Trafficking of minors: Proportionality of sentencing and refusal of mitigating circumstances under Art. 72 Penal Code

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208 din 22 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul B.N.G. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni și la următoarele pedepse:

1. 7 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (faptă săvârșită la sfârșitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, timp de aproximativ două săptămâni, împreună cu inculpata I.A., parte vătămată fiind minora T.D., de 15 ani), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. 6 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (faptă săvârșită în zilele de 22-23 aprilie 2011, părți vătămate fiind minorele A.N., de 15 ani, și S.C., de 17 ani), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. 3 ani și 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (faptă săvârșită în cursul lunilor iulie-august 2010, parte vătămată fiind minora G.F., de 16 ani), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

4. 6 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (faptă săvârșită în luna ianuarie 2011, împreună cu inculpata I.A., părți vătămate fiind minorele G.F., de 16 ani, și G.L., de 15 ani), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile de la pct. 1, 2, 3 și 4 sunt concurente, iar, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus stabilite, inculpatului B.N.G. aplicându-i-se pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 14 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.N.G.

Prin aceeași sentință, inculpata I.A. a fost condamnată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni și la următoarele pedepse:

1. 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (un act material săvârșit la sfârșitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, împreună cu inculpatul B.N.G., parte vătămată fiind minora T.D., de 15 ani, un act material săvârșit în cursul lunii februarie 2011, parte vătămată fiind minora D.M.E., de 16 ani, un act material săvârșit în perioada ianuarie-martie 2011, parte vătămată fiind minora B.C.P., de 16 ani, două acte materiale săvârșite în luna ianuarie 2011, împreună cu inculpatul B.N.G., părți vătămate fiind minorele G.F., de 16 ani, și G.L., de 15 ani, un act material săvârșit în luna decembrie 2010, parte vătămată fiind minora I.I.C., de 15 ani), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. 1 an și 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, sub aspectul infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, (faptă săvârșită în cursul lunii ianuarie 2011, parte vătămată fiind M.M.), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile de la pct. 1 și 2 sunt concurente, iar, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus stabilite, inculpatei I.A. aplicându-i-se pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 20 octombrie 2011-21 octombrie 2011.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpata I.A.

S-a luat act că latura civilă a cauzei a fost disjunsă.

Analizând cauza din perspectiva incidenței art. 3201 C. proc. pen., instanța a reținut că în procesul penal pendinte se regăsesc toate condițiile de procedibilitate impuse de textul menționat, pentru ca acest articol să-și producă efectul de drept substanțial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunile pentru care inculpații B.N.G. și I.A. au fost deferiți justiției.

Analizând materialul probator administrat în cauză, cu privire la latura penală a cauzei, instanța a reținut următoarele:

S-au invocat mai întâi textele de lege ce au incriminat faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați și în raport de care s-a procedat la analiza situației de fapt imputate.

Spre deosebire de infracțiunea de trafic de persoane reglementată de art. 12 din lege, ce are ca subiect pasiv persoana adultă și unde, alături de modalitățile alternative de săvârșire a faptei, se cere, în mod cumulat, și exercitarea unei forme de constrângere, de înșelăciune sau de abuz de autoritate (pentru incriminarea faptei în forma simplă, de bază), pentru a fi reținută infracțiunea de trafic de minori în forma incriminată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 nu a fost necesară exercitarea vreunei forme de constrângere, aspect ce a rezultat în mod evident din succesiunea textelor de lege (art. 12 și13 din Legea nr. 678/2001) și implicit din conținutul deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. De asemenea, relevantă în cauză a fost apreciată și decizia nr. 5847 din 09 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Mai mult, această formă de incriminare, mai severă, a infracțiunii de trafic de minori, a fost consacrată și la nivel european, așa cum a rezultat în mod expres din conținutul Directivei 2011/36/UE din data de 05 mai 2011 și care are ca termen de transpunere în dreptul intern data de 06 aprilie 2013.

Analizată fiind situația de fapt imputată inculpaților B.N.G. și I.A. prin raportarea la dispozițiile legale mai sus enunțate, cu luarea în considerare a observațiilor de ordin teoretic precizate, în baza probatoriului amplu administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date de către inculpați în fața instanței de judecată, s-a reținut dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpatului B.N.G., care, la sfârșitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, timp de aproximativ două săptămâni, împreună cu inculpata I.A., au cazat într-un apartament situat în mun. Câmpulung Moldovenesc pe partea vătămată minoră T.D., de 15 ani, pe care, prin amenințări și violență, au obligat-o să practice prostituția, respectiv să întrețină relații sexuale cu clienți pe care aceștia îi găseau și de la care, în prealabil, încasau diverse sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Pentru racolarea acestei minore, inculpatul B.N.G. a adoptat tactica folosită și în raport cu alte victime (gen G.F.) în sensul că, după ce inițial a atras-o pe partea vătămată T.D. în capcana unei pretinse relații de dragoste normale, specifice tinereții, între cei doi, făcând-o pe victimă să se îndrăgostească efectiv de el, ulterior a venit cu propunerea ca aceasta să presteze comerț sexual în profitul său, lovit fiind de refuzul expres al acesteia, recurgând inclusiv la folosirea violenței fizice asupra victimei pentru atingerea scopului ilicit. Procedând în acest sens inculpatul nu a făcut decât să confirme faptul că, astfel cum se arată în doctrina judiciară relevantă în domeniu, pentru infractorii traficanți de ființe umane, victimele sunt tratate ca simple obiecte de comerț sexual, sunt decăzute din rangul de „persoană” cu propriile drepturi și libertăți, cu sentimente și aspirații personale, cu dreptul de a decide asupra propriului destin, în simple obiecte asupra cărora să dețină proprietate deplină, utilizate fiind în obținerea de beneficii materiale.

Astfel fiind, după pregătirea terenului în sensul obținerii din partea victimei T.D. a unei implicații sentimentale, finalizate și cu consum sexual, raportat la persoana sa (la insistențele inculpatului și bazându-se pe credibilitatea acestuia de a se implica într-o relație serioasă, inculpatul făcându-i cunoscută victimei inclusiv familia din care provine, victima mutându-se chiar în casa acestuia pentru a locui împreună, amăgită fiind de comportamentul extrem de afectiv al inculpatului față de ea), inculpatul B.N.G., împreună cu minora, s-au deplasat ulterior în mun. Câmpulung Moldovenesc, la apartamentul inculpatei I.A., pe care acesta a recomandat-o ca fiind o prietenă de a sa. Odată ajunși acolo, locație unde s-au aflat mai multe persoane, după ce i-a servit cu sucuri și cafea, inculpata a întrebat-o pe victimă, în prezența celorlalți, dacă știe de ce a adus-o inculpatul acolo. Întrucât partea vătămată T.D. nu cunoștea motivul prezenței sale în acel apartament, inculpata I.A. i-a cerut inculpatului B.N.G. să meargă cu ea pentru a-i explica ce urma să facă. Inculpatul B.N.G. a condus-o în bucătărie, unde acesta i-a spus că a adus-o acolo „pentru a face bani cu ea” și anume pentru a întreține relații sexuale contra unor sume de bani. În momentul în care partea vătămată i-a comunicat inculpatului B.N.G. că nu este de acord, acesta a devenit violent, a țipat la ea și a lovit-o cu palma peste față, conflictul fiind aplanat la intervenția unei alte persoane aflate în locuință.

