Police officer cleared of correspondence secrecy and abuse-of-office claims; appeal rejected as unfounded, no-prosecution ruling upheld

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 135 /PI din 14 mai 2009, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționarul V.V. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dată în Dosarul nr. 407/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, petiționarul V.V. s-a plâns împotriva numitei N.F.D., subcomisar în cadrul I.P.J. Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 195 și art. 246 C. pen., arătând că aceasta i-a obținut în mod fraudulos numărul de telefon mobil, fără încuviințarea sa și l-a apelat la acest număr.

Prin rezoluția nr. 407/P/2008 din 14 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus în temeiul art. 209 alin. (3) și (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de N.F.D., subcomisar în cadrul I.P.J. Timiș, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 195 și art. 246 C. pen., reținându-se că, în cauză nu s-a produs nici o violare a secretului corespondenței și nici o vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 1239/II/2/2008 din 9 decembrie 2008, a respins plângerea petiționarului V.V.

S-a reținut de instanța de fond că fapta intimatei de a-l apela pe petent la telefonul mobil, pentru a-i pune în vedere să se prezinte la organele de cercetare penală, nu este de natură să atragă răspunderea penală a organului de poliție, iar în legătură cu infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., nu se poate reține că intimata a comis vreun act defectuos.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, arătând în scris că nu s-a respectat procedura de citare, nefiind citat pentru termenul din 14 mai 2009, nu s-au administrat probele și martorii propuși și nu a fost audiată intimata.

A mai susținut că motivarea instanței este puerilă și netemeinică și că nu s-a solicitat companiei de telefonie mobilă V. listingul și înregistrarea convorbirilor telefonice din data de 4 aprilie 2008.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată, Curtea reține că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimată.

De asemenea, se constată că parte din motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare.

Cât privește susținerea potrivit căreia nu a fost realizată procedura de citare, petentul nefiind citat pentru termenul din data de 14 mai 2009, se constată că este nefondată.

Astfel, verificând actele dosarului Curtea constată că la termenul din data de 2 aprilie 2009, petiționarul a fost prezent, astfel cum este consemnat în partea introductivă a încheierii de ședință, primind termen în cunoștință, așa încât de la acea dată nu mai trebuia citat.

De altfel, chiar în dispozitivul încheierii s-a consemnat că se "amână judecarea cauzei la data de 23 aprilie 2009, sala 280, termen dat în cunoștința petentului".

Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, respectiv acela că nu s-au administrat probele și martorii propuși și nu a fost audiată intimata, Curtea constată că și acesta este nefondat.

Astfel, în procedura plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală potrivit disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., "judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".

Se constată așadar, că procedura nu prevede audierea de martori, nefiind obligatorie nici ascultarea intimatei.

Legiuitorul a lăsat la latitudinea părții facultatea de a se prezenta sau nu la instanță, după aprecierea fiecăruia, instituind doar obligativitatea citării părților, ceea ce în speța de față s-a realizat.

Cât privește susținerea că motivarea instanței este puerilă și netemeinică și că nu s-a solicitat companiei de telefonie mobilă V. listingul și înregistrarea convorbirilor telefonice din data de 4 aprilie 2008, se constată că nici aceasta nu este fondată.

Astfel, judecătorul în vederea soluționării cauzei și a aflării adevărului este suveran în a stabili și aprecia necesitatea administrării probatoriului în funcție de cât de util, pertinent și concludent este pentru soluționarea cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., "probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".

Simpla nemulțumire a petiționarului față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost implicat, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a organului de cercetare penală care a instrumentat cauza, activitatea acestuia fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționarul le-a indicat în plângere.

Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată existența vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.V. împotriva Sentinței penale nr. 135/PI din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.