Home invasion rape-murder convictions upheld; DNA-backed confessions and life sentences rejected in final appeal.

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 27 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7320/30/2011, în baza art. 334 C. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu din art. 192 alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen., art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen., art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., art. 319 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen., art. 319 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul M.B. și din art. 192 alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen., art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1), lit. d) C. pen., art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., art. 319 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen., art. 319 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul R.D.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu;

În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol;

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav;

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie;

În baza art. 319 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, în regim de deținere, prev. de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.D.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu;

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol;

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav;

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie;

În baza art. 319 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, în regim de deținere, prev. de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora perioada reținerii și arestul preventiv din data de 05 mai 2011, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că părțile vătămate G.S. și B.G.M. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 169 rap. la art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea după soluționarea definitivă a cauzei către inculpatul R.D.G. a unei cizme de cauciuc de culoare neagră, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 169 rap. la art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea după soluționarea definitivă a cauzei către părțile vătămate a următoarelor bunuri: cuțit cu plăsele din lemn fixate prin nituire având lama de metal dispuse ascendent de la plăsele până spre vârf; ciorap din lână de culoare crem-maro descoperit pe masa din cameră pe suprafața căruia se observă mai multe fire de păr; o perinuță cu imprimeuri florale violet albastru și verde cu dimensiunea de 36/30 cm pe suprafața căreia se observă urme materie de culoare brun-roșcată descoperite pe pardoseala dintre servantă și patul victimei; colet ce conține obiecte de îmbrăcăminte aparținând victimei G.A., anexă la raportul de expertiză genetică nr. 439968; geacă de culoare albastru închis descoperită pe victimă - colet nr. 1; trei înscrisuri format A4 în folie de plastic transparentă care prezintă urme materie de culoare brun-roșcată, descoperite pe banca din dreptul patului victimei; un fragment decupat din cuvertura patului situat în partea dreaptă a camerei care prezintă urme materie de culoare brun-roșcată; un fragment decupat din linoleumul de lângă patul victimei care prezintă un fragment de urme de încălțăminte creat prin stratificare cu materie de culoare brun-roșcată

colet plic nr. 13; o bluză de corp de culoare albă cu mai multe pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge, ridicate de la victimă la morgă -proba nr. 2; un cuțit cu mâner din lemn (lungime totală de 31 cm , lungime lamă 17 cm), descoperit pe pardoseală lângă soba de încălzire -colet plic nr. 18; un cuțit cu mâner metalic(lungime totală de 26 cm, lungimea lamei 14 cm) descoperit pe polița situată sub masa din cameră; o perinuță de culoare roșie cu dimensiuni de 39/25 cm pe suprafața căreia se observă urme formă cu aspect de încălțăminte și urme materie de culoare brun-roșcată descoperite pe pardoseala dintre servantă și patul victimei; un pulover de culoare maro ridicat de pe cadavrul victimei la morgă ce conține pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge; tampoane tip exudat faringian, precum și orice alte bunuri aparținând acestora, ridicate de la G.A. și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

Pentru dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe Tribunalul Timiș nr. 1072/P/2010 din data de 21 octombrie 2011 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24 octombrie 2011, sub număr unic de dosar 7320/30/2011, au fost trimiși în judecată inculpații M.B. și R.D.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, viol, omor deosebit de grav, tentativă de tâlhărie și profanare de cadavre, fapte prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen., art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., art. 319 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, potrivit rechizitoriului s-a reținut că în noaptea de 09/10 decembrie 2010, după ora 03.00, inculpații M.B. și R.D.G. au pătruns prin escaladare, în scop de jaf, în domiciliul părții vătămate G.A., au lovit-o pe aceasta, imobilizând-o, au violat-o, inculpatul M.B. a înjunghiat-o cu un cuțit, iar după deces au mutilat corpul victimei și au săvârșit acte sexuale asupra ei.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu al organelor de urmărire penală, proces-verbal de cercetare la fața locului (cu planșe foto), copia certificatului medical constatator al decesului victimei G.A., copia buletinului de identitate a victimei, avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. Timișoara privind raportul medico-legal de necropsie al victimei G.A., raportul medico-legal de necropsie al victimei G.A., buletinul histopatologic, buletinul de analiză (grupa sanguină a victimei), buletinul de analiză (lame secreție vaginală), buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie privind victima, din 16 decembrie 2010, declarații martori și parte vătămată, raport de constatare tehnico-științifică al I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din 28 august 2011 cu anexe, fișele de cazier judiciar ale inculpaților, proces-verbal de identificare a inculpatului M.B., proces-verbal de depistare a inculpaților, declarațiile inculpaților, procese-verbale de conducere la fața locului și reconstituire pentru fiecare inculpat, planșe foto, proces-verbal de căutare a obiectelor de îmbrăcăminte aruncate de inculpatul R.D.G. în canalul colector din fața casei sale din 06 mai 2011, adresa I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică din 27 mai 2011 privitor la inculpatul M.B., declarația părții vătămate G.S. de constituire de parte civilă, proces-verbal încheiat în 31 mai 2011 cu ocazia găsirii cuțitului prezumat ca fiind folosit de inculpați la faptă (căutată după indicațiile de la reconstituire ale lui M.B.) cu planșe foto, declarația părții civile G.S. cu ocazia recunoașterii cuțitului R.D.G., ridicată după indicațiile sale de la reconstituire) cu planșe foto, raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică privind pe M.B., raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică privind pe R.D.G., raportul I.G.P.R. din 26 septembrie 2011 (cu anexe), procesul-verbal de preluare a corpurilor delicte, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală către inculpați, referatele de evaluare întocmite pe seama inculpaților, precum și orice alte înscrisuri, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 09 decembrie 2010, în jurul orei 18.00, inculpații M.B. și R.D.G. s-au întâlnit la magazinul lui M.I. din Stanciova de unde au cumpărat bere, astfel că, după ce au ajuns acasă la R.D.G., cei doi au consumat bere și țuică până în jurul orei 03.00. Atunci, lui R.D.G. i-a venit ideea să meargă împreună la victimă, să o jefuiască și să facă sex cu aceasta. Cei doi s-au deplasat la domiciliul victimei G.A., de 74 de ani, și au sărit gardul de cărămidă în curtea acesteia. M.B. a bătut la ușa holului de pătrundere în imobilul din stânga curte. Bătrâna a deschis ușa și atunci R.D.G. a lovit-o cu pumnul în față. Cum victima și-a pierdut cunoștința, R.D.G. a tras-o în camera din stânga și a pus-o pe patul din stânga, a dezbrăcat-o și a început să întrețină cu ea relații sexuale. M.B. a căutat prin cameră bani, dar nu a găsit nimic. Victima și-a revenit apoi și a început să țipe. R.D.G. i-a pus mâna la gură, continuând să întrețină relații sexuale cu aceasta. Cum victima a dat semne că i-ar recunoaștere pe cei doi - le-a spus pe nume, rugându-i să o lase în pace - M.B. a luat un cuțit de bucătărie de pe masa de sub geam și, pe când victima era imobilizată de greutatea lui R.D.G., i-a tăiat acesteia gâtul. Apoi M.B. i-a mai aplicat o tăietură victimei peste torace, după care R.D.G. a luat și el cuțitul, tăind victima pe partea superioară a corpului. După ce a aplicat loviturile cu cuțitul, inculpatul M.B. a întreținut și el relații sexuale cu victima, după care, negăsind bani în casă, cei doi inculpați nu au luat niciun bun și au plecat, în aceeași modalitate în care au venit, fiecare la casa lui. În drum spre casă, în jurul orei 05-06.00, inculpatul M.B. a aruncat cuțitul cu care a tăiat victima, în grădina de vis-a-vis de biserică, iar acasă s-a dezbrăcat de hainele pline de sânge și le-a dat foc, acestea arzând în totalitate, iar cizmele le-a spălat de sângele care era pe ele. R.D.G. și-a aruncat hainele și cizmele în canalul colector din apropierea casei.

