Organized fraud and illegal detention of elderly victims: Appeals partially allowed, convictions affirmed with reclassified offenses and reduced sentences

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122/2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3823/30/2010, a fost respinsă cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.G.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G.C. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.M.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul G.M.I. la 5 ani închisoare pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, până la 17 iunie 2010.

S-a constatat că, față de inculpat, s-a luat măsura de a nu părăsi țara.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului G.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei D.C.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu art. 75 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 22 februarie 2010 până la 04 aprilie 2011.

S-a constatat că, față de inculpată, s-a luat măsura de a nu părăsi țara.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.I.Z., pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că față de inculpat s-a luat măsura de a nu părăsi țara.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. proc. pen.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile F.Z. a fost recuperat.

Au fost obligați în solidar inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. să plătească 20.000 euro despăgubiri părții civile I.C.

A fost obligat inculpatul B.G.C. să plătească 15.000 euro despăgubiri părții civile B.I.

A fost obligat inculpatul B.G.C. să plătească 12.500 euro despăgubiri părții civil H.A.C.

Au fost anulate înscrisurile pentru transmisiunea proprietății încheiate între părțile civile I.C., B.I. și H.A.C. și inculpați.

A fost admisă cererea părții civile H.A.C. și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din uscătoria din imobilul din Timișoara, str. L.

S-a dispus restituirea bunurilor aparținând SC G.I. SRL, ridicate la percheziția domiciliară din 25 ianuarie 2010.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. în condițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 1.500 RON cheltuieli judiciare.

Prima instanță a reținut că în vara anului 2009, inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., au organizat un grup infracțional organizat în scopul obținerii de câștiguri bănești ilicite prin inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, în modalitatea de a-i deposeda de locuință. La unele activități infracționale, cei trei inculpați mai sus menționați s-au alăturat D.C.A. și T.I.Z., care aveau rolul de finanțatori.

Grupul infracțional constituit din inculpații G.M.I., G.T. și B.G.C., era bine structurat, activitățile fiind coordonate și planificate de inculpații B.G.C. și G.M.I., care aveau experiență în păgubirea diferitelor persoane în fața notarilor publici, a acționat pe o perioadă relativ lungă de timp, în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, lipsire de libertate, în vederea obținerii unor beneficii materiale.

În sarcina inculpaților s-a reținut constituirea, aderarea, și sprijinirea unui grup infracțional specializat în racolarea și păgubirea prin inducerea în eroare și folosirea unor mijloace frauduloase, a unor persoane fizice, ulterior victima fiind imobilizată într-o zonă izolată, după anihilarea acesteia prin oferirea de alcool în exces, în vederea realizării scopului urmărit, însușirea pe nedrept de bunuri prin deposedarea părților vătămate.

Astfel, s-a constatat că inculpatul G.T. și inculpatul G.M. l-au indus în eroare numitul I.C. cu privire la faptul că îl vor îngriji la bătrânețe și că îi vor cumpăra o casă. În acest scop, l-au cooptat pe inculpatul B.G.C., acesta urmând a întocmi actele pe numele lui. Inducând în eroare partea vătămată, inculpații au obținut semnătura pe o procură de înstrăinare a imobilului acestuia, respectiv garsoniera de pe str. D. din Timișoara. După obținerea semnăturii, inculpații B.G.C. și G.T. l-au dus pe partea vătămată în imobilul martorului D.G. din comuna Dernișoara, jud. Bihor, unde, deși știau că nu pot cumpăra respectiva casă, i-au creat impresia că îi vor cumpăra o casă unde îl vor îngriji, locuință în care partea vătămată a locuit până în noiembrie 2009.

În luna octombrie 2009, inculpatul B.G.C. a reușit vânzarea garsonierei părții vătămate, pentru suma de 17.000 euro, din care a reținut pentru el suma de 5.000 euro. Restul banilor inculpatul i-a împărțit cu alte persoane neidentificate, precum și cu inculpații G.T. și G.M., fără a preda vreo sumă părții vătămate.

Ulterior, inculpatul B.G.C. a luat partea vătămată I.C. din locuința din Dernișoara, l-au transportat la azilul de bătrâni din localitatea Ineu, jud. Arad, ceea ce a cauzat părții vătămate o suferință imensă destabilizându-l din punct de vedere psihic.

Aparținătorii părții vătămate au declarat că partea vătămată nu avea de gând să meargă la azil și numai mijloacele de inducere și menținere în eroare folosite de inculpați l-au determinat să se spună acestei stări de fapt.

Partea vătămată I.C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 euro, reprezentând contravaloarea locuinței sale de care a fost deposedat.

Pe partea vătămată F.Z., inculpații G.T., G.M.I., B.G.C., D.C.A., T.I. și C.A., l-au indus în eroare și l-au deposedat de imobilul pe care acesta îl deținea în proprietate pe str. C. din Timișoara. Astfel, inculpații i-au indus părții vătămate convingerea că vor avea grijă de el la bătrânețe și că îi vor cumpăra o casă unde să locuiască singur. În acest scop, pentru a crea convingerea că se vor ocupa de el, inculpatul G.M. și-a atribuit calitatea mincinoasă de doctor la Spitalul Județean și l-a tratat pe partea vătămată cu o cremă la o rană avută de acesta la picior.

Acțiunea de deposedare a părții vătămate de imobilul acestuia, pe care doreau să-l revândă pentru a nu fi anulat contractul încheiat între partea vătămată și inculpați, a fost plănuită la sfârșitul anului 2009, așa cum a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpatul B.G.C. și inculpata D.C.A.

Pretinzându-se a fi în persoane interesate de soarta vârstnicilor, inculpații G.T., G.M. și B.G.C. au reușit să obțină încrederea părții vătămate, pe care au dus-o prin județul Timiș, creându-i convingerea că sunt în căutarea unei case.

În a doua jumătate a lunii decembrie 2009, inculpații G.T., G.M. și B.G.C., s-au deplasat la Oradea, unde au luat legătura cu martora C.A., care i-a îndrumat spre inculpata D.C.A., aceasta precizându-i inculpatului B.G.C. că va suporta toate cheltuielile necesare trecerii proprietății părții vătămate în posesia lor, dar își va păstra posibilitatea de control a înstrăinării imobilului.

Inițial intenția inculpaților a fost de a trece apartamentul pe numele inculpatei D.C.A., ulterior luându-se însă decizia de a trece imobilul pe numele inculpatului B.G.C., între cei doi fiind încheiat un contract de împrumut cu ipotecă în cadrul căruia a fost adus ca și garanție imobilul părții vătămate. Inculpata D.C.A. și inculpatul T.I.Z. au convenit cu inculpatul B.G.C. să fie specificată o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea inculpatei D.C.A., urmând ca aceasta să dobândească imobilul în contul sumei împrumutate, dacă la scadența de nicio lună, nu se reușea să obțină prin revânzarea imediată, a unei sume de bani considerabile de la ceilalți membrii ai grupului.

Aceste acțiuni au fost planificate în urma discuțiilor purtate de inculpata D.C.A. și inculpatul B.G.C., respectiv inculpatul T.I., în perioada 18 decembrie 2009-07 ianuarie 2010 (a se vedea procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice), ce dovedesc implicarea inculpatei D.C.A. în activitatea infracțională a grupului. Mai mult în urma discuțiilor cu inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A., a dat garanții că actele notariale sunt pregătite și l-a chemat la Oradea pentru a semna documentele prin care partea vătămată era deposedată de locuința sa. În aceeași perioadă, inculpatul B.G.C. a luat legătura cu inculpatul G.T. (peste 80 de convorbiri telefonice, punând la punct modul în care trebuie să inducă în eroare partea vătămată F.Z. pentru a-l determina să semneze contractul cu ei, modalitatea de izolare.

