Trafficking-ring appeals partly granted, sentences recast under guilty-plea and witness-protection cuts; three convictions affirmed.

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 19 februarie 2010 Tribunalul lași a dispus următoarele:

I. S-a respins cererea formulată de inculpatul Ș.C.G. privind restituirea cauzei la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial lași, în temeiul disp. art. 332 C. proc. pen., pentru refacerea urmăririi penale.

II. În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților Ș.C.G. și Ș.I., din infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților Ș.V. și T.L., din infracțiunile de:

- trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului D.R.G., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

III. S-a dispus condamnarea inculpaților:

1. Ș.C.G., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- trafic de persoane prev. în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- trafic de minori prev. în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpatul Ș.C.G. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni închisoare, deci pedeapsa totală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului Ș.C.G. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului Ș.C.G., alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În temeiul disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului Ș.C.G. prin prezenta sentință penală, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând din data de 19 aprilie 2007 și până la 21 noiembrie 2007.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 1451 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, dispusă prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului lași și s-a menținut atenționarea inculpatului Ș.C.G. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

În baza disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ș.C.G. a următoarelor sume de bani și bunuri dobândite în urma comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 13 C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori:

- suma de 344 RON ridicată la data de 19 aprilie 2007 de la inculpatul Ș.C.G. și depusă la Trezoreria Municipiului lași în baza chitanței din 26 aprilie 2007;

- contravaloarea în lei la data plății a sumei de 123.000 euro, din care suma de 2.500 euro a fost ridicată la data de 19 aprilie 2007 de la inculpatul Ș.C.G. și depusă la B.C.R. - Sucursala l., în baza ordinului de încasare din 26 aprilie 2007;

- autoturismul marca A., culoare gri, anul de fabricație 2001.

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța procurorului din 20 aprilie 2007 asupra sumelor de 2.500 euro și 344 RON, și asupra următoarelor bunuri: obiectele din metal de culoare galbenă și albă, stabilite de instituțiile abilitate ca fiind din aur, identificate și descrise în procesul verbal întocmit de organele de poliție la data de 27 aprilie 2007; autoturismul marca A., culoare gri, anul de fabricație 2001.

S-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța procurorului din 20 aprilie 2007 asupra imobilului înscris în Cartea funciară nr. AA a comunei M., județ lași, identificat cu numărul cadastral al Corpului de Proprietari.

2. Ș.I., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- trafic de persoane prev. în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- trafic de minori prev. în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpatul Ș.I. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare, deci pedeapsa totală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului Ș.I., alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În temeiul disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ș.I. a sumei 33.000 euro, dobândită în urma comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 13 C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive dispusă de Tribunalul lași la data de 29 iunie 2007 față de inculpatul Ș.I., în lipsa acestuia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007.

3. Ș.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpatul Ș.V. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare, deci pedeapsa totală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului Ș.V., alături de pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

4. T.L., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani;

- complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpata T.L. urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei T.L. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei T.L., alături de pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru o perioada de 3 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

5. D.R.G., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., a disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a disp. art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului D.R.G. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului D.R.G., pe o perioadă de 6 (șase) ani, care, în conformitate cu disp. art. 862 C. pen., constituie termen de încercare.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul D.R.G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, ca organ desemnat cu supravegherea acestuia pe perioada termenului de încercare;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului D.R.G. cu privire la dispozițiile art. 864 și 865 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul D.R.G. a fost arestat preventiv în perioada 30 octombrie 2007 - 27 noiembrie 2007.

IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei T.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.R.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și înlătură aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. în ceea ce-l privește pe acest inculpat.

V. S-a luat act de retragerea acțiunii civile formulate în cursul urmăririi penale de către partea vătămată R.G.C.

S-a luat act că părțile vătămate I.D.G. și P.A.A., s-au constituit părți civile în procesul penal.

Au fost respinse acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile C.A.A., A. (fostă B.) M., C.L.A., F.A. și A.E.S.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial lași dat în Dosarul nr. 67D/P/2006, s-a dispus la data de 13 iunie 2007 trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș.C.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu, procurorul a dispus disjungerea cauzei față de inculpații Ș.I., Ș.A.L., Ș.L., B.V.D., D.R.G., Ș.V., precum și față de învinuita C.C.E., pentru continuarea urmăririi penale.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul Ș.C.G., împreună cu numiții Ș.I., Ș.A.L., Ș.L., B.V.D., D.R.G. și Ș.V., a inițiat și constituit un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, grupare în cadrul căreia atribuțiile de racolare, găzduire, obținerea documentelor de identitate în scopul călătoriilor în străinătate, transport, asigurare cazare, supraveghere, încasare a sumelor de bani de la tinerele care practicau prostituția și expedierea acestora în țară, au fost stabilite și îndeplinite coordonat de fiecare dintre membri în raport de conjuncturile concrete, iar această activitate a fost desfășurată în perioada februarie 2004 - aprilie 2006.

Prin același act de inculpare s-a mai imputat inculpatului Ș.C.G. că în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, prin fraudă, amenințare sau înșelăciune a racolat victimele A.E.S. (februarie 2004), C.A.A. (iulie 2004), B.M. (februarie 2005 - minoră la acea dată), F.A. (martie 2006) P.A.A. (aprilie 2006), pe care, cu excepția celei din urmă ce a reușit să fugă, Ie-a transportat în Italia unde Ie-a determinat să practice prostituția în folosul său, participând și la exploatarea victimelor C.L.A. (minoră racolată în august 2004), I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004), R.G.C. (racolată în martie 2005), fie prin supravegherea acestora sau încasarea sumelor de bani obținute din prostituție, ori alți factori de presiune.

Cauza a fost înaintată de procuror pentru competentă soluționare la Tribunalul lași, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3467./99/2007.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial lași dat în Dosarul nr. 97D/P/2007, s-a dispus la data de 08 mai 2008 trimiterea în judecată a inculpaților:

- Ș.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- T. (fostă Ș.) L., pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- Ș.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.R.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpaților Ș.I., Ș.L., D.R.G. și Ș.V. că, împreună cu inculpatul Ș.C.G., au inițiat și constituit un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, grupare în cadrul căreia atribuțiile de racolare, găzduire, obținerea documentelor de identitate în scopul călătoriilor în străinătate, transport, asigurare cazare, supraveghere, încasare a sumelor de bani de la tinerele care practicau prostituția și expedierea acestora în țară, au fost stabilite și îndeplinite coordonat de fiecare dintre membri în raport de conjuncturile concrete, activitate ce a fost desfășurată în perioada februarie 2004 - aprilie 2006.

Prin același act de sesizare a instanței, s-au reținut în sarcina inculpaților următoarele:

- în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, prin fraudă, amenințare sau înșelăciune, inculpatul Ș.I. a racolat victimele R.G.C. (martie 2005), C.L.A. (august 2004), I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004) și A.E.S. (februarie 2004);

- în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, inculpata T. (fostă Ș.) L. a găzduit victimele C.L.A. (minoră racolată în august 2004), C.A.A. (iulie 2004), I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004), R.G.C. (racolată în martie 2005) și A.E.S., în vederea exploatării sexuale a acestora;

- în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, inculpatul Ș.V. Ie-a transportat în Italia, în vederea exploatării sexuale, pe victimele C.L.A. (minoră racolată în august 2004) și C.A.A. (iulie 2004), participând și la exploatarea victimelor R.G.C. (racolată în martie 2005) și I.D.G. (minoră racolată în decembrie 2004), prin supravegherea acestora sau încasarea sumelor de bani obținute de acestea;

- în anul 2006, inculpatul D.R.G. a racolat împreună cu inculpatul Ș.C.G. victimele F.A. (martie 2006) și P.A.A. (aprilie 2006), în vederea exploatării lor sexuale, iar ulterior a mai transportat în Italia alte două tinere în același scop.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului lași sub nr. 3155/99/2008, iar la data de 09 septembrie 2008, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei a dispus, în baza dispozițiilor art. 32 C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 33 lit. a) și 34 lit. b) și d) C. proc. pen., reunirea Dosarului nr. 3155/99/2008 al Tribunalului lași la dosarul mai întâi înregistrat, respectiv la cel cu nr. 3467./99/2007 al Tribunalului lași, constatându-se că ambele cauze au același obiect, privesc aceleași părți vătămate și fac referire la membrii aceleași grupări infracționale organizate, iar pentru a se stabili, la momentul deliberării, existența infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, trebuie să se aibă în vedere activitatea imputată fiecăruia dintre membrii pretinsei grupări infracționale organizate.

I. Examinând cererea formulată de inculpatul Ș.C.G., prin apărător, privind restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin. (1) C. proc. pen., instanța constată - prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la prevederile art. 332 C. proc. pen. - următoarele:

Potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent; cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Inculpatul Ș.C.G. a susținut că în cauză, urmărirea penală a fost realizată nu de procuror, așa cum prevede Legea nr. 678/2001, ci de organele de urmărire penală prin delegare și conform dispozițiilor art. 135 raportat la 132 C. proc. pen., organul de urmărire penală poate delega atribuția efectuării unui act de urmărire penală atunci când el nu are posibilitatea de a efectua actul respectiv. A arătat inculpatul că în volumul I al dosarului de urmărire penală există o rezoluție a procurorului de caz prin care acesta a delegat în masă efectuarea tuturor actelor de urmărire penală către organul de cercetare și prin urmare, nu au fost respectate prevederile legii în ce privește delegarea, nu a fost delegată efectuarea unui singur act de procedură, ci a tuturor actelor, neexistând totodată cauze obiective pentru care procurorul a dispus delegarea.

Referitor la aceste susțineri, instanța a constatat că în cauză, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se desfășoară în mod obligatoriu de procuror, raportat la infracțiunile cercetate, prevăzute în: art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 217 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care urmărirea penală se desfășoară obligatoriu de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare.

Rezultă așadar că, deși urmărirea penală se efectuează de procuror, dispoziția dată ofițerilor de poliție de a efectua unele acte de urmărire penală nu este contrară prevederilor legale, iar în speță, în actul de dispoziție al procurorului emis la data de 11 iunie 2006, au fost nominalizate actele ce urmau a fi îndeplinite, precum și lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate lași, cărora Ie-a fost delegată efectuarea lor.

Având în vedere că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind afectate de vreun viciu care să atragă nulitatea lor absolută, a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului Ș.C.G. de restituire a cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

II. Analizând actele și lucrările dosarului, după parcurgerea stadiilor procesuale ale judecății în fond, instanța a reținut următoarele:

În fapt;

Partea vătămată A.E.S. a fost racolată, în Municipiul lași, în luna februarie 2004, de inculpatul Ș.C.G. care, cunoscând că ea dorește să lucreze în străinătate, i-a propus să meargă împreună cu el în Italia, urmând ca mama sa, aflată în acea țară, să-i găsească un loc de muncă bine plătit.

Partea vătămată a acceptat, și-a ridicat pașaportul pentru eliberarea căruia depusese cerere înainte de a-l cunoaște pe inculpatul Ș.C.G., iar la data de 24 martie 2004 a plecat în Italia împreună cu acesta, cu un microbuz, cheltuielile aferente transportului fiind suportate de către inculpat.

Pe tot parcursul călătoriei, cu excepția momentelor de prezentare a documentelor la punctele de frontieră, pașaportul părții vătămate A.E.S. a rămas în posesia inculpatului, care l-a păstrat și după ce au ajuns la destinație.

Ajunși în Italia, în localitatea T., inculpatul a dus-o într-un apartament închiriat de la un cetățean italian, unde i-a spus că, în realitate, nu va lucra într-o fabrică, așa cum îi spusese în România, ci va practica prostituția în beneficiul lui. Partea vătămată nu a fost de acord și a cerut inculpatului să-i dea pașaportul, însă acesta a înjurat-o și a lovit-o, spunând că-i datorează bani, iar practicarea prostituției este singurul mod de a-și achita datoria.

După două zile, în care a fost închisă în apartamentul închiriat, partea vătămată A.E.S. a fost dusă de către Ș.C.G. pe o stradă în afara localității T., unde i-a spus să solicite clienților suma de 40 de euro pentru un act sexual.

Ulterior, în aceeași zi, partea vătămată a fost dusă de inculpatul Ș.C.G. în apartamentul aparținând mamei sale, inculpata Ș.L., situat în localitatea V., pe strada V.A.F., unde a fost cazată aproximativ trei luni, partea vătămată neavând voie să părăsească apartamentul fără acordul inculpatului Ș.C.G., fiind supravegheată - în lipsa acestuia - de către inculpatul Ș.I., care locuia și el în acel imobil, împreună cu concubina sa, H.O., sora acesteia și C.C.

În această perioadă, A.E.S. era condusă la stradă (de către inculpatul Ș.C.G. ori de către un cetățean italian, pe nume G.) între orele 09:00 - 20:00, interval de timp în care întreținea relații sexuale cu 15-16 de clienți zilnic, obținând în acest mod circa 800 euro, însă de multe ori, partea vătămată era dusă de inculpat, după ora 20:00, în Torino, unde practica, de asemenea prostituția în beneficiul și sub supravegherea acestuia.

Partea vătămată A.E.S. a fost bătută de mai multe ori de către inculpatul Ș.C., care îi reproșa că nu câștigă suficienți bani.

În cursul lunii iunie 2004, în timp ce racola clienți, partea vătămată a fost luată de carabinieri și predată unui centru de protecție socială din Torino, iar după o perioadă de timp - în care a fost cazată într-un centru din Roma - a fost returnată în țară, călătorind cu foaie consulară, întrucât pașaportul și cartea de identitate îi fuseseră luate de către inculpatul Ș.C.

În perioada cât a practicat prostituția pentru inculpatul Ș.C.G., partea vătămată a obținut suma de 72.000 euro, bani pe care i-a luat în totalitate acesta.

Partea vătămată C.A.A. a fost racolată în luna iulie 2004 de către inculpatul Ș.C.G. care i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra ca dansatoare într-un bar, unde va câștiga în jur de 500-600 de euro pe seară, dacă se va duce cu clienții „pe cameră", din sumele astfel obținute inculpatul urmând să primească jumătate. Atrasă de posibilitatea obținerii unor venituri considerabile, în contextul în care nu lucra și avea în îngrijire un copil de 7 ani, partea vătămată a acceptat să se deplaseze în Italia, în condițiile descrise de inculpat.

Inculpatul Ș.C.G. a facilitat obținerea pașaportului de către partea vătămată, suportând toate taxele aferente, precum și cheltuielile ocazionate de transportul părții vătămate în Italia.

La data de 21 iulie 2004, partea vătămată C.A.A. a plecat împreună cu inculpații Ș.C.G. și Ș.V., ieșind din țară, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac.

Ajunsă în Italia, partea vătămată C.A.A. a fost cazată în apartamentul aparținând inculpatei T. (fostă Ș.) L., iar inculpatul Ș.C.G. i-a spus că barul unde urma să danseze este închis și pentru a plăti contravaloarea transportului, trebuie să practice prostituția. Partea vătămată a refuzat, situație în care inculpatul Ș.C.G. a amenințat-o că o va vinde la albanezi, i-a luat pașaportul și a ținut-o sechestrată timp de o săptămână. În cele din urmă, partea vătămată C.A.A. a acceptat în cele din urmă să se prostitueze, pe o șosea situată între localitățile T. și S., lângă o pădure, unde a întreținut relații sexuale cu diferiți clienți, timp de aproximativ două luni și jumătate.

Cât a practicat prostituția, partea vătămată a încasat de la clienți suma de 30 de euro pentru un raport sexual, tarif stabilit de Ș.C.G., iar pe perioada cât s-a prostituat în beneficiul inculpatului, C.A.A. a fost supravegheată atât de acesta, cât și de inculpatul Ș.V., cei doi inculpați - împreună sau separat - ducând-o pe partea vătămată la stradă în jurul orelor 10:00 și întorcându-se după ea pe la orele 19:00, (verificând, totodată, în acest interval de timp, dacă partea vătămată „face" bani), iar la sfârșitul fiecărei zile, toate sumele obținute din activitatea de prostituție erau luate de inculpatul Ș.C.G., care îi spunea că banii ce i se cuveneau părții vătămate, aceasta îi va primi la întoarcerea în țară.

Partea vătămată C.A.A. a arătat că a practicat prostituția împreună cu numita C.C.E., minoră (pe care inculpatul a adus-o în acel apartament după două săptămâni de la sosirea lor în Italia) și cu numita F., care avea peste 20 de ani, inculpatul Ș.V. fiind cel care le ducea - singur sau împreună cu Ș.C.G. - dimineața la stradă și seara, înapoi, la apartament.

A menționat partea vătămată că după aproximativ 2 luni de la venirea sa în Italia, în apartamentul în care era cazată, a fost adusă - de către inculpatul Ș.I. - și sora sa, partea vătămată C.L.A., care a fost și ea determinată să practice prostituția și cu care ea nu avea voie să vorbească, în caz contrar fiind bătută de inculpatul Ș.C.G., precizând totodată partea vătămată C.A.A. că nu avea voie să dea nici măcar un telefon și nu i se dădea vreun ban de către acesta.

Pe perioada cât a practicat prostituția în folosul inculpatului Ș.C.G., partea vătămată C.A.A. a fost abuzată atât fizic, cât și psihic, fiind bătută de acesta când nu câștiga - din perspectiva inculpatului - suficienți bani și totodată, era amenințată de inculpat că-i omoară copilul.

În perioada de două luni și jumătate cât s-a prostituat în beneficiul și sub supravegherea inculpatului Ș.C.G., dar și sub supravegherea inculpatului Ș.V., partea vătămată C.A.A. a obținut beneficii de aproximativ 45.000 de euro, din care a primit de la inculpat doar suma de 300 de euro, pentru a reveni în România, la insistențele sale.