Față de acuzațiile aduse, inculpații au avut o poziție oscilantă, la depistarea lor negând săvârșirea faptelor, pe care le-au recunoscut în fața procurorului, pentru ca apoi, în fața instanței din nou să nege orice implicare infracțională.

Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul M.B. a arătat că el îl cunoaște pe R.D.G. bine, au crescut împreună. În data de 09 decembrie 2010, în jurul orelor 18.00, inculpatul M.B. a început să bea cu R.D.G. acasă la cel din urmă, până în noaptea de 09/10 decembrie 2010, ora 03.00. Cei doi au băut țuică. Atunci, M.B. a susținut că R.D.G. a avut ideea să meargă împreună la victimă să o jefuiască. Cei doi s-au deplasat la domiciliul victimei G.A. și au sărit gardul în curtea acesteia. Acolo M.B. a arătat că a bătut la ușa holului, victima a deschis ușa și atunci R.D.G. a lovit-o cu pumnul în față. Cum victima și-a pierdut cunoștința, R.D.G. a tras-o în camera din stânga și a pus-o pe patul din stânga, dezbrăcând-o de fuste și începând să întrețină cu ea relații sexuale. M.B. a căutat prin cameră bani, dar nu a găsit. Victima și-a revenit apoi și a început să țipe. R.D.G. i-a pus mâna la gură, continuând să întrețină relații sexuale cu aceasta. Cum victima a dat semne că i-ar recunoaștere pe cei doi (le-a spus pe nume, rugându-i să o lase în pace), M.B. a luat un cuțit de bucătărie de pe masa de sub geam și i-a tăiat acesteia gâtul, profitând de faptul că are cunoștințe de mânuire a cuțitului de la tăiat miei. Apoi M.B. a arătat că i-a mai aplicat o tăietură victimei peste torace, după care R.D.G. a luat și el cuțitul, tăind victima înspre torace. Inculpatul M.B. a arătat că nu știe de celelalte leziuni din zona pubiană ale victimei cine le-a produs. Tot M.B. a mai arătat că nu-și mai aduce aminte dacă a întreținut și el, după moarte, relații sexuale cu victima, întrucât era beat, însă e posibil să se fi masturbat lângă patul victimei. A mai precizat că a aruncat cuțitul, cu care a tăiat victima, în grădina de vis-a-vis de biserică, iar când a ajuns acasă, având hainele pline de sânge, le-a ars.

La rândul său, inculpatul R.D.G., finul bătrânei G.A., a susținut în fața procurorului că M.B. a lovit-o pe victimă la pătrunderea în locuință, dar și el a lovit-o. Apoi a arătat că el a cărat-o pe victimă în cameră și a început să întrețină relații sexuale cu ea. La un moment dat, după ce aceasta și-a revenit, inculpatul M.B. a luat un cuțit de pe masa din cameră și a tăiat gâtul victimei, iar apoi a tăiat-o pe partea superioară a corpului. Inculpatul R.D.G. a arătat că a cerut și el cuțitul și a tăiat victima pe partea superioară a corpului, considerând că victima este moartă. Inculpatul a mai relatat că după ce a tăiat-o la gât, M.B. a întreținut și el relații sexuale cu cadavrul bătrânei decedate. Nu și-a explicat gestul său și a arătat că după această faptă amândoi inculpații au părăsit locul faptei, neluând nimic din casă. A mai arătat că nu a mai discutat cu M.B. despre ce s-a întâmplat, nici atunci imediat, nici mai târziu.

Aceste declarații ale inculpaților se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că victima G.A. a fost găsită într-una din camerele folosite în mod curent de aceasta, pe un pat rupt, în poziția culcat pe spate, complet dezbrăcată de la brâu în jos, cu partea superioară a cadavrului (cap și torace) acoperită cu o geacă din material sintetic de culoare albastru închis. Nu au fost urme de forțare la nicio ușă, însă în hol și în cameră (care prezenta o dezordine pronunțată), pe diverse obiecte s-au depistat pete de sânge.

Tot astfel este descrisă G.A. de martorii care au depistat-o în data de 11 decembrie 2010: R.I., R.M. și R.M.A., rudele victimei, au constatat că victima a fost omorâtă, că hainele ei au fost aruncate pe jos și că în interiorul camerei era dezordine.

Nepoata bătrânei ucise, G.S., a arătat că în dimineața zilei de 11 decembrie 2010 a primit un telefon de la o rudă din sat, R.I., care i-a relatat că bunica sa a murit. În urma acestui apel, a venit împreună cu concubinul ei, martorul M.F. de la Timișoara, unde locuia, la Stanciova, unde a constatat decesul bunicii sale. Partea vătămată a mai adăugat că bunica ei se gospodărea singură de când i-a murit fiul, din august 2010, iar ea, împreună cu sora ei, B.G.M., o vizitau săptămânal, de obicei sâmbăta. Această nepoată nu a remarcat ca victima să aibă dușmani sau probleme cu vecinii de vreun fel, nici bunica ei nu i-a relatat așa ceva, însă i s-a plâns că inculpatul R.G.D. și cu fratele mai mic al acestuia se purtau urât, înjurând-o, amenințând-o și speriind-o purtând cagule sau ciorapi pe cap. Despre cei doi inculpați a auzit că se purtau urât și cu alți consăteni.

Acest ultim aspect este confirmat și de numitul M.I., proprietarul magazinului alimentar din sat care, deși nu a fost audiat în fața instanței, a relatat consilierului de probațiune că inculpații M.B. și R.G.D. fac parte din același grup de prieteni și obișnuiau să consume împreună băuturi alcoolice, în diverse locații, deveneau violenți și obraznici mai ales cu persoanele în vârstă din sat, care, de teamă, nu au depus reclamații la organele de poliție. Martorul și-a amintit că în seara dinaintea crimei, inculpatul M.B. a cumpărat de la magazinul său bere, mărturisindu-i că o va consuma cu inculpatul R.D.G.

Declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor de către inculpați se coroborează și cu planșele foto și procesul-verbal de reconstituire, unde s-a consemnat cum inculpații au arătat exact locul pe unde au intrat în curte, apoi în casă și în camera unde a fost găsită victima, precum și modul de operare. Martorii asistenți, Z.A. și B.M.A., dar și partea vătămată G.S., au participat la reconstituire, au fost audiați amănunțit și au confirmat că cele relatate de cei doi inculpați au fost consemnate în audierea lor.

Având în vedere declarațiile inculpatului R.D.G. privind faptul că după comiterea violului și omorului asupra victimei G.A., acesta a aruncat hainele ce le purtase, în canalul colector din fața locuinței sale, inclusiv cizmele ce le avusese în picioare, s-au efectuat cercetări după audierea inculpatului la locul indicat de acesta, unde a fost găsită o cizmă de cauciuc de culoare neagră.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 10 iunie 2011 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Timiș reiese că urmele găsite la fața locului, pe linoleumul de pe podea și pe o suprafață de pânză de culoare roșie au fost create de o cizmă cu aceleași caracteristici (piciorul stâng pe linoleum și piciorul drept pe pânză).

După indicațiile date de inculpatul M.B. cu ocazia reconstituirii, s-a căutat în grădina unde afirmă că ar fi aruncat cuțitul folosit. În sol, puțin acoperit cu pământ, s-a găsit un cuțit de bucătărie cu mânerul de lemn și lama de cca. 30 cm. Partea vătămată G.S., nepoata victimei, care o vizita pe aceasta în mod regulat, a arătat că bunica sa avea un asemenea cuțit în gospodărie, recunoscându-l clar. Potrivit buletinului de analiză emis de către I.M.L. Timișoara, pe unele obiecte ridicate de la fața locului s-a decelat sânge uman grupa 0, ca și cel al victimei.