În data de 04 ianuarie 2010, inculpații B.G.C., G.T. și G.M. l-au luat pe partea vătămată din locuința sa, îndreptându-se spre Oradea unde erau așteptați de inculpații D.C.A. și T.I.Z. În 07 ianuarie 2010, în jurul orelor 15.00, inculpații s-au prezentat la notar împreună cu partea vătămată și profitând de capacitățile fizice și psihice ale acestuia, au indus-o în eroare să semneze un contract fals de vânzare-cumpărare determinând și notarul public D.I. și avocatul P.M.D., ca fără vinovăție, să consemneze în mod nereal cu ocazia redactării și autentificării, că partea vătămată F.Z. înstrăinează imobilul cu suma de 65.000 RON și că a primit această sumă de la inculpatul B.G.C. Inculpatul B.G.C. nu a predat în realitate nicio sumă de bani părții vătămate, ci inculpatul T.I.Z., pentru inculpata D.C.A., a înmânat inculpatului G.T. suma de 1.500 RON, cu care să poată izola partea vătămată în munți, până când vor reuși să treacă imobilul pe altă persoană, pentru a nu putea fi anulat contractul inițial.

Cheltuielile notariale în cuantum de 6.000 RON, au fost suportate de inculpata D.C.A. care i-a înmânat inculpatului B.G.C. suma de 600 euro pentru serviciile făcute, respectiv de a accepta trecerea imobilului pe numele lui și de a-l aduce pe partea vătămată la Oradea.

În ideea de a controla înstrăinarea imobilului și de a-și recupera suma plătită cu titlu de taxe notariale, inculpata D.C.A. și inculpatul B.G.C., au determinat notarul public D.I. să falsifice un contract de împrumut cu ipotecă în care s-a consemnat în mod nereal că inculpatul B.G.C. a împrumutat de la inculpata D.C.A. suma de 5.000 euro, prin același înscris inculpatul B.G.C. ipotecând imobilul părții vătămate și fiind de acord să se noteze o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea inculpatei.

Din modul de redactare al documentelor rezultă că prima dată a fost întocmit contractul de împrumut cu ipotecă și abia apoi a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare dintre partea vătămată F.Z. și inculpatul B.G.C., pe contractul de vânzare-cumpărare acesta figurând aceeași rubrică de calitate de creditor la autentificare și nu de vânzător, așa cum ar fi trebuit menționat, și așa cum apărea și pe contractul de împrumut. Actele au fost folosite de notar la cartea funciară pentru a înscrie imobilul pe numele inculpatului B.G.C. cu interdicția în favoarea inculpatei D.C.A.

După autentificarea contractelor, inculpatul G.T., cu concursul celorlalți inculpați G.M.I., B.G.C., C.A. și a inculpatului T.I. au transportat partea vătămată în comuna Derna, sat Dernișoara, și au ținut-o izolată într-o locuință aflată în mijlocul pădurii, lipsind-o de orice contact cu alte persoane sau autorități, fiind pusă sub supravegherea inculpatului G.T.

Când partea vătămată a încercat să i-a contact telefonic cu aparținătorii nu a putut comunica decât parțial, fiindu-i întreruptă convorbirea. Din procesul-verbal de redare al convorbirii telefonice din data de 24 ianuarie 2010, a rezultat că partea vătămată își dădea seama că a fost mințită să o ajute pe inculpata D.C.A., sens în care au făcut acte mincinoase și cerea să se rupă actele făcute după care să i se dea drumul de acolo.

Sora părții vătămate, datorită temerilor că acesteia i s-ar fi putut întâmpla ceva, a sesizat organele de urmărire penală, care pe baza datelor și informațiilor adunate au concluzionat că este vorba de o grupare infracțională periculoasă. În acest timp, datorită rolului de finanțatori și a interdicției de înstrăinare și grevare a imobilului în favoarea inculpatei D.C.A., inculpații T.I. și D.C.A. au preluat controlul acțiunilor, niciun act nemaiputând fi făcut fără acordul lor. Inculpații B.G.C., G.M., D.C.A. și T.I.Z. au efectuat demersurile de înstrăinare a imobilului aparținând părții vătămate. Astfel, la data de 15 ianuarie 2010, inculpatul B.G.C., din dispoziția și cu avizul inculpatei D.C.A., a încheiat un antecontract cu numitul L.I., în care se specifica că se va înstrăina apartamentul părții vătămate F.Z. pentru suma de 24.750 euro (în condițiile în care pe piața imobiliară apartamentul valora 40.000 euro), ceea ce demonstra intenția de a se intra cât mai repede în posesia banilor prin vânzarea apartamentului unui cumpărător de bună credință.

Pe acest precontract, au semnat inculpatul B.G.C., inculpata D.C.A. și reprezentanții agenției imobiliare, care, din dispoziția acesteia din urmă, au căutat repede un cumpărător. S-a reținut că intenția de înstrăinare denotă contribuția acestora la comiterea faptei de înșelăciune, din moment ce scadența așa-zisului împrumut era la începutul lunii februarie.

Pentru a realiza cât mai repede transcrierea imobilului, inculpații G.M., T.I., D.C., B.G.C., C.A.I. și martora C.A. s-au deplasat în repetate rânduri la administratorul blocului și la președintele Asociației de Proprietari de pe str. C., pentru a obține adeverința privind inexistența cheltuielilor comune necesară la transferul proprietății. La una din deplasările la apartamentul părții vătămate, datorită presiunii majore efectuate și a discuțiilor aprinse cauzate de inculpați, a venit poliția, moment în care inculpații G.M. și B.G.C., au fugit.

S-a reținut că sunt relevante în ceea ce privește modul de acțiune al inculpaților, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceștia. Astfel, în data de 22 ianuarie 2010 inculpatul B.G.C. a discutat cu inculpatul T.I.Z. despre imobilul părții vătămate F.Z., precum și despre faptul că partea vătămată este lipsită de libertate în munți până ce se va face vânzarea. În aceeași zi, inculpatul G.M.I. a luat legătura cu o persoană pe nume P. căruia i-a vorbit despre înstrăinarea apartamentului părții vătămate F.Z. În timp ce partea vătămată era lipsită de libertate, inculpatul G.T. a comunicat unele date personale cu privire la partea vătămată inculpatului B.G.C., acesta informându-l la rândul său că luni urmează a se face vânzarea (convorbirea din data de 22 ianuarie 2010).

În ceea ce privește intenția inculpaților de a transfera proprietatea părții vătămate către altă persoană pentru a nu pierde un proces ulterior, s-a apreciat că aceasta rezultă și din convorbirea telefonică purtată între inculpații G.M.I. și G.T., la data de 23 ianuarie 2010. În aceeași zi, G.M.I. a fost contactat de inculpatul G.T., aflat în satul Dernișoara, și l-a sfătuit să nu-i fie teamă de nimeni și de nimic deoarece vor vinde imediat imobilul și vor scăpa de eventualele probleme.

Faptul că inculpații au indus în eroare partea vătămată cu bună știință și au dorit să scape de nepotul părții vătămate ca să poată vinde mai departe apartamentul, a rezultat și din convorbirea purtată de inculpatul B.G.C. și o persoană necunoscută de sex feminin, în ziua de 24 ianuarie 2010.

