Inadmissibility of criminal annulment challenge lacking statutory grounds for extraordinary remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for annulment as inadmissible, upholding the prior appellate decision that had rejected the defendant's appeal. The dispute concerned a criminal case where the petitioner challenged the final criminal judgment, arguing for a "verification and confrontation" of the case file records. The court determined that the petition was inadmissible because the grounds invoked did not fall within the strictly exhaustive categories enumerated in the Code of Criminal Procedure for exceptional appeals. Relying on Article 386 and Article 391 of the Code of Criminal Procedure, the Court held that a procedural review of the merits is not permitted via annulment unless specific statutory conditions (such as procedural errors in summons, inability to attend, or double jeopardy) are met, and further ordered the petitioner to pay 100 RON in judicial costs to the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 393 C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Inadmissibility of criminal annulment challenge lacking statutory grounds for extraordinary remedy: e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1124 din 23 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat recursul declarat de petentul N.O. împotriva Sentinței penale nr. 225/PI din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 C. proc. pen. petiționarul contestator a formulat contestație în anulare solicitând, în esență, „verificarea și confruntarea” actelor dosarului.
Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Potrivit art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația în anulare, după examinarea în principiu a cererii de contestație este posibilă o soluție negativă dacă motivele invocate nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 386 ori nu au fost depuse/invocate dovezi în sprijinul contestației sau în situația în care temeiul legal de introducere a cererii în anulare a fost depășit.
Prin urmare, verificarea temeiniciei contestației în anulare - prin fixarea în acest scop a unui termen de judecată cu citarea părților potrivit art. 393 C. proc. pen. - nu poate avea loc decât ulterior examinării admisibilității în principiu a cererii în condițiile legale sus-menționate.
Or, cererea petiționarului contestator este inadmisibilă, motivele invocate de contestator neîncadrându-se în niciuna din situațiile strict și limitativ prevăzute de lege care ar face admisibilă în principiu o asemenea cale de atac extraordinară conform art. 391 alin. (1) cu referire la art. 386 C. proc. pen.
Urmează a fi astfel respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare, aplicând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-petiționar N.O. împotriva Deciziei penale nr. 1124 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 981/59/2009.
Obligă contestatorul-petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.