Prosecutorial appeal on civil liability and mandatory citation of non-cited civil party in criminal proceedings

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosar, constată următoarele:

1. Tribunalul Giurgiu, secția penală, cauze generale, prin sentința penală nr. 67 din 22 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 291/122/2011, a admis cererea formulată de inculpatul T.I.A. privind aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul T.I.A., în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu, la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și 35 C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de la inculpatul T.I.A. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 721 C. proc. civ., rap. la art. 133 C. proc. civ., a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de O.H. și a constatat că O.H. are, în continuare, deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 14, 15 și 346 C. proc. pen.

În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență București și Consiliul Local al municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu inculpatul T.I.A. și a dispus formarea unui nou dosar, pentru care fixează termen de judecată la data de 04 aprilie 2012, cu citarea părților.

În baza art. 191 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.200 RON cheltuieli judiciare.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 1054/P/2011 din 24 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului T.I.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prev. și ped. de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esență, în aceea că în dimineața de 09 octombrie 2011, orele 04,13, aflându-se în discoteca din Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, inculpatul T.I.A., l-a îmbrâncit și apoi lovit puternic cu pumnul în plină față pe C.D.H., cetățean american, acțiune ce a avut ca efect dezechilibrarea și proiectarea sa cu capul de pardoseala barului, urmare a impactului cu planul dur și a leziunilor traumatice cerebrale foarte grave rezultând decesul. Conflictul astfel descris în actul de inculpare, situația creată a determinat în rândul celor prezenți în discotecă (70 tineri) o stare de temere, agitație, haos, cu consecința părăsirii precipitate a clubului, tulburându-se astfel grav ordinea și liniștea publică.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale în conformitate cu prev. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în condițiile în care în ședința publică din 22 februarie 2012, inculpatul T.I.A. a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator strâns în faza urmăririi penale, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, rezolvând acțiunea penală exercitată în cauză, potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și cu respectarea prevederilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., sens în care a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 09 octombrie 2011, orele 04.13, aflându-se în discoteca organizată la Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, inculpatul T.I.A., l-a îmbrâncit și apoi l-a lovit puternic cu pumnul în plină figură pe C.D.H., cetățean american, care s-a aflat pe un podium cu o diferență de nivel de 32 cm față de pardoseala barului. Urmare a loviturii primite, C.D.H. s-a dezechilibrat și a fost proiectat cu capul de pardoseala barului, iar datorită impactului cu planul dur, a suferit leziuni traumatice cerebrale foarte grave (edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie și dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului), care, la data de 09 octombrie 2011, orele 19.10, au condus la decesul acestuia.

Ca urmare a conflictului descris mai sus și a situației create - starea de comă în care s-a aflat victima - în rândul participanților la discotecă (aproximativ 70 tineri) s-a creat o stare de temere, agitație, haos, etc., determinându-i pe aceștia să părăsească precipitat clubul, tulburându-se astfel grav ordinea și liniștea publică.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, a fost stabilită următoarea situație de fapt:

Clubul „E.” din Giurgiu a fost proprietatea SC M.H. SRL Giurgiu, administrată de martorul M.V.A., fiind situat pe într-un spațiu cu lungimea de 22 m și lățimea de 9 m. La acest club, săptămânal (sâmbăta) era organizată o discotecă cu program de funcționare 22.00-06.00. În spațiul respectiv, atât pe latura de est, cât și pe latura de vest a fost amenajat câte un podium (cu o diferență de nivel de 32 cm) pe care au fost amplasate mese și canapele pe o suprafață de 3,87 m lățime și 9 m lungime. Pe latura de nord - la mijlocul spațiului - a fost amplasat barul, iar pe latura de sud - vis-a-vis - a fost amplasat pupitrul DJ-ului. Pe ringul de dans (în centru) au fost amplasate și alte mese și canapele, iar pardoseala barului a fost confecționată din două rânduri de parchet așezate peste o platformă betonată. De obicei, clienții își rezervau mesele, iar la bar - pentru ținerea evidenței consumului - acestea erau numerotate.

Totodată, spațiul unde funcționa discoteca era prevăzut cu sistem de supraveghere video, care deși erau în stare de funcționare, nu mai erau utilizate din data de 18 iunie 2011.

De administrarea discotecii s-a ocupat martorul J.G.C. care, pentru întreținerea paginii de internet a clubului, l-a rugat pe martorul T.A.D. să execute fotografii de ansamblu și cu participanții la discotecă și să le posteze pe respectiva pagină. Ca atare, în noaptea de 08/09 octombrie 2011, martorul T.A.D. a realizat mai multe fotografii cu participanții la discotecă, pe care, la data de 09 octombrie 2011, orele 16.00, le-a postat pe internet, fotografii ce au fost, ulterior, folosite de organele de urmărire penală pentru identificarea participanților la discotecă.

În jurul orelor 01.00, în discotecă, după aprecierile martorilor audiați în cauză, s-au aflat aproximativ 100 persoane.

Victima C.D.H. a fost component al echipei de baschet C.S.S. Giurgiu din luna august 2011, nu a cunoscut limba română și a fost cazat cu ceilalți coechipieri, la Hotelul „S.D.” din Giurgiu. A fost un obișnuit al clubului, deoarece în fiecare sâmbătă frecventa discoteca, iar din relatările martorilor, a rezultat că acesta era o fire jovială, deschisă, căreia îi plăcea să socializeze, să danseze - singur sau în grup. A purtat tot timpul pe cap o șapcă de culoare roșie, pe care în gest de prietenie, o transfera pe capul altor tineri - fete și băieți.

În seara zilei de 08 octombrie 2011, echipa de baschet a C.S.S. Giurgiu, după ce a câștigat un meci, a servit masa la Restaurantul „R.” din Giurgiu, ocazie cu care C.D.H. a consumat două beri, apoi la locul de cazare a mai consumat două pahare cu vin, iar în jurul orelor 01.30, împreună cu coechipierii săi C.C.F., B.D.V., M.C., V.A., R.K. (conațional) și B.G. (de naționalitate sârbă) au ajuns la discoteca de la Clubul „E.”. În timp ce coechipierii săi au stat la două mese din fața barului, C.D.H., conform obiceiului, a început să danseze printre grupurile de tineri, având în mână o sticlă de bere (s-a stabilit că, în noaptea respectivă, la discotecă, a consumat trei sticle de bere de 0,33 I). Și de această dată a avut același comportament descris mai sus. Martorul C.C. a menționat că acesta „purta pe cap o șapcă de culoare roșie pe care, în spirit de glumă, o punea și pe capul altor persoane. În acea seară chiar și eu m-am trezit cu șapca lui H. pe cap, pe care am primit-o de la una din cele două fete care erau la masa noastră”.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a stabilit că, în jurul orelor 04.00, la masă și în jurul mesei situată între două canapele și la o distanță de 1,30 m de colțul din dreapta al podiumului de pe latura de est (aflată pe pardoseală), s-au aflat martorii M.D.M., A.C., G.I.A., B.D.F. - toate componente ale echipei de handbal N.F. Giurgiu, P.A.M., N.A.V., S.A.C.

Pe podiumul de pe latura estică - în colțul din stânga - unde s-au aflat amplasate mesele nr. 3 și nr. 4, în jurul acestora au fost martorii T.A.B., R.A.F., P.M.A., P.D.A., M.R.A., H.A.N., C.M.I., I.N.A., V.D.C., V.C.F. și V.A.C. Tot pe același podium și la masa nr. 5 - aflată lângă o grindă de rezistență - s-au aflat martorii N.O.C., M.E., M.M.. G.M., N.G. și S.A., iar la masa nr. 1 - situată tot pe podium, dar în colțul din dreapta - s-au aflat M.V.A. și P.G.

La alte mese - situate pe ringul de dans, între bar și pupitrul DJ-ului - s-au aflat martorii C.C., P.C.I., B.A.O., G.M.I., B.F., U.M., M.B.A., P.R., D.I., G.O.M., P.M.G., B.C.I., C.C., G.V.M.

Pe podiumul de pe latura de vest, în jurul meselor, s-au aflat martorii B.R.F., L.A.L., F.D., F.G., B.I. și S.A.

Servirea la bar a fost asigurată de N.C.G.I. și D.M., iar la pupitrul DJ se afla martorul N.A.