Tot într-o convorbire telefonică din aceeași dată purtată între inculpatul B.G.C. și inculpatul G.T., acesta din urmă a precizat că dorește să abandoneze lipsirea de libertate a părții vătămate F.Z., deoarece este departe de Timișoara și e foarte frig, iar din convorbirea purtată între aceeași inculpați la data de 25 ianuarie 2010, transpare teama inculpatului G.T. de a fi condamnat deoarece l-au imobilizat prea mult pe partea vătămată. Legată de aceeași împrejurare, este convorbirea telefonică dintre inculpații G.M.I. și G.T. din 25 ianuarie 2010, convorbire în care acesta din urmă amenință că o să-i drumul bătrânului. S-a reținut că aceste convorbiri confirmă faptul că inculpații știau că partea vătămată este lipsită de libertate în munți, deoarece se punea probleme de a-i da drumul și de a-l lăsa să plece.

În ceea ce privește implicarea inculpatului T.I.Z., în activitatea infracțională, s-a reținut că aceasta rezultă și din convorbirea telefonică cu inculpatul B.G.C., convorbire telefonică care a avut loc în data de 25 ianuarie 2010, ora 12:46:07).

La momentul în care martora C.A. a aflat de la un funcționar de la Cartea Funciară că imobilul aparținând părții vătămate este sechestrat, a comunicat această împrejurare inculpatei D.C.A., aceasta conștientă fiind de problemele care pot apărea, schimbându-și atitudinea și încercând să se debaraseze de consecințele faptelor sale, ceea ce l-a determinat pe inculpatul B.G.C. să-i reproșeze că „se dă la o parte acum, la greu” (procesul-verbal de redare al convorbirii telefonice din data de 25 ianuarie 2010 purtate între inculpatul B.G.C. și inculpata D.C.A.).

Partea vătămată F.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin repunerea în situația anterioară de către inculpații B.G.C., D.C.A. și T.I.Z.

Au existat încercări de deposedare și a altor persoane, respectiv a numiților K.A. și M.V. (persoană care nu a putut fi însă identificată, dar a cărei carte de identitate și contractul original de atestare al proprietății imobilului de str. M.M., Timișoara, au fost găsite asupra inculpatului G.M.), care însă nu au fost finalizate datorită intervenției organelor de urmărire penală.

Astfel, în ceea ce privește partea vătămată K.A., inculpații B.G.C., G.M. și G.T., i-au promis că vor avea grijă de el și îi vor cumpăra o casă, dacă vând apartamentul acestuia din Timișoara, str. T. În urma discuțiilor avute cu inculpații G.T. și G.M., partea vătămată a fost convinsă să le dea acestora cartea de identitate pentru a încheia la notar actele autentice, acțiune care nu a mai fost finalizată, datorită intervenției organelor de cercetare penală.

S-a concluzionat că inculpatul G.M.I. a constituit un grup infracțional specializat în racolarea și deposedarea prin inducere în eroare și mijloace frauduloase a mai multor persoane fizice, grup la care au aderat inculpații B.G.C. și G.T., fiecare având un rol bine determinat, pentru realizarea scopului, respectiv însușirea pe nedrept de fonduri bănești; prin inducerea în eroare a părților vătămate F.Z. și I.C., acestea au fost deposedate de imobilele a căror proprietari erau, partea vătămată F.Z., fiind lipsită de libertate până la înstrăinarea imobilului și însușirea sumelor de bani.

În cadrul grupului, activitatea de finanțatori ai operațiunilor de înstrăinare și ipotecare a apartamentului părții vătămate F.Z. au avut-o inculpații T.I.Z. și D.C.A.; fiecare dintre inculpați au contribuit la falsificarea pe de o parte a contractului de vânzare cumpărare dintre inculpatul B.G.C. și partea vătămată F.Z. prin consemnarea unor împrejurări necorespunzătoare realității, iar pe de altă parte a contractului de împrumut și ipotecă cu interdicție de înstrăinare, prin consemnarea în fals a acordării unui împrumut de 5.000 euro, în realitate neacordându-se această sumă, înscrisurile falsificate fiind folosite la intabularea în cartea funciară.

S-a mai reținut că inculpatul B.G.C. a mai înșelat două părți vătămate, respectiv partea vătămată H.C.A. și partea vătămată Asociația de Proprietari din Timișoara, str. L., reprezentată de numitul B.I., cauzând un prejudiciu de 27.500 euro.

S-a reținut că inculpatul B.G.C. a promis că se va ocupa de renovarea imobilului de pe str. L., uscătoria imobilului urmând să fie prețul pe care asociația de proprietari trebuia să îl plătească pentru lucrările executate; inculpatul B.G.C. a devenit proprietarul uscătoriei, pe care a vândut-o sub prețul pieții, dar nu și-a respectat obligațiile asumate; partea vătămată Asociația de Proprietari, prin B.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro.

Partea vătămată H.C.A. a fost indusă în eroare de către inculpatul B.G.C. care s-a obligat să-i vândă un bun imobil proprietatea sa, situat pe str. L. din Timișoara, imobil pe care în realitate inculpatul nu avea cum să-l vândă, întrucât nu se afla în proprietatea acestuia la momentul primirii sumei de bani; partea vătămată H.C.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.500 euro.

S-a constatat că starea de fapt astfel reținută a fost dovedită cu probele la care s-a făcut referire anterior.

În ceea ce privește încadrarea juridică prima instanță a reținut că faptele inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. de a constitui un grup infracțional organizat care a acționat din a doua parte a anului 2009 cu scopul de a înșela persoane vârstnice, constituie infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a constatat că prin rechizitoriu au mai fost trimiși în judecată pentru aceeași infracțiune și inculpații D.C.A. și T.I.Z., dar că această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina celor doi inculpați pentru că ei nu au participat la niciuna dintre infracțiunile grave posibil a fi săvârșite de un grup infracțional organizat și care sunt arătate expres în art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune pentru care au fost trimiși în judecată, nu este una care să aibă consecințe deosebit de grave, ei neparticipând decât la înșelarea părții vătămate F.Z., prejudiciul în cazul acestuia fiind sub 200.000 RON, prin rechizitoriu nefiind reținute prevederile alin. (5) ale art. 215 C. pen.

S-a mai arătat că din probatoriul administrat nu rezultă că cei doi inculpați ar fi participat într-un fel sau altul la comiterea infracțiunii de lipsire de libertate a părții vătămate F.Z., interceptările convorbirilor telefonice nerelevând cu certitudine că ar fi fost de acord cu acțiunea celorlalți trei inculpați, iar o eventuală implicare directă nu era posibilă, având în vedere locul unde se găseau.

Astfel s-a dispus achitarea inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru infracțiunea de lipsire de libertate, și, pe cale de consecință, au fost achitați în condițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, s-a reținut că fapta inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. de a induce în eroare mai multe părți vătămate folosindu-se de nume și calități mincinoase cu ocazia încheierii unor contracte, cauzând un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, constituie infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în cauză fiind aplicabile și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., din modul de acțiune reieșind că a existat o rezoluție infracțională unică.

Astfel, prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice vizând această infracțiune, apreciindu-se încadrarea dată prin rechizitoriu ca fiind cea legală.

S-a precizat că fapta inculpaților D.C.A. și T.I.Z. de a induce și a menține în eroare partea vătămată F.Z., în condițiile arătate mai sus, constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în cazul lor fiind aplicabilă circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât au săvârșit fapta împreună cu ceilalți trei inculpați.

Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, s-a reținut că probele administrate demonstrează că aceasta a fost comisă în mod exclusiv de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. în dauna părții vătămate F.Z., fapta constituind infracțiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

S-a reținut că din probe nu rezultă că inculpații ar fi lipsit de libertate partea vătămată I.C., în acest sens fiind declarațiile martorilor: D.G., I.C. și P.A., din care nu reiese lipsirea de libertate a acestei părți vătămate de către vreunul din inculpați, așa cum se susține în rechizitoriu; astfel nu s-a reținut că este vorba de o infracțiune continuă cu două acte constitutive, ci doar o infracțiune unică.

Cu privire la comiterea în forma participației improprii a infracțiunilor prevăzute de art. 291 și 289 alin. (1) C. pen., instanța a apreciat că, mai înainte de orice, în cauză nu se poate reține infracțiunea de fals intelectual pentru că nu sunt îndeplinite două din condițiile cerute de art. 289 C. pen., respectiv existența calității de funcționar în persoana notarului public și cea a înscrisului oficial emanând de la acesta.

S-a argumentat că notarul public și cu atât mai mult avocatul, exercitând profesii liberale, nu pot avea calitatea de funcționari, iar actele asupra cărora operează nu pot avea caracterul unor înscrisuri oficiale.

Astfel, inculpații au fost achitați pentru participația improprie la fals intelectual în condițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar uzul de fals fiind o infracțiune subsecventă unei infracțiuni de fals, pe cale de consecință, inculpații au fost achitați și pentru participație improprie la uz de fals tot în condițiile prevăzute de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 75 C. pen. și prevederile art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei.

Astfel în cazul inculpatului B.G.C. s-a avut în vedere contribuția avută la fiecare infracțiune în parte, situația personală, faptul că are antecedente penale, fără a fi recidivist; s-a ținut cont și de atitudinea procesuală nesinceră, precum și de împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate F.Z. este recuperat.

De asemenea, în cazul inculpatului G.M.I. în afară de participarea consecventă la unele acte infracționale s-a mai avut în vedere că a fost anterior de mai multe ori condamnat, printre condamnări figurând și una pentru o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum și o condamnare în Franța.

Cu privire la inculpatul G.T., s-a reținut că acesta a fost un membru activ al grupului infracțional, participând la lipsirea de libertate a părții vătămate F.Z. și înșelarea victimelor I.C., F.Z. și încercarea de a-l înșela pe partea vătămată K.A., având antecedente penale, fiind condamnat pentru o infracțiune de tâlhărie.

În cazul inculpaților D.C.A. și T.I. s-a ținut cont că au avut o participare mai redusă, doar în ceea ce privește înșelarea părții vătămate F.Z. În cazul lor s-a avut în vedere că erau cei care intermediau încheierea actelor și au finanțat operațiunea.

În ceea ce-l privește pe T.I. și acesta s-a confruntat cu legea penală având în antecedență o condamnare pentru furt.

Împotriva sentinței au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații G.M.I., B.G.C., G.T., D.C.A. și T.I.Z.

În apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu s-a criticat hotărârea sub aspectul achitării celor 5 inculpați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub aspectul achitării inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și sub aspectul condamnării inculpaților B.G.C., G.M. și G.T. pentru o singură infracțiune prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpații B.G.C., G.T. și G.M.I., prin motivele de apel se arată că au atacat hotărârea instanței de fond, fiind nemulțumiți de starea de fapt și de încadrările juridice reținute, precum și de modul de soluționare a laturii civile.

Inculpații D.C. și T.I.Z. au solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Prin decizia penală nr. 149/A/2011 din 26 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, au fost respinse cererile de schimbare a încadrărilor juridice solicitate de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T.

Au fost admite apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu și inculpații B.G.C., G.M.I., G.T., D.C.A. și T.I.Z. împotriva sentinței penale nr. 122 din 15 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu și, în consecință:

A fost desființată sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale în ceea ce privește achitarea inculpaților B.G.C. și D.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., temeiul achitării inculpaților D.C.A. și T.I.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., nereținerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în ce-i privește pe inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților D.C.A. și T.I.Z. și pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpaților și, procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului B.G.C. în elementele componente de:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul B.G.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 26 ocotombrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.G.C.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului G.M.I. în elementele componente de:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul G.M.I. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010, până la 17 iunie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului G.T. în elementele componente de:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă inculpatul la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul G.T. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 26 octombrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata D.C.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Au fost menținute dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 până la 04 aprilie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpată.

A fost schimbat temeiul achitării inculpatei D.C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului T.I.Z. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

Au fost menținute dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpat.

A fost schimbat temeiul achitării inculpatului T.I.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, avansându-se din fondurile Ministerului Justiției.

S-a constatat, în esență, că prima instanță a reținut just starea de fapt. Totodată, s-a apreciat că din probele administrate - cu referire specială la convorbirea purtată la data de 25 ianuarie 2010 dintre inculpații B.G.C. și D.C.A. - nu rezultă implicarea inculpaților T.I.Z. și D.C.A. în comiterea infracțiunii de lipsire de libertate a părții vătămate F.Z. (necuprinzând procese-verbale de redare a unor convorbiri relevante, după cum greșit s-a reținut anterior); inculpații indicați nu au comis nici infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece activitatea lor infracțională s-a limitat la comiterea infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., temeiul corect al achitării fiind, însă, cel prev. de art. 1 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1) și (5) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sub aspectul laturilor subiectivă și obiectivă.

S-a mai apreciat de către instanța de apel că este greșită soluția de achitare a inculpaților B.G.C. și D.C.A. pentru comiterea infracțiunile prev. de art. 289 și 291 C. pen. - în forma participației improprii, notarul public având calitatea de funcționar public în sensul legii penale, față de prevederile art. 3 din Legea nr. 36/1995, emițând acte oficiale - activitatea de autentificare a unui act preredactat aparținând etapei întocmirii actului respectiv. S-a concluzionat că inculpații menționați, în calitate de semnatari a actelor autentice (contract de vânzare și împrumut și ipotecă), sunt vinovați de comiterea infracțiunilor anterior precizate.

Referitor la infracțiunea de lipsire de libertate reținută în sarcina inculpaților B.G.C., G.M. și G.T., s-a reținut că din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, a rezultat că inculpații au lipsit de libertate și pe partea vătămată I.C., în acest sens fiind declarațiile martorilor: D.G., I.C. și P.A.

S-a arătat că din declarația părții vătămate reiese starea precară de sănătate în care se afla aceasta, împrejurare față de care inculpaților le-a fost mult mai ușor să o inducă în eroare și să o ducă în imobilul din Bihor, unde, așa cum rezultă din declarațiile martorului D.G., partea vătămată a fost lăsat singură și fără ajutor, fiind ajutată cu mâncare și apă de vecini; ulterior partea vătămată a fost internată în azilul din localitatea Ineu.

S-a argumentat că din perspectiva comiterii infracțiunii de lipsire de libertate, nu prezintă relevanță modalitatea de săvârșire a acesteia, persoana putând fi lipsită de libertate și ca urmare inducerii în eroare, astfel cum au procedat inculpații, astfel că, în concret, transportarea persoanei vătămate I.C. din locuința sa într-o localitate izolată din județul Bihor, abandonarea acesteia în acea localitate, unde era ajutat de vecini, vânzarea locuinței sale, urmată de internarea în azil, prezintă elementele lipsirii de libertate, partea vătămată fiind lipsită de posibilitatea de a se deplasa în mod liber.

În consecință, instanța de apel a reținut și această faptă ca element al infracțiunii continuate de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare admiterii apelului declarat de parchet și sub acest aspect.

