Interdiction appeal deadline excused by involuntary psychiatric hospitalization as force majeure under civil procedure code

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul L.V.I.împotriva deciziei nr.17/A din 2 martie 2001 a Curții de Apel Pitești – secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât personal precum și intimatul-pârât Spitalul de Neuropsihiatrie Vedea prin consilier juridic D.C. Au lipsit intimatul-reclamant L.P., precum și intimata (curator) L.M..

Procedura completă.

Recurentul-pârât prezintă dovezile care atestă internările în spital, acestea fiind confirmate de reprezentanta spitalului. Susține recursul referindu-se la concluziile scrise, dovezile și multiplele memorii aflate la dosar și solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la orice altă instanță în afară de Curtea de Apel Pitești. Solicită obligarea reclamantului la daune materiale și morale.

Consilier juridic D.C.lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.

C U R T E A ,

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr.220 din 7 iulie 1999 Tribunalul Argeș a admis cererea formulată de petentul L.P. și a dispus punerea sub interdicție a fratelui acestuia, L. V.I.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul L.V.I., apel care a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr.17 din 2 martie 2001 a Curții de Apel Pitești.

Prin prezentul recurs a fost criticată soluția pronunțată de această ultimă instanță, care a reținut în mod greșit tardivitatea cererii de apel, în condițiile în care recurentul L.V.I.ar fi fost internat în spital și nu i s-a comunicat în mod legal sentința pe fond, pe care de altfel recurentul o critică pentru încălcarea regulilor care guvernează procedura punerii sub interdicție.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art.103 alin.1 din C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Iar potrivit alin.2 pentru a beneficia de repunerea în termen, partea trebuie să indice motivele împiedecării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură trebuie să fie îndeplinit, înăuntrul aceluiași termen.

În speță, sentința de fond a fost comunicată la domiciliul pârâtului în Pitești, str. Frații Golești, bl.S.6, sc.B, et.3, ap.12, la data de 17 iulie 1999, dată la care, potrivit biletului de ieșire din spital (f.61 dosar apel), acesta se afla internat în vederea recuperării sale, potrivit Decretului nr.313/1998 privind asistența bolnavilor psihici (abrogat între timp prin Legea nr.487/2002 a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice).

Internarea nevoluntară în spital a recurentului constituie o împrejurare mai presus de voința sa care l-a împiedicat să-și îndeplinească obligația de a motiva în termen calea de atac a apelului.

De aceea se impune constatarea că respingerea ca tardivă a apelului a fost greșită, motiv pentru care decizia recurată va fi casată cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel, pentru judecarea pe fond a apelului. Cu ocazia judecării vor fi analizate și susținerile din motivele de recurs ce vizează nerespectarea de către instanța de fond a procedurii și a condițiilor punerii sub interdicție: interogatoriul pârâtului (prevăzut de art.33 alin.2-3 din Decretul nr.32/1954; avizul unei comisii de medici specialiști, cu luarea în considerare a părerii medicului care îl are pe pârât sub control la spitalul în care în mod periodic, chiar în timpul prezentului litigiu, a fost internat.

Fără verificarea temeinică a existenței condițiilor de fond necesare pentru punerea sub interdicție, astfel cum rezultă din interpretarea art.142 C.fam., nu se poate lua această măsură gravă de lipsire de capacitate de exercițiu, chiar dacă în sine, punerea sub interdicție reprezintă o măsură de ocrotire.

În consecință, recursul va fi admis, iar cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere considerațiile de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de pârâtul L.V.I.împotriva deciziei nr.17/A din 2 martie 2001 a Curții de Apel Pitești, Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.