Până în jurul orelor 04.00, inculpatul T.I.A., împreună cu martorii C.S.I. (cumnatul său), D.G., G.F.L. și B.L., au participat la o nuntă la Restaurantul „M.” din Giurgiu, după care s-au hotărât să meargă la discotecă. C.S.I. a consumat băuturi alcoolice în cantități mari, fiind și ziua lui de naștere. Ajunși la discotecă, inculpatul și martorii D.G., G.F.L. și B.L. au rămas lângă bar, iar C.S.I., observând-o pe R.A.F. (amica unei rude de-a sa), a mers să danseze cu aceasta pe podium, lângă masa nr. 3.

În discotecă a fost o atmosferă specifică unui club de noapte (semiîntuneric, muzică pe un ton ridicat) și majoritatea celor prezenți dansau.

În această perioadă, B.D.V. (baschetbalist) a vorbit cu A.C. la masa numerotată pe schiță cu nr. 7, situată pe pardoseală, lângă podium, C.C.F. (alt baschetbalist) s-a aflat afară, pe terasa barului, iar ceilalți coechipieri ai victimei se aflau la mesele de lângă bar, unde, datorită grinzilor de susținere, nu aveau vizibilitate spre colțul din dreapta al podiumului.

C.D.H. a mers să danseze pe podium la grupul de tineri de la masa nr. 3, unde C.S.I. a dansat pe masă, iar lângă el, R.A.F. Conform obiceiului, C.D.H. a pus șapca sa pe capul martorei R.A.F., pe care apoi a luat-o C.S.I. și i-a restituit-o acestuia. Din nou C.D.H. a pus șapca pe capul martorei, determinându-l pe C.S.I. să strige la victimă „să-i lase în pace”. Victima, care nu a știut românește, folosind gestica mâinilor, a încercat să-i explice că nu înțelege. A intervenit martorul M.R.A., care l-a îmbrățișat pe C.D.H., și i-a spus în engleză să fie calm. Din nou, victima s-a apropiat de masa pe care dansa C.S.I., gest observat și de inculpat - cumnatul martorului, care tot în limba română i-a spus victimei să-i lase în pace și, totodată, a îmbrâncit-o ușor. În timp ce s-a retras cu spatele din fața inculpatului, victima a folosit gestica brațelor, a încercat să explice acestuia că nu a înțeles despre ce este vorba.

Bănuind probabil că prin gestica brațelor victima a încercat să-l lovească, inculpatul a lovit-o puternic cu pumnul în dreptul buzelor. Urmare a loviturii primite, victima s-a dezechilibrat (se afla 1,20 m de marginea podiumului) și a căzut de la nivelul podiumului (32 cm), lovindu-se cu capul de pardoseală (a rămas cu partea inferioară a corpului pe podium) pierzându-și imediat conștienta. Acest moment a fost observat de martorii oculari C.S.I., H.A.N., M.D.M., G.I.A. Locul unde victima s-a izbit cu capul de pardoseală, a fost chiar lângă canapeaua pe care s-a aflat așezată martora A.C. cu B.D.V. (într-un spațiu de 1,30 m.p.).

Întrucât victima nu a mai dat semne de viață, M.D.M. i-a alertat pe coechipierii acesteia, iar ceilalți tineri care observaseră acest lucru, s-au strâns în jurul locului respectiv. S-a produs agitație, haos printre tineri, mulți dintre ei neștiind exact ce s-a întâmplat (dacă victima a căzut singură sau a fost lovită).

C.D.H. a fost scos afară, pe brațe, de către colegii săi, care au încercat să-i acorde ajutor, l-au stropit cu apă, timp în care martorul P.G. a apelat Salvarea, care l-a transportat la Spitalul Clinic de Urgență Giurgiu.

La unitatea de primiri urgențe, în anamneză s-a consemnat „Adus de ambulanță de la Clubul «E.» în stare comatoasă, iar din relatările colegilor reiese că a consumat alcool și a fost împins căzând cu fața în sus; escoriații buza superioară, inferioară, hematom palpebral drept etc”.

I s-a stabilit diagnosticul prezumtiv principal de „comă profundă de etiologie necunoscută”.

În aceeași zi, la orele 12.07, a fost transferat și internat la Spitalul Clinic de Urgență București cu diagnosticul de „Politraumatism în condiții neprecizate. Traumatism cranio-cerebral grav. Dilacerare cerebrală frontală stânga. Contuzie hemoragică temporală dreapta. Hemoragie subarahnoidiană posttraumatică fronto-parietală stânga. Hematon palpebral drept. Contuzie buza superioară. GCS=8/9 puncte”.

La această unitate sanitară, în urma consulturilor și investigațiilor de specialitate s-a decis efectuarea unei intervenții chirurgicale, însă, în timpul acesteia, la ora 19.10, C.D.H. a decedat.

La data de 10 octombrie 2011, s-a efectuat autopsia cadavrului lui C.D.H.

Cu ocazia efectuării autopsiei, la examinarea externă a cadavrului, s-au constatat următoarele leziuni traumatice: palpebral superior drept, echimoză violacee de 4/3/1 cm cu discret infiltrat sanguin la nivelul mucoasei palpebrale supero-lateral drept de 0,4/0,3 cm; plagă contuză superficială rosul buzei superioare paramedian drept de 1/0,5 cm cu crustă maronie umedă; tumefacție violacee a buzei superioare median și paramedian stâng de 4,5/3,5/1,7 cm; pe rosul buzei inferioare median escoriații de 0,6/0,1 cm și 0,2/01 cm; paramedian stâng escoriație de 0,2/0,1 cm; pe fața vestibulară a buzei inferioare median echimoză violacee de 2,5/1,5 cm infiltrată hemoragie; scapular drept 1/3 inferioară echimoză violacee de 7/4 cm centrată de o escoriație liniară dispusă în plan orizontal de 4/0,5 cm.

La examenul intern al cadavrului, la epicraniu s-a constatat:

- focar de fractură cu dehiscență maximă temporal drept superior procesului mastoid cu decalarea fragmentelor de la care radiază;

- focar liniar de fractură la nivelul suturii parieto-occipitale drepte de 4,5 cm lungime;

- focar linar de fractură descendent liniar occipito-mastoidian drept;

- focar liniar de fractură orizontal la nivelul osului temporal drept care se continuă liniar cu focar liniar de fractură la nivelul osului frontal de partea dreaptă perete orbital lateral drept, arcada sprâncenoasă dreaptă, os frontal.

Fractura orizontală de la nivelul osului temporal iradiază la bază:

- liniar în etajul posterior al bazei craniului (fosa cerebeloasă) posterior stâncii temporale având o lungime de 3,8 cm;

- liniar în etajul mijlociu al bazei craniului, pe aripa mare sfenoidală focarul de fractură are 1,5 cm lungime.

Frontal stâng bazal și lateral multiple puncte negre difuze cortical care nu dispar la spălare. Temporal stâng lateral și bazal puncte negre difuze și confluente cortical și în substanță albă care nu dispar la spălare, dispuse pe o suprafață de 4,2/3/1,5 cm. Multiple puncte negre difuze cortical lob occipital drept bazal.

Nu au mai fost descoperite alte leziuni traumatice la examenul intern.

Ca diagnostic macroscopic, s-a stabilit: plagă contuză buza superioară, tumefacție violacee buza superioară, escoriații și echimoze buza inferioară, echimoză palpebral superior drept, echimoză și escoriație scapular drept, infiltrat hemoragie epicranian fronto-temporo-parietal drept, fractură liniară de boltă craniană iradiată la baza craniului, colecții sanguine subdurale, hemoragie subarahnoidiană frontal drept, stâng anterior, temporal stâng lateral și bazal, dilacerare cerebrală frontal stâng, anterior și bazal, contuzii corticate și în substanță albă, edem cerebral, stază și edem pulmonar, hipertrofie și dilatație cardiacă, miocardofibroză, ateromatoză incipientă, hipertrofie hepatică, alterări distrofice hepatice.

Examenul toxicologic al probelor biologice ridicate de la cadavru a evidențiat o alcoolemie de 0,60 gr.‰ și o alcoolurie de 0,25‰ (la ora 13.20 alcoolemia victimei era de 0,75‰).

S-a concluzionat că moartea lui C.D.H. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii consecință a unui traumatism cranio-cerebral soldat cu edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie și dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului.

Leziunile traumatice corporale cerebrale care au dus la deces s-au putut produce prin lovire cu și de corp-plan dur în același context traumatic, iar între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces a existat o legătură de cauzalitate directă și necondiționată în tanatogeneză.

