Debtor Public Institution Fails to Prove Lack of Funds; Grace Period and Installment Plan Denied

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 30 din 16 martie 2011 a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâta S.I.F. Moldova SA Bacău ca neîntemeiată.

În fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că prin sentința comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, definitivă și irevocabilă, reclamanta A.V.A.S. a fost obligată la plata către pârâta S.I.F. Moldova SA a sumei de 1.786.680 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din data de 23 iunie 2009 a biletului la ordin emis de către SC B. SRL la data de 6 iunie 1996.

În baza acestei hotărâri judecătorești Biroul Executorului Judecătoresc U.B. a întocmit și comunicat reclamantei debitoare, la data de 20 ianuarie 2011, procesul verbal de actualizare a debitului în raport de indicele de inflație, valoarea reactualizată a creanței fiind de 1.882.446,05 lei și somația de plată a creanței și cheltuielilor de executare, în termen de 6 luni de la data primirii acestor înscrisuri.

Cererile de suspendare provizorie a executării în temeiul art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 22/2002 și de suspendare a începerii sau continuării executării silite, conform art. 6 alin. (4) din același act normativ au fost respinse, constatându-se că acțiunea reclamantei A.V.A.S. a fost soluționată la primul termen de judecată.

Pe fondul cauzei, avându-se în vedere dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 4 din O.G. nr. 22/2004 s-a constatat că premisa pentru aplicarea acestor facilități în favoarea instituțiilor publice o constituie lipsa fondurilor bănești în bugetul lor pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, însă A.V.A.S. nu a făcut dovada că nu dispune de sumele necesare îndeplinirii obligației stabilite prin sentința nr. 137 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, deși sarcina probei îi revenea.

Reclamanta nu a dovedit nici că ar fi luat măsuri sau ar fi efectuat demersuri pentru a asigura existența în bugetul propriu a sumelor necesare îndeplinirii obligației stabilite prin titlul executoriu, sau că intenționează să întreprindă astfel de acțiuni, ori are un plan care să îi permită plata creanțelor.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6 din CEDO, s-a apreciat că procedura de executare a unei hotărâri judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, face parte din proces, iar dreptul la acces la justiție nu poate fi efectiv și eficient dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre executorie să rămână fără efect, în detrimentul unei părți.

Împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs A.V.A.S. București, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii formulate de reclamantă.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, cu privire la reținerea că A.V.A.S. nu a făcut dovada luării unor măsuri de îndeplinire a obligației stabilită prin titlul executor precum și a faptului că nu a făcut dovada lipsei disponibilităților bănești, s-a evocat că bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2011 nu a fost aprobat până în prezent, încă din anul 2008 asupra conturilor reclamantei s-a dispus înființarea popririi la cererea altor creditori, iar această împrejurare a condus la lipsa disponibilităților bănești, producându-se chiar o blocare a activității.

Eșalonarea plății, termenele de grație acordate instituției publice debitoare, ca măsuri acordate în cadrul judiciar cu respectarea unor termene rezonabile, se înscriu în această marjă de apreciere a statului, recunoscută de Curtea Constituțională și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Greșit a fost soluționată și cererea de suspendare a executării, aceasta fiind temeinică, prin aceea că la data de 25 ianuarie 2011 a fost transmisă reclamantei o somație de plată voluntară în termen de 6 luni prin intermediul BEJ U.B.V. iar ulterior, la data de 5 aprilie 2011 au mai fost comunicate o serie de documente care au stat la baza înființării popririi, fără să fie respectate dispozițiile art. 454 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.I.F. MOLDOVA SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de reclamanta A.V.A.S., constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta S.I.F. Moldova SA Bacău, având ca obiect, în principal, acordarea unui termen de grație de 18 luni pentru efectuarea voluntară a plății creanței stabilite prin sentința comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 7569/2/2009 și în subsidiar, eșalonarea de plată a creanței pe termen de 3 ani, în rate anuale egale, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii ce va fi pronunțată în prezenta cauză, a avut precizat ca temei de drept dispozițiile O.G. nr. 22/2002.

Cadrul legal instituit de art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002 menționează că toate creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă iar dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată, ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.

Tot în acest context, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea din bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor care se regăsesc în titlurile executorii.

Din verificarea întregii documentații rezultă fără putere de tăgadă că cererea reclamantei A.V.A.S. a fost înregistrată sub nr. 1687/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, la data de 21 februarie 2011, iar titlul executor în speță este sentința comercială nr. 137 pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 7569/2/2009, prin care s-a dispus obligarea A.V.A.S. la restituirea către S.I.F. Moldova SA a sumei de 1.786.680 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din data de 23 iunie 2006 a Biletului la Ordin emis de către SC B. SRL la 6 iunie 1996.

Corect a apreciat prima instanță că a existat suficient timp pentru reclamanta A.V.A.S., care avea cunoștință despre întinderea obligației stabilită prin titlul executor descris anterior, de a întreprinde toate măsurile legale care se impun pentru efectuarea unei plăți voluntare.

Mai mult, susținerile reclamantei A.V.A.S. așa cum se regăsesc enumerate în conținutul cererii de chemare în judecată cât și în motivele de recurs nu sunt confirmate de dovezi convingătoare care să conducă la acordarea unui termen de grație sau la o eventuală eșalonare la plata creanței.

De remarcat că prin somația de plată transmisă de Biroul executorului judecătoresc U.B. la data de 20 ianuarie 2011, în dosarul de executare nr. 944/2010, către debitoarea A.V.A.S. s-a pus în vedere acesteia, potrivit O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, să achite suma de 1.912.453,83 lei în termen de 6 luni de la data primirii somației creditoarei S.I.F. MOLDOVA SA. Cu această ocazie au fost comunicate debitoarei copia de pe titlul executoriu sentința comercială nr. 137 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, copia de încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sector 1 București la data de 30 decembrie 2010, procesul verbal de actualizare a debitului nr. 944 din 20 ianuarie 2010 și procesul verbal de cheltuieli de executare ale executorului judecătoresc, fiind astfel îndeplinite dispozițiile legale care guvernează materia executării silite.

În speță a fost respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, deoarece executarea silită este parte integrantă a procesului civil, fiind unanim recunoscută aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră, într-o largă accepție asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a dreptului oricărei persoane de judecare a cauzei sale în mod echitabil și într-un termen rezonabil, fără a-i fi încălcate drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 16 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2011.