Judicial liquidator appointment: cassation allowed, appellate decision quashed and case remanded due to exclusive cassation jurisdiction under special commercial law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 14 aprilie 2010 reclamanta creditoare D.G.F.P. Neamț a solicitat desemnarea lichidatorului judiciar pentru debitoarea SC D.N.K.S. SRL.

În susținerea cererii creditoarea a arătat că societatea debitoare este dizolvată în temeiul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, și că este înregistrată în evidențe, cu obligații fiscale restante.

Cererea creditoarei a fost înregistrată la Registrul Comerțului și înaintată Tribunalului Neamț în baza art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 116/2009.

Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 668 din 29 iunie 2010 a admis cererea și a numit lichidator pentru efectuarea operațiunilor de lichidare a SC D.N.K.S. SRL pe R.D.V.I. SPRL cu un onorariu de 1000 lei.

S-a dispus totodată comunicarea hotărârii lichidatorului desemnat, publicarea pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și afișare la sediul oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului judiciar delegat, la cererea oricărei persoane interesate numește un lichidator de pe lista practicienilor în reorganizare și lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanelor juridice dizolvate sau, în lipsa acesteia, din fondul de lichidare.

Astfel de cereri, precizează instanța de fond că au fost date în competența instanței în circumscripția căreia are sediul comercial potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 116/2009.

Împotriva acestei soluții a promovat apel debitoarea, criticile făcând referire la faptul necitării pe parcursul soluționării cauzei la fond. De asemenea, se consideră că nu este nici economică, nici justificată numirea unui lichidator imputându-se lichidarea din oficiu a societății.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 98 din 25 noiembrie 2010 a respins apelul ca tardiv formulat.

În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că cererea de numire a lichidatorului a fost formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț sub imperiul O.U.G. nr. 116/2009 (în reglementarea în vigoare la publicarea acesteia), competența de soluționare revenind, potrivit art. 3 alin. (4), secției comerciale a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul comerciantul. Având în vedere caracterul derogatoriu al acestor prevederi, completarea acestora nu se poate face cu dispoziții având același caracter derogatoriu, ci cu norme generale. Prin urmare, în privința căii de atac și a termenului de declarare a acesteia sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., iar nu dispozițiile art. 6 din Legea nr.26/1990 și cele ale art. 237 alin. (7)1 din Legea nr. 31/1990 (dispoziții care se referă la situația încheierilor pronunțate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerțului).

Astfel, calea de atac este apelul potrivit art. 281 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., iar termenul pentru declararea apelului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 284 din același cod. Termenul de 15 zile care a început să curgă la data 15 iulie 2010, calculat potrivit art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., s-a sfârșit la data de 2 august 2010 care era ultima zi de declarare a apelului.

Cu petiția înregistrată la data de 21 decembrie 2010, a declarat recurs debitoarea SC D.N.K.S. SRL criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate respectiv la nerespectarea normelor de procedură privind comunicarea hotărârii instanței de fond.

Înalta Curte, față de obiectul cauzei dedus judecății – numire lichidator în temeiul art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 - a examinat cu prioritate excepția greșitei compuneri a completului și a căii de atac, față de dispozițiile art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 116/2009.

Cererea de numire a lichidatorului a fost formulată sub imperiul OUG evidențiată competența de soluționare revenind potrivit art. 3 alin. (4) secției comerciale a tribunalului în a cărei circumscripție își are sediul comerciantul.

Alineatul (6) al aceluiași art. 3 „stabilește imperativ că aceste cereri sunt soluționate de urgență și cu precădere cu citarea părților, hotărârea instanței este executorie și este supusă numai recursului”.

Față de această dispoziție imperativă, nu se poate reține susținerea instanței de apel potrivit cărora în privința căii de atac și a termenului de formulare a acestuia sunt aplicabile Codul de procedură civilă.

Susținerea instanței anterioare este eronată având în vedere că în speță toate normele reglementate de O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului, au caracter derogatoriu constituind normă generală în materie.

În aceste condiții văzând dispozițiile art. 137 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 1 C. proc. civ. și art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC D.N.K.S. SRL Zănești împotriva deciziei nr. 98/2010 de la 25 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 octombrie 2011.