Referitor la mecanismul de producere a leziunilor traumatice constatate din punct de vedere morfologic și topografic, s-a concluzionat că:

- leziunile traumatice de la nivelul buzelor prin lovire activă cu corp dur;

- echimoza palpebrală superioară dreaptă prim mecanism indirect de difuziune intratisulară sanguină din focarul de fractură;

- echimoza și escoriația situată toracic posterior drept prin lovire heteropropulsată de corp dur;

- fractura craniană infiltrată hemoragie prin lovire heteropropulsată de plan dur cu impact temporo-occipital drept;

- hemoragia meningeală cu hematom subdural consecutiv prin mecanism de decelare a creierului în momentul impactului cranian cu consecința rupturii venei emisare stângi;

- hemoragia meningeală frontal bilateral antero-lateral, temporal stâng antero-lateral, precum și dilacerarea cerebrală frontală stângă prin mecanism de contralovitură în contextul impactului cranian temporo-occipital drept heteropropulsat și lovirea creierului de structurile și proeminențele osoase intracraniene.

S-a arătat că, constatările medico-legale privind cauzele decesului și mecanismul de producere al acestuia, s-a coroborat cu probele administrate în cursul cercetărilor efectuate în cauză.

Astfel, martora M.D.M., care s-a aflat pe ringul de dans la aproximativ 5 m de podium și a privit în direcția acestuia, după ce a descris momentul în care victima i-a pus pe cap șapca sa martorei R.F.A., a declarat: „La scurt timp l-am observat însă pe T.I.A. care probabil îi spunea ceva lui C.D.H., iar acesta ridica din umeri și din mâini - astfel că eu am bănuit că, la rândul său, gesticula că nu înțelege ceea ce îi spune T.I.A. - și se retrăgea ușor cu spatele spre colțul din dreapta al podiumului. Am observat că mai întâi T.I.A. l-a împins cu palma pe C.D.H., acesta retrăgându-se cu spatele s-a dezechilibrat, după care, imediat T.I.A. l-a lovit pe C.D.H. cu pumnul în față, iar acesta a căzut pe pardoseala barului, chiar în apropierea mesei pe care o ocupam noi, rămânând cu picioarele pe podium (...) am mers la colegii lui C.D.H. care se aflau la niște mese în fața barului și le-am spus că C.D.H. a căzut, că a fost lovit (...). l-am spus acest lucru prin semne colegului lui C.D.H., care este tot cetățean american, și nu știu dacă acesta a înțeles semnele mele”.

Martorul H.A.N., a declarat: „în timp ce i-am observat pe D.G. și pe T.I.A. la o masă lângă bar, C.S.I. se urcase pe o masă de lângă mine și dansa cu martora R.A.F. Lângă aceștia și-a făcut apariția și C.D.H., care și el dansa, moment în care am văzut pe capul lui R.A.F. șapca lui C.D.H. Am remarcat că C.S.I. a gesticulat din mâini către C.D.H. ca și cum i-ar fi spus să-l lase în pace; la rândul său și C.D.H. gesticula ceva, dar nu înțelegeam pentru că nu cunosc limba engleză. Atunci l-am observat pe M.R.A. care l-a luat în brațe pe C.D.H. și l-a condus, fără să-l lovească, spre colțul din dreapta al podiumului. Din acel loc, C.D.H. a revenit iar spre masa unde dansa C.S.I. cu R.A.F. și atunci l-am observat pe T.I.A. că a venit la acesta și l-a împins pe C.D.H. spre colțul din dreapta al podiumului. Am observat că C.D.H. îi spunea ceva lui T.I.A., cred că acesta nu a înțeles ce îi spunea, dar C.D.H., cu podul palmei, l-a împins ușor pe T.I.A. În momentul imediat următor am văzut că T.I.A. l-a lovit cu pumnul în figură pe C.D.H. și acesta a căzut fulgerător jos, rămânând cu picioarele pe podium și restul corpului pe pardoseala de la bar (...). În locul unde căzuse C.D.H. era situată în apropiere o masă la care observasem un baschetbalist și o fată care joacă handbal (...). Se făcuse un cerc de persoane în locul unde căzuse C.D.H., aproape toți din club se apropiaseră, și eu cu altă persoană - nu mai rețin cine anume - l-am luat de jos pe C.D.H. și l-am urcat pe o canapea. Acesta nu mai dădea semne de viață și nu am observat pe fața lui urme de lovituri sau urme de sânge. După aceea au venit colegii lui C.D.H. care l-au scos afară din discotecă. Am ieșit aproape și noi, cu toții, din discotecă”.

Martorul M.R.A. a declarat: „Am observat și eu când C.D.H. i-a pus șapca pe cap lui R.A.F., aceasta i-a dat-o și a intervenit C.S.I., care i-a spus lui C.D.H. să-i lase în pace. Cred că acestea erau cuvintele, deoarece muzica era dată tare și nu înțelegeam. Atât C.S.I. cât și C.D.H. gesticulau din mâini. Nu știu dacă C.D.H. știa românește. Nu m-am gândit că ar putea izbucni un scandal, dar totuși l-am luat în brațe ușor pe C.D.H., l-am bătut prietenește cu palma pe spate și i-am zis în engleză „Chil”, adică să se liniștească. Eram cu el chiar lângă unul din stâlpii de susținere din local, iar C.S.I., după schița prezentată de procuror, dansa pe masa nr. 3. Și când l-am luat eu în brațe pe C.D.H. acesta tot a gesticulat, a spus ceva în engleză, nu am înțeles, astfel că l-am lăsat acolo și m-am îndreptat spre canapeaua de lângă masa nr. 4, iar la foarte scurt timp în colțul din dreapta al podiumului am văzut aglomerație, iar fetele de la masa mea ieșiseră grăbite afară”.

Martorul C.S.I., după ce a relatat împrejurările și ora la care a ajuns la discotecă, a declarat: „M-am îndreptat spre podiumul din stânga barului unde am recunoscut mai multe fete, printre care și R.A.F., care știam că este amica finului meu A.G.F., fotbalist care în acea seară nu s-a aflat în club. R.A.F. și celelalte prietene ale ei dansau pe podium, lângă masa la care stăteau, astfel că am mers și eu să dansez. După câte rețin, D.G. și T.I.A. au rămas lângă bar. Am început să dansez lângă R.A.F., iar la un moment dat, tot pentru a dansa, m-am urcat pe masa din apropiere. Dansam pe masă când am observat că lângă R.A.F. începuse să danseze și un tânăr de culoare pe care nu îl cunoșteam. Rețin că acesta avea pe cap o șapcă de culoare roșie, pe care i-o pusese pe cap lui R.A.F. Atunci am luat de pe capul lui R.A.F. șapca și am pus-o din nou pe capul tânărului de culoare. Acesta din nou și-a luat șapca de pe cap, i-a pus-o pe capul lui R.A.F. și încerca să i-o potrivească pe cap. Atunci am luat șapca de pe capul lui R.A.F., i-am dat-o spunându-i „bă, lasă-ne în pace să dansăm”. Nu știu dacă acesta înțelegea limba română, dar rețin că m-a împins ușor, nu m-am dezechilibrat și nu am căzut de pe masă, însă acest a fost observat și de cumnatul meu T.I.A., pe care l-am văzut postându-se în fața tânărului de culoare spunându-i acestuia „lasă-i în pace să danseze”, timp în care cumnatul meu ținea mâinile îndreptate spre C.D.H. La rândul său, acesta a ridicat și el mâinile, probabil într-un gest de a-l îmbrânci pe T.I.A., care (...) I-a îmbrâncit pe C.D.H. și care se retrăgea cu spatele, după care am văzut când T.I.A. l-a lovit cu pumnul în față de C.D.H. și acesta a căzut pe pardoseala barului (...). T.I.A. a venit la mine și mi-a spus „hai să mergem”. L-am însoțit pe acesta spre ieșirea din bar, l-am întrebat „ce-ai făcut, mă?”, iar acesta mi-a răspuns „i-am dat un pumn”.

B.D.V., coleg de echipă cu victima, care a stat la masa nr. 7 și a discutat cu A.C., a declarat: „La un moment dat am observat silueta unei persoane în cădere de pe podium, persoană care a căzut chiar cu capul de pardoseala barului, în spațiul dintre canapea, masă și marginea podiumului. Am auzit o bubuitură puternică când persoana s-a izbit cu capul de pardoseala barului, fără să mai facă vreun gest de mișcare după aceea. După câteva secunde, după pulovărul de culoare roșie și după culoarea pielii mi-am dat seama că cel căzut era colegul meu C.D.H.; pe podium se strânseseră mai multe persoane băieți și fete (...); eram foarte speriat de situația în care se afla colegul meu care nu mai mișca (...); din momentul în care colegul meu C.D.H. era căzut nu am mai văzut vreo altă persoană care să îl lovească peste corp sau cap. S-a creat agitație și, din câte rețin, colegul meu M.C. probabil ajutat și de B.G., l-au ridicat de jos pe C.D.H. (...) C.D.H. a fost scos pe brațe de unul din colegi pe terasa barului, unde ieșiseră și ceilalți consumatori și până la sosirea ambulanței, l-am stropit cu apă în ideea că poate își revine.”