Din acel moment, partea vătămată a rămas împreună cu inculpatul B.N.G. în apartament, iar, începând cu a doua zi după amiază, i s-a cerut să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, de la care în prealabil inculpații încasau sume de bani. Din sumele primite, al căror cuantum victima nu l-a putut preciza, primea doar câte 10-20 RON pentru a-și cumpăra suc și mâncare. Partea vătămată a declarat că de regulă i se aduceau 2-3 clienți pe zi, cu care întreținea raporturi sexuale normale, în autoturismele lor, fără a avea vreun incident cu aceștia, care la final o aduceau la apartamentul inculpatei I.A.

În cazurile în care refuza să meargă cu vreun client inculpatul B.N.G. devenea agresiv, o amenința și chiar o lovea. De asemenea, partea vătămată T.D. a declarat că în perioada în care a locuit în acel apartament aproximativ două săptămâni, a avut un număr mare de clienți, pe care nu îl poate preciza, iar când nu era împreună cu vreun client, era însoțită în permanență de unul dintre cei doi inculpați și, deși a dorit de mai multe ori să fugă, nu a reușit, neavând nicio posibilitate concretă.

Deși la un moment dat a reușit să fugă din anturajul celor doi inculpați și în ciuda a ceea ce a pătimit în perioada respectivă, victima T.D., la insistențele inculpatului B.N.G., s-a întors la acesta, fapt ce denotă încă o dată incapacitatea psihologică a victimelor minore de a discerne ceea ce este bine raportat la propria-i persoană, cu atât mai mult cu cât victima a acționat sub vălul sentimentului de iubire pe care îl purta față de cel care, între timp, devenise traficantul său sexual - inculpatul B.N.G., naivitatea și ușurința cu care astfel de persoane - minore (copii în esență) - pot fi manipulate, vulnerabilitate speculată și exploatată de către infractorii-traficanți de persoane, acesta fiind și motivul pentru care însuși legiuitorul a înțeles să incrimineze într-o formă mai gravă traficul de persoane având ca victime minori, al căror consimțământ este apreciat în toate cazurile ca nefiind valabil, deci lipsă.

Ajunsă din nou la inculpatul B.N.G., acesta i-a cerut socoteală pentru că a plecat și că l-a amenințat că îi va spune mamei sale și chiar organelor de poliție, motiv pentru care inculpatul a luat victima cu el, s-au deplasat spre pădure unde, fiind foarte nervos, a început să o agreseze. Ulterior, la fața locului, au sosit lucrătorii de poliție judiciară din comuna Vama, fiind anunțați de martorul P.F.I., care l-a văzut pe inculpat când o lovea și care i-a cerut să o lase în pace. Fiind condusă la sediul postului de poliție a dat o declarație cu privire la cele întâmplate, după care s-a deplasat în comuna Drăgușeni, județ Suceava, nemaifiind căutată de inculpatul B.N.G. după acest eveniment.

Ca și agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situației de fapt mai sus descrise s-a reținut, pe de o parte, săvârșirea faptei prin forme de constrângere, constând în amenințare și violență fizică, din partea inculpatului B.N.G. [art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001], iar, pe de altă parte, săvârșirea faptei de către cei doi inculpați, B.N.G. și I.A., împreună [art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, cu trimitere la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001].

S-a reținut, de asemenea, că fapta inculpatului B.N.G., care, în zilele de 22-23 aprilie 2011 (perioada sărbătorilor de Paști) a preluat și transportat pe părțile vătămate minore A.N., de 15 ani, și S.C., de 17 ani, de la Centrul de plasament din orașul Gura Humorului, pe care le recrutase anterior prin discuții telefonice, câștigându-le încrederea într-un mod fraudulos și pe care le-a obligat să practice prostituția cu clienți găsiți, de la care a încasat diverse sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, faptă prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Adoptând aceeași tactică și făcând rost de numerele de telefon ale celor două, inculpatul B.N.G. a contactat telefonic atât pe partea vătămată A.N., cât și pe S.C., în urma discuțiilor astfel purtate câștigându-le încrederea, după cum înseși victimele declară.

Astfel, cele două, în urma întâlnirii avute cu inculpatul în parcul din fața centrului orașului Gura Humorului, a acceptat propunerea acestuia de a petrece sărbătorile de Paște la domiciliul său, plecând astfel cu inculpatul cu un autovehicul de culoare albastră, condus de un tânăr, pe drum oprindu-se inițial în comuna Vama, unde inculpatul s-a întâlnit cu un alt tânăr cu care a vorbit separat, pentru ca imediat după să îi ceară părții vătămate S.C. să coboare din mașină și să meargă cu acel tânăr, aceasta conformându-se. După ce le-a despărțit pe cele două părți vătămate minore, inculpatul B.N.G. a rămas împreună cu partea vătămată minoră A.N., precum și cu tânărul care le-a transportat cu mașina în comuna Vama, ulterior deplasându-se cu mașina pe o uliță din localitate, îndreptându-se spre râul Moldova, într-o zonă fără case, unde tânărul a oprit mașina, iar inculpatul i-a cerut părții vătămate să întrețină relații sexuale cu șoferul, fiind lovit de refuzul părții vătămate, inculpatul începând să o amenințe în sensul că îi va crea probleme și că o va abandona în acel loc, partea vătămată fiind determinată astfel să întrețină relații sexuale cu acel tânăr, în autoturismul acestuia, timp în care inculpatul a așteptat la câțiva metri depărtare. După consumarea raportului sexual, au revenit cu toții în zona de unde plecaseră inițial unde s-au întors și partea vătămată minoră S.C. și F., care a discutat cu inculpatul, după care a plecat. La scurt timp, în zonă a venit un alt autoturism din care a coborât un tânăr poreclit M. care a discutat cu inculpatul după care inculpatul i-a cerut din nou părții vătămate S.C. să urce în autoturismul acelui băiat și să meargă cu el, partea vătămată minoră conformându-se.

Conform declarațiilor părții vătămate A.N., în momentul în care a observat că prietena sa S.C. pleacă din nou a început să se neliniștească și l-a întrebat pe inculpat unde merge prietena sa, iar acesta i-a spus să nu își facă griji, întrucât C. se duce să se distreze și că o va aduce M. înapoi în siguranță. Ulterior, s-au deplasat la o casă din Vama, „peste linii”, la vărul inculpatului. Aici inculpatul i-a cerut părții vătămate A.N. să întrețină relații sexuale cu acel tânăr care s-a recomandat ca fiind R. Partea vătămată A.N. a declarat că nici de această dată nu a fost de acord să întrețină relații sexuale, motiv pentru care inculpatul B.N.G. a amenințat-o arătându-i un cuțit care se afla pe masă în încăpere, pentru a fi mai convingător. În aceste condiții a mers cu acest băiat în cealaltă cameră și a întreținut relații sexuale cu el, cum îi ceruse inculpatul. După ce au terminat, au ieșit și s-au deplasat cu același autoturism cu care veniseră anterior până la un bar. În acest bar inculpatul a consumat băuturi alcoolice și s-a întâlnit cu mai mulți băieți, cunoscuți de-ai acestuia. În plus, partea vătămată a declarat că inculpatul discuta mult la telefon, dar de obicei se ferea ca ea să audă conversațiile, astfel că la un moment dat, inculpatul i-a cerut să iasă afară și să urce într-o mașină condusă de un tânăr, pentru a întreține relații sexuale cu acesta. Și de această dată partea vătămată minoră A.N., fiind constrânsă de inculpatul B.N.G., s-a deplasat cu acel tânăr pe o uliță din sat unde a întreținut relații sexuale cu acesta în mașină.