Referitor la apelurile declarate de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T., s-au reținut următoarele:

Cu privire la latura penală a cauzei, în referire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților, din cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. prin înlăturarea alin. (5), avându-se în vedere că valoarea prejudiciului cauzat se situează sub valoarea de 200.000 RON (fiind dovedită cu expertizele în construcții privind cele două garsoniere).

S-a apreciat că acest motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că în faza de urmărire penală s-a stabilit valoarea de circulație a imobilelor cu privire la care s-au comis faptele de înșelăciune, valoarea însumată depășind cuantumul de 200.000 de RON, încadrarea juridică fiind corectă.

Relativ la solicitarea de achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a arătat că din starea de fapt reținută de instanță pe baza declarațiilor părților vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor F.M., V.I., P.C., C.A.I., I.M., V.Z., C.A., P.M.D., D.I., I.V.L., P.A., N.N., K.A., D.G., J.V., S.D. și cu conținutul convorbirilor telefonice, cele mai relevante fiind redate în cuprinsul rechizitoriului, rezultă că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în mod corect fiind condamnați de instanța de fond.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, cu privire la care s-a solicitat reindividualizarea pedepselor și schimbarea modalității de executare a acestora s-a reținut că și acest motiv de apel este neîntemeiat, având în vedere că instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen. și ale art. 72 C. pen., prin raportare la atitudinea nesinceră a inculpaților, care nu au recunoscut comiterea faptelor și au încercat să minimalizeze gravitatea acestora și la antecedentele penale ale inculpaților, toți fiind anterior condamnați.

Cu privire la latura civilă a cauzei și la solicitarea de înlăturare a obligării inculpaților în solidar la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri către partea civilă I.C. (deoarece aceștia au cumpărat o casă părții vătămate în baza unui contract sub semnătură privată), s-a arătat că persoana păgubită trebuie să fie repusă în situația anterioară comiterii infracțiunii de înșelăciune prin repararea integrală a prejudiciului suferit, aspect care nu este realizat decât prin plata contravalorii bunului vândut, existența unui înscris sub semnătură privată, netranslativ de proprietate, neputând echivala cu repararea prejudiciului provocat prin fapta comisă, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.

Relativ la solicitarea de înlăturare a obligării inculpatului B.C.G. la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de despăgubiri părții civile B.I., care nu are calitate de parte civilă, fiind președintele asociației de proprietari în numele căreia a formulat plângere penală, cu motivarea că, dacă i s-ar acorda această sumă, acesta s-ar îmbogăți fără justă cauză, s-a motivat că acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.C. a fost admisă tocmai în considerarea calității acestuia de președinte al asociației de proprietari, astfel că nu poate fi vorba despre o îmbogățire fără justă cauză, așadar partea civilă era îndreptățită la primirea sumei stabilită de instanță prin hotărârea atacată.

Cu privire la solicitarea de modificare a hotărârii și respingere a pretențiilor părții civile H.A.C., înțelegerea existentă neputând fi calificată ca o înșelăciune, fiind o convenție civilă s-a reținut că față de activitatea infracțională a inculpatului B.G.C. și modul de operare al acestuia,că fapta comisă în dauna părții vătămate H.A.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, astfel că în mod legal a fost soluționată latura civilă, prin obligarea inculpatului la plata prejudiciului în favoarea părții civile. Partea vătămată H.A.C. a fost indusă în eroare de către inculpatul B.G.C., care s-a obligat să-i vândă un bun imobil proprietatea sa, situat pe str. L. din Timișoara, imobil pe care în realitate inculpatul nu avea cum să-l vândă întrucât nu se afla în proprietatea acestuia la momentul primirii sumei de bani.

În privința anulării înscrisurilor privind transferul proprietăților, măsură care în opinia apărării nu se justifică, atâta vreme cât contractele au fost valabil încheiate s-a motivat că actele translative de proprietate sunt rezultatul comiterii unor fapte prevăzute de legea penală, așadar în mod corect instanța a dispus anularea acestora, motivul de apel fiind nefondat.

Referitor la apelurile declarate de inculpații D.C.A. și T.I., s-a constatat că starea de fapt reținută pe baza probatoriului administrat confirmă comiterea de aceștia a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., fiind aplicabilă circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât au săvârșit fapta împreună cu ceilalți trei inculpați; inculpații au indus și au menținut în eroare partea vătămată F.Z. cu ocazia încheierii unor contracte, cu consecința prejudicierii acestuia, deși puteau preveni producerea rezultatului infracțiunii dacă nu s-ar fi implicat în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare și de împrumut, însă neprocedând în acest mod, se confirmă odată în plus acuzația de comitere a infracțiunii de înșelăciune.

S-a mai precizat că intenția infracțională a inculpaților rezultă și din prețul redus cu care s-a dorit înstrăinarea imobilului părții vătămate, la data de 15 ianuarie 2010 inculpatul B.G.C., cu acordul inculpatei D.C.A., încheind un antecontract cu numitul L.I., în care se specifica că se va înstrăina apartamentul părții vătămate F.Z. pentru suma de 24.750 euro (în condițiile în care pe piața imobiliară apartamentul valora 40.000 euro), ceea ce denotă și dorința acestora de a intra cât mai repede în posesia banilor prin vânzarea apartamentului unui cumpărător de bună credință. Pe acest precontract a semnat inculpatul B.G.c., inculpata D.C.A. și reprezentanții agenției imobiliare care, din dispoziția acesteia din urmă, au căutat repede un cumpărător, intenția de înstrăinare demonstrând contribuția acestora la comiterea faptei de înșelăciune, din moment ce scadența așa-zisului împrumut era la începutul lunii februarie.

Totodată, pentru a realiza cât mai repede transcrierea imobilului, inculpații G.M., T.I., D.C., B.G.C., C.A.I. și martora C.A. s-au deplasat în repetate rânduri la administratorul blocului și la președintele Asociației de Proprietari de pe str. C., pentru a obține adeverința privind inexistența cheltuielilor comune necesară la transferul proprietății.

În ceea ce privește implicarea inculpatului T.I.Z. în activitatea infracțională, aceasta rezultă și din convorbirea telefonică cu inculpatul B.G.C., în data de 25 ianuarie 2010, ora 12:46:07.

S-a apreciat însă că apelul acestor inculpați este fondat sub aspectul individualizării pedepsei stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., față de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere gradul de pericol social al faptei, dar și persoana inculpaților, contribuția mai redusă a acestora la comiterea infracțiunii și împrejurarea importantă că prejudiciul a fost recuperat prin restituirea în natură a apartamentului părții vătămate F.Z., considerându-se că o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, aplicată fiecărui inculpat, fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei.

S-a reținut că prima instanță a individualizat greșit pedepsele accesorii și cele complementare aplicate inculpaților B.G.C., G.M.I., G.T., D.C.A. și T.I.Z., impunându-se a se înlătura din conținutul acestora interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen., având în vedere că natura infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților nu justifică interzicerea dreptului de a alege.

Referitor la schimbarea încadrării juridice din participație improprie la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. în participație improprie la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. pentru inculpații B.G.C., G.T. și G.M.I. și din autorat la infracțiunea de lipsire de libertate în complicitate la această infracțiune pentru inculpata D.C.A., pusă în discuție de instanță având în vedere motivele de apel formulate de parchet, s-a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, pentru argumentele reținute la examinarea motivelor de apel ale parchetului referitor la aceste infracțiuni.