Martora A.C., care a stat pe canapea de vorbă cu B.D.V., a declarat că: „am auzit în dreapta mea un zgomot puternic de căzătură pe pardoseală. Am întors capul, întrucât eu priveam în partea stângă și l-am văzut la picioarele mele, cu capul lângă banchetă, pe C.D.H. Acesta era cu fața în sus și nu mai mișca (...). Nu am văzut pe nimeni să îl lovească după ce a căzut.

Aspecte asemănătoare a rezultat și din declarațiile martorilor D.G., G.I.A., B.D.F.

În urma acestui conflict, în rândul participanților la discotecă, s-a creat haos, o stare de temere, precipitare, etc.

Martora B.D.F. a arătat că în momentul în care victima fusese ridicată din locul respectiv, tinerii s-au strâns în cerc „(...) aceștia erau speriați, iar datorită temerii, o parte dintre aceștia au ieșit din local. Menționez că în local se instalase o stare de degringoladă”.

Martorul C.C.F., care în momentul comiterii faptei s-a aflat în exterior, pe terasă, a declarat: „Am auzit țipete, haos și am văzut că M.C. îl scotea pe brațe pe C.D.H. care era în comă. (...) Era agitație și se făceau fel de fel de presupuneri în legătură cu situația în care se afla C.D.H.”

Martorul P.G. care, în momentul comiterii faptei, s-a aflat la bar și cu spatele spre podium, a declarat „(...) la un moment dat am simțit agitație și am văzut grupul de baschetbaliști îndreptându-se în grabă spre podium, unde se adunaseră mai multe persoane. (...) Toți erau agitați și speriați, se striga să sune la salvare că nu mai are puls, iar (...) pe B.D., care era în apropiere, l-a întrebat ce s-a întâmplat și acesta mi-a spus că i-a zărit silueta când era în aer și în cădere și că nu știe dacă a fost lovit de cineva. El mi-a spus să sun la salvare (...) timp în care colegii lui C.D.H. îl scoteau afară, iar ceilalți tineri ieșiseră din club și au părăsit clubul”.

Aceleași aspecte de tulburare gravă a ordinii și liniștii publice, produse ca urmare a scandalului provocat de către inculpat, a mai rezultat și din declarațiile martorilor P.M.A., T.A.B., P.D.A., N.O.C., C.C., care a declarat că după ce victima a fost scoasă din club „în discotecă se mai aflau maxim 10 persoane, inclusiv personalul”.

În declarațiile sale, inculpatul T.I.A. a recunoscut comiterea faptelor, încercând totuși, să invoce, în apărarea sa, scuza provocării. Inculpatul a declarat: „Când am intrat noi în club erau aproximativ 50 de băieți și fete. După aproximativ 5 min. l-am văzut pe C.S.I. că era urcat pe o masă și dansa pe masă cu o fată care dansa pe lângă masă, perioadă în care, un alt tânăr străin, de culoare, având pe cap o șapcă roșie, se certa cu C.S.I., fără să cunosc motivul. Am remarcat că o altă persoană pe care nu o cunosc îl luase în brațe pe tânărul de culoare, care era băut, și-l ținea pe loc. Această scenă avea loc la o distanță de 5-6 m de masa la care eu stam. Am mers să văd ce se întâmplă și i-am spus tânărului de culoare să meargă de acolo. Nu știu dacă acesta știa românește, dacă m-a înțeles sau dacă m-a auzit datorită zgomotului produs de muzică, dar tânărul, despre care am aflat ulterior că este cetățean american, m-a împins (m-a îmbrâncit) să mă îndepărtez de el. El se afla aproape de marginea unui podium cu o diferență de înălțime (de două trepte) și, pentru că m-a împins, eu l-am lovit puternic cu pumnul în plină figură. Datorită loviturii aplicate de mine, cetățeanul american s-a dezechilibrat și a căzut pe spate de pe podium, lovindu-se cu capul de pardoseala barului, care cred că era din ciment. Nu am mai rămas în locul respectiv să văd dacă cel lovit de mine s-a ridicat de jos, am ieșit afară și am plecat de la club.”

Inculpatul s-a deplasat la benzinăria din apropiere, a fost contactat telefonic de către D.G. și, împreună cu acesta, cu C.S.I., B.L. și G.F.L., s-au deplasat la benzinăria de la ieșirea din Giurgiu, unde au ajuns la orele 04.22, loc în care au mai ajuns și alte persoane care s-au aflat la discotecă, respectiv martorii N.O.C., M.E., M.M., M.B.A., N.G., S.A., G.M., etc. Acest aspect a fost probat și de imaginile surprinse de camerele de luat vederi de la benzinărie.

O parte din martorii menționați mai sus au reluat discuțiile despre cele întâmplate la club, iar C.S.L. a afirmat „ce să se întâmple, mă, i-a dat T.I.A. un pumn americanului”.

Au continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 06.30, după care inculpatul împreună cu C.S.L., D.G. și B.L., s-au deplasat la domiciliul martorului Z.I. și au mai consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 15.00.

În drept, fapta inculpatului T.I.A., care în dimineața zilei de 09 octombrie 2011, orele 04.13, aflându-se în discoteca organizată la Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, l-a îmbrâncit și apoi l-a lovit puternic cu pumnul în plină figură pe C.D.H., cetățean de origine americană, care s-a dezechilibrat și a fost proiectat cu capul de un plan dur, iar datorită impactului a suferit leziuni traumatice cerebrale foarte grave (edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie și dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului), leziuni care, la data de 09 octombrie 2011, orele 19.10, au condus la decesul acestuia, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a acționat cu intenția de a vătăma integritatea corporală a victimei, însă rezultatul mai grav, constând în decesul acesteia, a survenit pe fondul culpei sale, urmând a se reține că a săvârșit fapta cu praeterintenție.

Fapta inculpatului, care, la aceeași dată și în același context, prin scandalul provocat și aducerea victimei în stare de inconștiență, a creat o stare de temere, haos, agitație în rândul celor prezenți, determinându-i pe aceștia să părăsească în mod precipitat clubul, tulburându-se astfel grav ordinea și liniștea publică, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (2) C. pen.

În cauză, a urmat a se face aplicarea prevederilor art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, consecințele produse, precum și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii.

S-a avut în vedere și că atât inculpatul, cât și victima, anterior, au consumat băuturi alcoolice, pe fondul acestui consum și pe fondul unor neînțelegeri decurgând din comportamentul victimei care i-a pus pe cap șapca sa unei fete din discotecă și din bariere lingvistice (victima vorbea limba engleză, iar inculpatul limba română).

Instanța a luat în considerare și vârsta inculpatului, de 25 ani, pregătirea profesională a acestuia, respectiv că a avut studii medii, faptul că nu a avut ocupație, nu are un copil minor, nu a fost cunoscut ca fiind o persoană violentă, ci ca o persoană liniștită și respectuoasă și nu a avut antecedente penale.

În data de 09 octombrie 2011, orele 15.00, după ce a aflat din mass-media situația gravă în care s-a aflat victima, a părăsit domiciliul, sustrăgându-se urmăririi penale, dar în data de 10 octombrie 2011, orele 02.00, s-a prezentat la Poliția Municipiului Giurgiu, fiind audiat apoi în prezența apărătorului ales.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o comportare sinceră cu privire la împrejurările concrete ale comiterii faptei, chiar dacă a încercat să invoce - în favoarea sa - scuza provocării și a regretat fapta comisă.

Deși apărătorul inculpatului a solicitat reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., constând în împrejurarea că inculpatul nu a avut antecedente penale și s-a predat organelor de urmărire penală instanța a reținut că aceste împrejurări nu prezintă relevanța ce li s-a atribuit de apărător, întrucât atitudinea sinceră, de recunoaștere s-a avut în vedere la aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar conduita anterioară bună și lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere la stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că, pentru a se realiza funcția de constrângere a pedepsei, cât și funcția de reeducare, de influențare și modificare a conduitei și atitudinii inculpatului, în sensul respectării valorilor ocrotite de legea penală, a trebuit stabilită pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., dar nu la nivelul minimului special prevăzut de art. 183 C. pen., redus cu o treime, adică 3 ani și 4 luni închisoare.

