Reimbursement of technical verification services under a design contract: unavailability of contractual action and validity of unjust enrichment claim

Ședința publică de la 27 octombrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 7262 din 21 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 30400/3/2009, judecătorul din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC I.S.P.C.F. SA în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA.

În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 324.780,59 lei reprezentând contravaloare servicii verificatori tehnici atestați MLPAT, la care de adaugă dobânda legală calculată până la achitarea debitului. S-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de proiectare nr. 4988 din 27 august 1998 având ca obiect executarea lucrării de proiectare „Reabilitarea liniei de cale ferată București-Brașov”, potrivit Capitolului 5, proiectantul obligându-se ca la comanda expresă a clientului dă execute verificarea tehnică a proiectelor cu verificatori atestați conform prevederilor Legii nr. 10/1995. în baza acestei dispoziții contractuale, reclamanta a încheiat mai multe contracte cu verificatori tehnici atestați, achitând și facturile emise în baza acestor contracte, pentru verificările efectuate, ulterior solicitând pârâtei plata acestor sume. Pârâta a răspuns că problema poate fi rezolvată numai prin încheierea uni act adițional, motiv pentru care reclamanta a transmis pârâtei un asemenea act adițional, pârâta nesemnându-l.

Din această situație de fapt, judecătorul fondului a apreciat că reclamanta l-a investit cu judecarea unei actio de in rem verso, respectiv îmbogățirea fără justă cauză. Judecătorul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, considerând că mărirea patrimoniului pârâtei și diminuarea patrimoniului reclamantei are ca temei dispozițiile art. 5 din contract, astfel încât reclamanta avea la dispoziție o acțiune contractuală pentru obținerea sumei solicitate.

Sentința de fond a fost apelată de reclamanta SC I.S.P.C.F. SA, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, criticile sale vizând greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente.

Prin decizia comercială nr. 138 A din 14 martie 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu următoarele considerente: a înlăturat critica reclamantei referitoare la dovedirea condițiilor necesare promovării acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, apreciind că această acțiune este subsidiară acțiunii contractuale pe care o are la dispoziție reclamanta; a înlăturat și cea de-a doua critică a reclamantei prin care se reproșa judecătorului fondului că nu a schimbat calificarea acțiunii, reținând că atât întemeierea în drept a acțiunii cât și expunerea situației de fapt au în vedere îmbogățirea fără justă cauză, astfel încât judecătorul nu are îndreptățit să schimbe această calificare a acțiunii.

Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC I.S.P.C.F. SA, care a solicitat admiterea apelului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând soluția judecătorilor din perspectiva greșitei aplicări a legii. În dezvoltarea acestei critici de nelegalitate, reclamanta a arătat că judecătorii apelului nu au analizat motivele invocate în memoriul de apel, neverificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către judecătorul fondului, așa cum obligă art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Reclamanta a subliniat că judecătorii apelului au respins prima critică vizând îndeplinirea condițiilor îmbogățirii fără justă cauză, fără a motiva; a mai susținut că din chiar poziția exprimată de pârâtă rezultă că nu are la îndemână o acțiune contractuală, pârâta specificând că ar putea achita suma solicitată prin acțiune doar în situația încheierii unui act adițional, act care nu a mai fost încheiat; a susținut, totodată, că a argumentat îndeplinirea condițiilor îmbogățirii fără justă cauză, judecătorii apelului nerăspunzând acestor argumente.

Reclamanta a mai susținut că și dacă și-a întemeiat acțiunea pe îmbogățirea fără justă cauză, judecătorii erau obligați să pună în discuția părților necesitatea precizării temeiului de drept, în baza rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ. A arătat că reținând certitudinea plății sumelor de către reclamantă și prestarea serviciilor în beneficiul pârâtei, judecătorii erau obligați să dispună obligarea pârâtei la plată, indiferent de temeiul contractual sau extracontractual pe care îl găseau aplicabil în speță.

Prin întâmpinare, pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că fiind legală decizia pronunțată de judecătorii apelului.

Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.

Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., judecătorii apelului sunt obligați să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Se observă că principala critică a reclamantei vizează îndeplinirea condițiilor de promovare a acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, criticând principalul argument al judecătorului fondului în sensul existenței unei acțiunii contractuale aflate la îndemâna reclamantei pentru obținerea sumei solicitate.

În considerentele deciziei recurate, judecătorii apelului nu au răspuns acestei critici, reținând doar că reclamanta are la dispoziție o acțiune contractuală, fără a argumenta de ce nu pot fi reținute criticile reclamantei în acest sens. Practic, judecătorii apelului nu au procedat la analiza memoriului de apel și a criticilor reclamantei față de hotărârea judecătorului fondului.

Se constată, totodată, că nici judecătorul fondului nu a motivat considerentul reținut pentru respingerea acțiunii reclamantei și care viza existența acțiunii contractuale. Se face referire la dispozițiile contractului de proiectare, fără a se răspunde susținerii reclamantei în sensul inexistenței reglementării contractuale, care s-a raportat și la poziția expresă a pârâtei în sensul că sumele solicitate ar putea fi achitate doar în situația încheierii uni act adițional (singurul, deci, care ar fi putut constitui temei contractual pentru promovarea unei asemenea acțiuni în justiție).

Se observă, însă, că sunt îndeplinite condițiile acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză; astfel există o mărire a patrimoniului pârâtei (serviciile de verificare fiind efectuate în beneficiul acestei părți), coroborată că o diminuare a patrimoniului reclamantei (prețul serviciilor prestate în beneficiul pârâtei fiind suportat de reclamantă), se constată, de asemenea, că reclamanta nu are la îndemână o altă acțiune pentru obținerea sumei plătită pentru serviciile prestate în beneficiul pârâtei, contractul la care au făcut referire atât judecătorul fonului, cât și judecătorii apelului, neconținând prevederi care să reglementeze plata serviciilor angajate de reclamantă și plătite de aceasta, servicii prestate în folosul pârâtei (contractul enunța doar posibilitatea efectuării acestor servicii, fără a reglementa modalitatea de plată; acesta a fost și considerentul pentru care în cadrul concilierii, pârâta a motivat refuzul plății sumei solicitate de reclamantă pe lipsa actului adițional care să reglementeze modalitatea de plată a serviciilor de verificare).

Se observă, totodată, că judecătorul fondului a soluționat, practic, litigiul fără a intra în cercetarea fondului, argumentația sa rezumându-se doar la constatarea neîndeplinirii condițiilor promovării actio de in rem verso. Se constată, deci, că nu există o verificare pe fond a pretențiilor reclamantei, prin valorificarea materialului probator. Or, în recurs, nu se poate proceda la analiza probelor administrate, această cale de atac fiind limitată la controlul de legalitate al hotărârilor pronunțate.

Constatându-se deci, că decizia de apel și sentința de fond sunt nelegale, din perspectiva reținerii, cu aplicarea greșită a legii, a neîndeplinirii condițiilor pentru promovarea acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, se observă imposibilitatea rezolvării fondului cauzei în recurs, pentru această operațiune fiind necesară evaluarea probatoriului.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi admis, iar decizia de apel și sentința de fond vor fi casate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, judecătorul fondului urmând a verifica temeinicia pretențiilor reclamantei, în raport de probele administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta SC I.S.P.C.F. SA, împotriva deciziei Secției a VI-a com. a Curții de Apel București nr. 138 din 14 martie 2011.

Casează decizia Secției a VI-a com. a Curții de Apel București nr. 138 din 14 martie 2011și sentința Secției a VI-a com. a Tribunalului București nr. 7262 din 21 iunie 2010 și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.