Competence of execution court to rule on suspension of foreign judgment enforcement under EU Regulation 2201/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea, contestatoarea SC G.R. SRL, a solicitat suspendarea executării silite declanșate împotriva patrimoniului reclamantei, în temeiul Regulamentului Comunitar.

Investită cu soluționarea acțiunii, Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 5560 din 10 aprilie 2012, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că în prezenta cauză este incident Regulamentul C.E. nr. 44/2001, în discuție fiind punerea în executare a unui titlu executoriu obținut în Italia de către intimată împotriva contestatoarei.

Încuviințarea executării silite s-a pronunțat de Tribunalul Bihor, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, competența de soluționare a acțiunii reglementată de art. 43 din Regulament revine Curții de Apel Oradea.

În consecință, judecătoria a apreciat că, competența de soluționare a cererii de suspendare a executării silite aparține instanței sesizate cu acțiunea prevăzută de art. 43 din Regulament, conform principiului supremației dreptului comunitar.

La rândul său, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, prin sentința nr. 1/C din 15 mai 2012 -PI și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit.

Curtea de Apel a reținut următoarele:

Anterior formulării cererii de suspendare din prezenta cauză, Tribunalul Bihor a admis cererea privind încuviințarea executării silite, formulată de F.A.I. împotriva SC G.R. SRL, această parte înregistrând la Judecătoria Oradea o contestație la executare.

Curtea a reținut aplicabilitatea art. 42 alin. (1) și art. 47 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 prin care se dispune în sensul că orice hotărâre pronunțată de instanță altui stat membru se execută de statul membru în aceleași condiții ca și în cazul în care ar fi fost pronunțată în acest stat membru.

În consecință, competența de soluționare a acestei cereri, aparține judecătoriei în temeiul căreia se realizează executarea silită.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit Regulamentului C.E. nr. 2201/2003, care reprezintă legea specială, care prevede la art. 47 că procedura de executare silită a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un stat membru se stabilește prin dreptul intern al statului membru în care are loc executarea, plenitudinea de competență aparține instanței de executare de drept comun.

În aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1), care privesc competența materială și teritorială, contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, aceasta fiind Judecătoria Oradea, în raport de sediul contestatoarei din județul Bihor.

Reținând aplicabilitatea dreptului intern, Înalta Curte arată că potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ. „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea ,....".

Iar alin. (4) al aceluiași text dispune ca „în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzute de prezentul art."

Dispozițiile legale enunțate relevă caracterul incidental al cererii de suspendare a executării silite ori a celei provizorii, în raport de litigiul de fond reprezentat de contestația la executare, un atare litigiu chiar materializat într-o cerere distinctă de cel de fond neavând o existență de sine stătătoare, ci este subsecvent litigiului principal constând în contestația la executare.

Or, în speță, litigiul de fond - contestația la executare - este înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea căreia, potrivit normelor evocate, îi revine competența soluționării cererii incidentale litigiului principal -suspendare provizorie executare silită.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.