Constitutional admissibility of exceptions regarding judicial impartiality and penal policy: appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului penal de față;

Din datele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 2004/187/2007 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 C. proc. pen., 33 și 34 C. pen. și a art. 83 C. pen., invocate de inculpatul S.L.F., prin avocat ales.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Pe rolul acestei instanțe se află spre soluționare recursul declarat de inculpatul S.L.F. împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect O.U.G. nr. 195/2002.

La termenul din 16 martie 2010, inculpatul, prin apărător ales, a invocat, mai întâi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 C. proc. pen., art. 33 și 34 C. pen., considerând că aceste texte contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la un proces echitabil - atâta timp cât, cauza trebuie soluționată de un judecător imparțial. A mai susținut că acest principiu de drept nu a fost respectat în cauza dedusă judecății, atâta timp cât unul din membrii completului de judecată care a soluționat apelul inculpatului s-a mai pronunțat anterior într-o altă cauză penală privind pe acest inculpat.

În aceeași ședință, inculpatul - prin apărător - a mai invocat și o altă excepție privind dispozițiile art. 83 C. pen., arătând că dispoziția privind revocarea suspendării condiționate este neconstituțională încălcând dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece în situația condamnării sale anterioare pentru fapte penale de aceeași natură erau aplicabile dispozițiile art. 42 alin. (1) C. proc. pen. și nu revocarea.

În motivarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor formulate de inculpat, instanța a apreciat că excepțiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, aflată în faza procesuală a recursului, aspect sub care, nu sunt îndeplinite condițiile legii pentru admiterea unei asemenea sesizări.

În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul.

Deși legal citat, recurentul nu s-a prezentat pentru susținerea orală a motivelor de recurs.

Prin memoriul trimis prin fax la termenul din 7 aprilie 2010, s-a susținut că excepțiile formulate au legătură cu fondul cauzei, incompatibilitatea fiind un motiv de nulitate absolută a oricărei hotărâri judecătorești, fiind în același timp un motiv de casare în recurs, conform art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., s-a mai susținut, în același sens că, procesul echitabil presupune și judecarea de o instanță imparțială, cât și accesul echitabil al justițiabilului de a ridica cereri și excepții prevăzute de lege și de a accede la toate instanțele judecătorești, inclusiv, la Curtea Constituțională.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în raport de aceste critici, de dispozițiile art. 3856 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Este de necontestat că, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procesul echitabil presupune acces liber la justiție, judecarea în mod echitabil de o instanță independentă și parțială, dar și o judecată într-un termen rezonabil.

În același timp, tot atât de adevărat că, potrivit dispozițiilor constituționale Curtea Constituțională nu se include în autoritatea judecătorească, la care se referă recurentul, iar atribuțiile acestei instituții - în calitatea sa de garant al Constituției sunt - strict și limitativ - stabilite de Constituție și legea de funcționare, respectiv, Legea nr. 47/1992.

Și în cadrul acestor limite stabilite constituțional și organic, dispozițiile art. 29 din legea de funcționare limitează controlul constituțional doar la acele dispoziții legale în vigoare care au legătură cu cauza și care fac obiectul unor excepții de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată.

Ori în cauză, recurentul critică de fapt instituții de drept penal sau procesual penal care privesc incompatibilitatea judecătorilor, concursul de infracțiuni sau revocarea suspendării condiționate insistând de fapt, pe modificarea, completarea sau abrogarea acestor norme penale sau procesual penale și care cel mult pot viza politica penală, dar care nu intră în atribuțiile Curții Constituționale și nu pot face obiect al unui control de constituționalitate prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Desigur, pentru aceste considerațiuni excepțiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății - cerință expresă a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, după cum nici cu existența unui proces echitabil, cererea de sesizare fiind astfel, corect respinsă de instanța de recurs învestită cu judecarea cauzei.

Și cum criticile formulate prin cererea de sesizare, cât și prin recurs exced controlului de constituționalitate care, în sensul legii, presupune examinarea compatibilității unui text de lege cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se va menține, ca legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de inculpat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L.F. împotriva încheierii din 16 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2004/187/2007.

Obligă recurentul inculpat la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2010.

Procesat de GGC - CT