Motion to annul final theft conviction inadmissible as time-barred and summons properly served; 4-year sentence upheld.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's motion to annul a final criminal decision, upholding the prior 4-year imprisonment sentence for aggravated theft and destruction; the appellant was ordered to pay 300 RON in judicial costs. The appellant challenged the November 2008 final conviction, claiming under Article 386(a) of the Criminal Procedure Code that he was not summoned for the appeal hearing and thus could not present his defense. The court found the motion inadmissible because it was filed on June 15, 2009, beyond the 10-day statutory deadline that ran from the start of his imprisonment on December 5, 2008, and because the asserted ground was factually unsupported—the case file showed he had personally signed the summons for the November 4, 2008 hearing.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. a) C. proc. pen, art. 391 C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 388 alin. (1) C. proc. pen; Motion to annul final theft conviction inadmissible as time-barred and summons properly served; 4-year sentence upheld: The appellant challenged the November 2008 final conviction, claiming under Article 386(a) of the Criminal Procedure Code that he was not summoned for the appeal hearing and thus could not present his defense. The court found the motion inadmissible because it was filed on June 15, 2009, beyond the 10-day statutory deadline that ran from the start of his imprisonment on December 5, 2008, and because the asserted ground was factually unsupported—the case file showed he had personally signed the summons for the November 4, 2008 hearing.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to assess and reject the admissibility of the contestation in annulment, as the conditions for admitting it in principle were not met.
The invoked ground for the contestation was considered, but found not to correspond to reality because the appellant had been properly cited.
Applied to determine that the contestation was filed after the 10-day deadline from the start of the execution of the sentence.
Full text
Asupra contestației în anulare de față:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Brașov la data de 15 iunie 2009, a cărei soluționare a fost declinată de menționata instanță prin Sentința penală nr. 93 din 14 iulie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție, condamnatul G.A.I. a formulat contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3541 din 4 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 885/64/2007 al Înaltei Curți.
Contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că la judecata la instanța de recurs nu a fost citat, neavând astfel cunoștință de proces și, de urmare, nu și-a putut face apărările.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii condamnatului în raport de condițiile prevăzute de art. 391 C. proc. pen., Curtea constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă.
Contestatorul G.A.I. a fost condamnat prin Decizia penală nr. 3541 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost pus în executare la data de 5 decembrie 2008, condamnatul fiind depus în Penitenciarul C.
Așa cum rezultă din Dosarul nr. 885/64/2007 în care a fost pronunțată Decizia penală nr. 3541 din 4 noiembrie 2008, inculpatul G.A.I. a fost citat pentru termenul din 4 noiembrie 2008 și, conform dovezii de îndeplinire a procedurii, acesta a primit personal citația, semnând procesul verbal.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația în anulare numai atunci când constată că aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației se depune ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Raportând contestația în anulare de față la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.
Pe de o parte, contestația în anulare a fost formulată de condamnat cu depășirea termenului de 10 zile de la începerea executării, prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Condamnatul contestator a fost arestat în executarea pedepsei la data de 5 decembrie 2008, iar contestația a fost formulată la data de 15 iunie 2009.
Pe de altă parte, deși motivul invocat - necitarea sa la termenul la care s-a judecat cauza - este prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., acesta nu are corespondent în realitate, contestatorul așa cum s-a arătat, fiind citat pentru acel termen și semnând personal dovada de primire a citației, aflată la dosar.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.A.I. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 3541 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 885/64/2007.
Obligă contestatorul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.