Drug trafficking sentencing: Proportionality of 11-year imprisonment and recidivism in casation appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's reduction of the defendant's sentence to 11 years' imprisonment for drug trafficking, while ordering the deduction of pretrial detention from 26 September 2008 to 1 October 2010 and imposing judicial costs of 325 RON. The dispute centered on the proportionality and legality of the penalty for the offense under Article 2 of Law No. 143/2000, with the defendant challenging the sentence after the first instance had initially imposed 14 years' imprisonment and the revocation of a prior conditional release. The court found the lower instances' factual findings supported by flagrant arrest records and witness testimony, and ruled that the 11-year sentence was legally justified and not disproportionate given the defendant's recidivist status and lack of remorse, thereby applying Article 3859(1)(b) of the Code of Criminal Procedure to reject the casation grounds related to disproportionate punishment and procedural violations.
Legislator headnote
AI generatedart. 61 alin. (1) din C. pen, art. 38510 alin. (21) din C. proc. pen, art. 3859 pct. 10 C. proc. pen, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, art. 3859 pct. 9 lit. b) C. proc. pen; Drug trafficking sentencing: Proportionality of 11-year imprisonment and recidivism in casation appeal: The dispute centered on the proportionality and legality of the penalty for the offense under Article 2 of Law No. 143/2000, with the defendant challenging the sentence after the first instance had initially imposed 14 years' imprisonment and the revocation of a prior conditional release. The court found the lower instances' factual findings supported by flagrant arrest records and witness testimony, and ruled that the 11-year sentence was legally justified and not disproportionate given the defendant's recidivist status and lack of remorse, thereby applying Article 3859(1)(b) of the Code of Criminal Procedure to reject the casation grounds related to disproportionate punishment and procedural violations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision serves as the main legal basis for dismissing the appeal as unfounded, explicitly cited in the final order to reject the defendant's petition.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 873/F din 29 octombrie 2009 a Tribunalului București, a fost condamnat, între alții, inculpatul L.G., la 14 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) din C. pen. s-a dispus revocarea restului de 894 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 4765/2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, urmând ca, potrivit art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 lit. a) și b) C. pen.
S-au confiscat de la inculpat 6,71 gr. heroină și un telefon mobil marca S.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat prevenția, de la 26 septembrie 2008 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut cu privire la inculpatul L.G., că acesta se ocupa cu traficul de droguri. A mai reținut că la 26 septembrie 2008, coinculpatul S.M. a formulat un denunț prin care a arătat că se aprovizionează cu heroină de la acesta și că la 5 doze de heroină primea una gratuit. După formularea autodenunțului, inculpatul S.M. l-a contactat pe L.G., cerând să-i vândă droguri pentru suma de 1.000 RON.
Ulterior, inculpatul S.M. a condus organele de poliție și martorul asistent S.C.A. la locul unde urma să se încheie tranzacția. În zona respectivă, conform înțelegerii, a apărut inculpatul L.G. însoțit de Z.G. În timp ce lucrătorii de poliție, pregătiți să-l surprindă în flagrant pe inculpat, s-au apropiat de acesta, inculpatul L.G. a aruncat din mână un pachet învelit în folie de staniol. Concomitent, inculpatul și martora Z.G. au fost opriți de organele de urmărire penală și, din apropiere, a fost ridicată folia de staniol în care s-au găsit 24 de pungi de plastic ce conțineau o substanță care, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 26 septembrie 2008, s-a stabilit a fi heroină, în cantitate de 6,71 gr.
Inculpatul a negat în permanență că drogurile găsite i-ar fi aparținut. Apărarea acestuia a fost însă înlăturată de instanța de fond prin datele rezultate din procesul-verbal de prindere în flagrant al inculpatului de către organele de urmărire penală, care l-au avut în permanență sub observație din momentul în care a apărut în zona stabilită pentru tranzacție, până în momentul în care a aruncat folia conținând pungile cu doze de heroină și, ulterior, până la oprirea și reținerea efectivă a inculpatului și ridicarea corpului delict.
În acest sens, a reținut instanța fondului, sunt și declarațiile martorului asistent S.C.A., martorului I.R. și ale denunțătorului S.M.
Instanța fondului a alăturat depoziția martorei Z.G. cu motivarea că aceasta este subiectivă, având în vedere că este soția inculpatului, fiind cercetată pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni.
Prin Decizia penală nr. 119 din 19 mai 2010, Curtea de Apel București a admis apelul inculpatului L.G., a desființat în parte sentința apelată în ce-l privește și a redus pedeapsa aplicată la 11 ani închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina lui. A menținut dispozițiile referitoare la revocarea liberării condiționate a restului neexecutat de 894 de zile din pedeapsa anterioară, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 11 ani închisoare.
S-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca S.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul L.G., care nu l-a motivat în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen., adică cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Așa fiind, recursul va fi examinat potrivit art. 38510 alin. (21) din C. proc. pen. cu privire la cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu.
În concluziile scrise, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen., ce pot fi examinate din oficiu.
Recursul nu este fondat.
Instanțele de fond și apel au stabilit o corectă situație de fapt, în baza probelor administrate în cauză.
Infracțiunea a fost surprinsă în flagrant și este probată cu procesul-verbal întocmit la fața locului, declarațiile martorilor și ale denunțătorului care în sens larg, acceptat în practica europeană, poate fi ascultat în stabilirea situației de fapt.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică.
Instanțele s-au pronunțat asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și cu privire la probele administrate. S-au respectat dispozițiile de natură a garanta drepturile inculpatului, astfel că în cauză nu sunt incidente disp. art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. și nici ale art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Referitor la critica sub aspectul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este apropiată de limita minimă prevăzută de lege, care este de 10 ani. În aceste condiții, pedeapsa de 11 ani închisoare nu este disproporționată în raport de limitele de pedeapsă.
Instanța de apel a redus o dată pedeapsa stabilită de instanța fondului, dar a fost nevoită să țină seama de împrejurarea că inculpatul este recidivist și de atitudinea vădit nesinceră a acestuia, de lipsa de regret față de faptele comise.
Curtea observă că nu există nicio împrejurare de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului, astfel că reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege ar fi nelegală.
Așa fiind, în baza art. 3859 pct. 9 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va computa din pedeapsă durata arestului preventiv și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 119 A din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 26 septembrie 2008 la 1 octombrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 325 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.
Procesat de GGC - AZ