Partea vătămată a declarat că la întoarcere, tânărul cu care întreținuse relații sexuale în mașină, i-a spus că îi plătise inculpatului pentru ca ea să întrețină relații sexuale cu el, fără a-i preciza suma. Deși i-a cerut acestuia să îi permită să plece, acesta nu a fost de acord motivând că nu vrea să aibă probleme cu inculpatul. În momentul în care au ajuns la bar, inculpatul B.N.G. o aștepta, acesta cerându-i să urce într-o altă mașină, pentru a merge cu șoferul și să întrețină relații sexuale cu acesta. Și în acest caz s-a conformat și a mers cu tânărul indicat de inculpat și a întreținut relații sexuale cu acesta în autoturismul său. După ce a revenit la bar, inculpatul B.N.G. i-a spus că a venit un prieten poreclit B. și că vor merge acasă la acesta, în Câmpulung Moldovenesc, pentru a dormi. Astfel, s-au deplasat cu același autoturism până la casa lui B., unde au intrat în liniște, întrucât B. le-a spus că părinții săi sunt acasă și dorm. În această locuință, tot la cererea inculpatului, partea vătămată a întreținut relații sexuale cu B. Ulterior, a dormit în locuința acestuia, iar în jurul orei 06.00, s-au trezit și, cu toții, au plecat cu un autobuz spre Vama.

Partea vătămată minoră A.N. a mai declarat că au stat câteva ore la un magazin, timp în care au servit sucuri și cafea, iar inculpatul B.N.G. s-a întâlnit cu un bărbat mai în vârstă, cu care a discutat și de la care a primit suma de 50 RON. Ulterior, inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă cu acesta pentru a întreține relații sexuale. Partea vătămată a declarat că în acel moment a simțit că nu mai poate și i-a spus inculpatului să o lase în pace, întrucât se simțea foarte rău, însă acesta a insistat afirmând că nu va păți nimic și că va fi bine. Și de această dată, la solicitarea inculpatului și fiindu-i frică de acesta, s-a deplasat cu bărbatul mai în vârstă, la o casă din apropiere, unde nu a întreținut relații sexuale deoarece a reușit să fugă. Pe uliță însă, a fost așteptată de inculpat, care a insistat să se întoarcă.

Ulterior, împreună cu inculpatul B.N.G. și cu B. s-au deplasat la un restaurant, unde a venit și partea vătămată S.C. cu băiatul poreclit M. Împreună cu partea vătămată S.C., cu inculpatul și cu B. s-au deplasat pe un deal din apropiere, unde, la cererea inculpatului, a întreținut relații sexuale cu acesta. La un moment dat, inculpatului i-a sunat telefonul și i-a spus că trebuie să plece, dar că va reveni repede, cerându-le să-l aștepte în acel loc.

Speculând acest moment ca fiind prielnic pentru fugă, partea vătămată A.N. a luat-o pe partea vătămată S.C. și, după ce i-au cerut lui B. 5 RON pentru a avea să plătească la o mașină de ocazie, au fugit prin pădure. În momentul în care au ajuns în Câmpulung Moldovenesc au fost preluate de o mașină de poliție, fiind anunțați reprezentanții centrului.

Cele reținute au fost confirmate atât de partea vătămată minoră A.N., cât și de partea vătămată S.C., care a precizat că inculpatul i-a cerut să urce în mașină, fără a-i preciza altceva, iar ea s-a conformat și a plecat cu F. până în curtea unei case aflate în construcție. Aici, F. a început să se dea la ea solicitându-i să întrețină relații sexuale cu el. Întrucât l-a refuzat, F. a insistat spunându-i să facă ce zice el și să nu îl supere, cerându-i să îi facă măcar un sex oral. După ce a terminat, F. l-a sunat pe inculpat care i-a spus că se află în gara din Vama, stabilind să se întâlnească acolo. În fața gării îi așteptau inculpatul, A.N. și șoferul cu care veniseră din Gura Humorului, despre care a declarat că se numea L. Ulterior, în același loc, a venit un autoturism condus de un tânăr, despre care partea vătămată S.C. a declarat că a observat că avea o deficiență la mâna dreaptă. Inculpatul i-a solicitat să meargă cu el pentru a face o plimbare, precizând că ei o vor aștepta. S-a conformat și a urcat în mașină, iar șoferul s-a prezentat ca V., despre acesta aflând ulterior că este poreclit M. După ceva timp, deplasându-se la pensiunea tatălui acestuia, au mers într-una din camerele pe care o folosea V., care i-a solicitat să întrețină relații sexuale cu el. În momentul în care l-a refuzat, acesta a devenit nervos și pe un ton ridicat i-a spus că i-a plătit inculpatului bani pentru ea și că trebuie să se conformeze. Deoarece i s-a făcut frică, a întreținut relații sexuale normale cu V.

A doua zi dimineața s-au deplasat la un bar-restaurant din comuna Vama unde se aflau inculpatul, A.N. și un băiat pe nume C., zis B. După aproximativ o oră, împreună cu partea vătămată A.N., cu inculpatul B.N.G. și cu C. s-au deplasat pe un câmp din apropiere, unde erau câteva construcții pentru fân. Inculpatul i-a cerut să meargă cu C. mai încolo și, întrucât a refuzat, C. a luat-o de mână și a început să o tragă după el. Acesta i-a cerut să întrețină relații sexuale cu el. Partea vătămată a mai declarat că în acele momente a început să plângă, motiv pentru care C. a renunțat la intenția sa și au revenit în locul unde i-a lăsat pe inculpat și pe A.N. Ulterior, întrucât inculpatul s-a îndepărtat, acesta vorbind la telefon, împreună cu partea vătămată A.N. au hotărât să fugă, îndreptându-se spre un deal. După ce au ajuns la o cale ferată, au mers de-a lungul acesteia până în Câmpulung Moldovenesc, la scurt timp fiind găsite de o patrulă a poliției, care le-a condus la sediul poliției, unde au aflat că personalul din centru a reclamat dispariția lor.