Sub aspectul profilului genetic, prin comparație cu probe biologice de referință recoltate de la 5 suspecți cu istoric infracțional din zonă: R.P., H.D.V., R.D.G., M.B. și M.I., din analiza unei fuste din material textil de culoare albă - descoperită pe pardoseala camerei unde se afla victima între servantă și patul victimei, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, s-a decelat un fir de păr (bulb și teacă epitelială), constatându-se prin raportul de constatare tehnico-științifică din 28 aprilie 2011 al I.G.P.R. că, dintr-o mulțime de 182.815.356 de indivizi neînrudiți genetic, inculpatul M.B. este unic. Prin raportul de expertiză din 26 septembrie 2011 nu s-a ajuns la aceeași concluzie cu privire la inculpatul R.D.G., ceea ce nu-l exclude pe acesta de la fața locului, față de probele care-l încriminează, inclusiv declarația sa de recunoaștere.

În ceea ce privește leziunile suferite de victimă, conjugate cu acțiunile inculpaților, la prima examinare, aceasta prezenta: plagă tăiată, cu margini regulate, latero-cervical dreapta, de aproximativ 10 cm lungime; 2 plăgi tăiate cu margini regulate, regiunea frontală medio-lateral stânga; fractură liniară, frontal dreapta, cu margini regulate, aproximativ 1 cm lungime; plagă cu margini regulate, delabrantă, ce se întinde de la nivelul hipocondrului drept și regiunii epigastrice; din plagă, vertical se intersectează o altă plagă de la nivelul buzei superioare a plăgii anterioare; fosă iliacă stângă și regiunea hipogastrică, plagă aproximativ orizontală prin care se eviscerează anse intestinale; plagă de aproximativ 5 cm lungime în regiunea pubiană.

Ulterior, în raportul medical de necropsie din 13 decembrie 2010 al I.M.L. Timișoara s-a concluzionat că moartea numitei G.A. poate data din 10 decembrie 2010 și a fost de natură violentă; ea s-a datorat hemoragiei externe și interne prin plagă înjunghiată cervicală cu secționarea de arteră carotidă comună și vena jugulară cu insuficiență cardiocirculatorie și insuficiență respiratorie prin secționarea traheei în cadrul unui politraumatism soldat cu traumatism craniocerebral cu discretă hemoragie leptomeningee, fracturi maxilare orbitale și piramidei nazale; plăgile descrise cu ocazia autopsiei s-au produs prin lovire directă cu corp înțepător-tăietor (inclusiv fractura lineară frontală); fracturile maxilare, orbitale și de piramidă nazală s-au produs prin lovire directă cu corpuri dure; leziunile prezente la nivelul toracelui și abdomenului (plăgi cu intersectarea organelor abdominale) respectiv fracturile sterno-costale, având în vedere caracterul discret al focarelor hemoragice sau absența acestora, s-au produs în agonie sau postmortem.

În fața instanței de judecată, inculpatul M.B. a afirmat că nu a săvârșit el faptele de care este acuzat și că este nevinovat. În data de 09 decembrie 2010 a fost la muncă, s-a întâlnit în sat cu inculpatul și prietenul său R.D.G., pe care doar l-a salutat, după care și-a continuat singur drumul către casa unde locuia, împreună cu sora lui, D.I. și cumnatul său, R.M. Seara s-a culcat, iar a doua zi dimineața, când s-a trezit, a plecat la lucru. Nici în seara respectivă și nici a doua zi nu a fost acasă la R.D.G. Deși obișnuia să mai consume băuturi alcoolice, acest lucru nu s-a întâmplat în acea perioadă. Pentru recunoașterea faptelor inculpatul a relatat că a fost bătut în acest sens de către polițiști, dar nu a depus plângere penală împotriva lor. Inculpatul a mai afirmat că nu a fost niciodată acasă la bătrâna decedată, dar nu a avut o nicio explicație pentru firul de păr ce-i aparține și care a fost găsit pe una din fustele victimei.

În sprijinul acestei din urmă poziții a inculpatului a depus sora acestuia, D.I. care a arătat că fratele său locuiește la ea de la vârsta de 17 ani. Deși nu-și aduce aminte când a avut loc crima, martora a afirmat că în seara și noaptea când a fost ucisă consăteana sa, inculpatul M.B. nu a plecat de-acasă, nu s-a întâlnit cu inculpatul R.D.G. și nu a consumat băuturi alcoolice. În dimineața zilei după săvârșirea crimei, fratele său a plecat împreună cu concubinul ei în pădure după lemne. Martora a mai relatat că în timpul unei vizite la penitenciar, inculpatul R.D.G. i s-a confesat că a fost foarte tare bătut de polițiști și că, de frică, a mărturisit săvârșirea faptelor. Ulterior, martora a revenit și a arătat că cele arătate la începutul declarației se pot referi și la o altă zi din decembrie, când fratele său a făcut același lucru.

Tot astfel, martorul R.M., concubinul martorei D.I., a relatat că în ziua ce a precedat crima asupra lui G.A. a fost plecat cu inculpatul la stână și au ajuns împreună acasă în jurul orei 22.00. Nu cunoaște dacă M.B. a mai plecat de-acasă în seara respectivă, întrucât dormea, însă a doua zi dimineața, în jurul orei 09.30, a plecat cu acesta în pădure. Despre crimă nu a discutat cu inculpatul. Martorul a mai afirmat că cei doi inculpați se cunoșteau și se întâlneau la un suc sau la fotbal.

Inculpatul R.D.G. s-a declarat nevinovat în fața instanței de judecată. Cu inculpatul M.B. este o simplă cunoștință și nu s-a întâlnit cu el în preziua crimei, când a revenit acasă în jurul orei 18-19.00 de la lucru, pe care-l presta la un băiat din sat, M.N. și nu a mai plecat de acasă până a doua zi, la ora 08.00 dimineața. Acasă la victima G.A., nașa sa, a fost doar când trăia fiul acesteia pentru niște reparații la casă, în vara anului 2010, iar de atunci nu a mai vizitat-o. Recunoașterea faptelor se datorează bătăilor și amenințărilor polițiștilor, pentru care nu a depus plângere și nici nu a relatat de spre aceste fapte procurorului sau judecătorului atunci când a fost audiat cu ocazia arestării. Inculpatul R.D.G. a menționat că a fost obligat să pună amprenta de la deget în loc să semneze cu numele său, pe care știa să-l scrie, deși nu are nicio clasă.

Această declarație a inculpatului este susținută de tatăl său, martorul R.B. care a afirmat că nu reține data când s-a produs decesul nașei sale, G.A., dar într-o zi de vineri din luna decembrie 2010 a ajuns acasă de la serviciu în jurul orei 18.00, și-a schimbat hainele și a plecat la o petrecere după cca. o oră, revenind acasă în jurul orei 23-24.00. Atunci, fiica sa s-a trezit și i-a confirmat că inculpatul R.D.G. dormea cu ceilalți frați. Nu cunoaște dacă fiul său a plecat sau nu în noaptea respectivă de acasă și nu a constatat sub lumina brichetei, întrucât nu era curent în sat, sticle și pahare, că s-ar fi băut în casă. Despre inculpatul M.B., martorul a relatat că nu e prietenul fiului său și a venit o singură dată la ei acasă neinvitat și beat fiind, de ziua fiicei sale, în luna noiembrie 2010. Martorul a mai adăugat că nașa sa, G.A. nu i s-a plâns vreodată de comportamentul urât al fiului său față de ea și nici sătenii nu i-au făcut vreo reclamație în acest sens.

Cu privire la această din urmă poziție a inculpatului R.D.G. sau în circumstanțiere au fost audiați martorii C.A.P., M.I., B.D., H.D., B.S., J.R. și P.R., care locuind la Stanciova, îi cunoșteau pe ambii inculpați ca fiind persoane liniștite, despre care nu au auzit că ar fi făcut probleme în sat și cu care au lucrat sau au discutat înainte sau după nefericitul eveniment, fără să constate ceva ciudat în atitudinea sau comportamentul inculpaților, unii dintre ei fiind surprinși când aceștia au fost arestați pentru cercetări.

