Aggravated robbery classification over alleged voluntary handover; sufficiency of mitigated sentence under specific social danger criteria
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court's conviction and sentence of three years' imprisonment, while ordering the appellant to pay 1,000,000 lei in judicial costs. The case involved a criminal charge of aggravated robbery under Article 211(2)(c) of the Penal Code, where the defendant alleged that the taking of jewelry was a voluntary handover constituting only qualified theft and requested a reduction of the penalty based on personal circumstances. The court determined that the factual finding of violence was correct and that the individualized sentence appropriately accounted for the specific social danger of the act and the offender's status as a minor student without prior criminal record, rendering further reduction unjustified under Article 72 of the Penal Code; the decision was issued pursuant to Article 385(15)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 76 lit. b) C. pen, art. 64 C. pen, art. 72 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Aggravated robbery classification over alleged voluntary handover; sufficiency of mitigated sentence under specific social danger criteria: Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate se constată că, instanțele au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, cât și datele ce caracterizează persoana infractorului care este elev, în anul II la Școala profesională, din cadrul Grupului școlar G.D.N. Baia Mare și nu are antecedente penale; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin reținerea circumstanțelor atenuante corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și o reducere a acesteia nu se justifică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 136 din 4 iunie 2002, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul S.B. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., cu consecințele prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 11 mai 2002, la zi.
S-a mai constatat, că prejudiciul cauzat părții vătămate K.G., a fost recuperat în natură.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că:
În ziua de 11 mai 2002, inculpatul prin violență a sustras de la părțile vătămate K.G. un lanț de aur și un inel de argint de la K.D.A. Deoarece, această din urmă parte vătămată a încercat să-l determine pe inculpat să-i restituie lănțișorul, în caz contrar îl va reclama la poliție, acesta i-a aplicat peste față o palmă, după care a părăsit locul faptei.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel motivând că nu a exercitat violențe, bunurile fiind date de bună voie și ca atare se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat.
Prin decizia penală nr. 221 din 27 august 2002, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, acesta a declarat recurs prin care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, ținând seama de datele personale.
Recursul este nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, făcând o corectă încadrare juridică, sub aspectul infracțiunii reținute.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate se constată că, instanțele au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, cât și datele ce caracterizează persoana infractorului care este elev, în anul II la Școala profesională, din cadrul Grupului școlar G.D.N. Baia Mare și nu are antecedente penale; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin reținerea circumstanțelor atenuante corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și o reducere a acesteia nu se justifică.
Pe cale de consecință, Curtea, potrivit prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva deciziei penale nr. 221 din 27 august 2002 a Curții de Apel Cluj.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.