Instanța a apreciat că o pedeapsă de 5 ani aplicată inculpatului T.I.A. pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. [cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.] a fost aptă să realizeze scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, instanța reținând că deși aplicarea acesteia nu a fost obligatorie a putut fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită a fost închisoarea de cel puțin 2 ani, instanța constatând totodată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă a fost necesară.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., instanța l-a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. având în vedere aceleași considerente cu privire la persoana inculpatului și împrejurările în care a fost săvârșită fapta.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) și 35 C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2011 la zi avându-se în vedere că, prin ordonanța nr. 1054/P din 10 octombrie 2011, inculpatul T.I.A. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea nr. 19/UP din 10 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2465/122/2011, Tribunalul Giurgiu a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.I.A., pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la 10 octombrie 2011, până la 07 noiembrie 2011, inclusiv. A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 25/UP din 10 octombrie 2011.

La înregistrarea dosarului, pe rolul instanței, prin încheierea din data de 05 decembrie 2011 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 3001 C. proc. pen. raportat la art. 160 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută, iar în cursul judecății, prin încheierea din 01 februarie 2012, de asemenea, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul T.I.A.

Având în vedere că măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a impus în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal și în vederea executării pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta hotărâre, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest a inculpatului.

Raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor, instanța, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus prelevarea de la inculpatul T.I.A. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, întrucât inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Latura civilă a cauzei:

În cursul urmăririi penale, în cauză, s-au constituit părți civile Consiliul Local al municipiului Giurgiu și Spitalul Clinic de Urgență București.

Cum inculpatul a solicitat disjungerea acțiunilor civile, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-au disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență București și Consiliul Local al municipiului Giurgiu, în contradictoriu cu inculpatul T.I.A., și a dispus formarea unui nou dosar, pentru care s-a fixat termen de judecată la data de 04 aprilie 2012, cu citarea părților.

În cursul judecății, O.H., mama victimei C.D.H., a trimis, prin intermediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii, o scrisoare, prin care a solicitat tragerea la răspundere a celui răspunzător de moartea fiului ei, fără să facă vreo mențiune cu privire vreo eventuală constituire ca parte civilă în cauză.

Ulterior, la datele de 31 ianuarie 2012 și 01 februarie 2012, s-au primit, prin Biroul de informații publice al acestei instanțe, două e-mailuri, în limba engleză, cu conținut identic, adresate „Biroului procurorului” prin care s-a arătat că dorește să se constituie parte civilă în cauză. Cererea nu a cuprins obiectul ei, în sensul că nu s-a indicat suma cu care a dorit să se constituie parte civilă și ce a reprezentat (despăgubiri civile pentru daune materiale și/sau morale) și nici semnătura sau adresa la care să fi fost citată.

Potrivit art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții contrare”.

De asemenea, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă”.

În consecință, în baza art. 721 C. proc. civ., rap. la art. 133 C. proc. civ., s-a constatat nulitatea cererii de constituire ca parte civilă formulată de O.H.

Totodată, s-a constatat că O.H. a avut, în continuare, deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 14, 15 și 346 C. proc. pen.

2. Împotriva sentinței penale amintite au formulat, în termen legal, apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul T.I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu au vizat:

- nelegalitatea și netemeinicia soluției de aplicare a pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.;

- greșita individualizare a pedepsei de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Referitor la primul motiv de apel s-a arătat că prima instanță a aplicat o pedeapsă nelegală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea ordinii și liniștii publice, întrucât prin reducerea cu o treime a pedepsei, conform art. 3201 C. proc. pen., minimul pedepsei este de 1 an și 4 luni, ori pedeapsa aplicată de numai 1 an închisoare este sub acest minim. S-a apreciat de către Ministerul Public că și minimul legal a fost neîndestulător, deoarece fapta inculpatului a generat reacții puternice de indignare și dezaprobare în rândul publicului, creând o stare de haos și temere.

Privitor la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte s-a arătat că instanța de fond a manifestat, în mod nejustificat, clemență, aplicând o pedeapsă într-un cuantum cu mult redus în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă și gradul de pericol social sporit pe care acesta l-a reprezentat.

Fapta comisă de inculpat a avut ca rezultat moartea unui tânăr care, alături de ceilalți tineri aflați în club, alesese să-și petreacă timpul în acea seară dansând și socializând. Modul în care inculpatul a abordat împrejurarea că C.D.H. pusese șapca sa pe capul unei fete, în semn de apreciere, a fost vădit disproporționat, iar faptul de a-l lovi cu pumnul în figură într-un asemenea context nu are nicio justificare, decât aceea de a demonstra că a practicat artele marțiale (centura verde) și a putut „pune la punct” orice manifestare care nu i-a fost pe plac, cu atât mai mult cu cât nu i se ceruse ajutorul.

S-a mai arătat că încercarea inculpatului de a invoca, în favoarea sa, scuza provocării a fost o dovadă în plus a faptului că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptei, iar recunoașterea ulterioară a survenit deoarece evidența probelor a fost clară și, în același timp, a putut beneficia de reducerea cu o treime a pedepsei.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa a trebuit să corespundă, sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care l-a prezentat în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența ei. Gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat a derivat nu numai din conținutul concret al acesteia, ci și din evaluarea tuturor împrejurărilor care au însoțit-o și care, deși exterioare conținutului concret al infracțiunii, au fost de natură să o particularizeze și să-i fixeze un anumit grad de pericol social concret.

S-a solicitat majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul T.I.A., cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de apel, a criticat hotărârea instanței de fond din perspectiva individualizării pedepselor aplicate, precizând că în mod eronat judecătorul fondului nu a găsit de cuviință să aplice art. 74 lit. a) și c) C. pen. A solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, întrucât a fost sincer încă de la început, a prezentat faptele așa cum s-au petrecut și nu a solicitat niciodată reținerea circumstanței atenuante a provocării. A mai precizat că gravitatea și amploarea faptei a fost dată de scandalul mediatic, Parchetul încercând să spună că s-a creat haos, ceea ce a fost fals, fiind susțineri care nu și-au regăsit suport în materialul probator administrat în cauză.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat următoarele:

Instanța de fond a reținut situația de fapt în urma unei analize judicioase a probelor administrate în faza de urmărire penală, situație de fapt necontestată de către apelanți.

De altfel, inculpatul a declarat în fața primei instanțe că a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., instanța dând curs acestei solicitări.

Față de această situație, Curtea nu a mai făcut o analiză amănunțită a probelor administrate în faza de urmărire penală referitoare la situația de fapt, însușindu-și-o pe cea reținută de prima instanță.

Astfel, Curtea a reținut, în esență, că în dimineața zilei de 09 octombrie 2011, orele 04.13, aflându-se în discoteca organizată la Clubul „E.” din Giurgiu, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, inculpatul T.I.A. l-a îmbrâncit și apoi l-a lovit puternic cu pumnul în plină figură pe C.D.H., cetățean american, care s-a aflat pe un podium cu o diferență de nivel de 32 cm față de pardoseala barului. Urmare a loviturii primite, C.D.H. s-a dezechilibrat și a fost proiectat cu capul de pardoseala barului, iar datorită impactului cu planul dur, a suferit leziuni traumatice cerebrale foarte grave (edem cerebral, hemoragie meningeală, contuzie și dilacerare cerebrală, fractură de boltă craniană iradiată la baza craniului), care, la data de 09 octombrie 2011, orele 19.10, au condus la decesul acestuia. Ca urmare a conflictului și a situației create - starea de comă în care s-a aflat victima - în rândul participanților la discotecă (aproximativ 70 tineri) s-a creat o stare de temere, agitație, haos, etc., determinându-i pe aceștia să părăsească precipitat clubul, tulburându-se astfel grav ordinea și liniștea publică.