Prima instanță a înlăturat depozițiile de negare a săvârșirii faptelor ale ambilor inculpați, precum și ale martorilor D.I. și R.B., care au încercat să întărească alibiul inculpaților (precum că în noaptea crimei, aceștia se aflau fiecare la casele lor, pe care nu le-au părăsit până a doua zi dimineața, când au reluat munca), în aprecierea faptului că au fost date pro causa, în virtutea relațiilor de rudenie cu inculpații, sunt subiective, nu exprimă realitatea și vin în contradicție cu celelalte probe din dosar, deja analizate anterior.

Martorii R.B., R.M., C.A.P., M.I., B.D., H.D., B.S., J.R. și P.R. nu au putut preciza ce au făcut inculpații în noaptea de 09 din 10 decembrie 2010, pe parcursul a mai multor ore, membrii familiilor acestora dormind, iar ceilalți consăteni neavând niciun fel de tangență cu inculpații în acest interval de timp, 18.00-06.00, cât cei doi inculpați au fost împreună.

Faptul că persoanele cu care au discutat inculpații după crimă nu au constat nimic dubios în atitudinea lor, trădează tocmai starea de indiferență a inculpaților care au săvârșit faptele sub influența alcoolului și care, după ce au revenit din această stare, și-au reluat traiul de zi cu zi ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, până în momentul în care organele de anchetă au descoperit o legătură între decesul victimei și inculpatul M.B., care a devenit preocupat față de primirea rezultatelor ADN, găsite la locul faptei, în sensul că întreba permanent lumea din sat despre apariția lor.

Susținerile inculpaților că au fost bătuți de polițiști și amenințați cu pistolul la cap pentru a recunoaște implicarea lor infracțională sunt neverosimile, atâta timp cât ei nu au depus plângeri împotriva organelor de anchetă, nu s-au plâns în legătură cu acest aspect nici în fața procurorului și nici în fața judecătorului, ci doar în fața instanței de judecată. Martorii asistenți și partea vătămată au învederat că declarațiile și reconstituirea s-au făcut de bună-voie de către inculpați, fără a constata exercitarea vreunei presiuni sau a urmelor de violență asupra inculpaților. Mai mult, instanța de fond constată că declarațiile lor de recunoaștere descriu în detaliu fiecare pas făcut și concordă între ele în cea mai mare parte, iar indicarea exactă a locului unde au fost abandonate și găsite, ulterior, la reconstituire, arma crimei, obiectele de îmbrăcăminte sau încălțăminte, nu putea fi făcută decât de autorii faptelor, inculpații din prezenta cauză.

Lipsa semnăturii cu pixul pe declarațiile inculpatului R.D.G., invocată în apărare, nu reprezintă un motiv de înlăturare a declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului, atâta timp cât inculpatul a afirmat că nu știe să scrie și să citească, ci doar să semneze, iar prin amprentarea declarațiilor, acesta și-a însușit în acest mod, valabil, de altfel, conținutul acestora.

Față de toate cele expuse mai sus, prima instanță a conchis că, inculpații R.D.G. și M.B. au pătruns la data de 09/10 decembrie 2010, prin efracție în scop de jaf și sex în locuința numitei G.A., au lovit-o (R.D.G.) și au imobilizat-o, violând-o, iar apoi inculpatul M.B. a agresat victima cu un cuțit găsit în domiciliul acesteia, tăindu-i gâtul în timp ce aceasta era ținută de R.D.G. După săvârșirea acestor fapte, ambii inculpați au mutilat victima decedată cu cuțitul și au întreținut relații sexuale cu aceasta (M.B.), profanându-i cadavrul.

În acest sens, prima instanță a reținut următoarea încadrare juridică, diferită în parte de cea din rechizitoriu, prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., astfel: art. 192 alin. (2) C. pen., violarea de domiciliu fiind săvârșită de două persoane împreună, în timpul nopții; art. 197 alin. (1) și 2 lit.

a) C. pen. pentru inculpatul R.D.G. și art. 26 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit.

a) C. pen. pentru inculpatul M.B., fapta de viol fiind săvârșită de două persoane împreună, R.D.G. în calitate de autor, iar M.B. în calitate de complice moral; actele de viol săvârșite asupra cadavrului victimei de către inculpatul M.B. au fost avute în vedere la reținerea în sarcina acestuia a infracțiunii de profanare de cadavre [față de art. 197 alin. (1) C. pen. din rechizitoriu reținută față de ambii inculpați]; art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. pentru inculpatul M.B. și art. 26 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. pentru inculpatul R.D.G., omorul deosebit de grav fiind săvârșit pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării rămase în faza de tentativă, inculpatul M.B. negăsind bani în locuința victimei, faptă săvârșită de către M.B. în calitate de autor, el fiind cel care a tăiat gâtul victimei, aceasta fiind cauza decesului, iar prezența lui R.D.G. la fața locului îl califică complice moral la această faptă; tăierea ulterioară a corpului victimei de către R.D.G. s-a produs post-mortem, iar aceste acte vor fi calificate ca și profanare de cadavre [față de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit.

d) C. pen. din rechizitoriu reținută față de ambii inculpați]; art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), b) C. pen., tentativa de tâlhărie fiind săvârșită de ambii inculpați în timpul nopții, în locuința victimei, fără ca ei să aibă asupra lor o armă; în momentul în care a luat M.B. cuțitul de pe masa victimei, fapta se consumase, M.B. care căutase printre lucrurile bătrânei fără să găsească ceva s-a orientat către victimă cu cuțitul în momentul în care ea i-a recunoscut și le-a zis pe nume, tăindu-i jugulara, iar apoi profanându-i cadavrul, deci cuțitul nu a fost luat în scop de tâlhărie, ci în scop de a ucide victima pentru a ascunde tentativa de tâlhărie și violul; art. 319 C. pen., ambii inculpați secționând trunchiul victimei după ce aceasta a decedat prin tăierea gâtului, inculpatul M.B. întreținând și relații sexuale cu cadavrul victimei.

La stabilirea vinovăției inculpaților, prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că între activitățile desfășurate de aceștia și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că, fără acțiunile lor, leziunile consemnate în raportul de autopsie nu s-ar fi produs.

În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a apreciat că inculpații au săvârșit faptele cu intenție directă, respectiv au prevăzut rezultatul faptelor sale, pe care l-au și urmărit.

Pentru toate aceste considerente, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin schimbarea încadrării juridice, iar la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele săvârșite de inculpați prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, prin actele lor, numiții M.B. și R.D.G. aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la inviolabilitatea domiciliului, la libertatea sexuală, la viață și la bunurile acesteia, precum și la conviețuirea socială.

În ceea ce privește persoana inculpaților, în vârstă de 20 de ani la data săvârșiri faptelor, necăsătoriți, fără copii, zilieri, prima instanță a constatat că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la prima lor abatere. Pe de altă parte, prima instanță a reținut că inculpații au manifestat un comportament oscilant în cursul procesului, iar raportat la faptele comise, deși au tulburări de personalitate de tip antisocial, ambii au avut discernământ păstrat, astfel cum reiese din rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice întocmite de I.M.L. Timișoara.

Referatele de evaluare întocmite pe seama inculpaților de către S.P.T.T. au concluzionat în sensul existenței perspectivelor de reintegrare în societate, în condițiile schimbării anturajului, a implicării în muncă, a sprijinului familial și a celui de natură psihologică.

Luând în considerare și dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, prima instanță a aplicat inculpaților pedepsele menționate în dispozitivul prezentei sentinței penale, pedepse care vor fi executare în regim de detenție.

Cu privire la latura civilă a procesului penal, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., prima instanță a constatat că părțile vătămate G.S. și B.G.M. (în calitate de nepoate de fiu predecedat al lui G.A., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor depus la dosarul instanței) nu au formulat pretenții civile în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 73/PI din 27 februarie 2012 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații R.D.G. și M.B.