Partea vătămată minoră C.L.A. a fost racolată în luna august 2004 de către inculpatul Ș.I., cu care i-a făcut cunoștință concubinul surorii sale. Inculpatul Ș.I. a propus părții vătămate să meargă împreună cu el în Italia pentru a lucra ca dansatoare într-un bar, precizând că în acest mod va câștiga 1.500 de euro pe lună. Considerând tentantă această ofertă, partea vătămată minoră a acceptat, iar în cadrul discuțiilor purtate cu inculpatul, i-a spus acestuia că nu posedă pașaport și că este minoră, având 17 ani.

În perioada imediat următoare, inculpatul Ș.I. a efectuat toate demersurile pentru eliberarea cărții provizorii de identitate și a pașaportului pe numele C.L.A., suportând toate cheltuielile legate de plata taxelor și însoțind-o pe partea vătămată la instituțiile abilitate, iar după obținerea pașaportului, acest act a rămas asupra inculpatului.

În ziua de 03 septembrie 2004, însoțită de inculpatul Ș.I., C.L.A. a plecat în Italia, ieșind din țară, cheltuielile de transport fiind achitate de către inculpat. În localitatea de destinație, S., partea vătămată C.L.A. a fost cazată într-un imobil aparținând mamei inculpatului Ș.I., unde i-a cunoscut pe inculpații Ș.V., Ș.C.G., pe numita C.C.E. și pe o altă fată, din Bacău, pe nume F. În același apartament, partea vătămată C.L.A. a întâlnit-o pe sora sa C.A.A., care i-a spus că a fost forțată de către inculpatul Ș.C.G. să practice prostituția, banii obținuți astfel fiind luați în totalitate de către acesta.

Inculpații Ș.I. și Ș.C.G. i-au spus părții vătămate că va trebui, de fapt, să se prostitueze, urmând ca sumele de bani obținute în urma întreținerii de relații sexuale cu clienții să le primească ei.

Partea vătămată a refuzat, însă inculpatul Ș.I. a amenințat-o că dacă fuge ori se va duce la poliție, o vor bate și o vor vinde la albanezi, care au un comportament violent și „omoară fetele".

În cele din urmă, partea vătămată - care nu avea asupra sa pașaportul (aflat la inculpatul Ș.I.), nu avea nici o sumă de bani pentru a se întoarce în țară, nu avea un alt loc unde să stea și nu cunoștea limba italiană - a fost nevoită să se prostitueze în beneficiul inculpatului Ș.I., sub supravegherea acestuia și a lui Ș.V., pe șoseaua V. ce leagă localitățile S. și T., loc în care era adusă de inculpații Ș.V. și Ș.I., cu un autoturism condus de Ș.V.

Timp de aproximativ 2 luni și jumătate, partea vătămată C.L.A. a practicat prostituția împreună cu C.C., C.A.A. și F., suma totală obținută în acest interval de timp fiind de 25.000 de euro, pe care a predat-o integral inculpatului Ș.I., ea neprimind nici un ban.

A arătat partea vătămată că atât ea, cât și celelalte fete nu aveau voie să iasă din imobilul unde erau cazate, decât însoțite de inculpații Ș.I., Ș.C.G. ori Ș.V.

După circa două luni și jumătate, inculpații Ș.C. și Ș.I., împreună cu numita C.C.E. au plecat în România, context în care partea vătămată a solicitat inculpatului Ș.I. să-i restituie pașaportul, amenințându-l în mod repetat că îi va denunța organelor de poliție, situație în care partea vătămată a reușit să intre în posesia pașaportului și să se întoarcă în țară.

În urma practicării prostituției aceasta a obținut suma de 25.000 de euro, care a fost luată de către inculpatul Ș.I.

Partea vătămată minoră I.D.G. ( elevă în clasa a X-a la Colegiul Național O.B.), după ce s-a certat cu părinții săi, a luat hotărârea să părăsească domiciliul părinților săi, sens în care, în luna noiembrie 2004 a plecat de acasă, fiind găzduită de o persoană, pe nume A., amic al unei prietene de-a părții vătămate. Prin intermediul lui A., I.D.G. l-a cunoscut la scurt timp pe inculpatul Ș.I., care i-a propus să meargă în Italia să practice prostituția în beneficiul și sub supravegherea sa, sumele de bani astfel obținute urmând a fi împărțite în mod egal. Acesta a menționat că a mai avut fete pe care Ie-a ajutat să câștige bani în acest mod și că părinții lui sunt stabiliți în Italia.

Obținând consimțământul părții vătămate, inculpatul Ș.I. a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru obținerea pașaportului de către I.D.G. (inițial ajutând-o să obțină duplicatul certificatului său de naștere și achitând toate cheltuielile ocazionate de obținerea actelor părții vătămate), pe care în toată perioada cât au durat aceste demersuri și până la plecarea din țară, a găzduit-o într-un apartamentul situat în lași, cartierul A.B., în care el locuia împreună cu sora sa, A.

La data de 26 noiembrie 2004, partea vătămată a ieșit din țară, prin punctul de trecere a frontierei Borș, însoțită de inculpatul Ș.I., cheltuielile de transport fiind suportate de inculpat.

În Italia, partea vătămată minoră a fost găzduită în localitatea V., într-un apartament aparținând inculpatei T. (fostă Ș.) L., pe care minora a cunoscut-o ulterior în acel imobil, după care, o perioadă de două luni și jumătate, a practicat prostituția în localitatea T. unde era transportată zilnic, între orele 12:00 și 18:30, de către inculpatul Ș.V. și uneori, de către inculpatul Ș.I., căruia îi preda seara, banii câștigați, tariful - stabilit de Ș.I. - fiind de 25-30 de euro pentru un contact sexual.

În perioada cât a practicat prostituția în beneficiul acestuia, partea vătămată minoră I.D.G. a obținut suma de aproximativ 8.000 de euro, din care a primit de la inculpatul Ș.I. suma de 600 de euro.

La data de 14 februarie 2005, partea vătămată minoră s-a întors în țară, pentru a face o întrerupere de sarcină și a locuit tot în apartamentul inculpatului Ș.I., împreună cu sora acestuia, A. După aproximativ o lună, I.D.G., împreună cu inculpatul Ș.I. și numita R.G.C. (pe care inculpatul o racolase tot în vederea practicării prostituției și o adusese la locuința sa), au plecat către Italia, părții vătămate I.D.G. nefiindu-i permis însă să părăsească teritoriul României, întrucât era minoră, iar părinții săi făcuseră o plângere la poliție.

Partea vătămată minoră B.M. l-a cunoscut pe inculpatul Ș.C.G., în cursul lunii februarie 2005, prin intermediul numitului P.D., pentru care a lucrat, ca damă de consumație, la Clubul M.

Întrucât partea vătămată nu a fost de acord să lucreze în continuare la club, a fost dusă de P.D. - care i-a spus că va merge împreună cu el în Franța, pentru a practica prostituția, câștigul urmând a fi împărțit în jumătate - într-un apartament din cartierul P., unde a locuit aproximativ o săptămână, iar ulterior a fost mutată în apartamentul inculpatului Ș.C.G., la solicitarea lui P.D. care, angrenat fiind în activități de trafic de minori, se temea ca minora să nu fie găsită în locuința sa.

Partea vătămată B.M. a fost găzduită în apartamentul folosit de inculpatul Ș.C.G., unde locuia și C.C.E. (concubina inculpatului Ș.C.G.), și unde partea vătămată a cunoscut-o și pe Ș.A.L., sora inculpaților Ș.C.G. și Ș.I., care venea des în vizită.

Inculpatul Ș.C. i-a propus părții vătămate B.M. să meargă în Italia, pentru a practica prostituția în localitatea T. împreună cu numita C.C., sumele de bani astfel obținute urmând a fi împărțite în mod egal, inculpatul menționând totodată că acolo el are strada lui.

În aceste împrejurări, B.M. a fost de acord cu propunerea făcută, iar la data de 12 februarie 2005 a plecat în Italia împreună cu inculpatul Ș.C.G. și C.C.E., prin punctul de trecere a frontierei Borș, iar cheltuielile de transport fiind suportate integral de către inculpatul Ș.C.G. care, de asemenea, a prezentat organelor poliției de frontieră suma de 500 euro pe care partea vătămată ar fi trebuit să o posede pentru a-i fi permisă continuarea călătoriei în țările din spațiul Schengen.

După ce au ajuns în Italia, inculpatul i-a luat părții vătămate pașaportul, iar aceasta a fost cazată la un hotel, în localitatea T., împreună cu C.C.E. Inculpatul Ș.C.G. i-a adus la cunoștință părții vătămate că, începând de a doua zi, trebuie să iasă la stradă pentru a practica prostituția, menționând că trebuie să încaseze de la fiecare client suma de 30 de euro pentru un contact sexual (normal sau oral).

Aproximativ două luni de zile, partea vătămată B.M. - împreună cu C.C.E., care cunoștea zona - s-a prostituat în beneficiul inculpatului Ș.C.G. pe strada S.B., situată între localitățile S. și V., toți banii obținuți din această activitate fiind predați inculpatului Ș.C. (care nu a locuit împreună cu cele două tinere la hotel, ci la mama sa, în localitatea V., pentru a nu fi depistat de organele de poliție), acesta venind zilnic la hotelul unde erau cazate cele două tinere pentru a colecta sumele încasate, spunându-i părții vătămate că banii ce i se cuvin îi va da la întoarcerea în țară.

În această perioadă, partea vătămată B.M. a obținut suma totală de circa 24.000 euro, din care ea a primit în jur de 3.000 de euro, pentru mâncare, cazare și țigări.

Partea vătămată B.M. a arătat că îi era frică de inculpatul Ș.C.G., care a amenințat-o în mai multe rânduri cu acte de violență și care, a bătut-o de mai multe ori pe C.C.E., în prezența sa.

În perioada cât a practicat prostituția, partea vătămată B.M. a fost în repetate rânduri depistată de carabinieri, însă de fiecare dată i se dădea drumul întrucât, la sugestia inculpatului Ș.C.G., declara date false de identitate și faptul că este minoră.

Dându-și seama că inculpatul o exploatează și că nu va primi nici un ban de la acesta, partea vătămată a reușit să-și recupereze pașaportul de la inculpat și a plecat de la acesta după aproximativ două luni, iar la data de 20 iunie 2006 a fost returnată în țară, pentru ședere ilegală.

Partea vătămată R.G.C. a fost racolată, în luna martie 2005, de către inculpatul Ș.I. care i-a propus să îi faciliteze obținerea unui loc de muncă în Italia, la un bar care ar fi aparținut unei cunoștințe a sale ori la o persoană în vârstă, pentru a o îngriji. În urma acceptului său, partea vătămată a fost cazată într-un apartament din lași, Aleea M., unde Ie-a cunoscut pe I.D.G. și H.O., prietena inculpatului.

La data de 23 martie 2005, partea vătămată R.G.C. s-a deplasat în Italia împreună cu inculpatul Ș.I. și partea vătămată minoră I.D.G. (care însă nu a fost lăsată să treacă granița), numai inculpatul și R.G.C. ieșind din țară, prin punctul de trecere a frontierei Borș, cheltuielile de transport fiind asigurate de către Ș.I., asupra căruia a rămas și pașaportul părții vătămate. Ajunși în orașul Torino, ea a fost așteptată de inculpatul Ș.V. care a cazat-o într-un apartament aparținând inculpatei T. (fostă Ș.) L., pe care partea vătămată a cunoscut-o ulterior.

Inculpatul Ș.I. i-a spus părții vătămate că, în realitate, va trebui să practice prostituția, lucru refuzat inițial de R.G.C. care însă, în cele din urmă, a fost nevoită să accepte, întrucât nu avea asupra sa pașaportul (aflat la inculpat), nu avea nici o sumă de bani pentru a se întoarce în țară, nu avea un alt loc unde să stea și nu cunoștea limba italiană.

În acest context, partea vătămată R.G.C. a fost condusă apoi la stradă de către inculpații Ș.V. și Ș.I. pentru a practica prostituția însă, după două ore a fost depistată de poliție și condusă la Chestură, unde a fost contactată telefonic de inculpatul Ș.I., care i-a spus să nu își declare datele de identitate reale, ci să spună că se numește F.M., partea vătămată conformându-se acestor indicații. Ulterior, R.G.C. a fost returnată în țară, unde a fost căutată la scurt timp de către inculpatul Ș.C., care i-a restituit pașaportul.

Partea vătămată F.A. a fost racolată dintr-o discotecă din comuna Ș., județul lași, în luna martie 2006, de către inculpatul Ș.C.G., împreună cu care a plecat în aceeași seară în apartamentul din Municipiul lași în care locuia acesta, însoțiți și de martora minoră M.G., prietena părții vătămate și de șoferul inculpatului. Acolo, după ce a consumat băuturi alcoolice, partea vătămată a întreținut mai multe raporturi sexuale cu inculpatul, fiind a doua zi convinsă de acesta să se mute împreună cu el, context în care acesta urma să o însoțească la domiciliul ei din comuna Ș., pentru ca partea vătămată să-și ia hainele și actele de identitate, respectiv cartea de identitate și certificatul de naștere.

Cei doi s-au deplasat împreună la locuința părții vătămate, care I-a prezentat mamei sale pe inculpat drept prietenul său, după care F.A. a fost cazată de Ș.C.G. în apartamentul său timp de aproximativ trei luni și jumătate. În același apartament, după o săptămână de la venirea părții vătămate, a mai venit o tânără, pe nume C.C., care a fost prezentată de către inculpat drept verișoara lui, iar ulterior, inculpatul Ș.C.G. a mai adus în apartament o altă tânără, pe nume A. (recunoscută ulterior de F.A. ca fiind partea vătămată P.A.A.), care urma să fie dusă de către inculpat în Italia, pentru a practica prostituția pentru acesta.

Cele două părți vătămate - F.A. și P.A.A. - erau supravegheate de numita C.C. (despre care între timp partea vătămată aflase că este concubina inculpatului), pentru a nu pleca din apartament, ușa de acces fiind tot timpul încuiată.

În luna iunie 2006, inculpatul Ș.C.G. i-a spus părții vătămate că trebuie să-i facă pașaport pentru a pleca în Italia în scopul de a supraveghea fetele care practică pentru el prostituția în Italia, sens în care cei doi s-au deplasat la Serviciul Pașapoarte lași, împreună și cu inculpatul D.R.G., unde inculpații au îndeplinit formalitățile necesare obținerii pașaportului, taxele aferente fiind achitate de Ș.C.G., iar după obținerea acestui document, acesta a fost păstrat de către inculpat.

A arătat partea vătămată F.A. că în mod similar, inculpații Ș.C.G. și D.R.G. au întreprins toate demersurile legate de obținerea pașaportului pentru partea vătămată P.A.A. (achitarea taxelor, completarea formularelor, depunerea dosarului) și de asemenea, după ridicarea respectivului document, a rămas la inculpatul Ș.C.G. Acesta a propus părții vătămate F.A. să meargă în Italia pentru a practica prostituția, la fel ca P.A.A., însă partea vătămată nu a fost de acord, iar pe fondul acestui refuz inculpatul a devenit violent, lovind-o în mai multe rânduri.

Partea vătămată F.A. a declarat că și P.A.A. a fost bătută de către Ș.C.G. și a reușit să fugă, profitând de absența din imobil a acestuia, dar și a numitei C.C.

În perioada în care partea vătămată F.A. a fost cazată în apartamentul deținut de inculpatul Ș.C.G., acesta a adus mai multe tinere în acel imobil (respectiv pe numitele P.L., H.A., H.B.) care urmau să fie trimise în Italia pentru a practica prostituția pentru inculpat.

A arătat partea vătămată F.A. că inculpatul Ș.C.G., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a afirmat că din banii câștigați în Italia și-a cumpărat un apartament și o mașină, însă pe numele mamei sale, pentru a nu face obiectul unei eventuale confiscări.

Întrucât partea vătămată F.A. a continuat să refuze să plece în Italia, inculpatul Ș.C. a bătut-o în repetate rânduri, lăsând-o în cele din urmă să plece acasă.

Partea vătămată P.A.A., a fost racolată pe raza Municipiului lași, în luna aprilie 2006, de către inculpatul Ș.C.G., care i-a propus să lucreze pentru el în Italia, în localitatea G., unde partea vătămată ar fi trebuit să supravegheze fetele pe care le avea „la stradă" inculpatul, urmând a fi plătită pentru aceste servicii.

Inculpatul Ș.C.G. a cazat-o pe partea vătămată P.A.A. în apartamentul său din lași, Aleea Ș.P., în care se mai aflau numitele C.C.E. și F.A., de la care partea vătămată a aflat că este din localitatea Ș., județul lași și urma să se deplaseze în Italia pentru a practica prostituția pentru inculpatul Ș.C.G., acesta facilitându-i obținerea pașaportului.

După câteva zile, inculpatul Ș.C.G. i-a cerut părții vătămate buletinul în vederea obținerii pașaportului și împreună cu inculpatul D.R.G., a întreprins demersurile necesare pentru eliberarea acestui document, taxele aferente (inclusiv taxa de urgență) fiind achitate de D.R.G., cu banii primiți de la inculpatul Ș.C.G.

Inculpatul D.R.G. a însoțit-o pe partea vătămată P.A.A. la Serviciul Pașapoarte lași, unde aceasta a completat cererea de eliberare a pașaportului, cu ajutorul inculpatului. După depunerea actelor, inculpatul Ș.C.G. a agresat-o pe partea vătămată, lovind-o peste față de mai multe ori cu palmele, nemulțumit de faptul că aceasta nu a cerut funcționarilor de la ghișeu eliberarea pașaportului în regim de urgență într-o zi.

După obținerea pașaportului de către P.A.A., inculpatul Ș.C.G. i I-a luat și totodată, buletinul de identitate, spunând că le va ține la el până ce vor pleca în Italia.

Pe perioada cât a locuit în apartamentul inculpatului Ș.C.G., atât partea vătămată, cât și F.A. erau închise în locuință și nu aveau voie să o părăsească fără acordul inculpatului, iar partea vătămată a văzut în repetate rânduri cum acesta a bătut-o pe F.A. și de asemenea, P.A.A. a auzit cum C.C.E. - concubina inculpatului - o instruia pe F.A. cu privire la modul în care trebuie să procedeze când va practica prostituția, respectiv cum să se comporte cu clienții, ce tarife să ceară și cum să procedeze dacă era prinsă de autorități, respectiv să declare date false de identitate.