Ca și agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situației de fapt mai sus descrise s-a reținut, pe de o parte, săvârșirea faptei prin forme de constrângere, constând în amenințare și violență fizică din partea inculpatului B.N.G. [art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001], iar, pe de altă parte, săvârșirea faptei în „formă continuată”, caracterul continuat al infracțiunii fiind interpretat atât din perspectiva dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - săvârșirea, la diferite intervale de timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, de acte materiale repetate ce se circumscriu aceleiași infracțiuni, cât și din perspectiva deciziei în interesul legii nr. 49/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, potrivit căreia traficul de persoane incriminat de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică în formă continuată, și nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.

S-a mai reținut că fapta inculpatului B.N.G., care, în cursul lunilor iulie-august 2010, a racolat-o pe partea vătămată minoră G.F., în vârstă de 16 ani, pe care a exploatat-o sexual o perioadă de două săptămâni, timp în care i-a adus un număr de 15-20 de clienți, însușindu-și aproape în totalitate banii încasați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Și în raport de această victimă, inculpatul B.N.G. a acționat în aceeași manieră caracteristică de racolare a victimelor în sensul că a făcut-o pe aceasta inițial „să se îndrăgostească” de el, creând aparența unei relații normale, apropiate, de durată între cei doi, cu consum și din punct de vedere sexual, pentru ca ulterior să vină cu propunerea adresată „partenerei” de a întreține relații sexuale și cu alți băieți contra cost, ambii urmând a obține profit din această activitate, bazându-se inculpatul, în reușita acestui demers, pe vulnerabilitatea victimei, atât din punct de vedere psihologic, cunoscând că aceasta nu are decât 16 ani, cât și din perspectivă financiară, cunoscând lipsurile materiale ale acesteia, având în vedere că cei doi s-au întâlnit inițial în cadrul barului în care aceasta, minoră de numai 16 ani, împreună cu sora sa L., de asemenea minoră de numai 15 ani, lucrau tot în vederea obținerii de resurse financiare.

Astfel, după o perioadă scurtă de gândire, timp în care inculpatul a ținut legătura telefonic cu victima sub aspectul propunerii făcute, aceasta, motivat în principal de lipsa posibilităților materiale, a început să se întâlnească cu diverși clienți pe care inculpatul îi aducea și cu care întreținea relații sexuale. Inculpatul venea cu acești tineri în zona unde locuia, iar după ce acesta încasa banii de la „clienți”, ea mergea cu acei tineri cu autoturismele lor. Sumele pe care inculpatul B.N.G. le încasa de la clienți variau între 100 și 200 RON, în funcție de timpul petrecut cu aceștia, iar din banii încasați, ea primea de regulă jumătate, existând însă și situații în care inculpatul nu îi dădea partea cuvenită din bani, invocând diverse motive.

Activitatea prestată la inițiativa și în folosul inculpatului B.N.G. a avut loc în lunile iulie-august, pe o perioadă de circa două săptămâni, timp în care acesta i-a adus în jur de 15-20 de clienți.

S-a reținut că fapta inculpatului B.N.G., care, în luna ianuarie 2011, împreună cu inculpata I.A. le-au racolat pe părțile vătămate minore G.F. (16 ani) și G.L. (15 ani) în scopul exploatării sexuale, cele două fiind cazate pentru diferite perioade de timp pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc în apartamente închiriate de către inculpată, ulterior cei doi ocupându-se de găsirea clienților, victimelor revenindu-le o mică parte din banii rezultați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată faptă prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel fiind, plecând de la cele două premise mai sus enunțate, vulnerabilitatea psihologică și financiară a victimelor, inculpatul B.N.G. le-a făcut cunoștință părților vătămate G.F. și G.L. cu inculpata I.A., care știa despre cele două că sunt minore, toți mergând inițial cu mașina într-un bar la un suc (pregătirea terenului) pentru ca ulterior să se deplaseze la apartamentul deținut de inculpată unde cei doi le-au făcut propunerea de a rămâne în acel apartament, sub „custodia” inculpatei, pentru a întreține relații sexuale cu diverși clienți, contra cost, urmând ca cele două să câștige bani frumoși din această activitate, ceea ce s-a și petrecut.

Așadar, după numai câteva zile de la acceptarea propunerii, inculpata I.A. le-a adus primii clienți, cu care întrețineau relații sexuale în alte locații, chiar și în mașinile acestora, după care reveneau la apartament, clienții fiind la rândul lor racolați fie de către inculpată personal, fie prin intermediul inculpatului B.N.G., cu care aceasta ținea permanent legătura telefonic. Cu privire la regulile stabilite de inculpata I.A., partea vătămată G.F. a arătat că aceasta era singura care ținea legătura cu clienții, ea fiind cea care negocia prețul și încasa banii, stabilind detaliile întâlnirii. După ce terminau, clienții le aduceau înapoi, iar ele primeau de la inculpată jumătate din banii încasați, pentru ca ulterior inculpata să le amâne cu plata, invocând diverse motive, ceea ce le-a determinat pe victime să întrerupă activitatea întreprinsă sub „șefia” inculpatei I.A., datorită faptului că pentru ele nu mai era oneroasă.

Perioada în care au stat la apartamentul închiriat de inculpată în mun. Câmpulung Moldovenesc, a fost de aproximativ o lună de zile, în ianuarie-februarie 2011, timp în care inculpata I.A. le-a adus clienți, în medie câte unul pe zi la fiecare, de la care încasa sume cuprinse între 100 și 200 RON.

Ca și agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situației de fapt mai sus descrise, s-a reținut, pe de o parte, săvârșirea faptei de către cei doi inculpați împreună [art. 13 alin. (1) și (3) teza I cu trimitere la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001] și în formă continuată [interpretată atât din perspectiva art. 41 alin. (2) C. pen. - săvârșirea, la diferite intervale de timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, de acte materiale ce se circumscriu aceleiași infracțiuni, cât și din perspectiva deciziei în interesul legii nr. 49/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, potrivit căreia traficul de persoane incriminat de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică în formă continuată, și nu mai multe infracțiuni aflate în concurs].

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul B.N.G. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor socialmente periculoase și a urmărit producerea lor prin săvârșirea acelor fapte.

Sub aspectul pedepselor ce au fost aplicate inculpatului B.N.G. pentru faptele mai sus descrise, cu încadrările juridice pentru care în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și reținute, cu motivarea mai sus arătată, și de către instanța de judecată, în limitele legale speciale reduse în mod obligatoriu ca urmare a prevalării de art. 3201 C. proc. pen., instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, reflectat prin modalitatea concretă de comitere a lor (strategia adoptată în racolarea victimelor, prin obținerea încrederii, prin atragerea sentimentală a acestora față de propria persoană, finalizată ulterior prin punerea victimelor la dispoziția sexuală a altor persoane pentru obținerea de profit material, recurgând și la violență fizică în acest sens, la amenințări), precum și persoana inculpatului, din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul B.N.G. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni în cursul minorității și, de asemenea, cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni privitoare la viața sexuală, îndreptată împotriva unui minor (act sexual cu un minor), pentru care i s-a și aplicat o sancțiune administrativă prin ordonanța nr. 798/P/2010 din 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.

