Bank's obligation to process payment orders signed by authorized representative under framework account agreement

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București, înregistrată la data de 29 octombrie 2009, reclamantul S.N.P.V.P.L. a chemat în judecată pe pârâta Banca Comercială Română solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ca pârâta să fie obligată să-și execute obligația asumată prin convenția de deschidere de cont încheiată cu reclamantul și să valideze ordinele de plată depuse de acesta prin persoana autorizată, L.V., respectiv, să efectueze operațiile cuprinse în aceste ordine de plată, cu cheltuieli de judecată.

La data de 21 ianuarie 2010 s-a înregistrat și depus la dosar cererea de intervenție formulată de V.F.I. prin care s-a arătat că L.V. nu are calitatea de reprezentant al reclamantului și s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, apreciindu-se că, pe fond, această cerere este neîntemeiată, intervenție calificată de tribunal ca fiind în interesul pârâtei, admisă în principiu.

Secția a VI-a comercială a Tribunalului București prin sentința comercială nr. 4892, pronunțată la data de 15 aprilie 2010, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului acțiunii L.V.; a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să valideze ordinele de plată depuse de către reclamant prin persoana autorizată, L.V. și să efectueze operațiile cuprinse în aceste ordine de plată.

Spre a hotărî astfel, tribunalul a făcut aplicarea art. 969 și art. 1073 C. civ., reținând, în principal, că între reclamant, reprezentat de L.V., și pârâtă s-a încheiat convenția cadru cont curent/subcont pentru persoane juridice nr. 10660 din 25 august 2005, având ca obiect administrarea de către bancă a contului curent și subconturilor titularului de cont și efectuarea operațiunilor de decontări cu și fără numerar cu respectarea reglementărilor legale și că pârâta nu putea refuza efectuarea plăților solicitate de reclamant prin ordinele de plată semnate de L.V. în calitate de președinte, cu atât mai mult cu cât acesta este și una dintre cele trei persoane menționate în fișa specimenelor de semnătură care are dreptul de a retrage sau ordona transferul integral sau parțial al sumelor din contul sindicatului deschis la Banca Comercială Română.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 77/A, pronunțată la data de 11 februarie 2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a constatat just că L.V. a fost și este reprezentantul reclamantului și că ordinele de plată semnate de acesta trebuie să fie procesate de bancă, având în vedere prevederile art. 3 și pct. 9 din convenția cadru încheiată de părți și faptul că, în conformitate cu hotărârea din 12 martie 2006 a Comitetului director al reclamantului, mandatul președintelui este prelungit automat până la alegerea noului președinte - modificare a statutului menționată și în registrul special al Judecătoriei Sectorului 2 București, în temeiul dispoziției date prin sentința civilă nr. 3438 din 19 aprilie 2006, confirmată prin decizia nr. 628/R din 15 martie 2010 a Secției a III-a civilă a Tribunalului București.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală, instanța de apel făcând o greșită aplicare a art. 969 C. civ. și a prevederilor art. 3 și art. 9 din convenția cadru, încheiată între părți, întrucât din analiza materialului probator administrat în cauză nu se poate reține nicio încălcare a prevederilor contractuale de către recurenta – pârâtă.

Intimatul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 3 din convenția cadru nr. 10660, încheiată între părți la data de 25 august 2005, titularul de cont poate retrage sau ordona transferul integral sau parțial al sumelor din cont, poate autoriza alte persoane să retragă sau să ordone transferul din cont, persoane ce vor fi menționate în fișa specimenelor de semnătură, banca nefiind obligată față de titularul de cont pentru retragerile de cont sau ordinele de transfer efectuate de persoanele autorizate de titularul de cont, iar, potrivit pct. 9 din Anexa la menționata convenție cadru, privind condițiile de funcționare a contului pentru persoane juridice, banca va primi pentru procesare numai documentele care sunt prezentate de către titularul de cont sau de către persoana desemnată de acesta să efectueze operațiuni în relația cu banca, conform delegației date de titularul de cont.

Este de observat că instanța de apel, evocând precitatele prevederi contractuale și reținând că în conformitate cu acestea ordinele de plată semnate de reprezentantul reclamantului L.V. trebuie să fie procesate de bancă, a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi și a principiului statornicit de art. 969 alin. (1) C. civ., așa încât motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 77/A din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2011.