Înainte de plecarea în Italia, inculpatul Ș.C.G. a spus părții vătămate că va merge în localitatea G. și va practica prostituția împreună cu F.A., urmând ca sumele de bani astfel obținute să le împartă pe jumătate însă, pentru că inculpatul a agresat-o fizic din nou pe partea vătămată, aceasta a luat hotărârea de a pleca de la inculpat, sens în care, după ce și-a recuperat pașaportul, la data de 11 mai 2006 (dată stabilită pe baza procesului verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de inculpat și F.A.), a fugit din locuința în care era cazată, profitând de faptul că a rămas nesupravegheată, și s-a reîntors la domiciliul său.

A arătat partea vătămată că, pe parcursul șederii sale în apartamentul inculpatului Ș.C.G., acesta i-a arătat mai multe extrase de cont cu sume mari de bani depuse la B.C.R. despre care i-a spus că sunt câștigați pentru el de către tinerele duse în Italia de el pentru practicarea prostituției, spunând totodată că din acele sume de bani a cumpărat apartamentul și mașina, însă pe numele mamei sale, pentru a nu putea fi confiscate aceste bunuri în cazul unei eventuale anchete a poliției.

Referitor la modalitatea de deplasare în Italia, partea vătămată și numita F.A. urmau să treacă frontiera cu un microbuz, iar inculpatului Ș.C.G. urmând să vină ulterior, cu autoturismul său, împreună cu inculpatul D.R.G., în acest mod evitându-se depistarea părții vătămate și a inculpaților, împreună, la punctul de trecere a frontierei.

A menționat partea vătămată P.A.A. că, în timpul cât a fost cazată în apartamentul inculpatului Ș.C.G., l-a auzit pe acesta discutând la telefon cu fratele și tatăl său, aflați în Italia, cărora le spunea că are mai multe fete pe care urmează să le trimită în această țară, cerându-le celor doi să se „ocupe de ele" când vor ajunge acolo.

Audiat cu privire la faptele ce i-au fost imputate, după ce, în prealabil, i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul Ș.C.G. a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost urmărit penal și trimis în judecată, susținând - în declarațiile date în cursul urmăririi penale (Dosar urmărire penală 67/P/2007) - că nu le cunoaște pe părțile vătămate P.A.A., B.M., C.A.A., C.L.A., I.D.G., R.G.C., F.A., M.A.E., T.A.R., ci doar pe A.E.S., pe care a cunoscut-o într-un microbuz, în timp ce se deplasa în Italia, în anul 2002 sau 2003. A arătat inculpatul că s-a întâlnit o dată cu ea după ce a ajuns în Italia însă, întrucât a fost implicat într-un incident, nu a mai păstrat legătura cu aceasta.

A declarat inculpatul că, începând din anul 2002 sau 2003, a început să meargă des în Italia, unde locuia atât mama, cât și tatăl său, iar o dată s-a deplasat împreună cu inculpatul D.R.G. care, după ce a stat aproximativ 5 zile, a plecat înapoi, în România. A menționat inculpatul că a transportat două tinere în Italia, împreună cu inculpatul D.R.G., al căror nume însă nu îl cunoaște și care au plătit pentru transport suma de 450 euro.

Inculpatul Ș.C.G. a susținut că a avut o legătură cu C.C., însă după o perioadă s-au despărțit și ulterior, a aflat că și aceasta a fost în Italia, unde a practicat prostituția, însă nu în beneficiul lui.

A declarat inculpatul că în Italia, în Torino, s-a întâlnit cu C.C. care însă nu i-a spus cu ce se ocupă, iar ulterior au reluat legătura, având un copil împreună.

A mai arătat inculpatul că a locuit în apartamentul din lași, Aleea Ș.P., unde: „(...) au fost găzduite mai multe fete, însă acestea stăteau cu mine. Dacă o fată stătea la mine veneau și alte prietene ale lor. Am fost vizitat și de P.D. însoțit de două trei fete. Pe unele dintre acestea le-am lovit pentru că mi-au furat lucruri din casă”.

Audiat în faza cercetării judecătorești, inculpatul Ș.C.G. a declarat că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, însă a revenit asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale, arătând că le cunoaște pe părțile vătămate B.M., P.A.A., C.A.A., F.A. și A.E., nu însă și pe părțile vătămate R.G.C., I.D.G. și C.L.A., susținând că nu își explică de ce aceste din urmă părți vătămate au declarat că, în perioada de timp petrecută în Italia, el a exploatat sexual anumite femei, că două tinere cu prenumele de F. și C. ar fi practicat prostituția în folosul său în Italia ori că ar fi căutat în România tinere pe care să le ducă în Italia în acest scop.

A relatat inculpatul că pe partea vătămată B.M. a cunoscut-o la Clubul M., care lucra în diverse calități (dansatoare, ospătar, dar care practica și prostituția cât a lucrat acolo), club în care, de altfel, lucra și el fără însă să poată preciza instanței de judecată care era ocupația sa. Ulterior, în cursul lunii februarie 2005, când a plecat în Italia împreună cu C.C. - despre care inculpatul a menționat că are siguranța că nu a practicat prostituția - în microbuzul cu care se deplasau a călătorit și partea vătămată B.M., care mergea să viziteze un cetățean italian pe care îl cunoscuse în România, sens în care a coborât într-o localitate al cărui nume inculpatul nu a fost în măsură să îl indice. A arătat inculpatul că de atunci nu a mai văzut-o pe B.M. și abia ulterior, în penitenciar, a aflat că aceasta a practicat prostituția în Italia, iar declarațiile părții vătămate inculpatul și le explică prin faptul că aceasta dorește să obțină o sumă de bani de la el, iar pe de altă parte, consideră că numitul P.D. a determinat-o pe B.M. să facă declarații mincinoase în care să îl acuze, întrucât acesta, în timpul în care inculpatul se afla în Penitenciarul l., i-a cerut o sumă de bani pentru ca părțile vătămate B.M. și P.A. să-și retracteze declarațiile.

A afirmat inculpatul că pe partea vătămată P.A.A. a cunoscut-o prin intermediul fratelui său care lucra la clubul M. și a inițiat cu aceasta o relație de prietenie, context în care partea vătămată l-a vizitat la locuința sa, împreună cu fratele ei. A susținut Ș.C.G. că P.A.A. nu a locuit împreună cu el, ci de două ori a rămas peste noapte în apartamentul lui, relația de prietenie încetând, în principal datorită faptului că inculpatul dorea să se împace cu C.C. Inculpatul a negat că a mers împreună cu partea vătămată P.A.A. la Serviciul Pașapoarte lași ori că a exercitat vreodată acte de violență asupra ei.

Cu privire la partea vătămată F.A., inculpatul Ș.C.G. a declarat că a cunoscut-o prin intermediul unui amic și întrucât ea era interesată să își găsească o gazdă în Municipiul lași, inculpatul a acceptat să o găzduiască, urmând ca aceasta în schimb să-i facă menajul. A arătat inculpatul că partea vătămată F.A. a locuit în apartamentul său circa 45 zile - având acordul părinților săi care discutaseră cu el - perioadă de timp în care C.C., concubina inculpatului, a locuit la bunica sa, întrucât era certată cu acesta. Inculpatul a susținut că declarațiile părții vătămate F.A. sunt mincinoase și făcute pentru a se răzbuna pe el întrucât a dat-o afară din casă, după ce a pălmuit-o, deoarece partea vătămată i-a sustras din locuință suma de 380 RON și o bijuterie din aur aparținând concubinei sale.

A arătat inculpatul că pe partea vătămată C.A.A. a cunoscut-o prin intermediul numitului C.N., aceasta fiind interesată să practice prostituția în Spania și la solicitarea lui C.N., inculpatul a transportat-o pe partea vătămată până în Italia, într-un oraș în apropierea localității T., primind pentru acest serviciu suma de 100 euro, iar ulterior a fost contactat telefonic de partea vătămată care i-a cerut să o ajute, întrucât nu are unde să locuiască, sens în care s-a întâlnit în Torino cu aceasta și i-a dat 100 euro pentru a-și plăti cazarea, după care, deși a mai fost sunat în mod repetat de către partea vătămată pentru a o ajuta, nu a mai dat curs solicitărilor sale, pentru ca după aceea, întâlnindu-se cu partea vătămată, aceasta să-i spună că a lucrat la un club ca damă de consumație, la care însă ulterior nu a mai fost primită. Inculpatul a negat că a luat pașaportul părții vătămate atunci când au ajuns în Italia și că ar fi amenințat-o pe aceasta cu uciderea copilului ei în cazul în care va sesiza poliția, susținând că declarațiile părții vătămate sunt neadevărate și făcute în scopul de a obține bani de la el.

În legătură cu partea vătămată A.E.S., inculpatul a arătat că a cunoscut-o prin intermediul numitului B.V.D., iar ulterior, pur întâmplător, în cursul anului 2003 sau 2004, a călătorit împreună cu partea vătămată în Italia, aceasta spunându-i că acolo urmează să practice prostituția. A susținut inculpatul că „declarația părții vătămate o consider mincinoasă, făcută cu intenția de a se răzbuna pe mine întrucât eu am depus o plângere la poliție împotriva unor cunoștințe de ale ei în care eu reclamam săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie asupra mea. În Italia, partea vătămată a locuit timp de 4-5 zile în apartamentul mamei mele în localitatea V., fără însă a practica prostituția. În acel interval de timp, verișorii mei O.L., O.A., care au locuit în același apartament mi-au luat suma de 10.000 euro, aceasta fiind tâlhăria de care am vorbit anterior".

Inculpatul Ș.C.G. a mai declarat că pe D.R.G. I-a cunoscut întrucât lucra pentru P.D. în calitate de șofer și I-a rugat să îl transporte cu autoturismul său în Italia, lucru pe care acesta I-a făcut.

În apărare, inculpatul Ș.C.G. a solicitat proba cu martorii C.N., A.l.M., D.C. și C.Cr., probă admisă și administrată de instanța de judecată, care a procedat la audierea lor - cu excepția martorului C.Cr., plecat în străinătate - și procedând la analiza declarațiilor celor trei martori anterior menționați, instanța reține că acestea nu conțin elemente de fapt concrete care să aibă legătură cu activitatea infracțională imputată inculpatul Ș.C.G. și mai mult, contrazic susținerile acestuia.

Astfel, martorul C.N. a declarat că I-a cunoscut pe inculpatul Ș.C.G. în luna iulie 2007, în Penitenciarul l., fără a-l întâlni anterior pe acesta vreodată, a arătat că nu cunoaște vreo persoană cu numele de C.A. și nu este adevărat că i-ar fi cerut inculpatului, în perioada 2003-2004, să o transporte pe aceasta în Spania.

Martorul A.l.M. a făcut referire în declarația sa la aspecte faptice ulterioare lunii aprilie 2006 - adică după momentul epuizării activității infracționale imputate inculpatul Ș.C.G. - și care vizează o discuție pe care ar fi avut-o cu partea vătămată F.A., în perioada mai - iunie 2007, care i-ar fi relatat că a locuit în apartamentul inculpatului timp de două luni și jumătate, efectuând menajul pentru acesta, și că Ș.C.G. ar fi dat-o afară pentru că i-ar fi sustras o bijuterie și o sumă de bani, declarație a cărei veridicitate este discutabilă, în condițiile în care însuși martorul declară că o cunoaște pe martoră de aproximativ 15 ani, întâlnindu-se sporadic în discoteca din comuna Ș., și o consideră o femeie de moravuri ușoare, întrucât aceasta a început să-l înjure prin sat, or, în astfel de circumstanțe, este puțin probabil ca partea vătămată să fi purtat o discuție de natura și cu conținutul celor relatate de martor, susțineri care au, de altfel, un caracter singular, situație în care nici această declarație nu poate contribui la stabilirea adevărului.

Martorul D.C. a făcut referire la unele aspecte necontestate în cauză, arătând că a locuit în apartamentul inculpatului o tânără pe nume A. o perioadă de aproximativ 45-60 de zile, fără însă a putea preciza - deși expres întrebat de instanță - care au fost criteriile pe baza cărora a aproximat această perioadă de timp și de asemenea, fără a putea răspunde la întrebarea dacă o tânără cu prenume C. despre care știa că este soția inculpatului, a locuit în apartamentul acestuia, în același timp cât acolo a locuit și A., susținerile martorului nefiind de natură să contribuie la aflarea adevărului în cauză.

Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.C.G., apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 117 alin. (1) C. proc. pen., iar prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 octombrie 2007, întocmit de Institutul de Medicină Legală lași - Serviciul Medico-Legal, s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul: „Epilepsie Grand Mal cu tulburări psihice interparoxistice de tip depresiv reactiv", iar faptele pentru care a fost învinuit au fost comise cu discernământ.

Inculpatul D.R.G. a fost audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, declarând în prima fază a procesului penal (Dosar urmărire penală nr. 97/P/2007) că, în luna martie 2006, l-a cunoscut pe inculpatul Ș.C.G. care i-a propus să lucreze pentru el, ca șofer, lucru cu care a fost de acord, iar după aproximativ două luni, s-a deplasat cu acesta în Italia. A arătat inculpatul că atunci când au ajuns la vama Nădlac, Ș.C.G. i-a prezentat două tinere, spunându-i că vor merge împreună cu ei în Italia, iar când au ajuns acolo, au mers în localitatea V. la locuința lui Ș.I., fratele inculpatului Ș.C.G., unde D.R.G. s-a culcat și nu cunoaște ce s-a întâmplat cu cele două tinere, care au rămas în autoturism, împreună cu Ș.C.G.

A relatat inculpatul D.R.G. că anterior plecării sale în Italia, împreună cu inculpatul Ș.C.G. s-a dus la un chioșc unde se efectuau copii xerox și unde D.R.G. fusese anterior de mai multe ori și astfel, o cunoștea din vedere pe tânăra care lucra acolo, și cu care Ș.C.G. a intrat în vorbă și pe care a invitat-o la un suc. După câteva zile, tânăra a ieșit împreună cu Ș.C.G. la un suc, iar inculpatul D.R.G. a dus-o la domiciliu, iar după 2-3 zile, la solicitarea lui Ș.C.G., s-a dus acasă la ea, a luat-o și a dus-o la locuința acestuia.

A declarat inculpatul D.R.G. că a condus-o pe P.A. la Serviciul Pașapoarte pentru a-și scoate pașaportul, iar pe F.A. a văzut-o în casa lui Ș.C.G. și de asemenea, a dus-o și pe aceasta la Serviciul Pașapoarte pentru a i se elibera pașaport.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a relatat că perioada martie-mai 2006 a condus, la solicitarea inculpatului Ș.C.G. (care nu avea permis de conducere), autoturismul proprietatea acestuia, urmând a fi remunerat pentru această activitate, fără însă ca, în concret, să fie plătit. A arătat inculpatul că în cursul luni aprilie 2006 a mers în cartierul P., unde lucra partea vătămată P.A.A., căruia Ș.C.G. i-a propus să meargă împreună în oraș. A arătat inculpatul D.R.G. că în aceeași seară i-a dus pe cei doi cu autoturismul la un restaurant și în continuare, timp de circa două săptămâni, i-a transportat cu mașina pe inculpatul Ș.C.G. și pe partea vătămată, inclusiv la locuința lui Ș.C.G. unde P.A. rămânea peste noapte, atunci când soția acestuia mergea la părinții săi. A susținut inculpatul că, la solicitarea lui Ș.C.G., a transportat-o pe P.A. la Serviciul Pașapoarte lași pentru a obține pașaportul cu care vroia să călătorească în Italia, partea vătămată achitând la trezorerie și CEC taxele pentru eliberarea pașaportului în regim de urgență cu banii primiți de la Ș.C.G. Inculpatul D.R.G. a relatat că, personal, a însoțit-o pe partea vătămată la ghișeu, dar și în incinta sediului Serviciului Pașapoarte lași, unde aceasta a completat formularele pentru eliberarea pașaportului, el dictându-i datele din actul de identitate.

A declarat inculpatul că pe partea vătămată F.A. i-a prezentat-o Ș.C.G. ca fiind o persoană care o ajuta pe soția sa la menaj și a văzut-o de multe ori în locuința acestuia, iar la solicitarea lui Ș.C.G., care i-a dat o sumă de bani în acest sens, a achitat taxele necesare pentru eliberarea pașaportului părții vătămate, pe care a transportat-o la Serviciul Pașapoarte lași pentru a solicita eliberarea pașaportului, acolo formularele fiind completate de F.A., cu ajutorul său.

A arătat inculpatul că a fost șoferul numitului P. (fost Ș.) D. și știe că partea vătămată P.A. era sora soției acestuia. A mai menționat inculpatul că pe inculpații Ș.I. și Ș.L. i-a întâlnit în Italia, când a locuit două săptămâni într-un apartament din localitatea V., imobil despre care a înțeles că este proprietatea lui Ș.I., dobândit de la mama sa.

Inculpatul D.R.G. a susținut că nu a avut vreo contribuție la traficarea celor două părți vătămate, ci doar a îndeplinit cele solicitate de inculpatul Ș.C.G.

În apărare, inculpatul D.R.G. a solicitat audierea martorilor C.V. și D.V., probă admisă și administrată de instanță.

Inculpații Ș.I., Ș.V. și T. (fostă Ș.) L. au avut o poziție procesuală necorespunzătoare pe parcursul procesului penal, sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la judecată, neprezentându-se în fața organelor judiciare, deși au fost legal citați și au avut cunoștință de faptul că au fost cercetați și s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Procedând la analiza declarațiilor pe care inculpații Ș.C.G. și D.R.G. le-au făcut în prezenta cauză, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului și li se poate recunoaște o valoare probantă, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

În cauza de față, examinând declarațiile inculpatului Ș.C.G. în coroborare cu toate celelalte mijloace de probă existente la dosar, instanța a constatat că susținerile sale nu sunt confirmate de niciuna dintre probele administrate în cauză, ci, dimpotrivă sunt infirmate de acestea.