De asemenea, s-a apreciat că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurilor preventive față de inculpați, în baza art. 350 C. proc. pen., acestea urmează să fie menținute.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia criticând-o, după cum reiese din motivele scrise de recurs astfel cum au fost precizate oral de către procurorul de ședință (potrivit celor consemnate în considerentele încheierii de dezbateri) pentru:

- greșita achitare a inculpaților D.C. și T.I. pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, faptele acestora întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prin sprijinul material oferit coinculpaților B.G.C., G.T. și G.M. în desfășurarea activităților ilicite de inducere în eroare și izolare a părților vătămate până la momentul încheierii actelor autentice de vânzare a locuințelor acestora;

- greșita achitare a inculpaților D.C. și T.I.Z. pentru infracțiunile de lipsire de libertate a părții vătămate F.Z. prin greșita apreciere a probelor (convorbirile purtate la 25 ianuarie 2010 de inculpatul B.C.G. cu inculpatul T.I. și cea dintre inculpatul B.C.G. și inculpata D.C., ce se coroborează cu declarațiile martorilor);

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților D.C. și T.I., reducerea cuantumului pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

În drept au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct 171 și 18 C. proc. pen.

Recurenții-inculpați B.G.C., G.M.I. și G.T., criticând-o, după cum rezultă din motivele scrise de recurs și concluziile orale ale apărătorului acestora pentru:

- greșita condamnare a inculpatului B.G.C. de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen. ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - probele administrate dovedind caracterul real al mențiunilor cuprinse în contractul de împrumut;

- greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 impunându-se achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. relațiile avute cu inculpații G.M.I. și G.T. fiind de serviciu, iar cele avute cu ceilalți doi inculpați fiind determinate de nevoia de obținere a unui împrumut;

- greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. contrar probelor administrate - declarația părții vătămate, cea a martorei C.A.I., cea a proprietarului casei unde a locuit într-o perioadă partea vătămată) impunându-se achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.:

- greșita încadrare juridică și condamnare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cea corectă fiind art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. față de prejudiciul total de 174.498 RON și greșita reținere a acestei infracțiuni în sarcina inculpatului, deși acesta nu a intenționat să înșele vreo persoană;

- greșita soluționare a laturii civile, pe baza unor sume a căror existență reală nu a fost probată și prin anularea contractelor încheiate, concomitent cu obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate - cu consecința îmbogățirii Iară justă cauza a părților civile - impunându-se, în acest sens, rejudecarea cauzei de prima instanță;

- cu privire la inculpații G.M.I. și G.T., au fost invocate aceleași motive de recurs, cu excepția celor vizând soluțiile dispuse relativ la infracțiunile de fals intelectual și uz de fals; cu privire la inculpatul G.T. s-a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct 17 și 18 C. proc. pen.

Recurenții-inculpați D.C. și T.I.Z., criticând-o, după cum rezultă din motivele scrise de recurs și concluziile orale ale apărătorului acestora pentru:

- greșita condamnare a inculpaților prin greșita reținere a stării de fapt în lipsa probelor, necontrolarea activității de vânzare a imobilului părții vătămate F.Z., inexistența probei cu înregistrările convorbirilor purtate de către inculpați, inexistența unor declarații de martor în sensul derulării unei activități infracționale, caracterul irelevant al convorbirii purtată la 25 ianuarie 2010;

- nedovedirea realizării elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals;

- lipsa probelor relative la pretinsa comitere a infracțiunii de lipsire de libertate;

- greșita respingere a apelurilor declarate;

- greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune fără a se evidenția în ce au constat acțiunile de inducere în eroare, lipsa oricăror convorbiri în vederea inducerii în eroare a părții vătămate F.Z.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate se constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia și recurenții inculpați B.G.C., G.M.I. și G.T. sunt, în parte, fondate, iar cele declarate de recurenții inculpați D.C.A. și T.I.Z. nefondate, pentru considerentele ce urmează:

După cum rezultă din verificarea actelor dosarului instanțele au reținut, în esență, în mod corect starea de fapt, constatându-se că în vara anului 2009, inculpații B.G.C., G.T. și G.M.I. au constituit un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale în mod ilicit, prin inducerea în eroare a unor persoane în vârstă și lipsirea acestora de proprietatea imobilelor avute în patrimoniu; grupul era coordonat de inculpații B.C.G. și G.M., fiind uneori finanțat de inculpații D.C.A. și T.I.Z.

Inculpații G.T. și G.M. au indus în eroare pe partea vătămată I.C., în sensul că îl vor îngriji la bătrânețe și îi vor cumpăra o casă. Procedând în acest mod, împreună cu inculpatul B.G.C., inculpații au obținut o procură de înstrăinare a locuinței părții vătămate, actele urmând a se realiza pe numele inculpatului B.C.G. Ulterior, partea vătămată a fost dusă în imobilul martorului D.G., într-o zonă izolată, fiind lăsată fără ajutor (deși era în vârstă și avea o stare de sănătate precară) și apoi, după vânzarea locuinței sale, dusă la un azil de bătrâni. Suma de 17.000 euro obținută de inculpatul B.C.G. din vânzarea imobilului a fost împărțită de cei trei inculpați și alte persoane neidentificate.

În ceea ce o privește pe partea vătămată F.Z., acesteia i-a fost indusă ideea că va fi îngrijită la bătrânețe și i se va cumpăra o casă; pentru a se creea convingerea părții vătămate că va fi îngrijită inculpatul G.M. a pretins că este medic aplicând un pretins tratament părții vătămate, toți cei trei inculpați - B.C.G., G.T. și G.M. pretinzând că sunt interesați de situația persoanelor vârstnice și obținând, astfel, încrederea părții vătămate.

Pretextând că sunt în căutarea unei case pentru partea vătămată, aceasta a fost dusă în jud. Timiș, după care cei trei inculpați au luat legătura cu inculpata D.C.A. (prin intermediul martorei C.A.), aceasta susținând că va suporta cheltuielile generate de vânzarea proprietății părții vătămate, dar își va rezerva posibilitatea de a controla înstrăinarea acesteia. Imobilul a ajuns în proprietatea inculpatului B.C.G., anterior fiind semnat un contract de împrumut între inculpata D.C.A. și inculpatul B.C.G. (ce atesta nereal că acesta din urmă a împrumutat de la inculpatul D.C.A. suma de 5.000 euro), garantat cu imobilul aflat inițial în proprietatea părții vătămate; actele au fost folosite la cartea funciară pentru a se înscrie proprietatea pe numele inculpatului B.C.G., precum și interdicția de vânzare în baza contractului de împrumut.

La data de 04 ianuarie 2010, partea vătămată a fost transportată de inculpații B.C.G., G.M. și G.T. la notariat (unde erau așteptați de inculpații D.C:A. și T.I.Z.), fiind indusă în eroare să semneze un fals contract de vânzare-cumpărare, notarul public D.I. și avocatul P.M.D. fiind determinați ca, fără vinovăție, să insereze în contract mențiuni nereale privind plata prețului, cu ocazia redactării și autentificării actului, mențiuni cu același caracter fiind cuprinse și în contractul de împrumut.

Taxele notariale au fost plătite de inculpata D.C.A., care a dat inculpatului B.C.G. suma de 600 euro pentru serviciile prestate.

