Reclassification of aggravated robbery to basic robbery where excessive violence constitutes attempt to commit homicide

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin sentința penală nr. 89 din 5 iulie 2002 pronunțată de Tribunalul Olt, inculpatul F.P. a fost condamnat după cum urmează:

În baza art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen., la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

În baza art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 septembrie 2001.

S-a admis cererea părții civile V.M. și s-a dispus obligarea inculpatului la 22 .000.000 lei daune materiale, la 58.000.000 lei daune morale și la 1.000.000 lei prestație periodică începând cu 8 februarie 2001, până la încetarea stării de nevoie.

Inculpatul a mai fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În ziua de 8 februarie 2001, inculpatul și rudele sale R.I., R.E., F.G., F.M. și F.D,. s-au deplasat cu căruțele în pădurea Ocolul Silvic Bal, în punctul Corboaia situat în apropierea satului Dobriceni, com. Iancu Jianu și au tăiat ilegal 25 de arbori.

Pădurea urma să fie restituită, conform prevederilor legii fondului funciar, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.

Aflând că inculpatul și rudele sale taie arbori din pădure, mai mulți cetățeni din comuna Iancu Jianu, printre care și partea vătămată V.M., s-au deplasat în locul respectiv. Partea vătămată l-a surprins pe inculpat și pe rudele sale, care încărcaseră în căruțe cei 25 de arbori și a reușit să-l prindă și să-l imobilizeze pe inculpat, dar acesta pentru a-și asigura scăparea, a lovit-o în cap cu un lemn pe care îl avea în mână, doborând-o la pământ.

Rudele inculpatului părăsiseră în grabă locul faptei, abandonând căruțele încărcate cu lemne.

Urmare loviturii aplicate de inculpat partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral închis mediu cu fractură cominutivă cu înfundare temporo-parietală stângă și dilacerare directă dură-cortico-sub corticală, subadiacentă și afazie motorie.

Din certificatul medico-legal nr. 248 / C din 27 februarie 2001, emis de Serviciul medico-legal județean Olt, rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse la data de 8 februarie 2001, prin lovire cu corp dur contondent, au necesitat pentru vindecare 90 - 110 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.

S-a mai concluzionat prin actul medico-legal că lipsa țesutului osos la nivelul bolții craniene a dus la infirmitate fizică permanentă.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 370 din 9 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței, a dedus în continuare la zi detenția preventivă și l-a obligat pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se reține scuza provocării, atâta timp, cât din probele administrate rezultă că inculpatul și rudele sale au tăiat fără drept și și-au însușit 25 de arbori din pădure, iar în momentul în care au apărut cetățenii din com. Iancu Jianu, rudele inculpatului au fugit, iar acesta, pentru a-și asigura scăparea a lovit pe partea vătămată cu deosebită intensitate, în cap cu un ciomag.

S-a apreciat, de asemenea că pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., iar latura civilă a fost corect soluționată în raport cu probele administrate în cauză.

Inculpatul a declarat recurs solicitând reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa având în vedere faptul că suferă de tulburări de personalitate și că, deși avea un topor asupra sa nu a uzat de el.

Cu ocazia dezbaterilor procurorul a solicitat să se ia în considerare din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât s-a dat o greșită încadrare juridică faptei de tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

Curtea constată că într-adevăr s-a reținut greșit în sarcina inculpatului infracțiunea de tâlhărie în forma agravată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în concurs cu tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen.

Astfel conform art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în vigoare la data comiterii faptei și pronunțării hotărârii de condamnare, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 ani, tâlhărie care a avut urmările arătate în art. 182 C. pen., [(o vătămare care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijirii medicale sau care, printre altele a produs o infirmitate fizică permanentă sau a pus în primejdie viața persoanei, alin. (1) și când fapta a fost săvârșită în scopul producerii consecințelor din alin. (1)].

Așa fiind, se reține că agravanta prevăzută în alin. (2) lit. h) al art. 211 poate fi reținută atunci când făptuitorul săvârșește cu intenție actele de violență ce întră în conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie fără a urmări și fără a accepta producerea acestor consecințe.

În speță însă, așa cum corect s-a reținut inculpatul a săvârșit actele de violență asupra părții vătămate pentru a ascunde comiterea unei tâlhării cu intenția de a o ucide și nu doar pentru a-i produce vătămări corporale grave.

Cum din motive independente de voința inculpatului rezultatul letal nu s-a produs, infracțiunea de omor a rămas în faza de tentativă, dar consecințele produse prin lovirea părții vătămate sunt urmarea acestei infracțiuni și nu rezultatul infracțiunii de tâlhărie.

Așa fiind încadrarea juridică corectă a faptei de tâlhărie este cea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

Motivul de recurs invocat de condamnat își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Se apreciază că împrejurarea că inculpatul nu a uzat de topor ci de un ciomag nu poate constitui o circumstanță atenuantă, atâta timp, cât și obiectul folosit de inculpat este apt să producă moartea.

Nici împrejurarea că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Curtea reține că pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav pedeapsa a fost just individualizată fiind corespunzătoarea pericolului social ridicat al faptei, determinat de împrejurările în care a fost comisă și de urmările grave produse. Este de reținut și faptul că inculpatul a fost dat în urmărire generală la 18 mai 2001, fiind arestat abia la 10 septembrie 2001.

Pentru infracțiunea de tâlhărie pedeapsa va fi stabilită după schimbarea juridică.

Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că nu mai există alt caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu în recursul inculpatului.

În consecință, Curtea va admite recursul și conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârile pronunțate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie care va fi schimbată în art. 211 alin. (1) C. pen.

Pentru comiterea acestei infracțiuni se va aplica inculpatului o pedeapsă în limitele textului incriminator, urmând a se ține seama de pericolul social concret al faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de comportarea inculpatului după comiterea faptei și pe parcursul procesului, precum și de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, are un copil minor și prezintă tulburări de personalitate.

Pedeapsa aplicată se va contopi conform art. 34 lit. b) cu cea stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive la zi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 370 din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 89 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. și repune în individualitatea lor pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. și pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul F.P. la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 5 C. pen., contopește această pedeapsă cu cea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 10 septembrie 2001, până la 19 martie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.