Pentru aceste motive, instanța s-a îndreptat în stabilirea unor pedepse peste limita minimă specială, redusă conform art. 3201 C. proc. pen., neavând dată în cauză vreo împrejurare reală sau personală plauzibilă care să reprezinte o circumstanță reală sau personală, legală sau judiciară, favorabilă inculpatului, aceleași considerente stând și la pronunțarea unei pedepse rezultante finale constând în închisoare cu executare în regim penitenciar, suspendarea acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere obiectiv (față de cuantumul pedepsei aplicate), nici din punct de vedere al finalității pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., scopurile de constrângere, reeducare și prevenție specială și generală putându-se realiza doar prin executarea efectivă a pedepsei.

Față de soluția de condamnare pronunțată, bazată pe probe certe de vinovăție, precum și față de regimul de individualizare a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare în regim penitenciar aplicat, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut în continuare măsura arestării preventive a inculpatului B.N.G.

S-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatei I.A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit șase acte materiale, constând în aceea că la sfârșitul lunii martie-începutul lunii aprilie 2011, timp de aproximativ două săptămâni, împreună cu inculpatul B.N.G., au cazat într-un apartament situat în mun. Câmpulung Moldovenesc pe partea vătămată minoră T.D., de 15 ani, pe care, prin amenințări și violență, au obligat-o să practice prostituția, respectiv să întrețină relații sexuale cu clienți pe care aceștia îi găseau și de la care, în prealabil, încasau diverse sume de bani, reprezintă un act material de trafic de minori săvârșit în condițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

La baza reținerii acestui prim act material stă aceeași situație de fapt descrisă de către instanță la pct. 1 din faptele imputate inculpatului B.N.G., pe care nu o mai reiterează, făcând însă trimitere, cu următoarele observații ce privesc situația inculpatei I.A.:

Ca și agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situației de fapt ce stă ca și temei pentru acest prim act material imputat inculpatei, instanța a reținut, pe de o parte, săvârșirea faptei prin forme de constrângere, constând în amenințare și violență fizică [art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001], iar, pe de altă parte, săvârșirea faptei de către cei doi inculpați B.N.G. și I.A. împreună [art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a cu trimitere la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001].

Sub aspectul săvârșirii faptei prin constrângere instanța, a făcut următoarele mențiuni:

În primul rând, cu referire directă la inculpata I.A., instanța a reținut că în cazul traficului de minori există infracțiunea în formă simplă [prev. de alin. (1) art. 13 din lege] ori de câte ori se face cu consimțământul victimei minore, consimțământ apreciat de legiuitor ca nefiind valabil exprimat datorită imaturității psihologice specifice vârstei. Când fapta de trafic de minori s-a realizat în contra voinței victimei, deci prin constrângere, legiuitorul a înțeles să îi acorde un caracter agravant, reglementând-o astfel în alin. (2) al art. 13 din lege, cu limite de pedeapsă mărite.

În consecință, cu referire la victima T.D., instanța a reținut că, odată ajunși în apartamentul inculpatei, aceasta a întrebat-o pe victimă, în prezența celorlalți, dacă știe de ce a adus-o inculpatul acolo. Întrucât partea vătămată T.D. nu cunoștea motivul prezenței sale în acel apartament, inculpata I.A. i-a cerut inculpatului B.N.G. să meargă cu ea pentru a-i explica ce urma să facă. Inculpatul B.N.G. a condus-o în bucătărie, unde acesta i-a spus că a adus-o acolo „pentru a face bani cu ea”, și anume pentru a întreține relații sexuale contra unor sume de bani. În momentul în care partea vătămată i-a comunicat inculpatului B.N.G. că nu este de acord, acesta a devenit violent, a țipat la ea și a lovit-o cu palma peste față, conflictul fiind aplanat la intervenția unei alte persoane aflate în locuință.

Din acel moment, partea vătămată a rămas împreună cu inculpatul B.N.G. în apartament, iar, începând cu a doua zi după amiază, i s-a cerut să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, de la care aceștia în prealabil încasau sume de bani. Din sumele primite, al căror cuantum victima nu l-a putut preciza, primea doar câte 10-20 RON pentru a-și cumpăra suc și mâncare. Partea vătămată a declarat că de regulă i se aduceau 2-3 clienți pe zi, cu care întreținea raporturi sexuale normale, în autoturismele lor, fără a avea vreun incident cu aceștia, care la final o aduceau la apartamentul inculpatei I.A.

În cazurile în care refuza să meargă cu vreun client, inculpatul B.N.G. devenea agresiv, o amenința și chiar o lovea. De asemenea, partea vătămată T.D. a declarat că în perioada în care a locuit în acel apartament, aproximativ două săptămâni, a avut un număr mare de clienți, pe care nu îl poate preciza, iar când nu era împreună cu vreun client, era însoțită în permanență atât de inculpatul B.N.G., cât și de inculpată și deși a dorit de mai multe ori să fugă, nu a reușit, neavând nicio posibilitate concretă.

Astfel fiind, pe de o parte, inculpata I.A. a cunoscut modalitatea de racolare și de obligare la practicarea prostituției a victimei minore T.D., aceasta fiind de față în momentul în care inculpatul B.N.G. a amenințat și agresat fizic pe partea vătămată în acest scop, totul petrecându-se în propriul apartament [potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., „circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut”], iar pe de altă parte, inculpata I.A., ea însăși a exercitat o formă de constrângere în condițiile în care, pe perioada găzduirii victimei în apartament, a fost pusă de inculpată la practicarea de relații sexuale cu diverși clienți, găsiți de inculpată sau de inculpatul B.N.G., în contra voinței victimei, aflată în mod permanent în supravegherea celor doi și cu frica că, în caz de refuz, vor fi exercitate agresiuni din partea inculpatului B.N.G., ceea ce s-a și întâmplat.

S-a reținut că în cursul lunii februarie 2011 a recrutat-o pe victima minoră D.M.E., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia, victima întreținând relații sexuale contra cost cu clienții găsiți de inculpată până în cursul lunii aprilie 2011, banii încasați fiind ulterior împărțiți de cele două, faptă ce reprezintă act material al infracțiunii de trafic de minori săvârșit în condițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel, după ce partea vătămată s-a împrietenit cu I.A., timp de o lună de zile vizitând-o la apartament și făcând cunoștință și cu celelalte fete care locuiau în apartamentul inculpatei, aflând astfel de la acestea cu ce activități se ocupau prin intermediul inculpatei, la un moment dat, aceasta i-a propus și ei să meargă și să întrețină relații sexuale contra cost cu clienți găsiți de ea. Deși în primă fază nu a fost de acord, ulterior a acceptat, inculpata spunându-i că vor câștiga bani. Un alt motiv pentru care a acceptat să se prostitueze, conform declarației martorei, a fost acela că a dorit să îl supere pe fostul său prieten, M., care venea des la apartamentul deținut de inculpată (dovadă a naivității și ușurinței cu care victimele minore acceptă astfel de propuneri din partea traficanților de persoane, care urmăresc să câștige bani din exploatarea sexuală a victimelor minore). Inculpata știa că partea vătămată D.M.E. avea doar 16 ani, despre vârsta sa aflând atât de la ea, cât și de la fostul său prieten, M. De asemenea, a precizat că și celelalte fete din apartament erau minore, inculpata cunoscând acest lucru. Astfel, prima dată când a fost cu clienții găsiți de I.A., și anume la o pensiune din localitatea Pojorâta, întrucât era vorba de doi clienți, a mers împreună cu P. Pentru a întreține relații sexuale cu ele, fiecare băiat a plătit inculpatei câte 100 RON, din care ea a primit suma de 50 RON. De asemenea, victima minoră a lucrat pentru inculpată aproximativ trei săptămâni, timp în care aceasta i-a găsit șase-șapte clienți, fiecare plătind în funcție de timpul petrecut cu aceștia, respectiv între 100 și 200 RON. În toată această perioadă victima a locuit la domiciliul său, dormind rar în apartamentul închiriat de inculpată. Totul s-a terminat când, cu o săptămâna înaintea Paștelui, întrucât mama victimei a aflat cu ce se ocupa și deoarece victima începuse o relație cu un alt băiat, nu a mai mers cu clienți găsiți de I.A. După cum însăși martora victimă a declarat, inculpata nu a obligat-o să întrețină relații sexuale contra cost cu clienții aduși, victima făcând acest lucru din motive total puerile, respectiv să îl supere pe fostul său prieten, precum și din dorința de a o ajuta pe inculpată care se plângea că nu mai are bani de plătit chiria la apartament.