Astfel, declarațiile inculpatului Ș.C.G. nu pot fi primite, întrucât ele sunt înlăturate de declarațiile pe care părțile vătămate C.A.A., F.A., B.M., A.E.S., P.A.A. le-au făcut pe parcursul procesului penal (și care se coroborează atât între ele, cât și cu declarațiile celorlalte părți vătămate), de procesele-verbale și planșele foto aferente întocmite cu ocazia recunoașterilor pe bază de fotografii judiciare efectuate de acestea (părțile vătămate recunoscându-l pe inculpatul Ș.C.G., dar și pe coinculpații Ș.I., Ș.V., T.L., D.R.G., cât și pe alte persoane pe care le-au întâlnit în imobilele unde au fost cazate sau găzduite de către inculpatul Ș.C.G., iar unele dintre ele le-au recunoscut pe celelalte părți vătămate împreună cu care au fost cazate ori constrânse să practice prostituția de către acesta), de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, de listingurile intrărilor și ieșirilor în/din România a părților vătămate și a inculpaților, de formularele Western Union care atestă împrejurarea că inculpatul a trimis în țară diferite sume de bani în perioada în care s-a aflat în Italia, de declarațiile inculpatului D.R.G. din cursul cercetării judecătorești, dar și de declarațiile martorilor M.A.E., M.M., T.A.R., M.G., F.F., C.S.F.

În ceea ce privește susținerile inculpatului D.R.G., acestea au fost combătute, în principal, de declarațiile părților vătămate F.A. și P.A.A. care se coroborează între ele, dar și de procesele-verbale și planșele foto aferente întocmite cu ocazia recunoașterilor pe bază de fotografii judiciare efectuate de cele două părți vătămate, acestea recunoscându-l atât pe inculpat, cât și pe C.C.E., persoană pe care au întâlnit-o în locuința inculpatului Ș.C.G., în perioada de timp cât au fost acolo cazate.

Deși inculpații Ș.C.G. și D.R.G. nu au recunoscut comiterea faptelor ce le-au fost imputate, iar inculpații Ș.I., Ș.V. și T. (fostă Ș.) L. nu au putut fi audiați, întrucât s-au sustras de la urmărirea penală și de la judecată, în cauză există suficiente mijloace de probă care coroborate între ele, dovedesc, fără dubiu, situația de fapt, redată mai sus, respectiv:

- declarațiile părților vătămate C.A.A., F.A. din ambele faze procesuale, dar și ale părților vătămate B.M., A.E.S., P.A.A. din cursul urmăririi penale, în care au fost descrise amănunțit activitățile

inculpatului Ș.C.G. de racolare, de cazare și găzduire, de transportare, de determinare a lor de a se prostitua în folosul său și de și colectare a banilor, precum și ale inculpaților Ș.V. (de supraveghere și însoțire a părților vătămate), D.R.G. (de înlesnire a obținerii pașapoartelor pentru părțile vătămate F.A.

și P.A.A., racolate de inculpatul Ș.C.G. și care urma să le transporte în Italia, în scopul exploatării lor sexuale) și T.L. (care a pus la dispoziția inculpaților apartamentul său din localitatea V., în care au fost cazate victimele supuse exploatării sexuale);

- declarațiile părților vătămate C.L.A., I.D.G. și R.G.C. din ambele faze procesuale, în care sunt descrise activitățile de racolare a lor de către inculpatul Ș.I., de cazare și găzduire a acestora, de

transportare și determinare a părților vătămate să practice prostituția în beneficiul său, precum și contribuția inculpatei T. (fostă Ș.) L. la derularea activității infracționale de către inculpatul Ș.I. prin oferirea apartamentului său din localitatea V. pentru găzduirea părților vătămate exploatate sexual, dar și sprijinul acordat de inculpatul Ș.V., care supraveghea și controla victimele exploatate sexual, le ducea în locurile unde se prostituau și le aducea în apartamentul unde erau cazate ori găzduite de către ceilalți doi inculpați;

- procesele-verbale de recunoaștere după fotografie de către toate părțile vătămate, a inculpaților Ș.C.G., Ș.I., Ș.V., a altor victime, precum și a altor persoane aflate în legătură cu inculpații (de ex. C.C.E.), dar și a inculpatei T. (fostă Ș.) L.;

- procesele-verbale de citire a intrărilor și ieșirilor în/din România, care confirmă susținerile părților vătămate privind ieșirea sau intrarea lor în țară, precum și faptul că au fost însoțite, la plecarea în Italia, fie de inculpatul Ș.I., de inculpatul Ș.C.G. ori de inculpatul Ș.V.;

- procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice legal interceptate purtate de la posturile telefonice folosite de către inculpatul Ș.C.G., din conținutul cărora rezultă implicarea acestuia în acțiuni ilicite circumscrise laturii obiective a infracțiunilor de trafic de persoane, precum și manoperele și procedeele utilizate de inculpat pentru racolarea victimelor și determinarea lor de a fi obligate să se prostitueze;

- adresa emisă de Primăria Municipiului lași din care rezultă că inculpații Ș.C.G., Ș.I., Ș.V. nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile și imobile declarate.

- adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă lași din care rezultă că inculpații Ș.C.G., Ș.I., Ș.V. nu figurează înregistrați în evidențele I.T.M. lași cu contracte de muncă la societăți cu capital privat.

- procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 03 august 2006, precum și formularele Western Union care atestă faptul că inculpații Ș.C.G., Ș.I., Ș.V., în perioada în care s-au aflat în Italia, au trimis în țară - prin oficiile Western Union - diferite sume de bani;

- procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la imobilul situat în comuna M., satul H., județul l., din conținutul căruia rezultă că au fost identificați locuind în acest imobil inculpatul Ș.C.G., precum și C.C.E., și unde au fost găsite, printre alte bunuri (respectiv sume de bani, importante prin raportare la faptul că inculpatul nu presta nici o activitate producătoare de venit, diferite ordine de plată pentru sume mari în valută, chitanțe ce atestă încasarea de către inculpat a unor mari sume de bani în perioada 2004 - 2006), și o declarație aparținând părții vătămate A.E.S., trimisă lui Ș.C.G. prin fax, împrejurare ce infirmă susținerile inculpatului, în sensul că întâmplător a întâlnit-o pe aceasta;

- declarația martorelor T.A. și M.A.E., care au relatat despre faptul că au fost racolate și cazate de inculpatul Ș.C.G. în apartamentul său din lași, iar acesta Ie-a spus că le va duce în Italia, pentru a practica prostituția, sens în care a efectuat demersurile necesare (inclusiv achitarea taxelor) pentru eliberarea pașapoartelor martorelor, documente pe care acesta Ie-a păstrat după ce au fost obținute, toate aceste aspecte ilustrând modul de operare al inculpatului Ș.C.G. în ceea ce privește recrutarea și cazarea victimelor, în vederea exploatării sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției, regăsit și în cazul părților vătămate F.A. și P.A.A.;

- declarația martorei M.M. care a confirmat integral susținerile martorei M.A.E.;

- declarația martorei M.G. care a susținut că, în cursul lunii martie 2006, l-a cunoscut pe inculpatul Ș.C.G. într-o discotecă din comuna Ș. și împreună cu F.A., au plecat la domiciliul inculpatului, unde au rămas peste noapte, prilej cu care l-a auzit pe inculpat „(...) vorbind cu o persoană la telefon, iar în timpul convorbirii acesta îi reproșa persoanei respective că nu are grijă de fete și că nu le determină să facă bani. Deoarece ne-a surprins vorbind, Ș.C. mi-a spus să nu-i bag prostii în cap lui A. și m-a amenințat că mă taie cu cuțitul dacă nu-mi văd de treaba mea".

- declarația martorei F.F., mama părții vătămate F.A., care a arătat că fiica sa a venit la locuința ei cu inculpatul Ș.C.G., pe care l-a prezentat ca pe viitorul ei soț, acesta afirmând că are gânduri foarte serioase cu fiica ei, că are o situație materială foarte bună, că are rude în Italia, deține un autoturism și un apartament în lași, invitând-o pe martoră să-l vadă, și a insistat ca martora să-i dea fiicei ei cartea de identitate. A relatat martora că în perioada cât fiica sa a locuit la inculpat, aceasta nu a frecventat cursurile școlii, nu a avut posibilitatea să ia legătura cu ea telefonic, iar când a revenit acasă, fiica sa i-a povestit că inculpatul nu o lăsa niciodată să iasă din casă și o bătea foarte des, fără nici un motiv, martora menționând totodată următoarele: „Știu de la A. că Ș.C. intenționa să o transporte în Italia, lucru dovedit și de faptul că i-a procurat pașaport, toate taxele fiind achitate de el".

- declarația martorei C.S.F., care a relatat despre faptul că în cursul lunii noiembrie I-a cunoscut pe inculpatul Ș.I. și pe prietena sa, H.O.E., cărora Ie-a relatat că intenționează să plece la muncă în străinătate, inculpatul oferindu-se să o ajute, în sensul de a-i procura cartea de identitate și pașaportul, menționând totodată că fratele său se află în Italia și i-ar putea găsi martorei un loc de muncă într-un club de noapte. Martora a mers împreună cu inculpatul și prietena sa la locuința inculpatului, unde a rămas trei zile, iar inculpatul o asigura că problema sa se va rezolva, „(...) în sensul că va vorbi cu mama lui pentru a mă lua în spațiu", că-i va face carte de identitate și pașaport și că o va duce în Italia, la fratele său;

- declarațiile inculpatului D.R.G., numai în ceea ce privește susținerile care se coroborează cu celelalte elemente de ordin probator existente în cauză.

În concluzie, instanța a reținut că mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești - expuse mai sus - dovedesc pe deplin situația de fapt descrisă anterior în considerentele prezentei hotărâri și implicit, vinovăția inculpaților Ș.C.G., Ș.I., Ș.V., T. (fostă Ș.) L. și D.R.G., iar probele administrate în apărare (declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor propuși de inculpații Ș.C.G. și D.R.G.) nu dovedesc lipsa de temeinicie a probelor care au răsturnat prezumția de nevinovăție care a operat în favoarea inculpaților.

În drept s-a reținut că:

Faptele inculpaților Ș.C.G. și Ș.I. care, în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, în baza unei rezoluții infracționale unice, au recrutat pe părțile vătămate C.A.A., F.A., B.M. (minoră), A.E.S., P.A.A., C.L.A. (minoră), I.D.G. (minoră) și R.G.C., le-au cazat și găzduit - pe unele dintre ele - în locuințele lor din lași și le-au transportat (cu excepția părților vătămate F.A. și P.A.A.) în Italia, în scopul exploatării lor sexuale, unde, prin constrângere - fizică și morală - și respectiv, prin înșelăciune, le-au determinat să practice prostituția în beneficiul lor, cei doi inculpați fiind sprijiniți în aceste activități ilicite de inculpații Ș.V. (care supraveghea, ducea și aducea victimele din locurile unde se prostituau), T. (fostă Ș.) L. - care a pus la dispoziția inculpaților apartamentul pe care îl deținea în localitatea V., Italia, pentru cazarea, respectiv găzduirea victimelor - și D.R.G. (care a contribuit la obținerea pașapoartelor

pentru două dintre părțile vătămate, acte necesare transportării lor în Italia, în scopul exploatării sexuale), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen.

Faptele inculpaților Ș.C.G., Ș.I. și Ș.V. care, la începutul anului 2004, au constituit un grup organizat, în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave - trafic de persoane și trafic de minori - pentru a obține beneficii materiale (respectiv sumele de bani dobândite de către victimele supuse exploatării sexuale), fiecare dintre inculpați asumându-și roluri bine determinate (constând în racolarea, transportarea și cazarea sau găzduirea în Italia a victimelor minore și majore de către inculpații Ș.C.G. și Ș.I., ce erau sprijiniți în derularea activității infracționale de către inculpatul Ș.V., care avea sarcina de a duce părțile vătămate în locurile unde erau obligate să se prostitueze și respectiv a le aduce la apartamentul unde erau cazate ori găzduite de către ceilalți inculpați, precum și atribuția de a supraveghea și controla victimele exploatate sexual) și coordonându-și activitățile infracționale pe parcursul unei perioade mari de timp, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatei T. (fostă Ș.) L. constând în aceea că, în perioada februarie 2004 - martie 2005, i-a ajutat pe inculpații Ș.C.G. și Ș.I. să cazeze părțile vătămate majore C.A.A., A.E.S. și R.G.C. și să le găzduiască pe minorele C.L.A. și I.D.G. (victime recrutate și aduse în Italia în scopul exploatării sexuale, și care s-au prostituat în beneficiul inculpaților), contribuția sa materializându-se în aceea că a pus la dispoziția inculpaților apartamentul pe care îl închinase în localitatea V., Italia, imobil în care de altfel inculpata Ie-a cunoscut pe părțile vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului Ș.V. care, în perioada februarie 2004 - martie 2005, i-a sprijinit pe inculpații Ș.C.G. și Ș.I. să deruleze activitatea infracțională circumscrisă laturii obiective a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prin contribuția sa efectivă - constând în aceea că supraveghea și controla victimele exploatate sexual (C.A.A., R.G.C. și minorele C.L.A. și I.D.G.), le ducea în locurile unde se prostituau și le aducea în apartamentul unde erau cazate ori găzduite de către ceilalți doi inculpați - consolidând și întreținând rezoluția lor infracțională și conferindu-le siguranța că acțiunile lor ilicite, întreprinse în scopul exploatării sexuale a victimelor, au ca rezultat obținerea beneficiilor financiare preconizate, tocmai datorită ajutorului astfel primit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și a disp. art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului D.R.G., constând în aceea că, în luna aprilie 2006, a înlesnit obținerea documentelor de călătorie în străinătate pentru părțile vătămate F.A. și P.A.A., racolate de inculpatul Ș.C.G. și care urma să le transporte în Italia, în scopul exploatării lor sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rechizitoriu, încadrarea juridică a faptelor incriminate în Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, și reținute în sarcina inculpaților Ș.V. și T. (fostă Ș.) L. a fost de trafic de persoane, prev. în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., și trafic de minori, prev. în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., însă, raportat la contribuția lor concretă și la faptul că probatoriul administrat în cauză nu a relevat implicarea lor în activitatea infracțională în vreuna din modalitățile avute în vedere de legiuitor - respectiv racolarea, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane - inculpații neefectuând acte de autorat, iar aportul lor fiind de natură să înlesnească acțiunile ilicite ale inculpaților Ș.C.G. și Ș.I., nu se poate reține că inculpații Ș.V. și T. (fostă Ș.) L. au comis în mod nemijlocit infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, aceleași considerente fiind pe deplin valabile și în ceea ce-l privește pe inculpatul D.R.G., în raport de infracțiunea de trafic de minori reținută în sarcina sa.

Față de aceste aspecte, prima instanță a reținut - în ceea ce îi privește pe inculpații Ș.V., T. (fostă Ș.) L. și D.R.G. - ca formă a participației penale, complicitatea lor la săvârșirea infracțiunilor incriminate în prevederile Legii nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, în consecință impunându-se, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor de trafic de persoane și trafic de minori prin rechizitoriu, pentru inculpații Ș.V., T. (fostă Ș.) L. și D.R.G., în sensul reținerii art. 26 C. pen.

Referitor la infracțiunea de trafic de minori, prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că, de la momentul epuizării activității infracționale (respectiv anul 2006) și până în prezent, textul de incriminare a suferit mai multe modificări succesive, inclusiv prin O.U.G. nr. 79 din 14 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005 - act normativ prin care au fost modificate, în sensul majorării, limitele de pedeapsă pentru această infracțiune - instanța a dat eficiență în cauză dispozițiilor art. 13 C. pen., în conformitate cu care a aplicat legea cea mai favorabilă pentru inculpați, sens în care, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de inculpare faptei de trafic de minori, în sensul reținerii dispozițiilor art. 13 C. pen.

Cu privire la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, instanța a reținut forma continuată a acestor infracțiuni, întrucât recrutarea, cazarea/găzduirea și transportul victimelor a avut loc, evident în baza unei rezoluții infracționale unice, în aceleași condiții și prin aceleași modalități și totodată, au vizat același scop, în sensul acestei concluzii fiind și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 678/2001 din care rezultă că infracțiunea de trafic de persoane are un obiect juridic special, având de regulă un subiect pasiv multiplu. În acest context, numărul subiecților pasivi relevă o rezoluție infracțională unică, când se acționează în aceleași condiții.

În legătură cu aceleași infracțiuni (de trafic de persoane și trafic de minori), se impune a fi precizat faptul că din întreg materialul probator administrat în cauză, ce a fost expus pe larg mai sus, rezultă că inculpații Ș.C.G. și Ș.l. au profitat de vulnerabilitatea tinerelor, datorată în primul rând vârstei (majoritatea aveau vârsta cuprinsă între 17 și 19 ani, excepție făcând victimele C.A.A. și R.G.C.), lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, nefiind lipsit de relevanță faptul că inculpații au vizat și recrutat, în general, doar tinere ușor de manipulat, ce proveneau din familii fără posibilități materiale ori care erau lipsite de autoritatea și grija părintească, iar în raport de partea vătămată I.D.G., inculpatul Ș.l. a profitat de faptul că victima era fugită din cadrul familiei și avea o situație conflictuală cu părinții, iar oferta de găzduire în perspectiva exploatării sexuale, s-a constituit într-un mijloc de determinare fraudulos.

În cazul părților vătămate C.A.A., B.M. și I.D.G., chiar dacă acestea au acceptat să practice prostituția în Italia, înțelegerea avută cu Ș.C.G. și Ș.I. nu a fost în sensul ca toate sumele de bani obținute să revină inculpaților, ci numai jumătate, înțelegere ce nu a fost respectată de aceștia, în această situație fiind vorba de înșelăciune, ca modalitate alternativă prevăzută în art. 12 alin. (1) și în art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Conform art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, consimțământul persoanei victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Din perspectiva acestei dispoziții legale, rezultă voința legiuitorului de a sancționa infracțiunile de trafic de persoane, independent de consimțământul victimei, fiind lipsită de orice relevanță exprimarea acestuia în contextul activității infracționale a inculpaților.

