Non-existence of alleged dog attack and battery negating criminal liability under O.U.G. 55/2002 and Penal Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal filed by the complainant, upholding the lower court’s decision to reject the challenge against the prosecutor's resolution not to initiate criminal proceedings, and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The case involved a complaint alleging that a lawyer and his wife committed offenses including dangerous animal conduct under Emergency Ordinance No. 55/2002 and battery under the Penal Code, following an incident where a dog allegedly attacked a minor child. The Supreme Court found the appeal unfounded because preliminary investigative acts demonstrated that the dog was kept on a leash, no actual attack occurred, and the minor was merely injured while playing near an ATV, thereby negating the material existence of the alleged criminal acts. The decisive legal basis was Article 385(3) of the Code of Criminal Procedure regarding the scope of appellate review, and Article 228(6) read in conjunction with Article 10(a) of the Criminal Code, which justifies the non-initiation of criminal proceedings when the alleged facts are found not to exist in reality.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002, art. 217 C. pen, art. 10 lit. a) C. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Non-existence of alleged dog attack and battery negating criminal liability under O.U.G. 55/2002 and Penal Code: The case involved a complaint alleging that a lawyer and his wife committed offenses including dangerous animal conduct under Emergency Ordinance No. 55/2002 and battery under the Penal Code, following an incident where a dog allegedly attacked a minor child. The Supreme Court found the appeal unfounded because preliminary investigative acts demonstrated that the dog was kept on a leash, no actual attack occurred, and the minor was merely injured while playing near an ATV, thereby negating the material existence of the alleged criminal acts. The decisive legal basis was Article 385(3) of the Code of Criminal Procedure regarding the scope of appellate review, and Article 228(6) read in conjunction with Article 10(a) of the Criminal Code, which justifies the non-initiation of criminal proceedings when the alleged facts are found not to exist in reality.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to dismiss the criminal appeal as unfounded.
Provision applied in the dispositive to impose judicial costs on the appellant to the state.
Full text
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiționarul R.D. în nume propriu și în numele fiului său minor, R.M., s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului H.P., avocat în cadrul Baroului Bacău și a soției acestuia, H.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002, art. 192 alin. (2), art. 193 și art. 217 C. pen.
În motivarea plângerii petiționarul a susținut că la 3 mai 2009 făptuitorul H.P., aflat sub influența băuturilor alcoolice, și-a asmuțit câinele asupra minorului R.M. în vârstă de 5 ani,. care s-a speriat și a fugit, rănindu-se. Tot astfel și H.M. și-a îndemnat soțul să comită agresiuni, asmuțind și ea câinele.
Potrivit certificatului medico-legal, copilul a prezentat: excoriație roșie fața anterioară a gleznei de 0,6 cm, echimoză palidă gamba stângă, 1/3 mediu fața anterioară. Nu se apreciază timp de îngrijiri medicale.
Prin Rezoluția din 16 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de persoanele arătate întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor.
Împotriva sentinței procurorului de neîncepere a urmăririi penale petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluția din 25 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu motivarea că rezoluția atacată este legală și temeinică și că actele premergătoare nu au confirmat existența faptelor reclamate.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petiționarul R.D. a formulat plângere, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 65 din 7 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a considerat că actele premergătoare nu au confirmat faptele reclamate și că, în realitate, între părți au existat inițial relații apropiate, soții R. fiind cununați de soții H., că cele două familii au proprietățile învecinate și că între ele au apărut neînțelegeri privind o porțiune de teren și un loc de trecere.
În contra acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul R.D., care nu s-a prezentat pentru a-l motiva și susține.
Examinând hotărârea atacată, în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Curtea constată neîntemeiat recursul declarat.
Astfel, actele premergătoare nu au confirmat că la data de 3 mai 2009 intimatul H.P. nu ar fi luat măsuri de prevenire a atacului canin asupra copilului petiționarului rezultând, din contră, că animalul a fost ținut în lesă, că un astfel de atac nu a avut loc și că minorul s-a aflat la un loc de joacă lângă un ATV.
Privitor la H.M., a rezultat că aceasta nu a asmuțit câinele și că i-a cerut lui R.D. să se liniștească, întrucât acesta devenise violent față de H.P.
Așa fiind, fapta reclamată prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002 nu există.
Tot astfel, actele premergătoare nu au confirmat celelalte fapte prevăzute de art. 192 alin. (4), 193 și 217 C. pen., astfel că nici acestea nu există în materialitatea lor.
În consecință, rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost în mod justificat menținută de prima instanță.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul R.D. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 7 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 octombrie 2010.
Procesat de GGC - AZ