Inadmissibility of criminal appeal against appellate court's decision to maintain preventive detention under Article 141(1) CPP

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 12008/4/2008 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului recurent C.R., și s-a menținut această măsură.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 1461/F din 21 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București a fost condamnat inculpatul C.R. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 530/A din 24 august 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare.

S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 21 mai 2010 a pătruns prin efracție în autoturismul părții vătămate A.R.C. de unde a încercat să sustragă bunuri, fiind prins în flagrant de organele de poliție și de partea vătămată.

Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost sesizată urmare a recursului declarat de inculpat împotriva deciziei din apel.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

S-a constatat că în cauză există indicii temeinice privind comiterea faptei, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoare mai mare de 4 ani, iar față de natura și împrejurările în care s-a comis infracțiunea, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.R., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.

Examinând încheierea atacată în raport de recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (l) C. proc. pen. " încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă."

Prin urmare, recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de instanță în recurs, prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv este inadmisibilă.

Așa fiind, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a menținut starea sa de arest, este inadmisibil iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva încheierii din 20 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 12008/4/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2010.