În cazul infracțiunii prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, care sancționează traficul de persoane majore, este subînțeleasă lipsa consimțământului victimei la vreuna dintre acțiunile desfășurate de traficant, atâta timp cât existența infracțiunii este condiționată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî și acționa a persoanelor față de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimțământ care, obținut în aceste circumstanțe, este afectat de violență, doi sau eroare esențială.

Dintr-o altă perspectivă, este cert și faptul că părțile vătămate - chiar și cele care au acceptat să se prostitueze, au fost supuse unor anumite presiuni și abuzuri, ele fiind izolate, duse într-un mediu străin, unde nu cunoșteau pe nimeni, erau supravegheate tot timpul, iar o parte au fost abuzate fizic (fiind bătute, întrucât nu câștigau suficienți bani), au fost lipsite de documente și de orice resurse financiare, au fost exploatate din punct de vedere sexual, toate aceste mecanisme de constrângere având drept consecință alterarea consimțământului inițial exprimat de victime.

În ceea ce le privește pe părțile vătămate F.A. și P.A.A., din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că acestea au fost supuse exploatării sexuale, însă această împrejurare nu are relevanță juridică în ceea ce privește existența infracțiunii de trafic de persoane, în condițiile în care pentru existența acesteia este necesar ca la momentul realizării acțiunii ce formează latura obiectivă - în speță modalitățile alternative de racolare, cazare și găzduire - să existe scopul exploatării victimei, fiind indiferent dacă scopul urmărit a fost sau nu realizat efectiv. Or, în cauza de față este pe deplin dovedit faptul că la momentul racolării și adăpostirii părților vătămate F.A. și P.A.A. în apartamentul în care locuia, din Municipiul lași, scopul inculpatului Ș.C.G. era acela de a le exploata sexual pe aceasta în Italia.

În sarcina inculpaților T. (fostă Ș.) L. și D.R.G. a fost reținută prin rechizitoriu și săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 însă, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că fapta nu există, în absența unor elemente faptice de natură să se circumscrie laturii obiective a acestei infracțiuni, reținând că, în ceea ce-l privește pe inculpatul D.R.G., raportat la momentul când a contribuit la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane de către inculpatul Ș.C.G., respectiv în cursul lunii aprilie 2006, nu a avut și nu ar fi putut avea vreun aport la constituirea grupului, acțiune care s-a consumat la începutul anului 2004 (când D.R.G. nu a avut nici o legătură cu ceilalți inculpați), iar în ceea ce o privește pe T. (fostă Ș.) L., chiar dacă a înlesnit activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați prin punerea la dispoziție a unui imobil, această contribuție nu a fost adusă din postura de membru a grupului infracțional organizat, nefiind relevată în plan probator o astfel de calitate și apartenență a inculpatei la structura constituită de membrii familiei sale.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților T. (fostă Ș.) L. și D.R.G. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Reținând vinovăția inculpaților Ș.C.G., Ș.I., Ș.V., T. (fostă Ș.) L. și D.R.G. în comiterea infracțiunilor expuse, instanța a procedat la tragerea lor la răspundere penală, la individualizarea judiciară a pedepselor și a modului lor de executare avându-se în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, regimul sancționator mai sever al formei agravate a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori săvârșite de inculpați, împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională - de mai multe persoane împreună, prin inducerea în eroare a victimelor pentru a le determina să accepte să călătorească în Italia, prin constrângere fizică și morală pentru a le obliga să se prostitueze, caracterul continuat al faptelor, scopul săvârșirii infracțiunilor (obținerea unor venituri ilicite, în contra dispozițiilor legale), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor comise, relevat de natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și cărora li s-a adus atingere prin faptele inculpaților, de numărul relativ mare al persoanelor victime ale traficului de persoane și de minori, de gravitatea consecințelor efectiv produse, de impactul negativ puternic creat în comunitate de săvârșirea unor astfel de fapte.

Instanța a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpaților, referitoare la conduita lor procesuală (necorespunzătoare în cazul inculpaților Ș.V., T.L. și Ș.I., care s-au sustras de la judecată, nesinceră în ceea ce-l privește pe Ș.C.G. și parțial sinceră a inculpatului D.R.G.), dar și la lipsa antecedentelor lor penale, toți inculpații aflându-se la prima încălcare a legii penale.

Față de aceste considerente, instanța a aplicat inculpaților Ș.C.G., Ș.V., T. (fostă Ș.) L. și Ș.I., pentru fiecare dintre infracțiunile comise, câte o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum ce a fost stabilit la nivelul minimului special prevăzut de normele incriminatoare, având în vedere că acesta este unul suficient de mare, și prin executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante ca urmare a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. - la care s-a adăugat un spor de pedeapsă, în considerarea dimensiunii activității infracționale desfășurate de inculpați, această modalitate de executare a pedepsei fiind de natură a realiza scopul pedepsei, scontat în art. 52 C. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului Ș.C.G., prin apărător, de a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 ori a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, instanța a constatat că aceste cauze de reducere a pedepsei nu operează în ceea ce-l privește pe inculpat întrucât, din conținutul relațiilor comunicate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași, ca răspuns la adresa instanței prin care s-au cerut informații privitoare la eventuala colaborare a inculpatului cu organele de urmărire penală, nu rezultă că Ș.C.G. a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a coinculpaților din prezenta cauză ori a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute în Legea nr. 678/2001, acestea fiind singurele ipoteze în care s-ar fi putut da eficiență juridică dispozițiile legale invocate, cu efect în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori în formă agravată, comise de aceștia, instanța - raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpați, luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunității interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. - a interzis inculpaților Ș.C.G., Ș.V., T. (fostă Ș.) L. și Ș.I. exercitarea, pe o durată de 3 (trei) ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Consecință a condamnării inculpaților la o pedeapsă privativă de libertate, s-a aplicat acestora pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe durata și în condițiile stabilite în art. 71 C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul D.R.G., apreciind că săvârșirea faptei a fost un accident în viața acestuia, că reeducarea și reinserția sa socială pot avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, dozată - în funcție de circumstanțele reale și personale menționate, privind faptul că este infractor primar, este student și totodată, încadrat în muncă - sub minimul special al pedepsei prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante facultative legale prevăzute în art. 74 lit. a) și lit. c), cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., iar executarea pedepsei principale și a celei accesorii, a fost suspendată sub supraveghere, în conformitate cu art. 861 C. pen.

Alături de pedeapsa principală cu închisoarea, a fost aplicată inculpatului D.R.G. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Apreciind că inculpatul D.R.G. prezintă perspective de integrare în societate, însă în condițiile unei supravegheri adecvate a unei instituții specializate, Tribunalul a dispus, în baza disp. art. 863 C. pen., ca inculpatul, pe durata termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 862, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași, ca organ desemnat cu supravegherea acestuia pe perioada termenului de încercare;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost atenționat inculpatul asupra faptului că, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, instanța a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 864 C. pen., sancțiune ce intervine, și în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță, potrivit dispozițiilor art. 863 C. pen.

În ceea ce privește măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpatul Ș.C.G. prin încheierea din 20 noiembrie 2007, asupra căreia instanța este obligată să se pronunțe, conform art. 350 C. proc. pen., instanța a constatat că această măsură a fost luată, prin înlocuirea măsurii arestării preventive, cu respectarea dispozițiilor legale, iar revocarea ei ar putea interveni, în condițiile art. 139 alin. (2) C. proc. pen. numai atunci când din materialul probator administrat în cauză ar rezulta că nu mai există nici un temei pentru menținerea acesteia. În speță, a constatat instanța că toate temeiurile ce au determinat înlocuirea măsurii preventive subzistă, respectiv cerințele referitoare la existența unor probe privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, sancționate de lege cu închisoarea într-un cuantum mai mare de 4 ani, dar și cele privind scopul general și special al măsurii preventive și care, în conformitate cu art. 136 C. proc. pen., vizează inclusiv asigurarea executării pedepsei stabilite.

Reținând că temeiurile care au condus la instituirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara subzistă în cauză, instanța a dispus, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 1451 C. proc. pen. menținerea măsurii preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.C.G.

Raportat la împrejurarea că în cursul urmăririi penale, față de inculpatul Ș.V. s-a dispus măsura arestării preventive, în lipsa acestuia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007, instanța a menținut această măsură, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea ei subzistă și în plus, în considerarea probelor administrate în cauză, s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale cu privire la bunurile obținute și sumele de bani stabilite (pe baza declarațiilor părților vătămate) că au fost dobândite de fiecare dintre inculpați în urma comiterii faptelor incriminate în art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv suma de 33.000 euro de la inculpatul Ș.I. (obținută de la părțile vătămate C.L.A.: 25.000 euro și I.D.G.: 8.000 euro) și suma de 123.000 euro de la inculpatul Ș.C.G. (din suma totală de 138.000 euro dobândită de la părțile vătămate A.E.S.: 72.000 euro, C.A.A.: 45.000 euro) și B.M.: 21.000 euro, reținând însă că inculpatul Ș.C.G. a achiziționat un autoturism marca A. în valoare de 15.000 euro, pentru care s-a dispus confiscarea), din care suma de 2.500 euro a fost ridicată la data de 19 aprilie 2007 de la inculpatul Ș.C.G. și depusă la B.C.R. - Sucursala l.

În temeiul dispozițiilor art. 353 cu referire la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani și a bunurilor ce au o valoare economică, ridicate din locuința inculpatului Ș.C.G.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în acest act normativ ori cele care au servit la săvârșirea acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condițiile stabilite de acel art. Sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii și mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum și imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparțin făptuitorilor.

În ceea ce privește imobilul din lași, Aleea Ș.P., județul lași, folosit de inculpatul Ș.C.G. în activitatea sa infracțională, instanța a reținut că acesta nu era proprietarul respectivului imobil, care îi aparținea mamei sale T. (fostă Ș.) L. și care îl dăduse spre folosință inculpatului. Potrivit art. 118 alin. (3) C. pen., dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora. Or, în lipsa administrării de către acuzare a oricăror probe privind valoarea acestui imobil, instanța a putut dispune confiscarea echivalentului bănesc, care nu este nici determinat, nici determinabil.

În plus, din probele administrate în cauză nu rezultă că imobilul din comuna M., satul H., județul lași - proprietatea inculpatei T. (fostă Ș.) L. - ar fi fost utilizat de inculpatul Ș.C.G. în comiterea pluralității de infracțiuni și în consecință, nu poate face obiectul confiscării speciale, situație față de care, instanța a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin Ordonanța procurorului din 20 aprilie 2007 asupra imobilului înscris în Cartea funciară nr. AA a comunei M., județul lași, identificat cu numărul cadastral al Corpului de Proprietari.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate I.D.G. și P.A.A., nu s-au constituit părți civile în cauză, iar partea vătămată R.G.C. și-a retras acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal.

Celelalte părți vătămate au formulat pretenții civile în cauză, după cum urmează:

C.A.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, inițial, în cursul urmăririi penale cu suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv suma de bani obținută din practicarea prostituției și care - susține partea civilă - a fost însușită de inculpatul Ș.C.G. În faza judecății, într-o primă declarație, partea vătămată a arătat că suma cu care se constituie parte civilă este de 10.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia, reprezentând banii pe care i-a câștigat din prostituție și pe care i-a luat inculpatul Ș.C.G., iar într-o declarație ulterioară, a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 euro.

C.L.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 euro despăgubiri materiale, reprezentând banii obținuți de ea din practicarea prostituției și care au fost însușiți de inculpatul Ș.I., iar în cursul cercetării judecătorești a menținut aceste pretenții, modificând însă cuantumul lor, suma solicitată fiind de 200 euro sau echivalentul în lei a acestora.

A. (fostă B.) M., în declarația din cursul urmăririi penale a arătat doar că se constituie parte civilă cu suma de 5.000 euro, fără a preciza ce anume reprezintă această sumă, menționând însă că formulează aceste pretenții întrucât a câștigat din prostituție suma de 24.000 euro. În faza judecății în primă instanță, aducerea părții vătămate A. (fostă B.) M. în fața organelor judiciare nu a fost posibilă (fiind plecată în străinătate, fără a se cunoaște adresa la care locuiește efectiv), astfel că partea vătămată nu a făcut precizările ce se impuneau.

A.E.S. s-a constituit parte civilă în procesul penal - în faza urmăririi penale - cu suma de 72.000 euro despăgubiri materiale, reprezentând banii obținuți de ea din practicarea prostituției și care au fost însușiți în totalitate de inculpatul Ș.C.G.

F.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, inițial, în cursul urmăririi penale cu suma de 5.000 RON (declarația fiind dată la 17 octombrie 2006) reprezentând daune morale (potrivit susținerilor părții vătămate, „pentru suferințele îndurate, maltratarea, bătăile (...)" la care a fost supusă), iar în faza judecății, cu 1.500 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, cu același titlu.

Cu privire la acțiunile civile formulate de aceste părți civile, instanța a dispus respingerea lor, motivat de împrejurarea că pretențiile civile constând în despăgubiri materiale - solicitate de C.A.A., A. (fostă B.) M., A.E.S. și C.L.A. sunt neîntemeiate, dat fiind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, în conformitate cu care sumele de bani obținute ca urmare a comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori sunt supuse confiscării speciale, iar în ceea ce privește pretențiile civile constând în daune morale, acestea nu au fost dovedite de partea civilă care Ie-a solicitat (respectiv F.A.), în condițiile în care prejudiciul moral - ca orice prejudiciu - trebuie dovedit, sarcina probei revenind celui care pretinde că i s-a pricinuit paguba.

Împotriva sentinței penale nr. 108 din 19 februarie 2010 Tribunalul lași au declarat apel în termen inculpații Ș.V., Ș.C.G., Ș.I., T. (Ș.) L. și D.R.G., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelurilor promovate, apărătorul ales al inculpaților Ș.C.G., Ș.I., Ș.V., T. (Ș.) L. a susținut că actele de urmărire penală întocmite în cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât nu au fost întocmite de procurorul D.I.I.C.O.T., ci de ofițerii din cadrul B.C.C.O.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) și (3), cu referire la art. 209 alin. (3) C. proc. pen. și s-a solicitat admiterea apelurilor promovate, desființarea sentinței pronunțate și restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

S-a mai subliniat că organul de urmărire penală a delegat lucrătorii de poliție să efectueze și acte despre care nu se poate susține că întocmirea lor nu suferea amânare.

Apărătorul inculpaților a mai subliniat că pedepsele aplicate celor patru făptuitori pe care îi apără iar pe doi îi și reprezintă, sunt individualizate necorespunzător.

Deși în favoarea inculpatului Ș.C.G. s-a solicitat a fi aplicate disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, prin hotărârea pronunțată nu li s-a dat eficiența cuvenită. Din această perspectivă, pedeapsa aplicată acestui inculpat trebuia să fie mai mică decât pedepsele aplicate fraților și părinților săi.

S-a mai susținut că în dosarul de urmărire penală nu există rezoluție de începere a urmăririi penale față de învinuiții Ș.V., Ș.I. și T.L. și nici dovada faptului că Ie-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că s-a început procesul penal împotriva lor, pentru ce situație de fapt și care este încadrarea în drept a acesteia.

S-a concluzionat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală întrucât a avut la bază doar acte premergătoare și acte de urmărire penală întocmite de un organ necompetent material.

S-a mai susținut că sentința pronunțată este și netemeinică întrucât s-a dat valoare deosebită declarațiilor date de părțile vătămate, în condițiile în care acestea nu se coroborează cu alte mijloace de probă.

S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat și în principal achitarea inculpaților cu privire la toate infracțiunile pentru care au fost condamnați la fond; în subsidiar s-a solicitat aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecința reducerii pedepsei aplicate și suspendarea executării acesteia sub supraveghere față de inculpatul Ș.C.G. iar pentru ceilalți trei inculpați s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea lor și coborârea pedepselor aplicate sub minimul special.

În justificarea solicitărilor făcute s-a precizat că inculpata T. (Ș.) L. suferă de o boală incurabilă, inculpatul Ș.I. a avut o minimă implicare în activitatea infracțională, iar inculpatul Ș.V. este în vârstă și bolnav.

Motivându-și apelul, inculpatul D.R.G. a susținut prin apărătorul ales că este nevinovat și că nu a comis faptele reținute în sarcina sa.

Apărătorul a subliniat că probele care au fost administrate în cauză dovedesc nevinovăția sa; astfel, expertiza grafologică a concluzionat că scrisul de pe cererile de eliberare a pașapoartelor nu-i aparține acestuia iar procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat și care s-au purtat între membrii familiei Ș. nu-l arată ca fiind implicat în activitatea infracțională desfășurată de aceștia, ori ca având cunoștință de preocupările infracționale ale lor.

S-a precizat că inculpatul D.R.G., neavând un loc de muncă, a acceptat propunerea unuia dintre membrii familiei Ș. de a lucra pentru ei, în calitate de conducător auto, pe autoturismul acestora; totodată, i s-a promis că dacă merge în Italia i se va găsi un loc de muncă în acea țară și în aceste condiții a acceptat oferta făcută.

Că inculpatul nu a fost implicat în activitatea infracțională a membrilor familiei Ș. mai rezultă și din împrejurarea că la domiciliul său nu a fost găsit nici un bun, ori sume de bani, care să provină din săvârșirea unor infracțiuni.

Inculpații Ș. i-au reținut pașaportul inculpatului D.R. când au ajuns în Italia, nu i-au asigurat loc de muncă iar acesta, pentru a se întoarce în România a solicitat ajutorul Poliției din Torino.

S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, desființarea sentinței penale pronunțate de Tribunalul lași și achitarea inculpatului și cu privire la infracțiunea de complicitate la trafic de persoane.

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 59/2011 din 22 martie 2011, a admis apelul formulat de inculpatul Ș.C.G., împotriva sentinței penale nr. 108 din 19 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul lași, hotărâre pe care a desființat-o în parte în latură penală, numai cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza, a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului Ș.C.G.

A reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A redus de la 5 ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare fiecare dintre cele trei pedepse principale aplicate inculpatului.

A menținut pedepsele complementare aplicate prin sentința apelată.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, inculpatul Ș.C.G., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, menținându-se sporul de 6 luni.

A menținut dispozițiile vizând contopirea pedepselor complementare aplicate aceluiași inculpat.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 1451 C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, dispusă prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului lași și a menținut atenționarea inculpatului Ș.C.G. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

II. A respins ca nefondate apelurile promovate de inculpații Ș.I., Ș.V., D.R.G. și T. (Ș.) L. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive dispusă de Tribunalul lași, la data de 29 iunie 2007, față de inculpatul Ș.I., în lipsa acestuia, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007.

A obligat pe inculpații Ș.I., Ș.V., D.R.G. și T. (Ș.) L. să plătească statului câte 350 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel a reținut că prima instanță analizând amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, a reținut corect situația de fapt, dându-i o legală încadrare în drept, urmare a aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

Probele administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în faza cercetării judecătorești au relevat împrejurarea că în anul 2004 inculpatul Ș.C.G. împreună cu fratele său Ș.I. și cu tatăl său Ș.V. au inițiat și constituit un grup infracțional organizat și specializat în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, grupare în care atribuțiunile erau bine stabilite și delimitate.

Astfel, unii se ocupau de racolarea, găzduirea și obținerea documentelor de identitate în scopul deplasării în străinătate, alții se ocupau și organizau efectiv transportul, cazarea, supravegherea părților vătămate în stradă, încasarea sumelor de bani de la acestea, la sfârșitul zilei și expedierea banilor în țară.

În esență, în baza probelor administrate, prima instanță a reținut în sarcina inculpaților, ca fiind dovedită, următoarea activitate infracțională:

1) în luna februarie 2004 inculpatul Ș.C.G. a racolat pe partea vătămată A.E.S., în vârstă de 20 ani, despre care aflase că își dorește să lucreze în străinătate.

I-a spus că mama lui lucrează în Italia și o poate ajuta să-și găsească un loc de muncă bine plătit. Inculpatul s-a oferit să-i plătească și cheltuielile de transport până în Italia.

La data de 24 martie 3004 au plecat cu un microbuz spre Italia și când au ajuns în orașul Torino, inculpatul a condus-o într-un apartament închiriat și i-a spus că în fapt va trebui să practice prostituția; totodată, inculpatul i-a reținut și pașaportul.

Când partea vătămată i-a răspuns că nu este de acord să practice prostituția, inculpatul a înjurat-o și a lovit-o, spunându-i că acesta este singurul mod în care poate să-i achite suma pe care i-o datorează de la transport.

După două zile a fost scoasă pe o stradă, în afara localității T., unde a fost nevoită să practice prostituția sub supravegherea inculptului.

Așa a procedat timp de 3 luni, fiind supravegheată în lipsa inculpatului Ș.C.G. de fratele acestuia Ș.I. sau de un cetățean italian, pe nume G.

Ulterior, partea vătămată a fost mutată de inculpatul Ș.G. în apartamentul mamei sale situat în localitatea V., strada V.A.F.

În repetate rânduri, partea vătămată a fost agresată fizic și verbal de către inculpatul Ș.C.G. care îi reproșa că nu câștigă mai mulți bani; partea vătămată întreținea relații sexuale cu 15-16 clienți pe zi între orele 9-20 și obținea aproximativ 800 euro, bani pe care îi lua inculpatul la sfârșitul fiecărei zile.

2) în luna iulie 2004, inculpatul Ș.C.G. a racolat pe partea vătămată C.A.A., în vârstă de 25 ani, căreia i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra ca dansatoare la un bar, spunându-i că poate fi cazată la mama sa care lucrează în acea țară. Întrucât partea vătămată nu lucra și avea un copil de 7 ani în întreținere a acceptat propunerea inculpatului; acesta s-a ocupat de obținerea pașaportului pentru partea vătămată plătind toate taxele aferente, precum și contravaloarea transportului până în Italia.

Deplasarea spre Italia a avut loc la data de 21 iulie 2004; partea vătămată a fost însoțită de inculpații Ș.C.G. și Ș.V. care era și șofer.

În Italia au mers direct la apartamentul inculpatei Ș.T.L. unde au cazat partea vătămată; totodată i-au spus că s-a închis barul la care urma să lucreze și că va trebui să practice prostituția.

Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul Ș.C.G. a amenințat-o că o vinde la albanezi, i-a luat pașaportul și a ținut-o închisă timp de o săptămână. În cele din urmă a acceptat să practice prostituția sub supravegherea inculpatului Ș.C.G. sau a lui Ș.V., pe o șosea situată între localitățile T. și S. timp de 2 luni și jumătate, împreună cu numita C.E. și cu o altă tânără, pe nume F.

Și cu această parte vătămată inculpatul se comporta violent, o lovea, o înjura, îi reproșa că nu câștigă mai mulți bani.

La un moment dat, în același apartament a fost adusă și sora sa C.L.A., în vârstă de 17 ani; aceasta din urmă se prostitua pentru inculpatul Ș.I. iar cele două surori nu aveau voie să discute între ele.

A mai precizat partea vătămată că în cele două luni și jumătate cât a practicat prostituția a realizat suma de 45.000 euro pe care i-a luat-o inculpatul la sfârșitul fiecărei zile; la plecarea în România, la insistențele sale, inculpatul i-a dat doar 300 euro.

3) În cursul lunii februarie 2005 partea vătămată B.M., care avea la acea vreme vârsta de 17 ani, l-a cunoscut pe inculpatul Ș.C.G., fiindu-i prezentat de numitul P.D. care se ocupa cu trafic de minori.

Pentru că minora B.M. să nu fie depistată la domiciliul său de un eventual control al poliției, acesta a cazat-o la locuința inculpatului Ș.C.G. Aici minora a cunoscut-o pe C.C.E., concubina inculptului Ș.C.G. și pe sora acestuia Ș.A.L.

Inculpatul Ș.C.G. i-a propus părții vătămate B.M. să meargă în Italia pentru a practica prostituția în localitatea T. împreună cu numita C.C.E., el oferindu-se să-i asigure protecție, sub condiția de a împărți în mod egal sumele obținute de minoră în urma serviciilor sexuale prestate.

Partea vătămată B.M. a fost de acord cu propunerea inculpatului și în data de 12 februarie 2005 împreună cu acesta și cu concubina lui C.C.E. au părăsit România prin punctul de trecere al frontierei Borș.

Cheltuielile de transport au fost suportate de inculpatul Ș.C. Ajunși în localitatea T., cei trei s-au cazat la un hotel iar de a ll-a zi li s-a cerut să iasă la stradă pentru a practica prostituția, încasând de la fiecare client câte 30 euro pentru un act sexual.

Timp de două luni și jumătate partea vătămată B.M. împreună cu numita C.E. concubina inculpatului Ș.C.G. au practicat prostituția pe strada S.B. situată între localitățile V. și S.; toți banii pe care i-au obținut îi predau seara inculpatului urmând să-i predea partea ce i se cuvine la întoarcerea în țară.

Partea vătămată a mai precizat că inculpatul se manifesta violent, o lovea pe concubina sa în prezența ei, pe ea o amenința cu acte de violență, inducându-i o stare de temere.

Inculpatul o învățase pe partea vătămată să declare carabinierilor, dacă o vor prinde, că este minoră și să se prezinte sub identitate falsă.

Partea vătămată și-a dat seama că inculpatul nu-i va restitui nici un ban și a fugit de la acesta după 2 luni și jumătate.

4) În luna martie 2006 inculpatul Ș.C.G. a racolat pe partea vătămată F.A. care avea la acea vreme vârsta de 18 ani și a invitat-o la el acasă; sub pretextul că dorește o relație serioasă cu aceasta, a doua zi a însoțit-o la domiciliu pentru a-și lua actele și hainele de schimb.

Partea vătămată s-a mutat la inculpat în apartamentul din Municipiul lași, Aleea Ș.P.

După o săptămână de la venirea părții vătămate, în apartamentul inculpatului s-a întors și concubina acestuia C.C. care i-a fost prezentată drept verișoara lui.

5) Ulterior, în același apartament a fost adusă de către inculpat și partea vătămată P.A.A., în vârstă de 18 ani.

Cele două părți vătămate erau supravegheate în lipsa inculpatului de către concubina acestuia și nu aveau voie să părăsească apartamentul, ușa fiind încuiată.

În luna iunie 2006, inculpatul Ș.C.G. i-a propus părții vătămate F.A. să-i facă pașaport și să o ducă în Italia pentru a supraveghea fetele care se prostituează pentru el.

În același scop, inculpatul Ș.C.G. împreună cu inculpatul D.R.G. au însoțit partea vătămată la Serviciul Pașapoarte au îndeplinit formalitățile necesare pentru obținerea acestui document, taxele aferente fiind plătite de Ș.C. După eliberarea pașaportului, documentul a rămas asupra inculpatului Ș.C.

În aceeași manieră, cei doi inculpați au procedat și cu partea vătămată P.A.A. care a fost racolată tot de inculpatul Ș.C., în prezența inculpatului D.R.G. care îi transporta cu autoturismul prin oraș și apoi la apartamentul inculpatului unde rămâneau peste noapte, până când, partea vătămată s-a mutat efectiv la inculpat.

După această dată, cei doi inculpați au întreprins demersurile cuvenite pentru ca partea vătămată P.A.A. să obțină pașaport spre a fi dusă în Italia pentru a supraveghea la stradă pe tinerele care practicau prostituția în folosul lui.

Inculpatul D.R.G. a fost cel care a achitat taxele aferente obținerii pașaportului, a însoțit partea vătămată la Serviciul de Pașapoarte lași și a ajutat-o în completarea formularelor.

Inculpatul Ș.C.G. s-a manifestat violent față de partea vătămată întrucât aceasta nu a solicitat eliberarea pașaportului în regim de urgență.

După obținerea pașaportului de către partea vătămată P.A.A., inculpatul i I-a luat împreună cu buletinul de identitate, spunându-i că le păstrează el până vor pleca în Italia.

În timp ce părțile vătămate F.A. și P.A.A. erau găzduite în apartamentul inculpatului din Municipiul lași acesta se manifesta violent în limbaj, chiar le lovea exprimându-și nemulțumirea față de modul în care gătesc și cum fac curățenie.

Totodată, partea vătămată P.A.A. a surprins o discuție între concubina inculpatului C.C.E. și partea vătămată F.M.; cea dintâi o instruia cu privire la modul în care să procedeze când vor ajunge în Italia pentru practicarea prostituției, modul de comportare, tarifele solicitate și reacția pe care să o adopte în situația în care va fi depistată de carabinieri.

Întrucât inculpatul a continuat să se comporte violent, când Ie-a cerut să-și facă bagajele pentru plecarea în Italia, cele două părți vătămate, profitând de faptul că Ie-a trimis să facă niște cumpărături, au fugit, mergând la domiciliile lor.

Inculpatul stabiliseră ca părțile vătămate să circule cu un microbuz până în vamă - pentru a nu trece prin vamă împreună, iar după aceea urmau a fi preluate în autoturismul inculpatului Ș.C., care circula cu inculpatul D.R.G. la volan.

Cele două părți vătămate au mai declarat că inculpatul Ș.C.G. discuta des la telefon cu fratele său Ș.I. și cu tatăl Ș.V. care se aflau în Italia, cărora le spunea că mai are fete pe care urmează să le trimită în Italia, cerându-le totodată „să se ocupe de ele" când vor ajunge acolo.

Deși părțile vătămate F.A. și P.A.A. nu au fost scoase din țară, pentru a practica prostituția în Italia, în cauză este realizată latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. în privința inculpatului Ș.C.G. și de complicitate la aceeași infracțiune în privința inculpatului D.R.G., întrucât la momentul săvârșirii de către aceștia a acțiunii ce constituie latura obiectivă a infracțiunii, realizată prin una din modalitățile alternative prevăzute de lege: racolare, cazare, găzduire, era stabilit scopul exploatării sexuale a acestor victime în Italia, fiind lipsită de relevanță împrejurarea dacă acel scop a fost sau nu realizat efectiv.

Important este că acest scop a existat în momentul racolării, cazării și a găzduirii acestora în apartamentul inculpatului Ș. iar când a avut bănuiala că e posibil să fie percheziționat de poliție, inculpatul Ș.C. a mutat pe partea vătămată F.M. în apartamentul inculpatului D.R.G.

Inculpatul Ș.I. a racolat, găzduit, transportat în Italia în vederea exploatării sexuale următoarele părți vătămate:

6) În luna noiembrie 2004 inculpatul Ș.I. a racolat-o pe partea vătămată I.D.G. care avea vârsta de 17 ani, era elevă în clasa a X-a la Colegiul Național O.B., era certată cu părinții și plecaseră de la domiciliu.

Inculpatul Ș.I. i-a propus să meargă în Italia să practice prostituția sub supravegherea sa și să împartă banii obținuți pe această cale.

Inculpatul i-a mai spus că are părinții stabiliți în Italia și o poate ajuta în această manieră.

Partea vătămată a fost de acord; inculpatul a ajutat-o să-și obțină duplicatul certificatului de naștere, pașaportul achitând taxele aferente; în această perioadă a cazat-o pe partea vătămată într-un apartament din cartierul A.B., împreună cu sora sa.

La data de 26 noiembrie 2004 partea vătămată a părăsit România prin punctul de trecere a frontierei Borș, împreună cu inculpatul Ș.I., cheltuielile de transport fiind suportate de inculpatul Ș.I.

Când au ajuns în Italia au mers în localitatea V.; aici partea vătămată a fost cazată în apartamentul inculpatei (Ș.) T.L. timp de două luni și jumătate, perioadă în care era dusă zilnic să practice prostituția în localitatea T. între orele 12-18:30.

Deplasarea o făcea cu un autoturism condus fie de inculpatul Ș.I., fie de tatăl acestuia Ș.V. Aceștia veneau seara să o recupereze din locul unde o lăsau la prânz și îi luau toți banii.

La data de 14 februarie 2005 partea vătămată a revenit în România pentru a face o întrerupere de sarcină și a locuit în apartamentul inculpatului Ș.I. din lași cu sora acestuia.

După o lună de zile, inculpatul Ș.I. a venit în țară, a racolat-o și pe minora R.G.C. care a acceptat să meargă în Italia pentru a practica prostituția și împreună cu partea vătămată I.D.G. s-au prezentat în vama Borș pentru a trece granița.

Părții vătămate I.D.G. nu i s-a permis să părăsească teritoriul României întrucât părinții ei formulaseră o plângere la poliție.

7) Partea vătămată R.G.C. care avea atunci vârsta de 17 ani, a părăsit teritoriul României prin vama Borș, împreună cu inculpatul Ș.I., condus de acesta.

În Italia, partea vătămată R.G.C. a fost condusă de inculpatul Ș.V. care i-a așteptat, în apartamentul inculpatei Ș.T.L.

În țară, inculpatul Ș.I. i-a spus părții vătămate că va trebui să lucreze la un bar sau să îngrijească o persoană în vârstă; când au ajuns în Italia inculpatul i-a spus acesteia că va trebui să se prostitueze, lucru pe care I-a acceptat întrucât nu cunoștea limba, nu avea nici un ban, iar actele erau asupra inculpatului.

În momentul în care a fost scoasă la stradă de inculpații Ș.V. și Ș.I. pentru a practica prostituția a fost depistată de carabinieri care au condus-o la Chestură iar de aici a fost retumată în țară.

8) În luna august 2004 inculpatul Ș.I. a racolat pe partea vătămată C.L.A. care avea atunci vârsta de 17 ani și i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra ca dansatoare într-un bar, unde va primi 1.500 euro lunar.

Partea vătămată a fost de acord iar inculpatul s-a ocupat de obținerea actelor de stare civilă: carte de identitate provizorie și pașaport suportând toate taxele. După obținerea acestora, inculpatul i-a oprit actele părții vătămate asupra sa.

La data de 03 septembrie 2004 inculpatul Ș.I. a părăsit România împreună cu partea vătămată C.L.A. și suportând toate cheltuielile de transport.

Ajunși în Italia, inculpatul a condus-o pe partea vătămată în apartamentul din localitatea V. unde i-a cunoscut pe fratele inculpatului și pe părinții acestuia.

Tot aici partea vătămată a întâlnit-o pe sora sa, C.A.A., care practica prostituția pentru inculpatul Ș.C.G.

Când i s-a spus că trebuie să practice prostituția, partea vătămată C.L.A. a refuzat însă a amenințat-o că o vor vinde albanezilor care au un comportament și mai violent.

În cele din urmă, partea vătămată a acceptat să se prostitueze în favoarea inculpatului Ș.I. În acest scop era scoasă zilnic pe șoseaua V. ce face legătura între localitățile S. și T.; aici acosta bărbați cu care întreținea acte sexuale sub supravegherea inculpaților Ș.I. sau Ș.V. care, la sfârșitul zilei îi luau toți banii obținuți.

După aproximativ 2 luni și jumătate, în urma amenințărilor cu sesizarea poliției, inculpatul Ș.I. i-a restituit actele și i-a permis să se întoarcă în țară.

Pe parcursul celor două luni și jumătate cât a practicat prostituția, partea vătămată a realizat potrivit propriilor declarații și aprecieri suma de 25.000 euro, care i-a fost luată în întregime de inculpatul Ș.I.

Așa cum a subliniat și prima instanță în motivarea sentinței pronunțate, chiar dacă părțile vătămate C.A.A., B.M. și I.D.G. și-au dat acordul de a practica prostituția în Italia; sub protecția inculpaților Ș.C.G. și Ș.I., condiția era ca sumele obținute să fie împărțite în mod egal; inculpații le-au obligat să le înmâneze lor banii la sfârșitul fiecărei zile, spunându-le că le vor acorda partea ce li se cuvine la sfârșit, însă în fapt nu le-au mai dat decât doar bani de drum, la unele dintre ele; altele au fugit fără a mai primi măcar bani pentru întoarcerea în țară.