În motivarea apelului declarat de procuror se solicită admiterea acestuia, apreciind că hotărârea este nelegală întrucât instanța nu s-a conformat prevederilor art. 4 lit. b), art. 5 alin. (5) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, având în vedere că inculpații au săvârșit infracțiuni din categoria celor pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În ceea ce privește netemeinicia sentinței, se arată că în mod greșit s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul M.B. din infracțiunea de viol în cea de complicitate la această infracțiune, iar pentru inculpatul R.D.G. din infracțiunea de omor deosebit de grav în cea de complicitate, din probatoriul administrat rezultând că aceștia se fac vinovați de comiterea faptelor reținute în actul de inculpare. De asemenea, nelegală este și schimbarea de încadrare juridică față de ambii inculpați, în ce privește infracțiunea de tentativă la tâlhărie.

În motivele de apel, inculpatul R.D.G. a solicitat ca, în urma admiterii apelului, să reformeze hotărârea atacată și sa dispună achitarea sa în temeiul art. 11 alin. (1) lit.

a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen. A apreciat că soluția de condamnare la pedeapsa de 16 ani închisoare este netemeinică și nelegală, fiind in gravă contradicție cu concluziile probatoriului administrat. În primul rând, în mod nelegal, instanța de fond și-a întemeiat soluția cu încălcarea princiupiului nemijlocirii, luând în considerare susținerile numitului M.I., proprietarul magazinului alimentar din sat, care, arată prima instanță că „deși nu a fost audiat în fața instanței de judecată” îi cunoaște drept violenți, prieteni și consumatori de alcool pe cei doi inculpați.

Prin luarea în considerare a unei astfel de depoziții luate „pe stradă”, inculpatul apreciază că i s-a încălcat grav dreptul la apărare, fiind lipsit de posibilitatea de a asculta depoziția numitului M.I. în cadrul procesului penal, în ședința publică, în fața instanței, și de a-i adresa întrebări vis a vis de cele susținute de către acesta. O altă depoziție desprinsă din contextul probatoriu, și necoroborată cu celelelalte probe administrate în cauza, în opinia apărării, este depoziția numitei G.S., nepoata decedatei, persoana care a încercat să creeze inculpatului o imagine deformată în societate, afirmând lucruri mincinoase, iar afirmațiile acesteia nu numai că nu se coroborează cu nicio altă depoziție dată în cauză, ci sunt contrazise de toți ceilalți martori audiați în cauză.

Pe de altă parte, prima instanță, relativ la concluziile expertizei ADN, care a ieșit pozitivă în cazul coinculpatului M.B. și negativa in privința inculpatului R.D.G. a înțeles să înlăture utilitatea și concluziile acestei probe, poate singura probă directă și în măsură să ducă la aflarea adevărului în cauză. În ceea ce privește depoziția inculpatului R.D.G. s-a arătat faptul că aceasta a fost dată inițial la urmărirea penală, în care a arătat că în acea dată se afla la domiciliul său și nu s-a întâlnit cu inculpatul M.B., cu care de altfel nici nu era prieten.

Doar ulterior, după amenințări și violențe manifestate de către polițiști, inculpatul a fost obligat să dea declarație de recunoaștere. În ceea ce privește expertizarea cizmei, concluziile acestei probe au arătat că cizma pe care inculpatul ar fi indicat-o este doar de același model cu urmele lăsate în casa victimei și nu că este identică cu cizma ce a și provocat urmele. Consideră că nici această probă nu poate susține hotărârea de condamnare, fiind clar lipsită de concludență, dat fiind faptul că astfel de cizme sunt produse în mii de exemplare, iar pentru a se reține ca fiind utilă și concludentă în cauză este cert că se impunea ca această probă să identifice o identitate între urmele găsite în casa victimei și talpa cizmei expertizate, ceea ce nu s-a concluzionat.

S-a mai criticat faptul că instanța de fond a analizat eronat și superficial depozițiile martorilor audiați în cauza, martori despre care s-a reținut că toți au fost audiați în circumstanțierea inculpatului R.D.G., deși martorii R.M., Z.A., C.A.P. și M.I. sunt martorii din rechizitoriu. Atât aceștia patru, cât și martorii B.D., B.S., H.D., J.R. și P.R. au arătat clar că inculpatul este un om liniștit și că nu a creat probleme în sat, că nu consumă alcool și că intre el și coiculpatul M.B. este o simplă relație de consăteni și nu una de strânsă prietenie.

Instanța de apel a reținut că apel a declarat și inculpatul M.B., care la termenul de judecată din 07 iunie 2012, arată că își retrage calea de atac declarată în cauză, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar, astfel că instanța va lua act de retragerea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 73/PI din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș. Din aceste motive, instanța de prim control judiciar nu a mai analizat vinovăția inculpatului M.B. în ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, urmând a fi analizată participația sa la comiterea faptei doar odată cu analizarea încadrării juridice dată faptelor în actul de acuzare și schimbată de către instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 113 A din 07 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.D.G., împotriva sentinței penale nr. 73 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 7320/30/2011.

În temeiul art. 369 C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.B., împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași hotărâri și, în consecință, a desființat în parte sentința penală nr. 73 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș și, rejudecănd, în temeiul art. 4, art. 5 alin. (5) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, la rămânerea definitivă a hotărârii.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus în continuare din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv de la data de 27 februarie 2012 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 400 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel, în rest, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă că în seara de 09 decembrie 2012, inculpații M.B. și R.D.G. au consumat băuturi alcoolice la magazinul martorului M.I. din com. Stanciova, după care au continuat să consume alcool la domiciliul inculpatului R.D.G. până noaptea. Inculpatul R.D.G. a propus să meargă la domiciliul victimei G.A., în vârstă de 74 ani, pentru a o deposeda de bunuri și a întreține relații sexuale, sens în care cei doi au sărit gardul de cărămidă al imobilului și au bătut la ușa de pătrundere în imobil. Victima le-a permis accesul înăuntru, inculpatul R.D.G. a lovit-o cu pumnul în față, iar după ce aceasta și-a pierdut cunoștința, a pus-o pe pat, a dezbrăcat-o și a întreținut relații sexuale cu ea. Inculpatul M.B. în acest interval de timp căuta lucruri de valoare prin casă și în momentul în care victima și-a revenit, inculpatul R.D.G. i-a pus mâna pe gură continuând să întrețină relații sexuale cu ea. Întrucât victima le-a pronunțat numele celor doi inculpați, inculpatul M.B. s-a deplasat în bucătărie a luat un cuțit și profitând de faptul că inculpatul R.D.G. se afla peste victimă, i-a tăiat gâtul numitei G.A., după care a mai aplicat o tăietură peste torace. Ulterior, și inculpatul R.D.G. a luat cuțitul și a tăiat-o pe victimă pe partea superioară a corpului, după care inculpatul M.B. a întreținut și el relații sexuale cu victima.

Cu ocazia audierii de către instanța de fond, inculpatul M.B. nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că în seara respectivă se afla la locuința surorii sale, la care a rămas peste noapte, negând și că în acea zi ar fi fost la barul martorului M.I. din Stanciova și a consumat băuturi alcoolice. Inculpatul mai arată că declarația de recunoaștere din cursul urmăririi penale a fost dată sub presiunea exercitată de către organele de poliție, neexplicându-și cum de s-a găsit un fir de păr de al său pe fusta victimei.

Inculpatul R.D.G., nu recunoaște comiterea faptei, arătând că victima este nașa lui și că nu s-a întâlnit cu ea în acea seară, după cum nu s-a întâlnit nici cu inculpatul M.B. Inculpatul mai arată că s-a întors de la serviciu la ora 18.00 și nu a mai plecat de la locuință, iar declarația de recunoaștere din cursul urmăririi penale a avut la bază constrângerea exercitată de către organele de poliție.

Instanța de apel a apreciat că declarațiile inculpaților prin care aceștia neagă comiterea faptei nu sunt sincere. Mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând deosebire în ceea ce privește forța lor probantă în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești. Neexistând temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanța poate să considere atunci când declarațiile acestora sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte.

