Annulment appeal dismissed: procedural irregularity of serving review appeal summons at foreign address instead of counsel’s office
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the annulment appeal filed by the convicted defendant, thereby upholding the final decision of June 29, 2009, which had previously dismissed the review appeal; the defendant was ordered to pay 300 RON in judicial costs to the state. The dispute centered on whether the appellate court committed a procedural error by holding a hearing on the defendant’s review appeal in their absence, where the defendant alleged a violation of mandatory summons rules for detained individuals and claimed they should have been served at their chosen defense counsel's address. The Court determined that the procedural requirements were met because the defendant had been legally summoned to an address in Germany specified in their own review petition, and the requirement to summon counsel did not apply as the defendant was not represented by a private attorney at that stage; relying on Articles 177 and 291 of the Code of Criminal Procedure, the Court found the annulment grounds unfounded and confirmed the validity of the prior judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. a) C. proc. pen, art. 291 alin. (8) C. proc. pen, art. 177 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 177 alin. (1) C. proc. pen; Annulment appeal dismissed: procedural irregularity of serving review appeal summons at foreign address instead of counsel’s office: Prin Încheierea de la 12 octombrie 2009, Înalta Curte a reținut că cererea de contestație în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege și că motivul pe care se întemeiază contestația se regăsește în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., a dispus în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen pentru judecarea în fond a contestației.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatorul F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul condamnat a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., respectiv neîndeplinirea procedurii de citare, cu respectarea dispozițiilor legale în materie pentru termenul de judecată din data de 29 iunie 2009, când a fost soluționat recursul împotriva Deciziei penale nr. 58 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara.
În motivarea cererii, contestorul arată că au fost încălcate dispozițiile art. 291 alin. (8) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea îndeplinirii procedurii de citare la fiecare termen pentru cei aflați în stare de arest, condiție neîndeplinită în cauză, având în vedere că, deși era arestat nu a fost citat la data soluționării recursului.
Arată, de asemenea, contestatorul, că au fost încălcate și dispozițiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., deoarece au existat mai multe locuri certe de citare, printre care și cel al sediului apărătorului ales, însă instanța de recurs a judecat cauza în lipsa lui, fără a fi citat la vreuna dintre aceste adrese.
A fost atașat Dosarul nr. 3953/30/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Încheierea de la 12 octombrie 2009, Înalta Curte a reținut că cererea de contestație în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege și că motivul pe care se întemeiază contestația se regăsește în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., a dispus în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen pentru judecarea în fond a contestației.
Procedând la soluționarea contestației în anulare formulată de contestator, Înalta Curte reține că, prin Decizia penală nr. 2487 din 29 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 7 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Pentru termenul din 29 iunie 2009, revizuentul recurent a fost citat în Germania la adresa indicată de acesta la momentul formulării cererii de revizuire.
Pentru termenul din 29 iunie 2009, dovada de îndeplinire a procedurii de citare există la dosar, fapt pentru care în mod corect Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la judecarea recursului.
Susținerea contestatorului, în sensul că se impunea citarea sa la sediul cabinetului de avocatură al apărătorului ales nu este întemeiată, cât timp revizuentul nu era asistat de un apărător ales, cu ocazia soluționării recursului, iar prin cererea de revizuire acesta a indicat pentru a fi citat, procedându-se în mod legal la citarea lui la adresa indicată, respectându-se astfel normele imperative prevăzute de art. 177 alin. (1) C. proc. pen.
Atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, revizuentul F.G.E. a fost citat în Germania, neindicând o altă adresă unde ar putea fi citat.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3953/30/2008.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2009.