Complicity in attempted homicide via armed presence and tacit support; rejection of public order offense

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 811 din 13 decembrie 2007, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat pe I.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A condamnat pe inculpatul I.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani.

A condamnat inculpații I.D., C.I. și I.M. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de complicitate la tentativă de omor calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen.

A interzis celor trei inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o durată de 2 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpații I.C., I.S., I.D., C.I. și I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.I. și a obligat inculpații să achite în solidar, suma de 10.000 RON reprezentând daune morale. A respins celelalte pretenții formulate de partea civilă.

A obligat inculpații să achite în solidar suma de 367,72 RON către Spitalul nr. 3 Iași și suma de 2.985,01 RON către Spitalul S.S., sume ce reprezintă cheltuieli de spitalizare ale părții civile M.I.

A obligat inculpații să achite suma de câte 300 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 31 iulie 2003 partea vătămată M.I. a mers împreună cu F.C. și fratele său C.C. la barul A.F.M. din satul Pietriș, comuna Dolhești, județul Iași pentru a juca biliard. În bar se mai aflau și C.B., H.V., B.I. și B.S.

În timp ce se aflau la masă în incinta barului a intrat inculpatul I.S. care a fluierat. Partea vătămată i-a solicitat acestuia să nu mai fluiere. Iritat de această solicitare, inculpatul I.S. a ieșit din bar și a mers la locuința sa unde a relatat fraților și tatălui său despre maniera în care s-a comportat partea vătămată față de el.

Inculpații s-au înarmat cu obiecte contondente: C.I. cu o bâtă de cauciuc, I.C. cu secure, I.D. și I.M. cu o bâtă de basebool, iar inculpatul I.S. cu un spray. Toți au intrat în incinta barului iar inculpatul I.D. a mers la partea vătămată cerându-i explicații în legătură cu atitudinea sa față de fiul său I.S. Pentru a distrage atenția părții vătămate, inculpatul I.S. a acționat în direcția părții vătămate mecanismul de declanșare a conținutului sprayului, moment în care inculpatul I.C. l-a lovit în cap cu o secure, după care cei cinci inculpați au părăsit localul.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă M.I. și inculpații I.C., I.S. și I.D.

În apelul declarat de parchet s-a arătat că față de împrejurările săvârșirii faptei pentru care au fost condamnați inculpații sunt realizate și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în modalitatea „manifestări care aduc atingere bunelor moravuri”.

Inculpatul I.S. a motivat apelul susținând că nu a exercitat acțiuni care să se circumscrie conținutului „complicității din culpă”.

Inculpații I.D. și I.M. au arătat că au participat doar la un conflict spontan, simpla lor prezență nu constituie un act de complicitate morală.

Inculpatul C.I. a motivat apelul susținând că nu a fost prezent la locul săvârșirii faptei și în mod greșit a fost condamnat.

Inculpatul I.C. a motivat apelul susținând că a săvârșit fapte pe fondul unei provocări din partea părții vătămate, că nu a premeditat săvârșirea acțiunii de lovire, că obiectul folosit la săvârșirea faptei aparținea martorului B.I.

Toți inculpații au motivat apelurile susținând că pedepsele au fost greșit individualizate.

Hotărârea a fost apelată și de partea vătămată, fără a preciza motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

Curtea de Apel Iași, secția penală, prin Decizia penală nr. 121 din 21 octombrie 2008, a admis apelurile formulate de inculpații I.M. și C.I. împotriva Sentinței penale nr. 811 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care a desființat-o în parte pe latură penală și rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților I.M. și C.I. pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. și a atras atenția celor doi inculpați asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A suspendat executarea pedepselor accesorii în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen.

A respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă M.I. și inculpații I.C., I.S. și I.D. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile ocazionate de judecarea apelurilor declarate de inculpații I.M. și C.I. au rămas în sarcina statului.

A obligat inculpații I.C., I.S. și I.D. la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpații I.C., I.S. și I.D.

În motivele de recurs formulate de parchet s-a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică privind injusta achitare a inculpaților I.C., I.M., C.I., I.S. și I.D. pentru fapta de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice cât și modului individualizării pedepselor aplicate inculpaților I.M. și C.I., motive prevăzute de articolul 3859 pct. 14 și 16 C. proc. pen. În final s-a solicitat admiterea recursului declarat de parchet pentru motivele pe larg dezvoltate în scris în memoriul depus la dosar.