într-o asemenea situație, instanța va reține că sunt expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Astfel, instanța de apel apreciază că vinovăția inculpaților rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, după ce inițial inculpatul M.B. neagă comiterea faptei, arătând că nu a fost în locuința victimei la data de 10 decembrie 2010 și a stat doar la sora sa; la data de 05 mai 2011, în prezența martorului asistent, inculpatul M.B. arată că în data de 09 decembrie 2010, ora 18.00, a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul R.D.G. după care au luat hotărârea de a merge la victimă pentru a-i lua bani, sărind gardul imobilului acesteia și bătând la ușă.

Inculpatul mai arată că după ce li s-a deschis ușa, inculpatul R.D.G. a lovit-o cu pumnul în față, victima căzând la podea, după care inculpatul R.D.G. a transportat-o în cameră, a pus-o pe pat, a dezbrăcat-o și a întreținut relații sexuale normale cu aceasta. După ce victima și-a revenit din starea de inconștiență, a început să țipe, astfel că inculpatul R.D.G. i-a pus mâna pe gură pentru a o împiedica să strige după ajutor, iar el căuta bani prin casă. Inculpatul M.B. mai arată că, fiind recunoscuți de către victimă, care i-a strigat pe nume, s-a dus la bucătărie de unde a luat un cuțit cu care i-a tăiat gâtul victimei până ce a ajuns la os.

Inculpatul arată că victima s-a zbătut până când i-a tăiat venele și arterele care duc la cap, având experiență în acest sens, întrucât taie miei și oi în mod frecvent, iar în momentul în care aceasta nu se mai mișca, a tăiat-o transversal pe burtă. Inculpatul M.B. mai arată că inculpatul R.D.G. i-a cerut cuțitul și a tăiat-o și acesta de trei ori pe burtă, fără a putea preciza dacă a întreținut sau nu relații sexuale cu victima, datorită stării de ebrietate, știind doar că a ejaculat pe podea în cameră. Inculpatul M.B. arată, în continuarea declarației, că vis-a-vis de biserică a aruncat cuțitul, iar hainele, fiind pline de sânge, le-a dat foc.

Instanța de apel a apreciat că această declarație semnată de către inculpat, și dată imediat după descoperirea autorului faptei, corespunde adevărului, neexistând niciun motiv care să permită concluzia că declarația a fost dată la presiunea organelor de poliție împotriva cărora inculpatul M.B. nu a formulat plângere penală. Aceiași poziție procesuală a avut inculpatul M.B. și cu ocazia audierii de către procuror, declarație dată în prezența apărătorului, care a semnat alături de inculpat declarația.

Inculpatul R.D.G., audiat de către procuror în prezența apărătorului, recunoaște modalitatea de comitere a faptei descrisă de către inculpatul M.B. arătând că a lovit-o pe victimă, a întreținut cu ea relații sexuale la fel ca și inculpatul M.B., arătând că acesta din urmă a luat un cuțit de bucătărie și a tăiat gâtul victimei, cerându-i la rândul său cuțitul și tăind-o pe victimă în zona abdomenului. Inculpatul R.D.G. arată că nu au luat nimic din casă și că nu au mai întreținut relații sexuale cu victima după ce i-au tăiat gâtul, declarația fiind consemnată.

În completarea declarației luată inculpatului R.D.G. la data de 11 mai 2011, acesta arată că a tăiat-o pe victimă la solicitarea inculpatului M.B. și că, după ce i-au tăiat gâtul acesteia, au întreținut relații sexuale ambii inculpați cu decedata, regretând comiterea faptei. Cu ocazia reconstituirii efectuate în prezența martorilor B.M.A., Z.A., inculpații au relatat aceeași stare de fapt cu cea prezentată mai sus. Probele mai sus analizate se coroborează și cu constatarea biocriminalistică consemnată, respectiv fustă din material textil de culoare albă descoperită pe pardoseala camerei unde se afla victima, între servantă și patul victimei, de pe care s-a decelat un fir de păr, bul și teacă epitelială, constatându-se prin metode specifice și calcule biostatistice că, dintr-o mulțime de 182.815.356 de indivizi neînrudiți genetic, inculpatul M.B. este unic, participând la suprimarea vieții victimei G.A.

De asemenea, nu este de neglijat faptul că indicațiile oferite de inculpatul M.B. cu privire la locul în care a fost aruncat cuțitul folosit la suprimarea vieții victimei G.A., au condus la depistarea acestuia, fiind vorba de un cuțit de bucătărie cu mâner de lemn și lama de 30 cm, pe care nepoata victimei - G.S. - l-a recunoscut. Chiar dacă raportul de constatare tehnico-științifică nu l-a indicat pe inculpatul R.D.G. drept autor la faptei din lipsa materialului sanguin colectat, nu s-a putut identifica în mod complet participarea tuturor la comiterea faptei, dar față de probele anterior analizate instanța de apel apreciază că în mod categoric contribuția sa a fost cea menționată.

Deși inculpații, schimbându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale prin care au recunoscut comiterea faptei descriind în mod amănunțit modalitatea de comitere a activității infracționale, au arătat că în seara dinaintea săvârșirii faptei nu au fost la barul din loc. Stanciova, martorul M.I., audiat de către instanța de apel, confirmă că cei doi au fost în seara de 09 decembrie 2010 la magazinul alimentar pe care îl deține, cumpărând o bere. Martorul mai arată că în seara respectivă iluminatul electric era întrerupt în sat, apostrofându-i pe inculpați că au venit tocmai în acel moment să achiziționeze băuturi alcoolice.

Apărarea inculpatului R.D.G. în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată nu poate fi primită, raportat la probele analizate anterior, iar împrejurarea că martorii R.M. și R.I. au făcut referiri pozitive în ceea ce privește persoana lui arătând că ajuta victima la treburile gospodăriei, că nu s-a purtat urât cu ea și că era cunoscut ca fiind un om liniștit în sat, nu duc la înlăturarea răspunderii penale a acestuia. Având în vedere că victima era nașa sa de botez, era normal ca inculpatul R.D.G. să nutrească sentimente de afecțiune față de defunctă și să o ajute la treburile gospodărești, dată fiind vârsta avansată a victimei și împrejurarea că rudele sale nu se aflau în aceeași localitate, fiind cu atât mai puțin explicabil gestul său de a se alătura activității ilicite a inculpatului M.B.

În ceea ce privește expertizarea cizmei instanța de apel apreciază că cizma indicată de către inculpat se reține că ar fi de același model cu urmele lăsate în casa victimei, fără a se stabili că este identică cu cizma ce a provocat urmele. Inculpatul arată că această probă este lipsită de concludentă câtă vreme cizma a fost produsă într-o multitudine de exemplare și pentru a fi un indiciu de vinovăție era necesar a se stabili o identitate între urmele găsite în casa victimei și talpa cizmei expertizate ceea ce nu s-a concluzionat.

Instanța de apel apreciază că lipsa acestei identități reclamate de inculpatul R.D.G. nu duce la înlăturarea vinovăției acestuia, câtă vreme inculpații au fost depistați de către organele de urmărire penală la un interval relativ mare de la data comiterii faptei, iar obiectele de vestimentație pe care aceștia le-au purtat la data săvârșirii infracțiunii nu au fost găsite în materialitatea lor, fiind indicate de către inculpați, care, pentru a nu fi descoperiți și trași la răspundere penală, ar fi putut prezenta alte obiecte de vestimentație despre care să afirme că ar fi fost purtate în seara crimei.

Lipsite de suport probator sunt și depozițiile martorilor R.B. și D.I., care au făcut referiri la prezența inculpaților la locuințele lor în seara crimei și care au fost combătute chiar de atitudinile inculpaților de recunoaștere a comiterii faptelor, martorii fiind persoane apropiate inculpaților și care în încercarea de a conduce organele de urmărire penală pe o pistă falsă au făcut referiri la prezența inculpaților la locuința lor, respectiv a surorii.

