod care presupune ca victima să fie supusă unor suferințe mai mari decât cele care însoțesc, de regulă, uciderea unei persoane. Este vorba de o chinuire suplimentară a victimei, chinuire pe care făptuitorul o realizează, în mod deliberat.

În acest sens, în practica judiciară s-a stabilit că multiplele lovituri aplicate victimei, în mod repetat și cu intensitate, asupra unor zone anatomice diferite, reprezintă omor deosebit de grav comis prin cruzimi.

Înalta Curte reține că, prin cruzimi se înțelege nu numai provocarea de suferințe fizice victimei, ci și aspectul de ferocitate, ieșit din comun, cu care inculpatul săvârșește omorul, trezind în conștiința celor ce iau cunoștință de această faptă un sentiment de oroare.

Așadar, practica și doctrina juridică sunt unanime în a aprecia că sunt întrunite cerințele omorului deosebit de grav, atunci când suferințele provocate victimei sunt infinit mai mari decât cele inerente simplei acțiuni de suprimare a vieții unei persoane, iar rezultatul fatal produs, odată adus la cunoștința opiniei publice, provoacă un sentiment adânc de oroare.

În cauză, atitudinea subiectivă a inculpaților C.A.Ș., C.V. și P.C. este dedusă pe baza unor elemente obiective, cum sunt: numărul și intensitatea loviturilor, perioada, prelungită, în timp, în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și zonele anatomice vitale ce au fost vizate. Or, loviturile, în sine, au fost apte să producă moartea, având caracter letal, așa încât, cei trei inculpați au provocat, în mod conștient, suferințe victimei și, chiar dacă nu au urmărit, cel puțin, au acceptat faptul că loviturile pot să-i producă moartea.

În concluzie, se reține că probatoriul administrat în cauză a relevat, fără dubiu, că inculpații, în decurs de aproximativ 4 zile, au acționat asupra victimei prin lovituri care au condus, într-un final, la deces, însă, au vizat absolut toate zonele vitale ale corpului, au provocat victimei leziuni extrem de grave și care erau de natură a determina suferințe îndelungate, nejustificat de mari, victimei. Mai mult chiar, s-a aruncat asupra victimei cu apă rece, după care, a fost lăsată, într-un beci, să moară.

Așa fiind, se reține că în mod legal instanța de apel a statuat că, în drept, faptele inculpaților: C.A.Ș. care, în primele zile ale lunii mai 2002, a cumpărat-o pe victima B.M.M. de la persoane rămase neidentificate cu intenția de a o determina să presteze activități de natură sexuală, și care, ulterior, a cazat-o, împreună cu coinculpata P.C., în imobilul situat în București, B-dul C., sector 3, iar în urma refuzului victimei de a întreține relații, de natură sexuală, cu un client, inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C. i-au aplicat acesteia mai multe lovituri pe toată suprafața corpului, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul victimei din data de 11 mai 2002, realizează elementele de conținut constitutiv ale infracțiunilor de trafic de persoane și omor calificat, prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

4. În ceea ce privește critica invocată de recurenții inculpați C.A.Ș., P.C. și C.V. prin care se tinde la reducerea pedepselor aplicate, Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de aceștia sunt fondate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.

Se are în vedere că pedepsele detențiunii pe viață aplicată față de inculpații C.A.Ș. și C.V., precum și pedeapsa de 25 ani închisoare sporită cu 5 ani (în final 30 ani închisoare) aplicată inculpatei P.C. sunt excesiv de severe în raport de datele contextuale ale speței de față și, în esență, nu sunt apte să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie reale măsuri de constrângere și reeducare a lor, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, cuantumurile pedepselor celor trei recurenți inculpați, nu sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv prin raportare la pericolul social generic și concret, indubitabil extrem de grav al faptelor comise, dar și în raport de împrejurările reale de loc, timp în care au fost comise acestea, analizate pe larg la punctul 2 mai sus, la mecanismul concret al faptei de omor reținute în sarcina lor, cât și față de datele care circumstanțiază persoana inculpaților.

Din acest ultim punct de vedere se reține că inculpatul C.A.Ș. este absolvent a 11 clase, necăsătorit, are un copil minor rezultat din concubinaj cu coinculpata N.N., fără ocupație, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendințe antisociale, impulsive și la instabilitate psihică, toleranță scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial și a recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor, pretinzând că a participat singur la comiterea ei.

Inculpatul C.V. are șase copii minori, este absolvent a 7 clase, fără ocupație, cu multiple antecedente penale, a avut o poziție procesuală oscilantă, negând existența unei contribuții la uciderea victimei B.M.M., recunoscând însă infracțiunea de trafic de persoane imputată, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendințe antisociale și impulsive, conturate tendințe la instabilitate psihică, toleranță scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial.

