Autonomy of robbery and home invasion offenses; rejection of penalty reduction under mitigating circumstances

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 257 din 25 iulie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații G.M.A. și B.S.C. la pedepsele rezultante de 10 ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în cazul inculpatului G.M.A., art. 99 C. pen., în privința inculpatului B.S.C.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A constatat că partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul G.M.A. un cuțit, iar de la inculpatul B.S.C. pistolul folosit la săvârșirea infracțiunii, iar în temeiul art. 444 C. proc. pen., a dispus restituirea celorlalte obiecte corp delict către inculpatul B.S.C.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în noaptea de 14 mai 2002, pe baza unui plan prestabilit, inculpații au pătruns în locuința părții vătămate I.M., situată în Brașov, cu intenția de a sustrage bunuri. Pentru a nu fi identificați, inculpatul B.S.C. s-a mascat cu o cagulă și și-a acoperit mâinile cu o pereche de mănuși, iar inculpatul G.M.A. și-a legat peste față o cârpă luată din locuință, după care acesta din urmă a tăiat cablul telefonului locuinței. Inculpații au pătruns în camera unde dormea partea vătămată împreună cu nepoata ei, P.I. în vârstă de 9 ani, pe care le-au trezit. Sub amenințare, inculpatul G.M.A. cu cuțitul la gâtul minorei, iar inculpatul B.S.C. cu un pistol cu aer comprimat marca Gamo îndreptat spre partea vătămată, cei doi i-au solicitat acesteia toți banii. Constatând că partea vătămată nu are în locuință bani sau alte valori, inculpații și-au însușit un telefon mobil, un ceas de mână și cheile apartamentului.

Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații.

În cadrul criticilor căii de atac exercitate de procuror se susține că în mod nelegal prima instanță a luat măsura restituirii către inculpatul B.S.C. a mănușilor folosite la săvârșirea infracțiunii, impunându-se confiscarea și acestor bunuri, conform art. 118 lit. b) C. pen.

Apelul inculpaților vizează reindividualizarea pedepselor aplicate, inculpatul B.S.C. invocând și lipsa conținutului constitutiv al infracțiunii de violare de domiciliu.

Prin decizia penală nr. 274 din 20 noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpatul B.S.C., dispunându-se confiscarea unei perechi de mănuși chirurgicale în baza art. 118 lit. b) C. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2) lit. a), b) și c) cu aplicarea art. 99 C. pen., de la 7 ani la 5 ani închisoare.

Apelul inculpatului G.M.A. a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei penale sus-menționate, inculpatul B.S.C. a declarat recurs solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, iar prin reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Din verificarea hotărârii atacate în raport cu probele și lucrările dosarului, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.S.C.

De altfel, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Totodată, instanța de apel a încadrat faptele în textele de lege corespunzătoare.

Obiecțiunea recurentului cu privire la reținerea infracțiunii de violare de domiciliu, în concurs cu cea de tâlhărie nu poate fi primită, întrucât faptele constau în infracțiuni distincte și sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni de sine stătătoare.

Infracțiunea de tâlhărie rămâne deci ca o infracțiune autonomă, chiar dacă a fost comisă pentru săvârșirea altei infracțiuni.

Nu poate fi primită nici obiecțiunea asupra individualizării pedepsei în sensul că pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și reducerea acesteia.

Față de gravitatea faptelor în condiții agravante prin modul în care au acționat inculpații, pedeapsa aplicată de instanța de apel nu poate fi criticată ca prea mare, injust individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

De altfel, în apel, în vederea unei juste individualizări, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.S.C., de la 7 ani la 5 ani închisoare, pedeapsă care se învederează ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Nefiind nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate, se va deduce timpul arestării preventive de la 15 mai 2000, la data pronunțării prezentei decizii.

Totodată, urmează a obliga pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul B.S.C. împotriva deciziei penale nr. 274 din 20 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 15 mai 2002, la 20 martie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.