În perioada ianuarie-martie 2011, inculpata a recrutat-o pe partea vătămată minoră B.C.P., în vârstă de 16 ani, pe care a și găzduit-o în două apartamente închiriate de pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc, în scopul exploatării sexuale a acesteia, în sensul întreținerii de relații sexuale contra cost cu clienții găsiți de inculpată, câștigurile realizate fiind însușite în cea mai mare parte de către aceasta faptă ce reprezintă act material al infracțiunii de trafic de minori săvârșit în condițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel fiind, prin intermediul prietenei sale C. și datorită unui incident de la un bar când anumiți băieți s-au legat de ea, în apărare venindu-i inculpata I.A., pe care până atunci nu o cunoștea, și care a spus celor ce s-au legat de victimă că „este de a ei”, a cunoscut-o pe inculpată cu care a păstrat legătura. Ulterior, atât din auzite, cât și personal de la C., partea vătămată a aflat că aceasta din urmă s-ar ocupa cu întreținerea de relații sexuale pe bani cu clienți aduși de inculpata I.A. pentru ca mai târziu, o astfel de propunere să vină din partea inculpatei și în privința victimei B.C.P.

Astfel, într-una din zile, a fost sunată de inculpata I.A. care a întrebat-o dacă dorește să câștige niște bani, spunându-i că are doi tineri ce doresc să întrețină relații sexuale pe bani și că o va trimite pe C. cu unul, iar cu celălalt ar putea să meargă ea. Deoarece inculpata știa că ea avea doar 16 ani, a întrebat-o dacă nu pot apărea probleme, fiindu-i frică de eventualele repercusiuni din partea poliției, însă inculpata i-a dat asigurări că nu vor fi probleme, că băiatul cu care urma să iasă nu o cunoaște, el nefiind din zonă și că banii pe care îi va primi sunt buni. Victima a acceptat propunerea inculpatei și s-a întâlnit cu clientul, conform indicațiilor inculpatei. Aici I.A. a venit împreună cu un tânăr pe care nu îl cunoștea, acesta plătind inculpatei suma de 100 RON, după care i-a spus să se urce în autoturismul băiatului și să meargă cu el. Totodată i-a spus să stea cu acel băiat doar o oră, iar la final să-i dea un apel pe telefonul mobil, pentru a putea discuta ea cu respectivul băiat. Împreună cu acel tânăr s-au deplasat la o cabană din împrejurimi, unde au întreținut relații sexuale, iar după o oră acesta a adus-o înapoi, unde o aștepta inculpata. Pentru această întâlnire, fiind și prima, inculpata i-a dat întreaga sumă de 100 RON.

Ulterior, inculpata I.A. a întrebat-o pe victimă dacă se poate baza pe ea, în sensul că dacă va avea mai mulți clienți, iar C. nu va fi disponibilă, să meargă ea, urmând ca banii să-i împartă în mod egal. Întrucât victima se afla într-o situație materială grea, a acceptat propunerea inculpatei, iar în următoarea perioadă a ieșit cu diverși clienți găsiți de inculpată, cu care întreținea relații sexuale în diverse locuri, iar la întoarcere primea de la inculpată jumătate din suma de bani încasată.

După o perioadă de 2-3 săptămâni, tatăl său a plecat la muncă în Spania, iar ea a fost nevoită să revină la locuința mamei sale din mun. Câmpulung Moldovenesc, unde a stat doar o săptămână pentru că nu se înțelegea cu aceasta. În urma unui incident avut cu mama sa, a sunat-o pe inculpata I.A., căreia i-a cerut să vină să o ia, sperând că îi va găsi un loc unde să stea, dat fiind că știa că în acea perioadă inculpata căuta un apartament pentru a-l închiria în mun. Câmpulung Moldovenesc. Inculpata I.A. a venit după ea cu o mașină, în care se mai aflau două tinere, pe nume L. și F., surori din localitatea Paltinu, fete pe care nu le cunoștea, dar de la care a aflat ulterior că prestau aceeași activitate (întreținerea de relații sexuale contra cost cu diverși clienți) la propunerea și în favoarea inculpatei I.A. Împreună au mers la un apartament cu două camere, închiriat în mun. Câmpulung Moldovenesc, situat la parterul unui bloc, pentru care se plătea o chirie de 400 RON lunar, apartament al cărui proprietar nu îl cunoștea.

Astfel cum a declarat partea vătămată minoră B.C.P., după ce a revenit la inculpată în modalitatea mai sus descrisă, primul client adus de aceasta a mers împreună cu F., ulterior inculpata I.A. începând să le aducă în medie câte 3-4 clienți zilnic pentru fiecare fată, aspect ce se putea întâmpla aproape la orice oră, ele deplasându-se cu clienții în diverse locații, unde întrețineau relații sexuale.

Ca și regulă stabilită de inculpata I.A. pentru prestarea activităților sexuale de către fetele pe care le avea în supraveghere, era ca ele să nu păstreze legătura cu clienții, neavând voie să le dea acestora numerele lor de telefon, pentru ca tot timpul mijlocirea întâlnirilor, negocierile și încasarea banilor să fie efectuate de către inculpată.

În tot acest timp apartamentul era frecventat atât de către alte fete care prestau aceleași activități pentru inculpată, cât și de un cerc de băieți, cunoscuți de-ai inculpatei. Datorită acestui du-te vino continuu ce se petrecea în apartament, după circa o lună și jumătate, începând să aibă probleme cu vecinii, inculpata I.A. a căutat un alt apartament și astfel s-au mutat pe o altă stradă, într-un bloc, unde chiria era plătită de toate fetele ce stăteau în apartament.