Partea vătămată a fost transportată de inculpații B.C.G., T.I.Z., G.M. și G.T., alături de numita C.A. într-o locuință izolată din pădure și lipsită de posibilitatea de a intra în legătură cu alte persoane, convorbirea pe care a încercat să o poarte cu sora sa fiind întreruptă. Ulterior, sub controlul inculpatei D.C.A., inculpatul B.C.G. a încheiat cu numitul L.I. un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul ce aparținuse inițial părții vătămate, prețul fiind de 24.750 euro; inculpații G.M., T.I.Z., D.C.A., B.C.G. și numitele C.A.I. și C.A. s-au implicat în obținerea actelor necesare finalizării vânzării, numita C.A. comunicând inculpatei D.C.A. că imobilul era sechestrat. Procedând de o manieră similară s-a încercat și deposedarea numiților K.A. și M.V., demersurile fiind întrerupte de intervenția organelor de urmărire.

Totodată, inculpatul B.C.G. a obținut de la asociația de proprietari (reprezentată de numitul B.I.) proprietatea cotei de 1/2 din uscătoria unui bloc de locuințe, promițând că va efectua anumite lucrări la blocul respectiv, ceea ce nu s-a realizat, spațiul respectiv fiind apoi vândut de inculpat. Același inculpat s-a obligat să vândă părții vătămate H.C.A. un imobil ce nu se afla în patrimoniul său, primind o sumă de bani.

Se constată astfel că faptele inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. de a constitui un grup infracțional organizat în scopul înșelării și obținerii proprietății unor imobile aparținând unor persoane în vârstă constituie infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracțiune ce nu poate fi reținută în sarcina inculpaților D.C. și T.I.Z., aceștia neparticipând la comiterea unor infracțiuni grave circumscrise scopului grupului infracțional, prejudiciul creat părții vătămate F.Z. fiind inferior valorii de 200.000 RON, cei doi inculpați nesprijinind activitatea grupului decât la comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate F.Z.; totodată, probele administrate (cu referire expresă la convorbirile interceptate) nu demonstrează cu certitudine că acești doi inculpați știau, aprobau sau sprijineau lipsirea de libertate a părții vătămate menționată, astfel că în mod corect s-a constatat de către instanța de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub cel al laturii subiective ale infracțiunilor, dispunându-se just achitarea acestora. potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Instanța de recurs reține, de asemenea, că activitatea desfășurată de inculpatul B.G.C. alături de inculpata D.C. în vederea dobândirii imobilului proprietatea părții vătămate F.Z. și încheierea contractului de împrumut care să garanteze obținerea sumei avansată de către inculpată în prealabil realizează elementele constitutive ale participației improprii la infracțiunile prev. de art. 289 alin. (1) și 291 C. pen. (comise în formă continuată), notarul public având - în sensul legii penale - calitatea de funcționar public - prin natura serviciului public desfășurat - și întocmind înscrisuri oficiale - prin chiar simpla autentificare a unui document redactat anterior de către avocat. Sub aspectul infracțiunilor indicate, probele legal administrate nerelevând date certe de implicare și a celorlalți inculpați, în mod just s-a procedat la achitarea acestora potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. se reține că faptele acestora de a abandona persoane vârstnice, în zone izolate, victimele fiind lipsite de ajutor și de posibilitatea reală de a se deplasa liber (datorită condițiilor concrete și stării în care se aflau) realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune - reținută în diferite variante normative în sarcina fiecăruia dintre inculpați - se constată că:

- inculpatul B.C.G. a fost implicat - după cum s-a arătat în succinta prezentare a stării de fapt expusă anterior - în activități specifice elementului material al infracțiunii cu referire la părțile vătămate I.C., F.Z., K.A. și B.I., prejudiciul produs (determinat în funcție de valoarea de circulație a imobilelor) fiind superior valorii de 200.000 RON și atrăgând reținerea în sarcina inculpatului a comiterii, în formă continuată, a infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Relativ la fapta comisă în referire la partea vătămată H.A.C. aceasta are o existență autonomă (nereprezentând un act de executare a infracțiunii continuate anterior precizată) și constă în esență în înstrăinarea unui bun ce nu se afla în patrimoniul inculpatului, circumscriindu-se disp. art. 251 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Se constată, de asemenea, că rezolvarea problemei vânzării lucrului altuia nu transferă în sfera ilicitului penal acțiunea inculpatului de a înstrăina un bun ce nu făcea parte din patrimoniul său, această activitate neconstituind faptă penală și urmând a fi clarificată prin eventuala promovare ulterioară a unei acțiuni civile, izvorâtă din contractul încheiat, inculpatul impunându-se a fi achitat pentru această faptă în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.;

- inculpații G.T. și G.M.I. au derulat activități infracționale având drept scop scoaterea unor imobile din patrimoniul și proprietatea părților vătămate F.Z. și I.C., prejudiciul produs fiind inferior sumei de 200.000 RON și atrăgând incidența disp. art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- inculpațiii D.C. și T.I.Z. - după cum just s-a reținut și de către instanța de apel - s-au implicat exclusiv în activitățile derulate pentru obținerea imobilului proprietatea părții vătămate F.Z., fapta realizând elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate se constată că pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de către inculpatul B.G.C. - având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei, natura și gravitatea acesteia, perseverența inculpatului în atingerea scopurilor ilicite propuse și prejudiciile create, pedeapsa principală de 10 ani închisoare și cele complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. sunt apte a conduce la realizarea scopurilor sancțiunii, potrivit disp. art. 52 C. pen. Executarea sancțiunilor este de natură a forma în conștiința inculpatului o atitudine corespunzătoare față de muncă și normele dreptului și moralei, în sensul obținerii exclusiv pe căi licite a beneficiilor materiale, cuantumul pedepselor reflectând natura și gravitatea faptelor comise, perioada de derulare a activității infracționale, prejudiciile produse, caracterul nedemn al inculpatului de a se implica în viața publică. Relativ la același inculpat se reține că pedepsele aplicate pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5), art. 289 alin. (1), art. 291 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectă criteriile prev. de art. 72 C. pen. și sunt apte a conduce - prin cuantum și modalitatea de executare - la realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa ce se impune a se aplica inculpatului G.M.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. - în condițiile anterior precizate - se constată că față de gradul de pericol al faptelor, contribuția mai redusă în comiterea lor, recuperarea prejudiciului în ceea ce o privește pe partea vătămată F.Z., pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea, ca pedeapsă accesorie, în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) sunt apte a realiza pe deplin scopul sancțiunilor astfel aplicate, potrivit art. 52 C. pen.

Relativ la același inculpat se reține că pedepsele aplicate pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5), și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 respectă criteriile prev. de art. 72 C. pen. și sunt apte a conduce - prin cuantum și modalitatea de executare - la realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen.

Referitor la inculpatul G.T. se constată că prin declarația dată în fața instanței de recurs la termenul de judecată din data de 09 aprilie 2012 acesta a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina sa și solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Așadar, instanța de recurs urmează să ia act de această manifestare de voință a inculpatului și să procedeze în consecință, prin reducerea cu o treime a minimului și maximului special al sancțiunilor prevăzute de lege pentru infracțiunile comise de către recurentul-inculpat, apreciind că pedepsele de 4 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani și 8 luni pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. respectă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reflectând natura și gravitatea faptelor comise, urmările produse, dar și poziția procesuală a inculpatului, cuantumul și modalitatea de executare a sancțiunilor fiind apte a conduce la reeducarea inculpatului și la atingerea scopurilor pedepsei, potrivit disp. art. 52 C. pen., pedepsele complementară și accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. respectând aceleași cerințe legale.

Relativ la sancțiunile aplicate recurenților-inculpați D.C. și T.I.Z. se reține că acestea respectă criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. De asemenea, modalitatea de executare a sancțiunilor este aptă a realiza scopurile prev. de art. 52 C. pen., pronunțarea condamnării constituind un avertisment suficient, ce va asigura îndeplinirea funcțiilor pedepsei.

