Admissibility of constitutional exception based on potential interest and relevance to case resolution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to reject the defendant's motion to refer a constitutional exception to the Constitutional Court and ordering the defendant to pay 200 RON in judicial costs to the state. The dispute arose from a criminal prosecution where the defendant challenged the constitutionality of Article 10 of Law No. 143/2000, arguing it violated Article 11 and Article 20 of the ECHR as well as specific constitutional provisions, but failed to establish that the challenged norm was directly relevant to the resolution of the case or that the defendant held a concrete, rather than merely potential, legal interest in its invalidity. Relying on Article 29(1) of Law No. 47/1992 and established jurisprudence, the court determined that an exception based on a past or eventual interest does not meet the admissibility requirements for constitutional review, as the invoked provisions were not of nature to restrict the author's constitutional rights in the specific procedural context.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 143/2000, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 124 din Constituție; Admissibility of constitutional exception based on potential interest and relevance to case resolution: Curtea observă că, în mod temeinic, instanța apelului a reținut că excepția invocată nu are o legătură cu soluționarea cauzei în sensul prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, având pe rol judecarea recursului Parchetului împotriva Deciziei penale nr. 496 din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Arad cu privire la inculpatul F.C.D. a dispus, între altele, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a motivat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul F.C.D., care în esență critică hotărârea pentru greșita respingere a cererii sale de sesizare a Curții Constituționale.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a motivat cererea, susținând că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 sunt neconstituționale, în raport de prevederile art. 11, art. 20 raportat la art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) și art. 124 din Constituție.
Curtea observă că, în mod temeinic, instanța apelului a reținut că excepția invocată nu are o legătură cu soluționarea cauzei în sensul prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru a fi admisibilă o astfel de sesizare, instanța în fața căreia se invocă trebuie să examineze dacă textul ce face obiectul examenului de constituționalitate este de natură să restrângă drepturile constituționale ale autorului cererii de sesizare.
S-a mai motivat că, potrivit jurisprudenței, invocarea excepției de neconstituționalitate, bazată pe un interes trecut sau eventual, nu îndeplinește cerința prevăzută de lege pentru sesizarea Curții Constituționale.
Ori, în cauză, dispozițiile legale ale căror neconstituționalitate a fost invocată de inculpat nu se referă la un interes concret, ci la unul eventual.
Motivarea Curții de Apel Timișoara este legală și temeinică.
Invocarea dispozițiilor unei legi ce are incidență în judecarea unei cauze, ca fiind neconstituționale, nu conduc de plano la sesizarea Curții Constituționale.
Potrivit legii, instanța în fața căreia se ridică excepția este ținută să examineze dacă excepția invocată are o legătură relevantă pentru soluționarea cauzei.
În cauză, această legătură, așa cum a reținut instanța care judecă apelul procurorului, nu este dovedită.
Așa fiind, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C.D. împotriva Încheierii din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 214/59/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.