Instanța de apel a apreciat că în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul M.B. din infracțiunea de viol în cea de complicitate la viol, iar pentru inculpatul R.D.G. din omor deosebit de grav în cea de complicitate la omor deosebit de grav, dispunându-se în mod corect schimbarea încadrării juridice pentru ambii inculpați din infracțiunea de tentativă de tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. și alin. (21) lit. a), b), c) C. pen., în infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a), c) C. pen., prin înlăturarea lit. b) din conținutul alin. (21) C. pen.

Potrivit art. 24 C. pen., autorul este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, iar potrivit art. 26 C. pen., complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, fiind, de asemenea, complice persoana care comite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Din interpretarea faptelor așa cum s-au petrecut în succesiunea lor, a rezultat în mod clar că inculpatul R.D.G. a fost cel care, după ce a lovit victima cu un pumn în față, după ce aceasta le-a permis accesul în casă, a târat-o în cameră, a așezat-o pe pat și a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale, astfel că activitatea lui îmbracă forma autoratului. În ce îl privește pe inculpatul M.B. așa cum a rezultat din depozițiile acestora, în timp ce inculpatul R.D.G. întreținea raporturi sexuale cu victima aflată în stare de inconștiență, el căuta bani și lucruri de valoare prin casă, activitatea sa fiind circumscrisă noțiunii de complice, fiind vorba despre o complicitate morală, întrucât deși inculpatul M.B. nu a avut o contribuție materială în timpul săvârșirii infracțiunii de către inculpatul R.D.G., i-a creat acestuia o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunii de viol, dându-i curaj pentru punerea în aplicare a hotărârii infracționale luate, reprezentând o încurajare a autorului direct a infracțiunii. Cu privire la întreținerea relațiilor sexuale de către inculpatul M.B. cu victima G.A. așa cum a arătat și acesta în declarațiile date, actul sexual a fost comis după suprimarea vieții victimei, respectiv după tăierea gâtului acesteia și exercitarea agresiunilor prin tăierea abdomenului de către inculpatul R.D.G., intrând în componența laturii obiective a infracțiunii de profanare de cadavre.

În mod corect s-a reținut gradul de participare a inculpaților și forma de participație și în ceea ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav, în sensul reținerii art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru inculpatul M.B. și art. 26 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru inculpatul R.D.G., omorul deosebit de grav fiind comis pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării rămase în faza de tentativă, în condițiile în care inculpatul M.B. nu a găsit bani în locuința victimei sau alte lucruri de valoare care să poată fi însușite.

Inculpatul M.B. este cel care a găsit cuțitul de bucătărie cu care a tăiat gâtul victimei, potrivit propriilor sale declarații, până la os, ca și arterele ce duc la cap, cunoscând modalitatea în care trebuire să opereze întrucât tăiase anterior în mod constant miei și oi și avea astfel experiență. Participația inculpatului R.D.G. sub forma complicității s-a realizat cu intenție indirectă întrucât în acest caz complicitatea există nu doar atunci când rezultatul acțiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci și atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual, nefiind necesar pentru existența complicității ca cel care ajută sau înlesnește comiterea faptei să dorească să coopereze la săvârșirea acesteia, fiind suficient să accepte că prin activitatea sa contribuite la comiterea infracțiunii.

Prezența inculpatului R.D.G. alături de inculpatul M.B. la derularea activității infracționale îndreptățește instanța de apel să împărtășească opinia potrivit căreia, activitatea sa se circumscrie complicității la comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, iar actele ulterioare ale acestuia de a lua cuțitul de la inculpatul M.B. și de a produce o tăiere a corpului victimei au fost comise după ce victima decedase, urmând a fi calificată ca și profanare de cadavre. Instanța de fond a procedat corect și în ceea ce privește încadrarea juridică dată infracțiunii de tâlhărie în condițiile în care inculpații nu au venit în locuința victimei având asupra lor vreo armă, cuțitul fiind găsit pe masa locuinței, fiind de altfel recunoscut de către nepoata victimei - G.S. - ca aparținând acesteia.

Din probele administrate cu referire expresă Ia depozițiile inculpaților, reiese în mod evident că hotărârea de a suprima viața victimei prin tăierea gâtului a fost luată după ce victima i-a recunoscut pe cei doi inculpați care intraseră în locuință și după ce inculpatul R.D.G. întreținuse raporturi sexuale cu aceasta, astfel încât nu se poate reține că folosirea cuțitului a fost determinată de intenția inculpaților de a o deposeda pe victimă prin violență de banii și obiectele de valoare pe care aceasta le deținea.

Inculpații au luat hotărârea de suprima viața victimei în momentul în care au fost deconspirați și au realizat că aceasta îi cunoaște, activitatea ilicită de tăiere a gâtului victimei nefiind în legătură de cauzalitate cu intenția inculpaților de a se împoseda cu bunurile victimei, ci în scopul de a o ucide pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie rămasă în faza tentativei.

Susținerile acuzării în sensul că ar trebui reținută infracțiunea de omor deosebit de grav în sarcina ambilor inculpați nu poate fi reținută câtă vreme inculpatul R.D.G. a declarat în mod expres că inculpatul M.B. i-a tăiat gâtul victimei fapt ce a provocat decesul acesteia, după care el a secționat corpul victimei dându-și seama că aceasta decedase, prin urmare, în acel moment inculpatul R.D.G. știa că victima a decedat, a avut reprezentarea cauzei ce a provocat moartea fără nicio legătură cu raportul medico-legal de necropsie întocmit ulterior și care a confirmat drept cauză a morții tăierea gâtului victimei.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru fiecare inculpat este corect individualizată raportat la probele administrate și circumstanțele personale ale inculpaților, pedepse care sunt în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de către aceștia a unei noi fapte antisociale.

Pentru aceste motive, instanța de apel a apreciat neîntemeiat cel de-al doilea motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș în ceea ce privește corecta încadrare juridică a faptelor comise de inculpați, ca și apelul declarat de inculpatul R.D.G.

În ceea ce privește primul motiv al apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, instanța de apel a apreciat că prima instanță nu s-a conformat prevederilor art. 4 lit. b), art. 5 alin. (5) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare care obliga instanța ca prin hotărârea de condamnare să dispună și cu privire la prelevarea de la inculpații M.B. și R.D.G. de probe biologice, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, având în vedere că aceștia au săvârșit infracțiuni care fac parte din categoria celor pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vedere introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, astfel cum sunt prevăzute în anexa legii mai sus menționate.

Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpații M.B. și R.D.G. au declarat prezentele recursuri, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele motive:

1. Asupra recursului declarat de inculpatul M.B.:

Conform actelor și lucrărilor dosarului, inclusiv din declarația semnată de către acesta, în ședință publică și în prezența avocatului, inculpatul M.B. a înțeles să își retragă apelul. De altfel, în fața instanței de prim control judiciar același inculpat și-a exercitat „dreptul de tăcere”.

În aceste condiții, instanța de prim control judiciar a luat act de manifestarea de voință a inculpatului M.B. (retragerea apelului), sentința - cu privire la acesta - rămânând definitivă cu referire la existența faptelor și a vinovăției sale, a încadrării juridice, precum și cu privire la pedeapsă.

Or, față de retragerea apelului, instanța de prim control judiciar nu mai avea dreptul legal de a examina criticile acestui inculpat cu privire la sentința instanței de fond (nu mai putea examina motivele sale de apel).

De asemenea, urmare a rămânerii definitive a deciziei instanței de prim control judiciar cu referire la existența faptelor și a vinovăției sale, a încadrării juridice, precum și cu privire la pedeapsă, prin retragerea apelului de către inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen. Înalta Curte nu mai poate examina temeinicia motivelor de recurs ale acestuia, singura critică putând viza numai dispoziția deciziei instanței de apel de aplicare a Legii nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispoziție pe care însă nu a înțeles să o critice iar instanța de recurs, examinând cauza din oficiu, nu a constatat aspecte de nelegalitate.

