Prosecutorial immunity for lawful non-prosecution decisions: rejection of criminal complaint for abuse of office and falsification of evidence.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal filed by the complainant, thereby upholding the lower court's rejection of the challenge against the prosecutor's decision not to initiate criminal proceedings, and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial fees. The dispute centered on a criminal complaint alleging that a prosecutor had committed the offenses of abuse of office (Art. 246 C. pen.) and falsification of evidence (Art. 264(1) C. pen.) by unjustly declining to prosecute an accounting expert for perjury and intellectual forgery in a separate financial audit case. The final instance determined that the initial prosecutorial decision to refuse investigation was both lawful and grounded in the absence of any evidence or indicia that the prosecutor acted with malicious intent to favor the suspect or prejudice the complainant, noting that mere dissatisfaction with a procedural ruling does not constitute a basis for criminal liability. The decision relied on the principle that prosecutors act within their legal prerogatives when decisions are subject to hierarchical and judicial review, citing Art. 228(6) in relation to Art. 10(lit. a, d) and Art. 278, 2781, 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure to affirm the validity of the non-prosecution order.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 10 lit. d) C. proc. pen, art. 278 C. proc. pen, art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 246 C. pen; Prosecutorial immunity for lawful non-prosecution decisions: rejection of criminal complaint for abuse of office and falsification of evidence: Prin ordonanța nr. 239/P/2010 din 8 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.E. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și 264 alin. (1) C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 138 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.C. împotriva ordonanței nr. 239/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, soluție pe care a menținut-o, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 RON.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că persoana vătămată G.C. a formulat la data de 17 martie 2010 o plângere penală împotriva procurorului R.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, susținând că acesta a adoptat o soluție nelegală și netemeinică în Dosarul penal nr. 6912/P/2009 cu scopul de a favoriza persoana cercetată, expertul contabil V.V. Confirmând propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de acest făptuitor, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă și fals intelectual, magistratul procuror a motivat că la momentul întocmirii expertizei, V.V. a fost asistat de expertul asistent C.D., iar raportul de expertiză contabilă judiciară nu a fost contestat.
Împotriva soluției procurorului, petentul G.C. a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., însă prin rezoluția nr. 491/II/2/2010 din 16 martie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, plângerea i-a fost respinsă.
S-a arătat că făptuitorul V.V., în calitate de expert numit într-o cauză penală, a întocmit un raport de expertiză contabilă asupra situației financiar-contabile ținute de administratora U.M. la Asociația de Proprietari C.B. din municipiul Craiova pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 23 ianuarie 2006, învinuită în Dosarul nr. 1088/P/2006.
Expertiza contabilă a fost efectuată cu participarea expertului asistent C.D. din partea învinuitei, iar petentul G.C. nu a fost parte în dosar.
Raportul de expertiză întocmit nu a fost contestat nici de expertul asistent și nici de organele de cercetare penală întrucât a conținut date reale, astfel că în cauză nu poate fi exercitată acțiunea penală.
Prin ordonanța nr. 239/P/2010 din 8 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.E. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și 264 alin. (1) C. pen.
Totodată, cauza a fost disjunsă față de agentul șef adjunct de poliție din cadrul Secției x Poliție Craiova sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 alin. (1) C. pen., cercetările urmând a fi efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii că magistratul procuror și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării Dosarului penal nr. 6912/P/2009 și nici că ar fi urmărit favorizarea persoanei cercetate în cauză.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 567/II/2/2010 din 30 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
La rândul său, instanța de fond a menținut ca legală și temeinică soluția dată de procuror, constatând că actele premergătoare efectuate față de procurorul R.E. exclud existența unor indicii care să contureze infracțiunile sesizate de petent.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul G.C., solicitând tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliție și procurorilor din vina cărora nu au fost efectuate cercetări penale față de expertul judiciar V.V. și față de Asociația de Proprietari C.B. din Craiova.
Recurentul petent susține că expertul judiciar a întocmit incorect expertiza contabilă, fără să procedeze la scăderea subvențiilor și chitanțelor din anul 2006, exercitându-și abuziv atribuțiile de serviciu și fiind favorizat de procurorul R.E.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Instanța de fond a examinat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluția dată de procuror este legală și temeinică.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat existența unor indicii privind săvârșirea de fapte penale de către procurorul R.E. cu ocazia soluționării Dosarului penal nr. 6912/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Procurorul nu a acționat cu intenția de a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate și nici de a favoriza făptuitorul, ci și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, dispunând o soluție supusă controlului ierarhic și judecătoresc. Nemulțumirea petiționarului față de soluția dată în cauza penală nu poate constitui - în afara oricăror dovezi și indicii - temei al tragerii la răspundere penală a magistratului procuror, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale fiind, de altfel, verificată și menținută ca atare și de procurorul ierarhic superior al acestuia.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de petiționar este nefondat, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva Sentinței penale nr. 138 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2010.