Persistence of grounds for preventive detention despite first-instance conviction outweighs duration-based arguments for substitution

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 28 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1494/85/2009 s-a dispus, printre altele, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.R. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

I-au fost instituite inculpatului obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (11) lit. a) - d) C. proc. pen. și art. 145 alin. (12) C. pen. lit. a) - c) C. proc. pen.

I-au fost puse în vedere dispozițiile art. 145 alin. (22) C. proc. pen.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.B.R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 13 aprilie 2009 emis de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1259/85/2009, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență următoarele:

Față de inculpatul B.B.R. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, începând cu data de 13 aprilie 2009, măsura fiind prelungită în mod succesiv.

S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu mai subzistă, impunându-se luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat.

Se invocă timpul scurs de la data arestării - 1 an și 7 luni - interval mai mare decât jumătate din durata pedepsei aplicate de prima instanță. În aceste condiții, avându-se în vedere că judecata în apel este în fază incipientă, fiind în cursul administrării probelor, prelungirea arestării preventive tinde să depășească limitele unei durate rezonabile și să aibă caracterul unei executări a pedepsei.

S-au avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicitând casarea și în cadrul rejudecării respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. și art. 3859 C. proc. pen. constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Este de esență că pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai puțin severă este necesar și obligatoriu ca temeiurile inițiale care au condus la luarea măsurii arestării preventive să se fi schimbat.

În cauza dedusă judecății acestea nu numai că subzistă dar a intervenit și un alt element respectiv condamnarea inculpatului de către prima instanță la o pedeapsă privativă de libertate.

Hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituie un motiv suplimentar de a aprecia că judecata în continuare se impune a fi parcursă cu inculpatul în stare de detenție.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul B.B.R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și port ilegal de cuțit sau arme albe prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În fapt, s-a reținut că inculpații și părțile vătămate M.C., D.E., C.R. și B.B. locuiesc în orașul A.

Între inculpatul T.I. și partea vătămată D.E. au avut loc neînțelegeri pe fondul unor reproșuri privind restituirea unor sume de bani date de partea vătămată inculpatului, pe teritoriul Spaniei, ca taxă de protecție.

Pe acest fond, în noaptea de 11/12 aprilie 2009, între inculpatul L.I. și părțile vătămate s-a produs o altercație, inculpatul fiind lovit de părțile vătămate.

Pe baza unui plan conceput de inculpatul T.I., au fost convocați telefonic inculpații B.B.R., L.A., M.A. și L.I. care s-au deplasat la locul unde se aflau părțile vătămate, înarmați cu cuțite și bâte de baseball, au blocat cu autoturismele lor autoturismul părților vătămate și le-au atacat.

Deși la fața locului au sosit organele de poliție inculpații au continuat să fie agresivi și să le lovească pe părțile vătămate, conflictul fiind greu aplanat.

Din actele medicale existente la dosar rezultă că părțile vătămate au suferit leziuni grave: traumatism cranio-cerebral deschis cu fractură parietală, traumatisme toracice, traumatism facial cu fractura sinusului maxilar, contuzii ale membrelor.

Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în infracțiunea de încăierare.

În ceea ce privește temeiul arestării preventive, pentru inculpatul B.B.R. s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În raport de împrejurările comiterii faptelor - inculpatul B.B.R. acceptând propunerea unui alt inculpat de a participa la agresarea părților vătămate folosind obiecte apte de a produce moartea - corelate cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare în regim de privare de libertate de către prima instanță, nu se poate aprecia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au dispărut sau modificat.

Aspectul invocat de instanța de fond în sensul că durata arestului preventiv este mai mare decât pedeapsa aplicată nu justifică înlocuirea măsurii în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt considerabil mai aspre și nu se putea pune în discuție o eventuală încetare de drept a măsurii arestării preventive.

Pe de altă parte se observă că aceeași instanță, la data de 7 octombrie 2010 - cu câteva zile înainte de a pronunța încheierea atacată - a menținut starea de arest, făcându-se referire la caracterul violent al inculpaților, la existența pericolului concret pentru ordinea publică.

În atare condiții, în lipsa unor elemente evidente care să reflecte schimbarea temeiurilor inițiale, Înalta Curte apreciază că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.R. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 139 C. proc. pen. va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul B.B.R.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Încheierii de ședință din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1494/85/2009, privind pe intimatul inculpat B.B.R.

Casează în parte încheierea recurată și rejudecând:

Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul B.B.R.

Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat B.B.R., în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia - rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2010.