În sfârșit, având în vedere că actele procedurale referitoare la comunicarea dispozitivului deciziei nu relevă, dincolo de orice dubiu, împrejurarea de fapt pusă în discuție de reprezentantul Ministerului Public (data comunicării, data semnării de luare la cunoștință și data declarării căii de atac), Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată excepția tardivității recursului declarat de inculpatul M.B.

2. Asupra recursului declarat de inculpatul R.D.G.:

Afirmarea de către inculpat a lipsei unei instrucții școlare - care să permită întocmirea unor declarații olografe și, respectiv aplicarea unei semnături elaborate pe declarațiile dactilografiate ori scrise de organele judiciare - nu poate fi de natură să împiedice aflarea adevărului prin administrarea probei constând în ascultarea acuzatului în procesul penal, evident în condițiile în care acesta consimte să fie ascultat (caz de casare invocat - art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.). În cursul urmăririi penale, ascultarea inculpatului s-a făcut în condiții de natură să evite consemnarea altor afirmații decât cele efectiv făcute de el (ascultarea în prezența unui martor-asistent ori în prezența unui avocat).

Evident că în lipsa unei instrucții școlare care să-i permită inculpatului R.D.G. să scrie personal unele declarații, cele afirmate au fost consemnate de către organul judiciar (polițist sau procuror), în prezența, după caz, a unui martor-asistent ori a unui avocat. Nici semnarea declarațiilor prin aplicarea amprentei degetului, iar nu prin aplicarea unei semnături (chiar mai puțin elaborată) nu este, în aceste condiții, de natură să atragă excluderea mijlocului de probă; dimpotrivă, prin aplicarea amprentei degetului se confirmă identitatea persoanei care a relatat și a confirmat conținutul declarației respective. Actele dosarului de urmărire penală nu infirmă, în mod rezonabil, împrejurarea că, înainte de semnarea declarațiilor (în modul arătat), conținutul acestora nu ar fi fost citit inculpatului.

În sfârșit, în una din declarațiile date în fața procurorului, în prezența avocaților, inculpatul a menționat expres „nici procurorul și nici judecătorul nu m-au forțat și nu mi-au sugerat să declar altceva decât adevărul” (inculpatul referindu-se la declarația dată în fața procurorului și la declarația dată în fața judecătorului cu ocazia examinării propunerii de arestare preventivă).

În declarația dată de inculpat în fața judecătorului, în prezența avocatului, cu ocazia examinării propunerii de arestare preventivă se consemnează „Mențin declarația dată în fața procurorului. Recunosc săvârșirea faptelor reținute în sarcina mea prin ordonanța procurorului. În noaptea respectivă, am mers impreuna cu M.B. la locuința numitei G.A., pentru a fura bani de la aceasta. Când ne-a deschis ușa, M.B. a lovit-o, aceasta devenind inconștientă. Atunci, eu am dus-o pe pat și am întreținut relații sexuale normale cu aceasta. La un moment dat, G.A. și-a revenit din starea de inconștiență și a inceput să țipe. Atunci, M.B. a luat un cuțit și i-a tăiat gâtul. Apoi, am tăiat-o și eu cu cuțitul la burtă. Și M.B. a întreținut relații sexuale cu victima, după ce i-a tăiat gâtul. Arăt că victima decedase la acel moment. Apoi, am plecat acasă. Am avut ceva sânge pe hainele purtate în seara respectivă și am aruncat aceste haine”. Cu aceeași ocazie, coinculpatul M.B., în prezența avocatului, a relatat următoarele aspecte care au fost consemnate în declarația sa: „Mențin declarația dată în fața procurorului. Recunosc faptele reținute în sarcina mea. În noaptea respectivă am mers, împreună cu R.D.G., la domiciliul numitei G.A., pentru a fura bani. Amândoi eram beți. Am sărit gardul, iar apoi am bătut la ușă. G.A. ne-a deschis ușa și atunci R.D.G. a lovit-o cu pumnul în zona feței, iar femeia a căzut la pământ, leșinând. R.D.G. a dus-o în brațe până la pat și a întreținut relații sexuale cu aceasta. În acest timp, eu căutam prin locuință după bani. Femeia și-a revenit și a început să strige după ajutor. Totodată, ne-a recunoscut, zicându-ne pe nume. R.D.G. i-a pus mâna la gura, iar eu am luat un cuțit și i-am tăiat gâtul. Precizez ca eu am mai tăiat animale, astfel că știu cum se face acest lucru și am urmărit ca și la această femeie să-i tai arterele și venele, ca să moară. După ce am văzut că femeia a decedat, am tăiat-o și pe abdomen, iar apoi i-am dat și lui R.D.G. cuțitul și a tăiat-o și el, tot pe abdomen. Nu mai țin minte dacă am întreținut și eu relații sexuale cu bătrâna. Apoi, am plecat la domiciliu. În aceeași noapte, mi-am ars hainele pe care le purtam, deoarece aveam sânge pe ele”.

Neîntemeiată este și critica inculpatului referitoare la greșita sa condamnare, ca urmare a unei erori grave de fapt (caz de casare invocat - art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).

Art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. prevede că o hotărâre este supusă casării atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Prin „eroare de fapt” se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din aceste mijloace de probă reiese contrariul. în ce privește cerința ca eroarea de fapt să fie „gravă” trebuie înțeles că nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influențat soluția procesului. „Eroarea gravă” trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Nici avocatul inculpatului, și nici el însuși, nu au arătat în ce constă „eroarea gravă de fapt” și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării - în sensul că instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, că în opinia lor nu sunt suficiente probe în acuzare (inclusiv referirea la ADN), că inculpatul a revenit asupra declarațiilor de recunoaștere a faptelor date în cursul urmării penale - nu este, prin ea însăși, suficientă și de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat temeinic situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, inclusiv aspectul referitor la revenirea nejustificată a acestuia asupra declarațiilor de recunoaștere a faptelor; de asemenea, ambele instanțe au examinat și au înlăturat motivat - în raport cu probatoriul administrat - apărările inculpatului.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția [art. 66 alin. (1) C. proc. pen.], revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia [art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.]. Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

Revenirea asupra declarațiilor de recunoaștere a faptelor (declarații date în cursul urmării penale, în prezența avocatului, atât în fața procurorului, cât și în fața judecătorului cu ocazia examinării propunerii de arestare preventive) trebuie motivată rezonabil de către inculpat, de o manieră care să justifice temeinicia cererii de înlăturare din ansamblul probator al cauzei a acestor probe; or, chiar inculpatul a menționat, expres „nici procurorul și nici judecătorul nu m-au forțat și nu mi-au sugerat să declar altceva decât adevărul” (inculpatul referindu-se la declarația dată în fața procurorului și la declarația dată în fața judecătorului cu ocazia examinării propunerii de arestare preventivă).

În situația neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între situația de fapt reținută de instanțe, pe de o parte, și una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpatului, pe de altă parte, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte însușindu-și integral argumentele de natură probatorie expuse în cele două hotărâri judecătorești atacate cu privire la vinovăția inculpatului R.D.G., apreciind că nu se impune reluarea acestora, mai ales în condițiile în care, în recurs, nu au fost propuse ori administrate probe noi pe situația de fapt, și nici expuse alte apărări decât cele susținute în etapele anterioare ale procesului penal.

În final, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și critica inculpatului referitoare la individualizarea pedepsei (caz de casare invocat - art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).

Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, egală cu minimul special al textului încriminator prevăzut de lege pentru cea mai gravă dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, prin efectul art. 34 C. pen. referitor la concursul de infracțiuni.

În raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei, inclusiv cu dispozițiile art. 34 C. pen., cererea inculpatului pentru reducerea pedepsei și înlăturarea sporului de pedeapsă, nu este întemeiată, gravitatea concretă deosebit de mare a faptelor, precum și datele sale personale, la care au făcut referire ambele instanțe, nejustificând convingerea că scopul pedepsei aplicate, scop prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins printr-un cuantum mai redus al acesteia.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.B. și R.D.G. împotriva deciziei penale nr. 113/A din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 05 mai 2011 la 04 septembrie 2012, pentru ambii inculpați.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2012.