Arbitral award upheld after annulment action dismissed as unfounded; forfeiture bars untimely jurisdictional objections

Ședința publică din 21 octombrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr.1 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantei SC T.M.C. SRL împotriva pârâtei SC T. SRL și a obligat pe pârâtă la 20.000 lei cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții ale reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei.

Tribunalul arbitral a obligat pe pârâtă și la plata sumei de 5.374,16 lei cheltuieli de arbitrare.

Împotriva sentinței astfel pronunțate, pârâta SC T. SRL a formulat acțiune în anulare, solicitând anularea hotărârii arbitrale pentru motivele prevăzute de art. 358 C. proc. civ. privind respectarea egalității de tratament, a dreptului la apărare și al principiului contradictorialității și de art. 89 lit. e) din Regulile de procedură ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional, în sensul că instanța arbitrală nu s-a pronunțat asupra speței respingând acțiunea și cererea reconvențională, apreciind greșit probele și dând câștig de cauză părții care a beneficiat de servicii fără a le plăti.

Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 46 din 24 martie 2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea considerând că prevederile art. 364 lit. b) și f) C. proc. civ. sunt incidente în cauză.

Astfel, instanța a reținut că în fața tribunalului arbitral SC T. SRL nu a invocat excepția inexistenței convenției arbitrale, operând, față de aceasta, sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 35812 alin. (1) C. proc. civ.; iar asupra fondului, tribunalul s-a pronunțat analizând situația de fapt din contractele încheiate de părți și probele administrate.

Totodată instanța a reținut că aspectele vizând fondul raporturilor dintre părți nu pot fi cenzurate pe calea acțiunii în anulare.

Împotriva sentinței astfel pronunțate, SC T. SRL a declarat recurs fără a preciza temeiul juridic al criticilor formulate.

Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, menținând hotărârea arbitrală care a acordat daune morale intimatei SC T.M.C. SRL în condițiile în care prin clauza arbitrală s-a convenit ca arbitrajul să fie competent a soluționa litigiile privind modul de executare a contractelor și răspunderea ce derivă din executarea necorespunzătoare sau neexecutarea contractelor, apreciind că a intervenit decăderea din dreptul de a invoca necompetența arbitrajului.

Mai susține recurenta că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății, respectiv contractele comerciale și clauzele arbitrale și nelegal a considerat pronunțarea pe toate aspectele litigiului, când de fapt, instanța arbitrală s-a pronunțat asupra a două contracte din cele trei încheiate. Sub acest aspect, recurenta apreciază că instanța nu a motivat hotărârea pronunțată.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 364 C. proc. civ. limitează controlul hotărârilor arbitrale la aspectele de nelegalitate enunțate la pct. a-i din textul de lege menționat.

Pe de altă parte, reglementarea excepțiilor în litigiul arbitral este derogatorie, de strică interpretare, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 35812 C. proc. civ., orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurării procedurii, trebuie ridicată sub sancțiunea decăderii, cel târziu la primul termen de înfățișare.

Prin întâmpinarea formulată la 10 septembrie 2010, recurenta formulează apărări de fond, fără a invoca excepția necompetenței tribunalului arbitral (fila 82 vol. I dosar arbitral). În ședința din 14 septembrie 2010, recurenta formulează cerere reconvențională, investind tribunalul arbitral cu pretențiile sale asupra reclamantei (fila 115 vol. I dosar arbitral) iar prin concluziile scrise (fila 82 vol. II dosar arbitral) a solicitat soluționarea litigiului și acordarea cheltuielilor de arbitraj.

Astfel, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, curtea de apel, judicios a constatat netemeinicia acțiunii în anulare.

În privința greșitei interpretări a actelor deduse judecății, astfel cum a fost analizează de curtea de apel, aceasta reprezintă o judecată pe fondul litigiului, privind drepturile și obligațiile părților rezultate din contractele acestora, interzisă de lege în cazul acțiunii în anularea sentinței arbitrale.

Critica ce învederează greșita soluționare de către instanța de judecată a nepronunțării tribunalului arbitral asupra tuturor cererilor este la rândul ei nefondată.

Sentința arbitrală atacată prin acțiunea în anulare, a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pe pârâtă la plata daunelor morale în valoare de 20.000 lei, a respins celelalte pretenții ale reclamantei, a respins cererea reconvențională a pârâtei și cererea reclamantei de plată a onorariului de avocat și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 5.374,16 lei cheltuieli de arbitrare.

Faptul că tribunalul arbitral nu a dat satisfacție uneia sau celeilalte părți, nu reprezintă o nepronunțare asupra cererilor.

Pe de altă parte, procesul civil este dominat de principiul disponibilității , în virtutea căruia se recunoaște părții dreptul de a hotărî pornirea procesului, de a dispune de obiectul acestuia și de mijloacele de apărare. Astfel, chiar dacă între părți au fost încheiate mai multe contracte, instanțele fie arbitrale, fie judecătorești nu se pot pronunța decât asupra a ceea ce reclamantul a cerut. Or, atât în acțiunea introductivă, cât și în cererea precizatoare și cererea reconvențională, părțile nu au supus judecății decât contractele 494 din 4 iulie 2008 și 561 din 12 august 2008.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 46 din 24 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SRL TÂRGU JIU împotriva sentinței comerciale nr. 46 din 24 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2011.