Compensation claim quashed by constitutional ruling; appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the claimant's appeal, thereby upholding the Court of Appeal's decision that rejected the action for moral damages against the State, leaving the claimant without relief. The dispute arose from a claim under Article 5(1)(a) of Law No. 221/2009 seeking compensation for political repression measures; the trial court had initially awarded €200,000 in moral damages, but the appellate court reversed this because the legal basis had been declared unconstitutional by Constitutional Court Decisions Nos. 1358/2010 and 1360/2010. The High Court held that, per Articles 31(1) and (3) of Law No. 47/1992 and Article 147(4) of the Constitution, constitutional court decisions are binding erga omnes and apply prospectively, so courts must apply the law in force at the time of ruling; since the claimant had not acquired a "possession" under Article 1 of Protocol No. 1 to the ECHR before the final decision, the retrospective application of the constitutional invalidation was lawful. The Court also rejected the claimant's procedural challenge regarding the timeliness of the motion to reinstate the case, as that issue was raised for the first time in the appeal, and it declined to address other criticisms not argued before the appellate court.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 5 din Legea nr. 221/2009, art. 312 C. proc. civ; Compensation claim quashed by constitutional ruling; appeal dismissed as unfounded: The dispute arose from a claim under Article 5(1)(a) of Law No. 221/2009 seeking compensation for political repression measures; the trial court had initially awarded €200,000 in moral damages, but the appellate court reversed this because the legal basis had been declared unconstitutional by Constitutional Court Decisions Nos. 1358/2010 and 1360/2010. The High Court held that, per Articles 31(1) and (3) of Law No. 47/1992 and Article 147(4) of the Constitution, constitutional court decisions are binding erga omnes and apply prospectively, so courts must apply the law in force at the time of ruling; since the claimant had not acquired a "possession" under Article 1 of Protocol No. 1 to the ECHR before the final decision, the retrospective application of the constitutional invalidation was lawful. The Court also rejected the claimant's procedural challenge regarding the timeliness of the motion to reinstate the case, as that issue was raised for the first time in the appeal, and it declined to address other criticisms not argued before the appellate court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the court's decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 302 din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul M.I. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la 200.000 euro sau echivalentul în lei la momentul plății cu titlu de daune morale. S-a respins ca inadmisibil petitul privind reabilitarea.
Curtea de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 378 din 12 decembrie 2011, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Mehedinți, a schimbat sentința civilă nr. 302 din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul M.I.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, moștenitorii persoanelor care au făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pot solicita instanței de judecată în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, obligarea Statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autor.
Textul care prevede acordarea daunelor morale a fost declarat neconstituțional prin Deciziile 1358 și nr. 1360 din 21 octombrie 2010. publicate în M. Of. la 15 noiembrie 2011, astfel că în prezent nu mai este în vigoare un astfel de temei pentru acordarea despăgubirilor morale.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (4) din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, instanța fiind obligată să aplice dispozițiile legale în vigoare la data când soluționează cauza, inclusiv în căile de atac.
O astfel de soluție este impusă de aplicarea normelor de drept stabilite de practica instanței de contencios al drepturilor omului de la Strasbourg, întrucât până la data pronunțării hotărârii definitive reclamantul nu devenise titularul unui bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că modificările legislative aduc atingere drepturilor pretinse prin acțiune.
Așadar, constatând că la data când s-a soluționat apelul nu mai sunt în vigoare dispozițiile legale ce au constituit temeiul legal al acțiunii, instanța de apel a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, caz în care criticile pârâtei sunt fondate.
Aceasta este interpretarea ce a fost dată dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 și prin recursul în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 19 septembrie 20111, prin decizia nr. 12/2011, prin care s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 11 iunie 2010, deci anterior intrării în vigoare a modificării prevederilor Legii nr. 221/2009, așa încât se reține că, la data pronunțării hotărârii de prima instanță - 11 iunie 2010 - aceste litigii erau supuse și apelului.
Critica vizând excepția tardivității cererii de repunere pe rol, recurentul apreciind sub acest aspect că se impunea perimarea apelului, nu poate constitui obiectul controlului de nelegalitate al instanței de recurs, întrucât recurentul nu poate formula critici pentru prima dată în recurs, omisso medio, având în vedere că această critică nu a fost susținută și supusă analizei în fața instanței de apel.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei civile nr. 378 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 378 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.