Cu privire la soluționarea laturii civile se constată că instanțele au procedat de o manieră legală și temeinică, admițând acțiunea civilă promovată de către partea vătămată I.C., anulând actele de înstrăinare a proprietății acesteia și obligând în solidar pe inculpații B.G.C., G.T. și G.M.I. la plata despăgubirilor către partea vătămată. Este, de asemenea, justă constatarea privind recuperarea prejudiciului determinat părții vătămate F.Z.

Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea civilă H.A.C., având în vedere temeiul achitării inculpatului B.G.C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., potrivit disp. art. 346 alin. (4) C. proc. pen. acțiunea civilă astfel formulată va fi lăsată nesoluționată.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de numitul B.I. instanța de recurs reține că aceasta este nefondată, având în vedere dispoziția de anulare a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect spațiul cu destinație de uscătorie achiziționat de inculpatul B.G.C., în cotă egală cu numitul C.B.M., ce are ca efect revenirea respectivului bun în patrimoniul părții civile, fiind lipsită de temei legal obligarea inculpatului la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea acestui imobil.

Asupra celorlalte motive de recurs invocate de către recurenți în termenul și condițiile art. 38510 alin. (1) rap. la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

Față de precizările anterior formulate, criticile invocate de parchet relative la soluțiile de achitare și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților D.C. și T.I.Z. sunt nefondate. Se reține astfel, că infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate fi reținută în sarcina inculpaților D.C. și T.I.Z., aceștia neparticipând la comiterea unor infracțiuni grave circumscrise scopului grupului infracțional, nesprijinind activitatea grupului decât la comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate F.Z., prejudiciul creat acesteia fiind inferior valorii de 200.000 RON, nefiind incidente disp. art. 2 din Legea nr. 39/2003; totodată, probele administrate (cu referire expresă la convorbirile interceptate) nu demonstrează cu certitudine că știau, aprobau sau sprijineau lipsirea de libertate a părții vătămate menționată, astfel că în mod corect s-a constatat de către instanța de apel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturilor obiectivă și subiectivă ale infracțiunii, dispunându-se just achitarea acestora, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Se constată, totodată, că nu pot fi primite nici criticile apărării privind greșita condamnare a inculpatului B.G.C. pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals - în forma participației improprii - deoarece acesta a participat la încheierea înscrisurilor cu conținut neconform realității determinând cu intenție consemnarea aspectelor nereale și apoi utilizarea înscrisurilor astfel întocmite. Sunt, de asemenea, nefondate, susținerile apărării privind inexistența sau nerealizarea conținutului constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., (pentru care au fost condamnați inculpații B.G.C. și G.M.I.), starea de fapt reținută întemeindu-se pe probele legal administrate și care s-au coroborat (declarațiile martorilor, părților vătămate și convorbirile interceptate).

Relativ la motivele invocate cu privire la soluția pronunțată cu privire la recurentul inculpat G.T. se constată că se impune a se avea cu prioritate în vedere solicitarea formulată în recurs de către acesta, de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., ce face de prisos analizarea motivelor invocate, față de conținutul acestora.

În ceea ce privește criticile recurenților inculpați B.G.C., G.M.I. și G.T. referitoare la modul de soluționare a laturii civile, se reține - față de precizările anterior formulate în considerentele prezentei decizii - că acestea nu pot fi primite, măsurile de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri și, după caz, la anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod fraudulos conducând la repararea integrală a prejudiciului produs.

De asemenea, sunt nefondate și susținerile relative la nevinovăția inculpaților D.C.A. și T.I.Z. în comiterea infracțiunii de înșelăciune având în vedere activitățile derulate pentru înstrăinarea imobilului părții vătămate, controlul exercitat de inculpată și finanțarea activității astfel derulată, după cum s-a arătat și în cele ce preced.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T.

Vor fi casate, în parte, hotărârile anterior pronunțate, iar, în rejudecare, descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. în pedepsele componente.

Conform art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care anterior menționații inculpați au fost trimiși în judecată, astfel:

- pentru inculpatul B.G.C. din infracțiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate I.C., K.A., B.I., H.A.C. și F.Z.) în infracțiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate I.C., K.A., B.I., și F.Z.) și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (parte vătămată H.A.C.);

- pentru inculpatul G.M.I. din infracțiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. Ia art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul G.T. din infracțiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., va fi achitat inculpatul B.G.C. pentru săvârșirea infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (parte vătămată H.A.C.).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa astfel aplicată se va contopi cu cele de 7 ani închisoare - aplicată pt săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 luni închisoare pt săvârșirea infracțiunii prev. de 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen., 3 luni închisoare pt comiterea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare pt săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va fi condamnat inculpatul G.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa astfel aplicată se va contopi cu cele de 7 ani închisoare - aplicată pt săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza disp. art. 189 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., va fi condamnat inculpatul G.T. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Cu titlu de pedeapsă accesorie va fi interzis inculpatului, în temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen., exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Potrivit disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., va fi condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor - pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., va fi interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Va fi respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.I., ca reprezentant al Asociației de Proprietari din Timișoara, str. L.

Se va menține dispoziția de anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B.I. și V.A., ca reprezentanți ai Asociației de Proprietari din Timișoara, str. L., și inculpatul B.G.C. și C.B.M.

Potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen., va fi lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă H.A.C.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Potrivit disp. art. 38516 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpaților B.G.C. și G.T. se va deduce perioada reținerii și cea a arestării preventive de la 25 ianuarie 2010 la 22 iunie 2012.

Potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.C.A. și T.I.Z.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea cauzei în recurs pentru recurenții B.G.C., G.M.I. rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați fiecare dintre recurenții-inculpați D.C.A. și T.I.Z. la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, și de către inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T.

Casează în parte decizia penală nr. 149/A/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, și, în parte, sentința penală nr. 122/2011 a Tribunalului Sibiu, și, rejudecând:

I. Descontopește pedepsele rezultante de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpaților B.G.C., G.M.I. și G.T. în pedepsele componente.

Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul:

- B.G.C., din infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părțile vătămate I.C., K.A., B.I., H.A.C., F.Z.),

În infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părțile vătămate I.C., K.A., B.I., F.Z.) și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (partea vătămată H.A.C.);

- G.M.I., din infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

În infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- G.T., din infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

În infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

II.A. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (partea vătămată H.A.C.);

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă inculpatul B.G.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca în final inculpatul B.G.C. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

B. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă inculpatul G.M.I. la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

C. În baza art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., condamnă inculpatul G.T. la 4 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnă același inculpat la 3 ani și 8 luni închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele stabilite prin prezenta și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă B.I., ca reprezentant al Asociației de Proprietari din Timișoara, str. L., ca nefondată.

Menține dispoziția de anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între B.I. și V.A., în calitate de reprezentanți ai Asociației de Proprietari din Timișoara, str. L., și inculpatul B.G.C. și C.B.M.I.

Lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă H.A.C.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 38516 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpaților B.G.C. și G.T. reținerea și arestarea preventivă începând cu 25 ianuarie 2010 la 22 iunie 2012.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata D.C.A., inculpatul T.I.Z. împotriva deciziei penale nr. 149/A/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

În recurs, cheltuielile judiciare pentru inculpații B.G.C., G.M.I. și G.T. rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu parțial în cuantum de 100 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă fiecare inculpații D.C.A. și T.I.Z. la plata către stat a câte 1.500 RON cheltuieli judiciare, din care câte 100 RON onorariul parțial al avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2012.