Instanța de fond a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; planșă foto cu imagini preluate la 09 octombrie 2011 de pe internet; proces-verbal de experiment judiciar și planșe foto; schița locului faptei și DVD cu video filmare judiciară din 13 octombrie 2011; planșă foto cu imagini descoperite pe cardul de memorie al aparatului folosit de martorul T.A.D.; raport medico-legal necropsie; planșă foto cu aspecte de la autopsia cadavrului victimei - fotografii efectuate de medicul legist; planșă foto întocmită (de organele de cercetare) cu ocazia autopsierii cadavrului lui C.D.H.; copie xerox a foii de observație clinică întocmită pentru victimă la Spitalul Clinic de Urgență București; buletin de analiză toxicologică din 09 octombrie 2011; copie a fișei de urgență de echipajul de pe ambulanță Giurgiu; copie a foii de observație clinică întocmită de unitatea U.P.U. a Spitalului Județean Giurgiu; ordonanță și raport de expertiză criminalistică (aparat foto); ordonanță și raport de expertiză criminalistică (DVR - SC N.G. SRL Giurgiu); ordonanță și raport de expertiză criminalistică (DVR - Club „E.”); proces-verbal de redare și planșă foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere montate la benzinărie); adresă comunicare de constituire parte civilă - Consiliul Local Giurgiu; adresă comunicare constituire ca parte civilă Spitalul Clinic de Urgență București; declarațiile martorilor M.D.M., H.A.N., M.R.A., C.S.L., D.G., R.A.F., B.D.V., A.C., G.I.A., B.D.F., G.F.L., C.C.F., P.G., J.C.G., M.V.M., B.L., I.S., N.C.I., P.M.A., T.A.B., P.D.A., N.O.C., N.A.V., M.E., M.M., C.C., P.C.I., V.A., B.A.O., M.M., S.A.C., B.C.I., C.C., G.V.S., T.A.D., D.M., N.A., C.D.V., G.O.M., V.C., V.C.F., P.M.G., B.R.F., L.A.L., M.B.A., G.G.M., N.A.G., S.A., M.A.I., C.M.S., P.E.B., U.A.M., G.B.E., B.A.F., B.F., G.M.I., V.A., P.A., M.C., I.F.D., C.M.I., I.M.I., M.T.V.

Acestea s-au coroborat cu declarațiile date de-a lungul procesului penal de către inculpatul T.I.A., prin care a recunoscut faptele săvârșite.

Totodată, inculpatul a dat o declarație cu ocazia judecării în primă instanță prin care a arătat că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată și a dorit să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Astfel că, față de situația de fapt reținută, în mod temeinic și legal, Tribunalul Giurgiu a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 183 C. pen., și art. 321 alin. (2) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, aspect criticat atât de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cât și de către inculpatul T.I.A., Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, Curtea a reținut că, într-adevăr, pedeapsa aplicată de prima instanță s-a situat în afara limitelor legale. Astfel, conform dispozițiilor art. 321 alin. (2) C. pen. pedeapsa a fost închisoarea de la 2 la 7 ani.

Așa cum s-a reținut mai sus, inculpatului i-au fost reținute dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., dispoziții care au prevăzut în alin. (7) că, în această situație, inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu închisoarea, acestea devenind închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate pentru ambele infracțiuni în limitele prevăzute de lege, reduse conform dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod temeinic împrejurările care a constituit criterii de individualizare a pedepsei, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, raportat la împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, modul și mijloacele de săvârșire, consecințele produse, precum și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii.

Referitor la gradul concret de pericol social al faptei, s-a constatat că împrejurările în care s-au săvârșit faptele, modul și de mijloacele de săvârșire nu pun în evidență un grad de pericol social ridicat. A fost adevărat că prin decesul victimei s-au putut spune că față de importanța valorii sociale ocrotite (viața persoanei) și urmările produse, infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. a prezentat un grad de pericol social ridicat.

Însă, potrivit textului incriminator, pedeapsa a fost închisoarea de la 5 la 15 ani, care prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., au devenit 3 ani și 4 luni la 10 ani închisoare.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că atât inculpatul, cât și victima au consumat băuturi alcoolice anterior, inculpatul săvârșind fapta pe fondul acestui consum și unor neînțelegeri decurgând din comportamentul victimei care i-a pus pe cap șapca sa unei fete din discotecă.

Referitor la persoana inculpatului, instanța a reținut vârsta inculpatului, de 25 ani, pregătirea profesională a acestuia, respectiv că are studii medii, faptul că nu a avut ocupație, nu a avut copii, nu a fost cunoscut ca fiind o persoană violentă, ci ca o persoană liniștită și nu a avut antecedente penale. Aceste circumstanțe personale nu au putut caracteriza inculpatul ca fiind o persoană ce prezintă o periculozitate sporită, deosebită care ar justifica aplicare unei pedepse foarte aspre.

Referitor la comportamentul inculpatului avut după săvârșirea faptei, Curtea a reținut, în acord cu prima instanță, că inculpatul a părăsit locul faptei, iar în cursul aceleiași zile, după ce a aflat din mass-media situația gravă în care s-a aflat victima, a părăsit domiciliul, sustrăgându-se urmăririi penale, prezentându-se în fața organelor de poliție în data de 10 octombrie 2011, orele 02.00. Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o comportare sinceră cu privire la împrejurările concrete ale comiterii faptei, chiar dacă a încercat să invoce - în favoarea sa - scuza provocării și a regretat fapta comisă.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. reținându-se buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, Curtea a constatat că în mod corect prima instanță a respins această cerere, având în vedere că lipsa antecedentelor penale nu a putut constitui în sine o dovadă a bunei conduite a inculpatului. Buna conduită a inculpatului a trebuit să rezulte și din alte împrejurări, lipsa antecedentelor penale ca fiind o stare de normalitatea într-o societate. Din actele dosarului a reieșit însă că inculpatul nu a avut un loc de muncă sau o ocupație licită aducătoare de venituri și trăiește în concubinaj. Așadar, din datele aflate la dosar, nu au reieșit împrejurări care ar putea fi reținute ca fiind circumstanțe atenuante, în sensul dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.

Referitor la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că inculpatul s-a predat organelor de urmărire penală și a recunoscut săvârșirea faptei, Curtea a considerat că instanța de fond a apreciat corect în sensul că împrejurările respective nu prezintă relevanța prevăzută de lege ca circumstanțe atenuante. Aceasta deoarece, pe de o parte, așa cum s-a reținut, inculpatul a părăsit locul faptei și a dispărut și de la domiciliu pentru a nu fi găsit de organele de anchetă, predându-se numai a doua zi, după ce evenimentul a fost mediatizat intens de presă.

Pe de altă parte, atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere la aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., neputându-se valorifica de două ori aceeași împrejurare, având ca efect reducerea succesivă a pedepselor.

Astfel, Curtea a considerat că prima instanță în mod corect a apreciat că, o pedeapsă de 5 ani închisoare (la jumătatea maximului prevăzut de lege) aplicată inculpatului pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. [cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.] a fost aptă să realizeze scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., Curtea a considerat, față de criteriile arătate, că o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare a răspuns necesității asigurării scopului preventiv-educativ al pedepsei.

În consecință, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 115/A din 17 aprilie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 67 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 2901/122/2011.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani aplicată inculpatului T.I.A. și a repus pedepsele componente în individualitatea lor, astfel:

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.;

- 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2), de la 1 an închisoare la 1 an și 8 luni.

A contopit pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.A. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut arestarea preventivă a inculpatului T.I.A. și a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 10 octombrie 2011 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

3. Împotriva acestei decizii penale au formulat recursuri în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.I.A., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate.

Astfel, procurorul a formulat critici cu privire la desfășurarea judecății în primă instanță și în fața instanței de apel fără citarea părții civile, la greșita aplicare a legii referitor la respingerea ca inadmisibilă a solicitării sale de extindere a motivelor de apel pe latura civilă a cauzei și, respectiv la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Motivele de recurs avansate de procuror se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 3859 pct. 21, 172 și 14 C. proc. pen.

În argumentarea criticilor se arată că judecata cauzei în primă instanță și în apel a avut loc cu lipsă de procedură față de partea civilă O.H., care, de altfel, și-a manifestat foarte clar intenția de a participa în proces în această calitate atât prin declarația dată la Ambasada S.U.A. (înaintată instanței de fond de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cât și prin e-mail-ul transmis Tribunalului Giurgiu).

În atare împrejurări, procurorul apreciază că s-ar fi impus ca instanța fondului să dispună, în conformitate cu disp. art. 291 alin. (1) C. proc. pen., citarea părții civile la adresa de e-mail indicată, astfel cum disp. art. 175 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu art. 184 C. proc. pen. prevăd, iar în măsura în care s-ar fi considerat că în corespondența trimisă de numita O.H. nu este indicată suma cu care aceasta dorește să se constituie parte civilă și nici precizarea sub aspectul daunelor materiale și/sau morale, semnătura sau adresa de domiciliu, se impunea, în virtutea rolului activ (art. 4 C. proc. pen.) să solicite, odată cu citația expediată, precizări în acest sens.