Întrucât de la un moment dat inculpata I.A. a început să nu mai împartă banii cu ea, găsind tot felul de justificări, și anume că trebuia să plătească chiria, să cumpere mâncare, având mai tot timpul discuții în contradictoriu cu inculpata datorită acestui fapt, victima a continuat să iasă cu clienții găsiți de inculpată, fără a primi bani o perioadă îndelungată, de peste o lună de zile, acceptând acest lucru datorită conjuncturii în care se afla, respectiv aceea de a nu avea unde să meargă, fiind certată cu mama sa, aspect cunoscut de inculpată. După un timp, victima a luat hotărârea de a pleca din acel apartament și de a reveni la domiciliul său, astfel că după ce a ieșit cu un client, a mers la mama sa și s-a împăcat cu aceasta. Ulterior a fost contactată de inculpata I.A. care i-a cerut să revină însă a refuzat-o.

În luna ianuarie 2011, împreună cu inculpatul B.N.G. le-au racolat pe părțile vătămate minore G.F. (16 ani) și G.L. (15 ani) în scopul exploatării sexuale, cele două fiind cazate pentru diferite perioade de timp pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc, în apartamente închiriate de către inculpată, ulterior cei doi ocupându-se de găsirea clienților, victimelor revenindu-le o mică parte din banii rezultați, faptă ce reprezintă două acte materiale de trafic de minori săvârșite în condițiile art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel fiind, recrutată fiind anterior partea vătămată G.F. de către inculpatul B.N.G., în favoarea căruia prestase activități sexuale cu diferiți clienți puși la dispoziție de acesta, contra cost, inculpatul B.N.G. le-a făcut cunoștință celor două părți vătămate minore (surori) G.F. și G.L. cu inculpata I.A., care știa că sunt minore, toți mergând inițial cu mașina într-un bar la un suc (pregătirea terenului) pentru ca ulterior să se deplaseze la apartamentul deținut de inculpată, unde cei doi le-au făcut propunerea de a rămâne în acel apartament, sub „custodia” inculpatei, pentru a întreține relații sexuale cu diverși clienți, contra cost, urmând ca cele două să câștige bani frumoși din această activitate, ceea ce s-a și petrecut.

Așadar, după numai câteva zile de la acceptarea propunerii, inculpata I.A. le-a adus primii clienți, cu care întrețineau relații sexuale în alte locații, chiar și în mașinile acestora, după care reveneau la apartament, clienții fiind la rândul lor racolați fie de către inculpată personal, fie prin intermediul inculpatului B.N.G., cu care aceasta ținea permanent legătura telefonic. Cu privire la regulile stabilite de inculpata I.A., partea vătămată G.F. a arătat că aceasta era singura care ținea legătura cu clienții, ea fiind cea care negocia prețul și încasa banii, stabilind detaliile întâlnirii. După ce terminau, clienții le aduceau înapoi, iar ele primeau de la inculpată jumătate din banii încasați, pentru ca ulterior inculpata să le amâne cu plata, invocând diverse motive, ceea ce le-a determinat pe victime să întrerupă activitatea întreprinsă sub „șefia” inculpatei I.A., datorită faptului că pentru ele nu mai era oneroasă.

Perioada în care au stat la apartamentul închiriat de inculpată în mun. Câmpulung Moldovenesc, a fost de aproximativ o lună de zile, în ianuarie-februarie 2011, timp în care inculpata I.A. le-a adus clienți în medie câte unul pe zi la fiecare, de la care încasa sume cuprinse între 100 și 200 RON.

Ca și agravante din punct de vedere al încadrării juridice date situației de fapt mai sus descrise s-a reținut săvârșirea faptei de către cei doi inculpați împreună [art. 13 alin. (1) și (3) teza I cu trimitere la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001].

În luna decembrie 2010, inculpata I.A. a recrutat-o pe partea vătămată minoră I.I.C., în vârstă de 15 ani, (verișoară cu inculpata) în scopul exploatării prin practicarea prostituției, aceasta întreținând relații sexuale contra unor sume de bani cu clienții găsiți de inculpată, până în luna aprilie 2011, câștigurile realizate fiind împărțite între victimă și inculpată, faptă ce reprezintă un act material de trafic de minori săvârșit în condițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel, la propunerea inculpatei, după un termen scurt de gândire, partea vătămată I.I.C., începând cu luna decembrie 2010, a început a întreține relații sexuale contra cost cu diverși clienți puși la dispoziție de către inculpată, relațiile sexuale consumându-se în autoturismele acestora sau la diferite pensiuni, înțelegerea fiind ca cele două să împartă banii astfel obținuți, iar, ca și regulă impusă de inculpată fiind ca victima să nu dea numărul său de telefon niciunui client pentru ca astfel inculpata să intermedieze toate combinațiile, respectiv să dețină controlul activității prestate de partea vătămată. Totul a durat până în luna aprilie 2011, cu două săptămâni înainte de Paști, timp care inculpata i-a găsit în jur de 50-60 de clienți.

Cele șase acte materiale mai sus descrise se circumscriu infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceste acte materiale neputând fi privite ca infracțiuni independente, aflate în concurs, ci ca o infracțiune unică în formă continuată, la baza căreia stă activitatea constantă din partea inculpatei I.A. de a racola și găzdui minore în scopul exploatării sexuale a acestora în vederea obținerii de venituri materiale, ceea ce s-a și întâmplat, activitate organizată, supravegheată și condusă de către inculpată, cu anumite reguli prestabilite și impuse victimelor pentru asigurarea continuității și succesului activității, în condițiile de loc și timp și în circumstanțele astfel cum au fost descrise în mod detaliat raportat la fiecare act în parte.

S-a reținut că fapta inculpatei I.A., care în cursul lunii ianuarie 2011 a recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată M.M. (majoră), sub promisiunea asigurării unei locuințe, fiind cazată în două apartamente închiriate de pe raza mun. Câmpulung Moldovenesc aproximativ o lună de zile, timp în care, prin amenințări cu violențe fizice și constrângeri morale a obligat-o să practice prostituția, cu clienții aduși de aceasta, însușindu-și câștigurile realizate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Astfel profitând de situația familială grea în care se afla, inculpata I.A. a propus victimei inițial să vină în apartamentul său să locuiască, ca și ajutor aparent gratuit, dezinteresat din partea acesteia, pentru ca ulterior, odată ajunsă în apartamentul inculpatei, să afle de la celelalte fete care stăteau acolo, respectiv: P. din mun. Câmpulung Moldovenesc, L. și F. - surori din localitatea Paltinu, că acestea se ocupau cu întreținerea de relații sexuale contra cost cu diverși bărbați găsiți de către inculpata I.A. Din chiar ziua sosirii sale, la apartament a venit un client, care a ales-o pe ea pentru a întreține relații sexuale și, deși nu a fost de acord în primă fază, inculpata I.A. i-a cerut să meargă cu acesta spunându-i că nu are de ales. Fiindu-i frică, victima a mers cu acel client, care plătise anterior inculpatei suma de 100 RON, la domiciliul lui, unde a rămas până dimineață, întreținând relații sexuale.