Așa fiind, Curtea a constatat că racolarea părților vătămate s-a făcut prin fraudă și înșelăciune, fiind realizată latura obiectivă a infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Mai mult, în art. 16 din Legea nr. 678/2001 este stipulat expres faptul următor: consimțământul persoanei victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

S-a mai avut în vedere și faptul că inculpații au profitat de vulnerabilitatea tinerelor, majoritatea aveau vârsta cuprinsă între 17-19 ani, de lipsa experienței de viață, de gradul ridicat de sugestibilitate, de posibilitățile reduse de a se apăra, și nu în ultimul rând de împrejurarea că acestea proveneau din familii cu posibilități materiale modeste, unele fiind lipsite de grija și de autoritatea părintească.

Concluzionând, Curtea a reținut că în perioada februarie 2004 - aprilie 2006, inculpatul Ș.C.G., în baza unei rezoluții infracționale unice a recrutat pe părțile vătămate: A.E.S., C.A.A., B.M., F.A. și P.A.A., Ie-a cazat și găzduit în apartamentul familiei din Municipiul lași, pe primele trei Ie-a transportat și în Italia după ce a întreprins demersuri ca acestea să-și obțină pașapoartele, Ie-a cazat în Italia și prin constrângere morală și fizică, ori prin înșelăciune, Ie-a determinat să practice prostituția în folosul său.

În aceeași perioadă de timp, inculpatul Ș.I., în baza unei rezoluții infracționale unice a recrutat pe părțile vătămate I.D.G., R.G.C. și C.L.A., în vârstă de 17 ani, Ie-a cazat și găzduit în apartamentul familiei din Municipiul lași, Ie-a ajutat să-și obțină pașapoartele, achitând taxele aferente și apoi Ie-a transportat în Italia, suportând cheltuielile de deplasare; aici Ie-a cazat și găzduit în apartamentul pe care mama sa îl avea în localitatea V. și Ie-a constrâns fizic și moral să practice prostituția în beneficiul său.

Deși Ie-a promis părților vătămate că vor împărți banii pe care acestea îi vor obține, în fapt el sau tatăl său adunau banii la sfârșitul fiecărei zile și îi foloseau în interes propriu; unele părți vătămate au scăpat cu fuga, altele au fost prinse de carabinieri și returnate în țară.

Inculpatul Ș.V., tatăl celorlalți doi inculpați, în perioada februarie 2004 - martie 2005 i-a sprijinit pe inculpații Ș.C.G. și Ș.I. să deruleze activitățile circumscrise laturii obiective a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, în sensul că se ocupa de transportul și supravegherea părților vătămate în locurile unde acestea practicau prostituția și de recuperarea acestora la sfârșitul zilei și aducerea la apartamentul în care erau cazate. Edificatoare sunt în acest sens declarațiile părților vătămate C.A.A., R.G.C. și minorele C.L.A. și I.D.G.

Prin contribuția sa efectivă, inculpatul Ș.V. a consolidat și întreținut rezoluția infracțională a celor doi fii ai săi, conferindu-le siguranță în activitățile lor infracționale derulate în scopul exploatării sexuale a tinerelor traficate pentru obținerea unor beneficii financiare deosebite.

Față de cele expuse, în mod corect în sarcina celor trei inculpați a fost reținută și infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Inculpata T. (fostă Ș.) L. - mama inculpaților Ș.C.G. și Ș.I. i-a ajutat pe cei doi fii ai săi în activitatea infracțională pe care aceștia o derulau, în sensul că Ie-a pus la dispoziție apartamentul pe care ea îl închinase în localitatea V. - ltalia iar aici inculpații au cazat și găzduit părțile vătămate aduse din România și care erau obligate să practice prostituția în beneficiul lor.

În acest apartament al inculpatei au fost cazate și găzduite părțile vătămate C.A.A., A.E.S., R.G.C., precum și minorele C.L.A. și I.D.G., persoane pe care inculpata Ie-a cunoscut în mod direct.

Inculpatul D.R.G. în luna aprilie 2006 a ajutat pe inculpatul Ș.C.G. să obțină pașapoartele pentru părțile vătămate F.A. și P.A.A., racolate de inculpatul Ș. și care urmau a fi transportate în Italia pentru practicarea prostituției și obținerea de beneficii financiare.

Când inculpatul Ș.C. avea temerea că s-ar putea ca poliția să-i facă o percheziție, a cazat pe partea vătămată F.A. la locuința inculpatului D.R. pentru o noapte și o zi.

Față de această situație de fapt, s-a reținut că în mod corect prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a situației de fapt reținute în sarcina inculpaților Ș.V., (Ș.) T.L. și D.R.G. din coautorat în complicitate la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori; cu privire la această ultimă infracțiune, în mod legal s-a dispus a fi reținute și dispozițiile art. 13 C. pen., întrucât de la momentul săvârșirii faptelor și până la data judecății au intervenit numeroase modificări legislative, inculpaților urmând a li se aplica legea penală cea mai favorabilă.

Curtea de Apel a reținut că, criticile formulate de apărătorul ales al inculpaților Ș.C.G., Ș.I., Ș.V. și T. (Ș.) L. vizând nulitatea actelor de urmărire penală întocmite în cauză de organele de cercetare B.C.C.O., urmare a delegării de către procuror, este neîntemeiată.

Deși, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în art. 217 alin. (4) C. proc. pen. se arată că atunci când urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare.

În cauza de față, la data de 11 aprilie 2006 procurorul șef al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași a dispus delegarea lucrătorilor de poliție judiciară: inspector principal A.N., inspector principal S.C., sinsp. Ș.B., sinsp. R.D.N. și ag. șef adj. B.B., din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate B.C.C.O. lași pentru efectuarea unor activități de urmărire penală și întocmirea unor acte de urmărire penală precizate în concret: audieri de părți vătămate; obținerea de la punctele de trecere a frontierei de stat a datelor privind intrările și ieșirile din țară a inculpaților; obținerea de date privind transferuri de sume de bani prin unități bancare sau de tip Western Union, de către prezumtarii autori, din Italia în România; efectuarea de recunoașteri după fotografii, de către părțile vătămate a prezumtivilor făptuitori; identificarea și audierea martorilor care cunosc date cu privire la săvârșirea faptelor care fac obiectul prezentei cauze.

Așa fiind, Curtea de Apel a constatat că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind afectate de vreun viciu care să atragă nulitatea lor.

Mai mult, după întocmirea acestor acte procurorul de caz a procedat personal la audierea părților vătămate, relevante fiind amplele declarații luate părților vătămate: B.M., P.A.A., C.L.A., C.A.A., I.D.G., R.G.C., F.A., A.E.S.

Procurorul a audiat personal și martorii cei mai importanți, care au relevat împrejurări esențiale vizând activitatea infracțională a inculpaților și anume martorele M.M., T.A.R., M.G., F.F. și C.S.E.

Față de această situație de fapt, Curtea de Apel a constatat că motivul de apel invocat pentru cei 4 inculpați este nefondat, iar cererea de restituire a dosarului la Parchet pentru refacerea urmăririi penale este neîntemeiată, fiind astfel respinsă.

S-a mai constatat că nici critica formulată de apărătorul ales al inculpaților vizând lipsa rezoluției de începere a urmăririi penale împotriva inculpaților este nejustificată.

La fila dosarului de urmărire penală volumul I se află rezoluția dată de procuror la data de 04 august 2006 și prin care a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale față de Ș.C.G., Ș.I., Ș.V., Ș.L. și D.R.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva inculpaților T. (Ș.) L., Ș.V. și Ș.I., s-a dispus la data de 19 aprilie 2007 punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.

Inculpații nu au putut fi audiați la acea dată, întrucât, din actele aflate la dosar rezultă că aceștia nu se aflau în țară, fiind plecați în Italia.

La data de 19 aprilie 2007,prin Ordonanța nr. RR, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și împotriva inculpatului D.R.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și aderare la un grup infracțional organizat, fapte prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Nici acest inculpat nu a putut fi audiat înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, întrucât era plecat din țară.

Învinuitul Ș.C.G. s-a prezentat la D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial lași la data de 19 aprilie 2007, asistat fiind de un apărător ales; i-a fost adusă la cunoștință învinuirea în fapt și în drept, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală precum și dispozițiile art. 70 C. proc. pen.

Cu acel prilej, inculpatul a declarat în prezența apărătorului ales că se prevalează de dreptul la tăcere.

În final, inculpatul a acceptat să dea declarație susținând că este nevinovat. La aceeași dată, procurorul a dispus reținerea învinuitului Ș.C.G. și punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestuia cu privire la săvârșirea celor trei infracțiuni menționate mai sus.

Față de cele expuse, rezultă că nici această critică formulată de apărătorul ales al inculpaților nu este întemeiată.

În cursul cercetării judecătorești, prima instanță a audiat pe inculpatul Ș.C.G. la termenul din 25 septembrie 2007, precum și pe părțile vătămate I.D.G., R.G.C., F.A., C.L.A., C.A.A.

De asemenea, prima instanță a depus toate diligențele pentru audierea martorilor F.F., M.G., M.M., C.N., T.A.

Atât părțile vătămate cât și martorii și-au menținut declarațiile făcute în faza de urmărire penală și au relatat împrejurările în care i-au cunoscut pe inculpați, modul în care au fost racolate de aceștia, cum au obținut pașapoartele, cum au fost transportate în Italia, cazate la imobilele închiriate de membrii familiei Ș. și obligate să se prostitueze în favoarea acestora.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat și inculpatul D.R.G.

Acesta a precizat că nu recunoaște nici una din faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a subliniat că în perioada martie-mai 2006 a lucrat pentru inculpatul Ș.C. în calitate de conducător auto, pe autoturismul acestuia întrucât inculpatul nu avea permis de conducere auto.

În această calitate a perceput direct condițiile în care inculpatul Ș.C.G. a racolat-o pe partea vătămată P.A.A., cum îi transporta în oraș la restaurant și apoi acasă la inculpat unde rămâneau peste noapte.

Tot la solicitarea inculpatului Ș.C. a transportat pe partea vătămată la trezorerie și apoi la Serviciul Pașapoarte lași, pentru obținerea acestui document.

A mai declarat cu acel prilej inculpatul D.R.G. că a cunoscut-o și pe partea vătămată F.A. care i-a fost prezentată tot de inculpatul Ș.C.G.; acesta din urmă i-a dat o sumă de bani și i-a cerut să o însoțească pe victimă la Serviciul Pașapoarte și să plătească taxele aferente pentru obținerea pașaportului, lucru pe care l-a făcut. La solicitarea instanței, inculpatul a mai precizat că a locuit timp de 2 săptămâni într-un imobil pe care Ș.I. îl avea în localitatea V. - ltalia; cu acel prilej l-a cunoscut pe inculpatul Ș.I. care lucra în calitate de muncitor la o fabrică de papetărie și pe mama acestuia Ș.L. care muncea ca îngrijitoare în aceeași fabrică.

Față de cele prezentate mai sus Curtea de Apel a constatat că în cauză s-a efectuat cercetarea judecătorească cu respectarea dispozițiilor art. 322-329 C. proc. pen., iar prima instanță și-a fundamentat hotărârea pronunțată atât pe probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și pe cele administrate nemijlocit, în ședință publică.

Declarațiile părților vătămate, date în cursul urmăririi penale au fost menținute de toate părțile vătămate care s-au prezentat în fața instanței de judecată.

S-a reținut că, conținutul acestor declarații se coroborează cu procesele-verbale de recunoaștere după fotografie a inculpaților, cu datele consemnate în procesele-verbale de ieșire și intrare în țară, cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate legal și purtate de inculpatul Ș.C.G. din cuprinsul cărora rezultă implicarea sa activă în acțiuni circumscrise laturii obiective a infracțiunilor de trafic de persoane și de minori, precum și procedeele folosite de inculpat pentru racolarea victimelor și pentru obligarea lor la practicarea prostituției.

Pentru toate aceste considerente, criticile formulate de apărătorul ales al inculpaților au fost apreciate ca fiind nejustificate.

Inculpații Ș.V., Ș.I. și (Ș.) T.L. nu au putut fi audiați de instanța de fond întrucât nu s-au prezentat la nici un termen de judecată, iar din actele întocmite de organele de poliție, ca urmare a mandatelor de aducere emise de instanță, a rezultat că aceștia erau plecați în Italia.

În fața instanței de apel s-au prezentat inculpații Ș.C.G., Ș.V. și D.R.G. care s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Față de cele expuse mai sus, Curtea a constatat că apelurile promovate de inculpații Ș.I., Ș.V. și (Ș.) T.L. sunt nefondate fiind respinse în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Pedepsele aplicate acestor inculpați au fost corect individualizate, la nivelul minimului special, instanța manifestând suficientă clemență, cu toate că aceștia nu s-au prezentat în instanță; s-a avut în vedere lipsea antecedentelor penale, modul de săvârșire a faptelor și durata în timp a activității infracționale.

Așa fiind, Curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpaților Ș.I., Ș.V. și (Ș.) T.L. sunt suficiente și necesare atât ca durată, cât și ca modalitate de executare, pentru realizarea reeducării și nu se justifică reducerea acestora.

S-a mai apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepselor sub minimul special, întrucât au fost lezate relații sociale deosebite, activitatea infracțională s-a desfășurat pe durata a doi ani, în cadrul ei au fost antrenate și părți vătămate minore, iar unii dintre inculpați au refuzat să se prezinte în instanță, reținându-se că din această perspectivă, singura modalitate de executare a pedepsei care poate realiza funcțiile prev. de art. 52 C. pen., este cea în regim de detenție.

Față de inculpatul-apelant Ș.I. a fost menținută dispoziția vizând arestarea preventivă a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., măsură dispusă în lipsa inculpatului, de către Tribunalul lași la data de 29 iunie 2007 când a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. EE din 29 iunie 2007.

Curtea a constatat că apelul promovat de inculpatul Ș.C.G. este fondat, și a fost admis reținându-se că atât în fața primei instanțe, cât și în apel inculpatul a susținut prin apărătorul ales că a colaborat cu organele de urmărire penală și a furnizat acestora informații importante care au fost de natură a contribui la identificarea unor infractori ce au comis fapte grave. A susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a solicitat a li se da eficiența cuvenită, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

La relațiile solicitate de Curte, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași a comunicat faptul că inculpatul Ș.C.G. a oferit informații și date cu caracter determinant care au contribuit la aflarea adevărului într-o cauză ce a avut ca obiect săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) și art. 3 din Legea nr. 143/2000 și pe cale de consecință, poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Curtea, văzând dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, potrivit cărora: persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, a constatat că apelul promovat de inculpatul Ș.C.G. este fondat.

S-au avut în vedere și dispozițiile art. 2 lit. a) pct. 2 din aceeași lege, potrivit cărora: „persoana care, fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informații și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni, ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă și persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate s-a reținut că inculpatul Ș.C.G. este îndreptățit să beneficieze de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pe cale de consecință și în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul Ș.C.G. împotriva sentinței penale nr. 108 din 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul lași, hotărârea a fost desființară în parte, în latură penală, numai cu privire la acest inculpat.

Rejudecând cauza, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat și au fost reținute în favoarea acestuia dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Au fost reduse cele trei pedepse principale aplicate inculpatului, de la 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare la cuantumul stabilit de prima instanță.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. proc. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale de câte 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, deci pedeapsa unică de 4 ani și 6 luni închisoare.

A fost menținută dispoziția vizând deducerea perioadei executate, precum și cea vizând contopirea pedepselor complementare aplicate aceluiași inculpat.

În baza dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 C. proc. pen. a fost menținută față de inculpatul Ș.C.G. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, măsură dispusă de Tribunalul lași prin încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2007.

Totodată, a fost menținută și dispoziția vizând atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., precum și toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Verificând același material probator administrat în cauză, Curtea a constatat că și apelul promovat de inculpatul D.R.G. este nefondat.

Vinovăția acestui inculpat a rezultat fără putință de tăgadă din declarațiile părților vătămate F.A. și P.A.A. care se coroborează cu declarațiile martorei M.G., prietena numitei F.A. care a însoțit-o pe aceasta în locuința inculpatului Ș.C.G. unde a și rămas pentru o noapte, precum și cu procesele-verbale și planșele foto aferente, întocmite cu ocazia recunoașterilor pe bază de fotografii judiciare efectuate de cele două părți vătămate.

Din conținutul acestor declarații, a rezultat că în cursul lunii aprilie 2006, la solicitarea inculpatului Ș.C.G., inculpatul D.R.G. a însoțit pe fiecare din cele două părți vătămate la Serviciul Pașapoarte și Ie-a ajutat în obținerea acestor documente în vederea deplasării în Italia unde urmau să se prostitueze în favoarea inculpatului Ș.C.G.

Inculpatul cunoștea împrejurarea că cele două părți vătămate au fost racolate de către coinculpatul Ș.C.G. care Ie-a găzduit în imobilul în care locuia și le-a plătit taxele pentru obținerea pașapoartelor, urmând ca apoi să le transporte în Italia pentru practicarea prostituției.

Inculpatul D.R.G. conducea autoturismul proprietate personală al inculpatului Ș.C.G. întrucât acesta din urmă nu poseda permis de conducere auto; în această calitate l-a transportat pe inculpatul Ș.C. și pe partea vătămată F.A. la domiciliul acesteia în comuna Ș., județul l., pentru a-și lua certificatul de naștere, buletinul de identitate și hainele; această parte vătămată a rămas în apartamentul inculpatului timp de trei luni, perioadă în care inculpații au întreprins măsurile apreciate oportune pentru a-i obține pașaportul, în vederea deplasării în Italia.

După aproximativ o săptămână de la aducerea părții vătămate F.A. în apartamentul din Municipiul lași, inculpatul Ș.C.G. a racolat-o pe partea vătămată P.A.A., în prezența inculpatului D.R.G.

După ce a invitat-o în câteva seri la restaurant, unde a fost transportată tot cu mașina condusă de inculpatul D.R.G., partea vătămată P.A.A. a fost cazată în apartamentul inculpatului Ș.C.G. din Municipiul lași, strada Ș.P.