Contrar acestei prevederi legale, se susține, de către procuror, instanța s-a mulțumit să constate aplicabilitatea disp. art. 133 alin. (1) C. proc. civ., anulând cererea de constituire ca parte civilă în cauză.

În expunerea motivelor de recurs, se mai înfățișează aspectul că, deși în fața instanței de apel, la termenul din 17 aprilie 2012, s-a solicitat cu titlu de cerere prealabilă, citarea părții vătămate - constituită parte civilă - O.H., conform art. 5 din O.G. nr. 93/1999 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Statele Unite ale Americii privind asistența judiciară în materie penală, prin intermediul Ministerului Justiției, nu s-a admis solicitarea.

Cererea de citare a părții civile a fost făcută, întrucât reprezentantul parchetului a precizat, totodată, că urmează să extindă motivele de apel sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, lucru declarat oral în ședința de judecată.

În acest sens, se învederează că instanța de prim control judiciar, a procedat la o greșită aplicare a legii, mai precis a disp. art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respingând ca inadmisibilă, cererea de extindere a motivelor de apel vizând latura civilă a cauzei.

Se apreciază, pe de o parte, că instanța nu putea să respingă motivele de apel extinse de procurorul de ședință în cuprinsul practicalei, acestea trebuind a fi analizate în considerentele hotărârii, potrivit art. 383 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, în opinia procurorului, instanța de apel nu a avut în vedere Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la disp. art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., statuând că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care restrâng drepturile procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile în cadrul unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă.

Mai mult, prin declararea apelului de către procuror, principiul disponibilității ce guvernează procesul civil funcționează în continuare, părțile nefiind împiedicate să-și manifeste dreptul de dispoziție, legea conferindu-le posibilitatea de a renunța la dreptul subiectiv, de a achiesa la pretențiile adversarului sau de încheia o tranzacție, conform normelor civile.

Hotărârile pronunțate de instanță au fost criticate și din prisma greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, subliniindu-se că pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Raportându-se la gravitatea faptei, procurorul arată că aceasta este indiscutabilă, rezultatul faptei, deși produs din culpă, fiind letal, iar acțiunea, o persoană tânără, în vârstă de numai 23 ani, sportiv de performanță.

Argumentele înfățișate de instanță, în motivarea hotărârii pronunțate, potrivit cărora împrejurarea în care s-au săvârșit faptele, modul și mijloacele de săvârșire nu pun în evidență un grad de pericol social ridicat nu sunt, în viziunea procurorului, fondate, în contextul în care comportamentul inculpatului relevă periculozitate, reacția sa fiind total inadecvată și disproporționalizată la conduita victimei.

De asemenea, se susține că este surprinzător cum, în opinia instanței de prim control judiciar, circumstanțele personale ale inculpatului – lipsa antecedente, lipsă ocupație – constituie un motiv de justificare a respingerii apelului parchetului cu privire la individualizarea pedepsei și, totodată, un motiv de justificare a respingerii apelului promovat de inculpat, tot cu referire la individualizarea pedepsei.

Recurentul-inculpat T.I.A. a criticat hotărârea pronunțată în cauză din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocând greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate urmare a neaplicării în favoarea sa a disp. art. 74 lit. a), c) C. pen.

Inculpatul arată că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de întregul material probator administrat în cauză în ceea ce privește fapta și persoana sa.

Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată:

În cauză, instanța fondului a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului T.I.A., pronunțând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 183 C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., în condițiile în care judecata s-a desfășurat potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen., anume în cazul recunoașterii de către inculpat, până la debutul cercetării judecătorești, a săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitării sale ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

În aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanța fondului a aplicat inculpatului pedeapsa în urma reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile ce au constituit obiectul judecății.

În rezolvarea acțiunii civile adiacente acțiunii penale principale exercitate în cauză, potrivit art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., au fost disjunse acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic de Urgență București și Consiliul Local al municipiului Giurgiu, fixând termen, într-un nou dosar.

Motivând această soluție în dezlegarea acțiunii civile, s-a arătat că inculpatul a solicitat disjungerea acțiunii civile.

Referitor la cererea formulată de mama victimei, numita O.H., judecătorul fondului a constatat că, în adevăr, în cursul judecății, aceasta, prin intermediul Ambasadei S.U.A. a transmis o scrisoare instanței, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celui vinovat de moartea fiului său, însă s-a apreciat că în împrejurările în care nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la o eventuală constituire de parte civilă, o asemenea cerere este nulă din perspectiva constituirii de parte civilă, conform art. 721 - art. 133 C. proc. civ.

S-a mai arătat, în cuprinsul considerentelor sentinței instanței de fond, că, ulterior la datele de 31 ianuarie 2012, respectiv 01 februarie 2012 s-au primit la dosarul cauzei, prin corespondență, e-mail, prin Biroul de informații publice două e-mailuri în limba engleză, cu conținut identic, adresate „Biroului procurorului” prin care numai O.H. precizează că dorește să se constituie parte civilă.

Și în aceste împrejurări, judecătorul fondului a considerat că cererea nu cuprinde obiectul ei, în sensul că nu se indică suma cu care dorește să se constituie parte civilă, nici natura și cuantumul despăgubirilor (materiale, morale) și nici semnătura sau adresa unde să fie citată persoana în cauză.

Procedând la verificarea acestor condiții, instanța a concluzionat cu privire la nulitatea cererii de constituire de parte civilă a numitei O.H., în considerarea disp. art. 721 - art. 133 C. proc. civ., constatând, totodată, că aceasta are deschisă în continuare calea unei acțiuni civile scutite de taxe juridice de timbru, în temeiul art. 12, 15 și art. 346 C. proc. pen.

În exercitarea controlului judiciar, instanța de apel, în raport cu modalitatea de rezolvare a acțiunii penale exercitate în cauză, a apreciat că se impune, în urma desființării în parte a sentinței apelate și a rejudecării, prin descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, majorarea pedepsei stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la 1 an și 8 luni închisoare.

În ceea ce privește maniera în care instanța fondului dispusese în raport cu latura civilă a cauzei, instanța de prim control judiciar a arătat în practicaua deciziei nr. 115/A din 17 aprilie 2012 că cererea parchetului de extindere a motivelor de apel și pe latură civilă este inadmisibilă, având în vedere că vizează latura civilă a cauzei, iar procurorul declarase apel numai în ceea ce privește latura penală, context în care Curtea a respins, de aceeași manieră, solicitarea pe care procurorul o formulase vizând citarea părții civile constituite, motivând, de asemenea, în practicaua deciziei, că numita O.H. are posibilitatea să declare calea de atac prevăzută de lege în condițiile în care se consideră vătămată în drepturile sale.

De precizat că, observând motivele de apel formulate în scris de procuror, se constată că sentința fondului a fost criticată în latura sa penală. Cu ocazia dezbaterilor, procurorul a înțeles să învestească instanța de prim control judiciar și cu examinarea modului de soluționare a laturii civile a cauzei, conform art. 374 C. proc. pen.

În baza propriului demers analitic efectuat cu privire la desfășurarea judecății în primă instanță și în fața instanței de apel, precum și în raport cu criticile aduse de către procuror, critici ce se circumscriu cazurilor de casare reglementate în art. 3859 pct. 21, respectiv pct. 172 C. proc. pen., cazuri ce urmează a fi analizate în mod prioritar, Înalta Curte de Casație și Justiție, expune:

În adevăr, procurorul a înțeles să atace cu apel sentința fondului, prin formularea în scris a motivelor, în ceea ce privește, latura penală a cauzei. În cadrul dezbaterilor în fața primei instanțe de prim control judiciar, însă, procurorul, potrivit disp. art. 374 C. proc. pen. a formulat suplimentar, oral, și un alt motiv de apel, aducând critici modului în care instanța fondului a desfășurat judecata, în sensul că, în mod nelegal, a procedat la soluționarea cauzei, fără a dispune citarea părții civile constituite O.H., mama victimei.

De altfel, în fața instanței de apel, procurorul a solicitat extinderea motivelor de apel, deja formulate și sub acest aspect, însă instanța de control judiciar a respins, ca inadmisibilă cererea, motivând în cuprinsul practicalei în sensul celor evocate în precedent.