După acest prim client, inculpata i-a propus să lucreze pentru ea, în sensul de a întreține relații sexuale contra cost cu clienții găsiți de ea, banii urmând să-i împartă, victima acceptând propunerea inculpatei, atât datorita faptului că i-a fost frică, aflând că aceasta are un anturaj periculos, precum și datorită faptului că la acel moment nu avea nici unde să locuiască și nici cu ce să se întrețină.

Astfel fiind, timp de o lună a locuit la apartamentul inculpatei I.A., perioadă în care a avut în jur de 15 clienți, care i-au plătit inculpatei în jur de 50-100 RON fiecare, fără ca victima să-i cunoască pe clienți în prealabil, de regulă mergând cu aceștia, cu mașina lor, la diverse adrese, în special la domiciliile lor.

Așadar, în condițiile în care a fost exploatată de inculpată care nu îi dădea din banii obținuți ca urmare a activităților sexuale pe care ea le presta și în plus fiindu-i frică de aceasta, victima a luat hotărârea de a pleca de la acel apartament, iar într-una din zile, când a mers cu doi clienți, le-a solicitat acestora să o ducă la domiciliul său, din acel moment încetând să mai lucreze pentru inculpată, cu care nu a mai ținut legătura.

Sub aspectul laturii subiective s-a constatat că inculpata I.A. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor socialmente periculoase și a urmărit producerea lor prin săvârșirea acelor fapte.

Sub aspectul pedepselor aplicate inculpatei pentru faptele mai sus descrise, cu încadrările juridice pentru care în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată și reținute, cu motivarea mai sus arătată, și de către instanța de judecată, în limitele legale speciale reduse în mod obligatoriu ca urmare a prevalării de art. 3201 C. proc. pen., instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al faptelor săvârșite reflectat prin modalitatea concretă de comitere a lor (angrenarea profundă a inculpatei în acest fenomen infracțional, activitatea întreprinsă de inculpată fiind pentru aceasta ca și o „activitate de serviciu”, fiind preocuparea sa de bază în vederea obținerii de venituri materiale necesare traiului, vizarea în special a victimelor minore, cu situații financiare sau probleme de familie delicate, vulnerabilități exploatate de inculpată), precum și de persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale sau cu un comportament anterior contrar moralității sau legalității, motiv pentru care instanța a și reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu efectul impus de art. 76 lit. b) C. pen., reducerea obligatorie a pedepsei sub minimul special.

Sub aspectul regimului de individualizare a pedepsei rezultante aplicate, a reținut instanța că s-a impus aplicarea pedepsei cu executare în regim penitenciar, suspendarea acesteia nefiind posibilă nici din punct de vedere obiectiv (față de cuantumul pedepsei rezultante), nici din punct de vedere al finalității pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., scopurile de constrângere, reeducare și prevenție specială și generală putându-se realiza doar prin executarea efectivă a acesteia.

Starea de graviditate în care s-a aflat inculpata la momentul soluționării cauzei în fond și invocată de către apărătorul acesteia ca și motiv ce ar putea pleda pentru pronunțarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării acesteia, nu a fost reținută ca motiv rațional și justificativ în acest sens, fiind o stare provizorie raportat la care însuși legiuitorul a reglementat instituții specifice care să răspundă din punct de vedere umanitar unor astfel de situații excepționale, constând în posibilitatea condamnatei de a cere amânarea executării pedepsei cu închisoarea, respectiv întreruperea executării acesteia, până la încetarea stării de graviditate și chiar până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an, instituții reglementate de art. 453-455 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 20 octombrie 2011-21 octombrie 2011.

Față de soluția de condamnare pronunțată, bazată pe probe certe de vinovăție, precum și față de regimul de individualizare a pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în regim penitenciar aplicat, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, dispusă față de inculpata I.A.

S-a luat act că latura civilă a cauzei a fost disjunsă.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații, în termen legal, criticând modul de individualizare a pedepsei și solicitând reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., cărora să li se acorde eficiența prev. de art. 76 C. pen., cu efect asupra redozării pedepselor.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 33 din 28 martie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.N.G. și I.A. împotriva sentinței penale nr. 208 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava.

În baza art. 88 C. pen., a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului B.N.G. durata arestării preventive de la data de 22 decembrie 2011 la zi și, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive față de acest inculpat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată dispusă față de inculpata I.A.

A obligat inculpații-apelanți B.N.G. și I.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în contextul în care inculpații au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Instanța de apel a constatat că s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciindu-se că nu există motive să justifice reducerea pedepselor, cuantumurile acestora fiind în măsură să realizeze scopurile prev. de art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei penale pronunțată de Curtea de apel, au declarat recursuri inculpații B.N.G. și I.A., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în temeiul căruia au solicitat reducerea pedepselor.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu privire la criticile formulate de inculpați referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate, reține Înalta Curte că nu sunt fondate.

În procesul de individualizare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere toate exigențele prevăzute de art. 72 C. pen., realizând o proporționalitate între gradul de pericol social ridicat al faptelor comise și cuantumul pedepselor stabilite.

S-a avut în vedere gradul de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, numărul mare al părților vătămate, împrejurarea că unele dintre acestea erau minore, dar și atitudinea sinceră a inculpaților pe întreg parcursul procesului. S-a avut, de asemenea, în vedere conduita anterioară corectă a acestora, respectiv lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatei I.A., dar și existența antecedentelor penale în cazul inculpatului B.N.G.

Importanța și specificul valorilor sociale care fac obiectul ocrotirii prin incriminarea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori au determinat un sistem sancționator sever care să răspundă necesității reprimării fenomenului generat de săvârșirea acestor infracțiuni.

În ceea ce privește critica referitoare la împrejurarea că față de inculpatul B.N.G. nu au fost reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen. se constată că, în mod corect instanța de apel a apreciat că aceste circumstanțe sunt judiciare și nu operează automat.

Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, inculpatul a mai fost condamnat anterior așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia.

În ce privește circumstanța prev. de art. 74 lit. b) C. pen., este de reținut că inculpatul nu a făcut dovada că ar fi efectuat demersuri pentru a acoperi prejudiciul cauzat părților civile.

Aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., nu exclude reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., însă recunoașterea faptei a determinat deja o reducere considerabilă a pedepsei în condițiile în care art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 prevede pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Situația familială invocată în apărarea sa de inculpatul B.N.G. nu constituie un argument care să pledeze în favoarea acestuia și să-l determine să săvârșească astfel de fapte.

Se constată că inculpata I.A. a beneficiat de reducerea pedepsei ca efect al reținerii în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Reține Înalta Curte că pedepsele aplicate inculpaților de instanța de fond sunt de natură să satisfacă funcțiile pedepsei, respectiv funcțiile educativă, coercitivă și de exemplaritate, fapt pentru care se consideră că toate criticile formulate de inculpați, referitoare la greșita individualizare a pedepselor sunt nefondate.

Față de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.N.G. și I.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.N.G. și I.A. împotriva deciziei penale nr. 33 din 28 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.N.G., durata reținerii și arestării preventive de la 14 septembrie 2011 la 22 iunie 2012.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate, în sumă de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2012.