Aici a cunoscut-o pe partea vătămată F.A. și pe concubina inculpatului Ș., C.C.E.

În apartamentul inculpatului se discuta deschis despre deplasarea pe care urmau să o facă în Italia și de faptul că părțile vătămate urmau să se prostitueze în favoarea inculpatului Ș.C.G.; concubina inculpatului le instruia cu privire la modul în care trebuiau să se comporte cu clienții, ce tarife să solicite și cum să procedeze în situația în care vor fi depistate de autorități, adică să declare date false de identitate.

Cu privire la modalitatea de deplasare în Italia, inculpații stabiliseră ca părțile vătămate să se deplaseze până la vamă cu un microbuz, spre a ieși din țară și apoi să fie preluate de cei doi inculpați cu autoturismul și erau conduse în localitatea V. - ltalia în apartamentul pe care-l ocupa Ș.I., fratele inculpatului Ș.C.G.

Aflând ce urmau să facă în Italia și profitând de un moment în care au rămas nesupravegheate, cele două părți vătămate au părăsit apartamentul inculpatului Ș. și nu au mai fost transportate în Italia.

Cu toate acestea, din declarațiile inculpatului D.R.G. a rezultat că atunci când s-a deplasat cu inculpatul Ș.C.G. în Italia, cu autoturismul acestuia, când au ajuns în Vama Nădlac, Ș. s-a întâlnit cu două tinere pe care le-au luat în mașină și le-au transportat până în localitatea V., unde locuia Ș.I.

Față de această situație de fapt, susținerile inculpatului D.R.G. potrivit cărora nu a știut cu ce se ocupau inculpații nu i-a ajutat cu nimic în săvârșirea infracțiunilor; s-a reținut că nu sunt justificate rămânând la stadiul de simple afirmații.

În declarația dată în instanță la data de 15 ianuarie 2007, partea vătămată F.A. a arătat că în timp ce era găzduită în apartamentul inculpatului, într-o noapte a bătut cineva în ușă și atunci inculpatul a dus-o la locuința inculpatului D.R.G., șoferul său, unde a rămas până a doua zi, pentru a nu fi găsită de poliție la un eventual control.

Toate aceste aspecte au dovedit contribuția și ajutorul pe care inculpatul D.R.G. a înțeles să-l acorde coinculpatului Ș.C.G. în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum de altfel a reținut în mod corect și instanța de fond.

Fiind verificată legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 108 din 19 februarie 2010 a Tribunalului lași, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat și apelul promovat de inculpatul D.R.G.

Împotriva deciziei penale nr. 59/2011 din 22 martie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpații Ș.C.G. și Ș.I., Ș.V., T.L. și D.R.G.

Inculpatul Ș.I. în motivele de recurs formulat în scris a criticat hotărârea instanței de apel pentru greșita apreciere a probatoriilor, susținând că instanța s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 289 și art. 290 C. proc. pen. referitor la administrarea de probe și încălcarea dreptului la apărare, solicitând achitarea sa.

A mai invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei și coborârea sub minimul special al limitelor prevăzute de textul incriminator, precum și să se dispună aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

De asemenea, a mai invocat disp. art. 3851 lit. e), art. 3859 pct. 9 Teza a ll-a, art. 3859 pct. 12, art. 3859 pct. 14, art. 3859 pct. 17, art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., motive pe care, cu excepția disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu Ie-a argumentat, neprecizând considerentele în baza cărora susține solicitarea acestor motive, menționându-le, în fapt, printr-o frază.

La data de 23 aprilie 2011, moment la care cauza a rămas în pronunțare, inculpatul a transmis la dosarul cauzei, prin apărător ales, declarația sa autentificată la Consulatul General al României la Torino prin care a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., susținând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa astfel cum au fost descrise în actul de sesizare și nu solicită administrarea de alte probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le-a depus la dosar.

În cadrul dezbaterilor apărătorul ales al inculpatului a invocat motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și art. 20 C. proc. pen. și aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. și reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 C. proc. pen.

Inculpatul Ș.C.G. în motivele de recurs formulate în scris, a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru greșita apreciere a probelor solicitând audierea, de instanța de recurs, a părților vătămate C.A., P.A.A., B.M., A.E.S. și F.A., invocând, în fapt nevinovăția sa pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

În cadrul dezbaterilor soluționării recursului, apărătorul inculpatului a invocat motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și pct. 20 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei și aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și aplicarea art. 861 C. pen.

La data de 23 aprilie 2011, moment la care cauza a rămas în pronunțare, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., susținând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa astfel cum au fost descrise în actul de sesizare și precizând că nu solicită administrarea de alte probe, declarație ce a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Recurenta inculpată T.L., în motivele de recurs formulate în scris, criticând hotărârea pronunțată de instanța de apel pentru greșita apreciere a probelor din dosar, invocând motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c)-e) C. proc. pen. În subsidiar a invocat motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând aplicarea art. 861 C. proc. pen.

În fața instanței de recurs inculpata, prin apărător ales, a invocat motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat D.R.G. în motivele de recurs formulate în scris a invocat motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 9, pct. 12, pct. 14, pct.18 C. proc. pen. susținând că inculpatul nu a avut cunoștință de activitatea inculpatului Ș.I. al cărui șofer a fost, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și în subsidiar a solicitat înlocuirea suspendării sub supraveghere și aplicarea disp. art. 81 C. pen.

În cadrul dezbaterilor recursului apărătorul inculpatului a invocat motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 9, pct. 10, pct. 12, pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen., iar la solicitarea Înaltei Curți a arătat că motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 9, pct. 10, pct. 12, C. proc. pen. sunt invocate formal iar instanța urmează să ia în considerare numai motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și pct. 18 și în motivele invocate în scris.

Recurentul inculpat Ș.V. în concluziile susținute în cadrul dezbaterilor recursului, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat de ambele instanțe și în subsidiar, a invocat motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și aplicarea art. 861 C. pen.

I. Cu privire la recursurile declarate de inculpații Ș.C.G. și Ș.I., în ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Având în vedere poziția procesuală a inculpaților Ș.I. și Ș.C.G. exprimate neechivoc, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpați este admisibilă.

Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, adică sunt apreciate neconstituționale în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de pozițiile procesuale ale inculpaților exprimate în declarațiile date la termenul de judecată din 23 aprilie 2011 și respectiv cea a inculpatului Ș.I. din data de 18 aprilie 2011 dar depusă în fața instanței la data dezbaterilor, s-a procedat potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpaților precum și elementele de circumstanțiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cele aplicate de prima instanță și respectiv de instanța de apel.

Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpații au solicitat să fie judecați pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpaților, pedepsele de 3 ani închisoare în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.C.G. și respectiv de 4 ani închisoare în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.I. sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de pozițiile procesuale ale inculpaților se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.

De asemenea nu se vor analiza nici motivele de casare art. 3859 pct. 9 Teza a ll-a, art. 3859 pct. 12, art. 3859 pct. 17, art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocate în scris de inculpatul Ș.I., acestea fiind invocate formal dar și în raport cu solicitarea inculpatului în sensul celor precizate anterior.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații Ș.I. și Ș.C.G. vor fi admise, va fi casată decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpaților.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunilor aplicate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce-i privește pe ambii inculpați.

II. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpații T.L., D.R.G. și Ș.V., Înalta Curte constată că nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita bună a inculpaților T.L., Ș.V. și D.R.G. anterior comiterii faptelor, aceștia fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului penal de către inculpații T.L. care s-a sustras de la judecată și atitudinea parțial sinceră a inculpatului D.R.G., dar și faptul că acesta din urmă este student are loc de muncă, iar săvârșirea faptei pentru care este condamnat fiind una pasageră în viața acestuia, dar și limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, regimul sancționator mai sever al formei agravate a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori săvârșite de inculpați, caracterul continuat al faptelor, scopul săvârșiri infracțiunilor, și anume de a dobândii venituri materiale ilicite, prin constrângere de a determina părțile vătămate la practicarea prostituției, numărul mare de părți vătămate, instanțele aplicând pedepse pentru inculpații T.L. și Ș.V. într-un cuantum ce a fost stabilit la nivelul minimului special prevăzut de normele de incriminare, iar pentru inculpatul D.R.G. aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii în favoarea acestuia a disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen. și cu aplicarea disp. art. 861 C. pen., soluție care a fost adoptată și de instanța de apel.

De asemenea s-a reținut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracțiunile săvârșite de către inculpați și atingerea adusă de către aceștia valorilor sociale protejate de legiuitor, respectiv libertatea de voință și acțiune a părților vătămate, integritatea acestora, conduita bună a inculpaților presupunând nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpații le-au dovedit.

Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la convingerea instanței de recurs că reducerea limitelor de pedeapsă stabilite de prima instanță și menținute de instanța de apel față de gravitatea faptelor săvârșite, nu este posibilă, întrucât aplicarea pedepselor la limita minimului special stabilit de textele incriminatoare pentru inculpații T.L. și Ș.V. și o pedeapsă sub limita minimului special aplicată pentru inculpatul D.R.G., satisfac pe deplin justa individualizare a pedepselor de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului Ș.V., pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatei T.L. și pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.R.G., pedepsele deja stabilite fiind menite să satisfacă și scopul acestora instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpaților T.L. și Ș.V., Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii executării pedepsei în regim de detenție, astfel încât dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante este nejustificată, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

De asemenea, Înalta Curte apreciază corectă și modalitatea de executare a pedepsei de suspendare sub supraveghere aplicată inculpatului D.R.G., așa încât nu se impune reducerea pedepsei la o limită care să permită aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Împrejurarea că infracțiunile de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșite de inculpata T.L., dar și infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 săvârșită în plus, de inculpatul Ș.V., pe lângă infracțiunile reținute și în sarcina inculpatei, sunt infracțiuni care au un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpații au săvârșit aceste fapte în formă continuată și asupra mai multor persoane părți vătămate așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, însă având în vedere argumentele precizate anterior instanța de recurs constată că nu pot fi aplicate celor doi inculpați dispozițiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale așa cum sunt prevăzute la art. 861 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepselor rezultante de 5 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul Ș.V., 5 ani închisoare pentru inculpata T.L. și 4 ani închisoare cu aplicarea disp. art. 861 C. pen. pentru inculpatul D.R.G., subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpaților, apreciindu-se că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpații T.L., Ș.V. și D.R.G., întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât și cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților.

Înalta Curte are în vedere și gravitatea faptelor săvârșite de trafic de persoane, infracțiune care este în totală contradicție cu regulile de conviețuire socială, cu demnitatea umană care provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte sociale periculoase, astfel că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

III. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpații T.L., D.R.G. și Ș.V., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Vinovăția inculpatului D.R.G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., rezultă din declarațiile părților vătămate F.A. și P.A.A., care atestă în concret implicarea directă a inculpatului de a face demersuri în România pentru a obține pașaport părților vătămate.

De asemenea implicarea inculpatului în realizarea activității infracționale rezultă și din planșele foto aferente, întocmite cu ocazia recunoașterii acestuia de către părțile vătămate după fotografie precum și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate, rezultând că acesta i-a sprijinit pe inculpații Ș.I. și Ș.C.G. de a racola tinere în special de pe raza Municipiului lași pentru a fi transportate în Italia în vederea practicării prostituției.

Vinovăția inculpatului Ș.V. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. în art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. rezultă din declarațiile părților vătămate C.A.A. și F.A., declarații în care acestea au arătat că inculpatul se ocupa de supravegherea și însoțirea părților vătămate la locurile unde acestea urmau să se prostitueze și le aducea la apartamentul unde erau cazate sau găzduite de către ceilalți inculpați.

De asemenea din procesul verbal întocmit de organele de poliție la data de 03 august 2006 dar și din formularele Western Union rezultă că inculpatul Ș.V. pe perioada șederii sale în Italia acesta a trimis în România importante sume de bani prin oficiile Western Union.

Prin „grup organizat" se înțelege, așa cum este precizat în mod clar în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave [prevăzute de art. 2 lit. b) din lege], pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În cauza de față complicitatea inculpatului Ș.V. la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat cerută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost concretizată, în cauza de față, prin sprijinirea adusă inculpaților Ș.I. și Ș.C.G. care în perioada februarie 2004 - martie 2005 a contribuit la desfășurarea activității infracționale de trafic de minori și trafic de persoane inculpatul îndeplinind rolul - în contextul organizării grupului, de a supraveghea, controla și transporta victimele de la locul unde acestea se prostituau la apartamentul unde erau cazate.

Vinovăția inculpatei T.L. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și de complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. rezultă din declarațiile părților vătămate C.A.A., A.E.S., R.G. și din declarațiile minorelor C.L.A. și I.D.G. din care rezultă că inculpata a găzduit părțile vătămate în vederea exploatării sexuale, în apartamentul pe care inculpata îl deținea în Italia, în localitatea V., atestă implicarea acesteia în derularea activității infracționale.

De asemenea, inculpata a fost recunoscută de părțile vătămate din planșele fotografice, fiind astfel întocmite procesele-verbale de recunoaștere după fotografie.

În analizarea acestui motiv de casare invocat de inculpații T.L., Ș.V. și D.R.G., Înalta Curte nu poate omite poziția inculpaților Ș.I. și Ș.C.G. adoptată în fața instanței de recurs prin solicitarea aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., aceștia declarând că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor așa cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței, context în care faptele săvârșite de cei din urmă doi inculpați au fost săvârșite cu complicitatea inculpaților T.L., Ș.V. și D.R.G.

Din toate aceste mijloace de probă se constată elemente de fapt care au servit ca probe în stabilirea activității infracționale desfășurate de cei trei inculpați pe o perioadă îndelungată de timp respectiv, complicitate la infracțiunea de trafic de persoane și trafic de minori prin exploatarea părților vătămate în vederea practicării prostituției cu scopul obținerii de către inculpați de venituri ilicite precum și complicitate la infracțiunea de inițiere, constituire de grup infracțional organizat în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.V.

Săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile privind traficul de persoane sau în legătură cu traficul de persoane ori în legătură cu traficul de minori a fost posibilă prin realizarea de către inculpați a mai multe acțiuni care au constituit fiecare elementul material al infracțiunii pentru care au fost condamnați de ambele instanțe.

Inculpații în forma complicității la infracțiunile deduse judecății s-au folosit de aceleași mijloace de înșelăciune pentru transportul, cazarea părților vătămate, supravegherea și controlul acestora mijloace de înșelăciune ce au constat în promisiunile făcute părților vătămate de a le găsi un loc de muncă și aceleași mijloace de constrângere, (luarea actelor de identitate respectiv, pașaportul), exploatând părțile vătămate amintite anterior și determinându-le să practice prostituția.

În mod just au reținut ambele instanțe că inculpații au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, acțiunile lor, care prezintă fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni, chiar dacă s-au consumat la diferite intervale de timp, au avut la bază aceeași rezoluție infracțională.

De asemenea inculpații au profitat de vulnerabilitatea victimelor, datorată în primul rând vârstei acestora - două dintre ele fiind minore, lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, în cazul minorelor, precum și altor factori în cazul persoanelor adulte (situația familială, lipsa oportunităților de angajare, poveștile de succes din partea celor care au plecat la muncă în străinătate, lipsa educației sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa unei culturi a migrației, etc.) Ie-a plasat pe victime într-o situație de inferioritate care au fost exploatate de către traficanți, context în care este exclusă exprimarea unui consimțământ liber în cunoștință de cauză de către victime.

Totodată, Înalta Curte constată că infracțiunile săvârșite de inculpați au fost comise cu intenție, ca formă de vinovăție. În modalitățile normative prevăzute la art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, intenția nu poate fi decât directă, deoarece acțiunile care compun elementul material al laturii obiective - recrutarea, transportarea și cazarea părții vătămate astfel cum au fost reținute prin actul de trimitere în judecată - au ca finalitate subiectivă scopul exploatării unei persoane. Inculpații au avut reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora s-au implicat în mod conștient și au prevăzut consecințele lor, urmărind producerea acestora.

Instanța de recurs mai reține că apărările inculpaților sunt total nefondate, vinovăția acestora fiind indubitabilă în săvârșirea faptelor deduse judecății. Astfel, inculpații T.L., D.R.G. și Ș.V. nu au recunoscut activitățile infracționale desfășurate, dar această împrejurare nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală, în contextul probator existent la dosarul cauzei.

Aceste conduite materiale, de netăgăduit, în raport de probele administrate, nu pot configura nicio eroare în reținerea stării de fapt, după cum nici nu pot justifica lipsa unui element constitutiv al infracțiunilor deduse judecății, de natură să atragă o soluție de achitare a inculpaților.

Curtea va reține corect vinovăția celor trei inculpați în desfășurarea activității infracționale, având ca obiect exploatarea părților vătămate în scopul practicării prostituției, activitate realizată în cooperare de inculpați.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.V., T.L. și D.R.G. împotriva aceleiași decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații Ș.C.G. și Ș.l. împotriva deciziei penale nr. 59/2011 din 22 martie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia atacată și în parte sentința penală nr. 108 din 19 februarie 2010 a Tribunalului lași, secția penală, numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților inculpații Ș.C.G. și Ș.I. și rejudecând:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ș.C.G. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 C. proc. pen. condamnă inculpatul Ș.C.G. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 C. proc. pen. condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 3201 C. proc. pen. condamnă inculpatul Ș.C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul Ș.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ș.I. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. condamnă inculpatul Ș.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă inculpatul Ș.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul Ș.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.V., T.L. și D.R.G. împotriva aceleiași decizii.

Suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș.C.G., se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș.I. până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați T.L. și D.R.G. la plata sumelor de câte 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând cotă parte din onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate R.G.C., I.D.G., P.A.A., C.A.A., A. (fostă B.) M., C.L.A., F.A. și A.E.S., se avansează din fondul Ministerului Justiției și sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat Ș.V. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând cotă parte din onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate R.G.C., I.D.G., P.A.A., C.A.A., A. (fostă B.) M., C.L.A., F.A. și A.E.S., se avansează din fondul Ministerului Justiției și suma de 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2012.