În fine, inculpata P.C., în vârstă de 57 ani, are 8 clase, este recidivistă postcondamnatorie în condițiile art. 37 lit. a) C. pen. pentru comiterea unei infracțiuni anterioare de proxenetism, nu are loc de muncă, iar potrivit unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă aceleași tendințe antisociale și impulsive și conturate tendințe la instabilitate psihică ca și fii săi, coinculpații C.A.Ș. și C.V., poziție procesuală de negare a faptelor imputate.

Față de toate cele sus expuse, se conchide în sensul existenței unor elemente care justifică totuși reducerea pedepselor aplicate la 22 ani închisoare pentru inculpatul C.A.Ș., 18 ani închisoare pentru inculpatul C.V. și respectiv 15 ani închisoare pentru inculpata P.C.

În consecința celor de mai sus, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., să se admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C., să se caseze în parte ambele hotărâri numai cu privire la acești trei inculpați, iar cu ocazia rejudecării în fond să se dispună descontopirea pedepselor rezultante aplicate lor în pedepsele componente, urmând ca ulterior să se reducă pedepsele pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. la pedepsele menționate mai înainte și anume, 22 ani închisoare pentru inculpatul C.A.Ș., 18 ani închisoare pentru inculpatul C.V. și, respectiv, 15 ani închisoare pentru inculpata P.C., urmând ca, în final, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., să se recontopească aceste pedepse pentru fiecare din inculpații recurenți.

Urmează a se dispune pentru considerentele expuse la punctul 1.a. din analiza de față, în baza art. 85 C. pen. anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei P.C. prin Sentința penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005 a Judecătoriei sector 3 București, rămasă definitivă prin neapelare la 24 octombrie 2005 și contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate în prezenta cauză pentru infracțiunile reținute în sarcina acesteia, restabilindu-se o nouă pedeapsă rezultantă.

Urmează ca, în baza art. 38515 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția pentru toți cei trei inculpați recurenți C.A.Ș., P.C. și C.V. de la 24 aprilie 2008 la zi și suplimentar pentru inculpata P.C. și timpul reținerii preventive de 24 de ore din data de 21 decembrie 2001.

Între aceste limite urmează a se menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

5. Este nefondată critica invocată de recurenta inculpată B.I. prin care se tinde la reducerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) C. pen. pentru care s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, conform art. 861, art. 862 C. pen.

Înalta Curte are în vedere că atât cuantumul pedepsei aplicate, cât și durata termenului de încercare a suspendării acesteia sub supraveghere sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen. și că la aplicarea acestei modalități neprivative de executare s-a reținut judicios împrejurarea că atitudinea sa procesuală de descriere a faptelor săvârșite în anul 2002 și de prezentare a participației fiecărui corecurent inculpat a contribuit alături de celelalte mijloace de probă la statuarea vinovăției inculpaților C.A.Ș., P.C. și C.V.

Se conchide în sensul inexistenței unor elemente care să mai justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate ori a duratei termenului de încercare a măsurii suspendării executării sub supraveghere.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 371 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la inculpații C.A.Ș., C.V. și P.C. și, în fond, rejudecând:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.A.Ș. în pedepsele componente de:

- detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.A.Ș. la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată de instanța de apel.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului în fond și apel cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul C.A.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2008 la 9 noiembrie 2010.

2. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.V. în pedepsele componente de:

- detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.V. la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată de instanța de apel.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2008 la 9 noiembrie 2010.

3. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C. în pedepsele componente de:

- 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- sporul de 5 ani închisoare;

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. condamnă inculpata P.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată de instanța de apel.

Reduce de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reține încadrarea juridică dată faptelor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie și menține pedepsele aplicate inculpatei pentru săvârșirea acestor infracțiuni prin hotărârea primei instanțe.

În baza art. 85 C. pen. dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005 a Judecătoriei sector 3 București, rămasă definitivă prin neapelare la 24 octombrie 2005 și contopește această pedeapsă cu pedepsele aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., stabilind o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă rezultantă.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 34 și art. 35 C. pen., contopește această pedeapsă cu pedepsele stabilite pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 5 din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca, în final, inculpata P.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 24 aprilie 2008 la 9 noiembrie 2010 și timpul reținerii de 24 h din data de 21 decembrie 2001.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenta inculpată B.I. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Sumele de câte 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații C.A.Ș. și P.C. se suportă din fondul Ministerului Justiției, precum și suma de 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales pentru inculpatul C.V.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN