Recourse against final decision on prosecutor’s non-prosecution in infanticide allegation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 264 din 07 iulie 2009, Tribunalul Argeș, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V.A., împotriva rezoluției din 02 martie 2008, dată în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș nr. 85/P/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, deși reclamantul pretinde că una dintre cele două fete gemene rezultate din concubinajul său cu făptuitoarea B.V. a fost ucisă, în realitate nu există dubii cu privire la cauzele morții. Potrivit actelor medicale, decesul copilului s-a datorat unei pneumopatii neonatale pe fond de naștere prematură, motiv față de care s-a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere pe latură obiectivă și subiectivă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, cu consecința admiterii plângerii și desființării rezoluției atacate, pe motiv că există la dosar probe care dovedesc vinovăția intimatei.

Curtea de Apel Pitești, prin Decizia penală nr. 618/R din 20 octombrie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.V.A. împotriva Sentinței penale nr. 264 din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 1388/109/2009, fiind obligat recurentul să plătească 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, prin plângerea înregistrată la data de 27 octombrie 2008, recurentul-petent a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș efectuarea de cercetări față de intimata B.V. pentru comiterea infracțiunii de pruncucidere, constând în aceea că, imediat după naștere, ar fi ucis, la data de 07 iunie 2006, pe una dintre fetele gemene și anume pe minora B.G.

Cercetările efectuate în cauză au demonstrat netemeinicia acestor acuzații, astfel încât, prin rezoluția nr. 485/P/2008 din 02 martie 2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare. Această soluție a fost atacată de petiționar în fața prim-procurorului parchetului, iar acesta din urmă, pronunțându-se în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii (rezoluția nr. 213/II/2/2009).

Împotriva Deciziei penale nr. 618/R din 20 octombrie 2009, pronunțată în recurs, R.V.A. a făcut contestație în anulare, care a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 252/R din 15 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 192/46/2010.

Nemulțumit, contestatorul a formulat recurs împotriva acestei decizii, pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Recursul declarat este inadmisibil.

Calea de atac formulată de contestator nu este supusă recursului, Decizia penală nr. 252/R din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, prin care i s-a respins recursul, fiind definitivă, conform art. 392 alin. (4) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul R.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 252/R din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 septembrie 2010.