Contestație în anulare for material error: scope of appellate review and principle of contradiction in shareholder meeting legality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed as unfounded the annulment appeal (contestație în anulare) filed by the opposing party against the ICCJ Commercial Section's earlier decision, which had quashed a Court of Appeal judgment and remanded the case for re-adjudication, thereby leaving the appellate court's original decision in suspension pending the new review. The dispute centered on a civil-commercial challenge regarding the legality of the convening of general shareholders' meetings, where the appellant argued that the ICCJ had committed a material error in its legal reasoning by incorrectly concluding that the Court of Appeal had violated the principle of contradiction and the *tantum devolutum* doctrine by analyzing issues not expressly raised in the notice of appeal. The Supreme Court held the appeal unfounded, determining that the lower court's review of the shareholders' meeting legality was properly encompassed within the scope of the cassation grounds invoked by the recurrences, specifically concerning the violation of the right to a fair hearing, and that no material error precluded the remand. The decisive legal basis included Article 318 of the Code of Civil Procedure for the admissibility of the annulment appeal, Article 295 regarding the limits of appellate review, and Article 304(5) concerning violations of procedural rules such as the principle of contradiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ, art. 295 C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ; Contestație în anulare for material error: scope of appellate review and principle of contradiction in shareholder meeting legality: Se apreciază în final că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare în raport de faptul că aspectul integrat de contestator sintagmei de greșeală materială întrunește cerințele de regularitate procedurală, deci formală pe care legea le relevă în art. 318 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin decizia nr. 1302 din 24 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins cererea de renunțare la judecata recursului declarat de SC T.G.I.E. SRL ORADEA, a respins excepțiile invocate, a admis recursul pârâtei SC T.G.I.E. SRL ORADEA și intervenientul M.V. împotriva deciziei nr. 10/C/2009 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorul M.I. întemeiată pe art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului.
În motivarea demersului său judiciar contestatorul consideră că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, dat fiind faptul că instanța de recurs, reținând în antepenultimul și ultimul paragraf din pag.6 a deciziei că ”instanța de apel nu a analizat motivele de apel și a procedat la pronunțarea deciziei recurate în raport de pretinsa nelegalitate a convocărilor celor două AGA, aspecte care nu au fost puse în discuția părților și care oricum depășeau cadrul procesual impus de art. 295 C. proc. civ., că potrivit textului de lege menționat, (art. 295 C. proc. civ. n.n.) instanța de apel avea obligația de a verifica legalitatea hotărârii Tribunalului Bihor în limitele cererii de apel, apelantul fiind cel care stabilește cadrul procesual în care se efectuează controlul de legalitate, hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, lăsându-se indusă în eroare de afirmațiile recurentului conform cărora, în realitate, decizia atacată a fost pronunțată în raport de argumentele ce exced cadrul stabilit prin memoriul de apel.
Arată în continuare contestatorul că această constatare a putut fi făcută de instanța de recurs doar prin omiterea unei dovezi irefutabile aflate la dosar care demonstrează faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra legalității convocării A.G.A, ca urmare a solicitării formulate chiar prin motivele de apel semnalate de dl. V.M. aflate la fila 25 din Vol.I al dosarului constituit la Curtea de Apel Oradea, prin care se solicită expresis verbis analizarea legalității procedurii de convocare.
Conchide contestatorul în sensul că, în condițiile în care această solicitare a fost adresată instanței de apel prin chiar motivele de apel, este absurd ca această instanță să fie acuzată de încălcarea principiului contradictorialității și al disponibilității, nefiind încălcată în vreun mod regula tantum devolutum quantum apelatum.
Se apreciază în final că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare în raport de faptul că aspectul integrat de contestator sintagmei de greșeală materială întrunește cerințele de regularitate procedurală, deci formală pe care legea le relevă în art. 318 C. proc. civ.
Înalta Curte, verificând cu titlu prealabil depunerea în termen a prezentei cereri, față de faptul că la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte direct sau indirect data la care contestatorul a luat cunoștință de decizia atacată, în materialitatea sa, în lipsa precizării de către contestator a datei la care a luat cunoștință de conținutul deciziei atacate, constată că prezenta contestație în anulare este depusă în termen în raport de prevederile art. 319 teza a II-a C. proc. civ., împrejurare față de care excepția tardivității invocată din oficiu rămâne fără obiect.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva motivului invocat, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru motivele ce se vor arăta.
Din simpla lecturare a deciziei pronunțată de instanța de recurs, raportat la motivele invocate de recurenți, rezultă cu evidență că instanța de recurs, în exercitarea controlului de legalitate s-a pronunțat asupra legalității procedurii convocării AGA din perspectiva criticilor subsumate de recurenții M.V. și SC T.G.I.E. SRL ORADEA motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța de recurs reținând încălcarea principiului contradictorialității motivat de faptul că ”instanța de apel nu a analizat motivele de apel și a procedat la pronunțarea deciziei recurate în raport cu pretinsa nelegalitate a convocărilor celor două AGA, aspecte ce nu au fost puse în discuția părților”.
De subliniat este și faptul că, pe tot parcursul procesual al cauzei M.V. a susținut și a formulat apărări în sensul legalității convocărilor celor două AGA, instanța de recurs cenzurând decizia atacată din perspectiva faptului că aceasta a reținut nelegalitatea convocărilor AGA cu încălcarea principiului disponibilității nelegalitatea invocată de M.I., cel care avea interes sub acest aspect.
Această distincție este sesizată și dezvoltată și de intimați prin concluziile scrise, prezentând relevanță în combaterea motivului invocat de contestator.
Așadar, deși este admisibilă, prezenta contestație în anulare este nefondată, neputându-se reține în sarcina instanței de recurs comiterea unei erori materiale și față de faptul că aceasta a reținut motivat că instanța de apel nu a analizat criticile de nelegalitate formulate de apelanți.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 1302 din 24 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.