Examinând procedeul Curții, motivarea înfățișată în practicaua deciziei recurate, considerentele avute în vedere, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin respingerea ca inadmisibilă a extinderii motivelor de apel cu vizarea laturii civile, s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Având obligația să vegheze la respectarea legalității, procurorul, potrivit art. 362 lit. a) C. proc. pen., poate face apel în ceea ce privește latura penală și latura civilă.

Prin Legea nr. 356/2006, art. 362 alin. (1) lit. a) a fost completat cu teza a II-a, în conformitate cu care apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil, în lipsa apelului formulat de partea civilă cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu.

Curtea Constituțională a statuat, însă, că art. 362 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. este neconstituțional în ce privește restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a unui proces penal în lipsa apelului formulat de partea civilă (Decizia nr. 190/2008, publicată în M. Of. nr. 213/20.03.2008).

În argumentarea acestei decizii, instanța de contencios constituțional a subliniat că în mod evident legiuitorul constituant a înțeles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general și public, care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, fără a face distincție între procesele penale și civile.

Una din formele concrete prin care urmărirea penală își poate realiza îndeplinirea acestui rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în orice fază a acestora, de a exercita căile de atac și de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituție.

Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a așezat dispozițiile referitoare la Ministerul Public în capitolul privind „Autoritatea judecătorească” și nicio lege organică sau ordinară nu poate deroga de la textele constituționale.

S-a mai arătat în cuprinsul deciziei evocate că procurorul nu este adversarul vreuneia din părți, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Deși este vorba de latura civilă într-un proces penal, este de netăgăduit că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, considerent în virtutea căruia Curtea Constituțională a concluzionat cu privire la aspectul că în activitatea judiciară Constituția a stabilit acest rol de apărător pentru procuror. S-a mai învederat că principiul disponibilității, care guvernează procesul civil funcționează în continuare, întrucât prin declararea apelului de către procuror, părțile nu sunt împiedicate să-și manifeste dreptul de dispoziție, ele putând renunța la dreptul subiectiv, achiesa la pretențiile adversarului sau încheia o tranzacție, potrivit normelor civile și procesual civile.

Așa fiind, devine evident că și în prezenta cauză, procurorul poate declara apel în ce privește, latura civilă dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Dintr-o asemenea perspectivă urmează a constata că dreptul procurorului de a formula apel în latura civilă nu este legat de conduita procesuală a părții civile, în considerarea Deciziei nr. 190/2008, afirmația potrivit căreia „dreptul procurorului de a face apel nu este limitat și subordonat drepturilor părților de a face apel” redevenind de actualitate.

Prin urmare, soluția instanței de prim control judiciar, prin care a respins, ca inadmisibilă solicitarea procurorului avansată în cadrul dezbaterii apelului, de a supune discuției și motivele de vizau greșita soluționare a laturii civile, este greșită.

Revenind la fondul criticilor aduse de către procuror soluțiilor dispuse de instanță cu referire la desfășurarea judecății, atât în primă instanță, cât și în apel, fără citarea părții civile, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată:

Cazul de casare prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. este aplicabil, hotărârile fiind supuse casării, în două situații: când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți și când una dintre părți, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată în primă instanță sau în apel și de a înștiința despre această imposibilitate.

În prezenta cauză, procurorul susține ca incidentă prima teză a art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., învederând că judecata atât în primă instanță, cât și în apel a avut loc în lipsa unei părți care nu a fost citată, respectiv mama victimei, numita O.H.

Observând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cursul cercetării judecătorești la instanța fondului s-a comunicat la dosar (de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu) adresa Ambasadei S.U.A., împreună cu declarația primită din partea numitei O.H. cu privire la decesul fiului ei, victima C.D.H. (acte datând din 20 decembrie 2011).

Din conținutul scrisorii reiese că familia victimei trăiește o cumplită durere, urmare a decesului fiului petiționarei, dorește dreptate, în sensul tragerii la răspundere a celui vinovat.

Mai mult decât atât, la data de 31 ianuarie 2012, la dosar au fost primite 2 e-mail-uri în care numita O.H. precizează că înțelege să se constituie parte civilă în cauză (în limba engleză), mail-uri transmise prin biroul procurorului. S-a procedat la traducerea autorizată a acelor comunicări la data de 31 ianuarie 2011, iar din conținutul lor reiese, în mod clar, intenția numitei O.H. de a se constitui parte civilă, dar și dezamăgirea sa că deși transmisese o scrisoare organelor judiciare române, nu fusese citată în cauză și audiată.

În aceste împrejurări, instanța fondului a procedat la soluționarea cauzei la data de 22 februarie 2012, în condițiile recunoașterii vinovăției de către inculpat în cadrul procesual conferit de disp. art. 3201 C. proc. pen.

În legătură cu constituirea de parte civilă a numitei O.H., fie și prin e-mail, a solicitării procurorului de a se întregi cadrul procesual prin citarea acestuia, cu precizarea că prin disjungerea acțiunilor civile exercitate de celelalte părți civile - unitatea spitalicească, Consiliul Local al municipiului Giurgiu – se produce o vătămare numitei O.H. – instanța fondului a apreciat că prevalează lipsa condițiilor de formă ale cererii de constituire ca parte civilă, constatând incidența art. 721-133 C. proc. civ., în sensul nulității cererii formulate și subliniind că există în continuare deschisă calea unei acțiuni civile scutite de taxă judiciară de timbru, conforma art. 14, 15 și 346 C. proc. pen.

Cele statuate de instanța fondului au fost primite de instanța de prim control judiciar.

Efectuând propriul examen, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că prin modalitatea în care au procedat instanțele au cauzat părții civile constituite O.H. o vătămare a drepturilor sale procesuale ce se impune a fi luată în considerare în conformitate cu prevederile art. 194 alin. (4) C. proc. pen.

Având dreptul și obligația de a veghea la respectarea legalității procesului penal, procurorul a invocat incidența art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., în împrejurările în care evident nu s-a procedat la citarea părții civile constituite O.H., ci dimpotrivă, instanțele au efectuat activități, prin încălcarea dispozițiilor legale acte ce au prejudiciat, în mod direct, partea. Deși nu s-ar putea susține fundamentat că numita O.H. s-ar fi aflat în pasivitate procesuală, în condițiile în care aceasta și-a exprimat în mod fățiș și fără echivoc intenția de a participa în proces, acceptând o asemenea situație se impune a arăta că prin derogare de la dreptul de dispoziție al persoanei vătămate de a denunța vătămarea ce i s-a cauzat și de la regula acoperirii neregularității actelor nelegale, disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen. permit luarea în considerare a încălcărilor legii dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În raport cu aceste considerații, apare nelegală soluția instanței de prim control judiciar care respinge apelul procurorului invocat pentru nelegala citare a părții civile, când această parte nu și-a valorificat dreptul propus de a face apel.

Pe de altă parte, specific prezentei cauze este, printre altele, aspectul că numita O.H., deși a înștiințat organele judiciare române cu privire la conduita sa procesuală, făcând precizările cuvenite în acest sens, se poate susține că s-a aflat într-o situație ce nu i-a permis a manifesta diligențe cu privire la mersul cauzei, ea nefiind citată.

Într-un alt plan, se mai impune observația că partea civilă constituită O.H. nu avea obligația de a cunoaște procedurile judiciare specifice, în împrejurarea în care nu fusese recunoscută ca parte a cadrului procesual al cauzei, nu i se făcuseră cunoscute drepturile și obligațiile pe care le avea.

Este neîndoielnic faptul că, prin necitarea sa, numita O.H. a fost lipsită de dreptul de a-și formula cereri, probe, în vederea tragerii la răspundere civilă a inculpatului și a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În acest sens, invocăm dispozițiile art. 76 C. proc. pen., conform cărora organele de urmărire penală, instanța de judecată au obligația de a chema spre a fi ascultată, persoana care a suferit o vătămare prin infracțiune, înainte de ascultare, punându-i-se în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau daună morală, că se poate constitui parte civilă.

Dintr-o asemenea perspectivă ne aflăm în prezenta cauză în acea ipoteză excepțională, în care nulitatea cu caracter relativ – necitarea părții civile – poate fi invocată din oficiu, chiar de către instanța de judecată, deoarece anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că se impune, în urma admiterii recursului procurorului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului, împrejurare în care celelalte motive de recurs invocate de procuror, precum și criticile aduse de inculpat nu mai pot constitui obiect al controlului jurisdicțional la acest moment procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul T.I.A. împotriva deciziei penale nr. 115/A din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 67 din 22 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Menține starea de arest a inculpatului T.I.A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.