Apărătorul recurenților inculpați a pus concluzii de admitere a recursurilor solicitând trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond pentru refacerea probelor și audierea tuturor martorilor prezenți la locul săvârșirii faptelor, apreciind că probele administrate nu dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care aceștia au fost cercetați și ulterior trimiși în judecată.

Cu privire la recursul parchetului a pus concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.

Recursurile declarate de parchet și de inculpații I.C., I.S. și I.D. sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 321 C. pen., constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapta persoanei care, în mod public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea publică.

Din întreg materialul probator administrat în cauză - declarații de martori, declarațiile inculpaților și ale părții vătămate nu rezultă că acțiunile inculpaților se circumscriu acțiunilor pe care le presupune existența infracțiunii prevăzută de art. 321 C. pen.

Inculpații nu au insultat, nu au înjurat, doar au participat la lovirea părții vătămate M.I., de către inculpatul I.C., după care au părăsit barul.

Martorii prezenți la locul săvârșirii faptelor nu au descris nicio acțiune a inculpaților care ar fi tulburat liniștea publică în sensul cerut de lege. Faptele s-au petrecut într-un interval scurt de timp, astfel încât nu a existat nici timpul necesar desfășurării unei presupuse activități infracționale, de natură a produce scandal public.

Pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut corect situația de fapt.

Astfel, în data de 31 iulie 2007, în jurul orelor 18,00 inculpatul I.S. a intrat în barul A.F.M., bar în care se aflau partea vătămată M.I. împreună cu C.B. și F.C. Între inculpat și partea vătămată a avut loc un schimb de replici, după care inculpatul I.S. a ieșit din bar amenințând-o pe partea vătămată. Inculpatul I.S. s-a reîntors la bar însoțit de ceilalți inculpați, toți fiind înarmați cu mai multe obiecte contondente : o secure, un spray paralizant, un baston de cauciuc, o bâtă și un cuțit.

Ajunși la bar, inculpatul I.D. - tatăl inculpatului I.S. s-a dus la partea vătămată și i-a reproșat atitudinea avută, după care I.S. a pulverizat un jet de spray către fața victimei, de la aproximativ un metru distanță, după care I.C. i-a aplicat o lovitură cu securea în cap părții vătămate.

După incident, inculpații au părăsit barul, iar M.I. a fost transportat la spital.

Fapta inculpatului I.C. care a lovit-o pe partea vătămată în zona capului cu o secure întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Faptele celorlalți inculpați I.S., I.D., I.M. și C.I. - de a sprijini expres sau tacit pe inculpatul I.C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen.

Astfel, chiar dacă partea vătămată a fost agresată în mod direct doar de către inculpatul I.C., ceilalți inculpați prezenți în bar, cu intenție, au înlesnit activitatea infracțională desfășurată de acesta. Pe de altă parte, prezența celorlalți inculpați în bar a fost de natură a crea un sentiment de pericol și de teamă părții vătămate M.I. și un sentiment de încredere inculpatului I.C.

Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul I.C. a lovit-o pe partea vătămată fără a fi sub o puternică tulburare sau emoție determinată de provocarea acesteia, că inculpatul I.S. a săvârșit acte de complicitate materială pulverizând spray spre partea vătămată.

Complicitatea tacită morală a celorlalți inculpați a fost dovedită cu probele administrate, întrucât inculpații I.D., I.M. și C.I. au conștientizat, că fratele, respectiv fiul lor urma să agreseze partea vătămată, iar prezența lor poate fi apreciată ca un ajutor moral acordat.

Cât privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la greșita individualizare a pedepselor, Înalta Curte apreciază că este de asemenea nefondat, urmând a fi respins ca atare, în condițiile în care la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere toate criteriile impuse de dispozițiile art. 72 C. pen. acordând eficiența cuvenită atât circumstanțelor reale cât și celor personale ale inculpaților.

Se constată că în mod corect instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților I.M. și C.I. avându-se în vedere implicarea lor mai redusă la săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale, prezența lor la judecarea cauzei, faptul că au regretat săvârșirea faptei, astfel prima instanță de control judiciar apreciind că reeducarea acestora este posibilă prin suspendarea condiționată a executării pedepselor.

Așa fiind, o reindividualizare a pedepselor nu se impune, sancțiunile aplicate de instanțe fiind în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpații I.C., I.S. și I.D. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpații I.C., I.S. și I.D. împotriva Deciziei penale nr. 121 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenți inculpați I.C., I.S. și I.D. la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați C.I. și I.M., în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.