Ministerial Order on Salaries and Leave for Educational Personnel: Verification of Legality Against Enabling Ordinance Under Legislative Technique Norms

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin încheierea din 24 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2409/96/2009, instanța a dispus sesizarea Curții de Apel Târgu-Mureș cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 4838 din 26 august 2009 invocată de reclamanta P.E. și a menținut suspendarea judecării cauzei dispusă prin încheierea de ședință din 02 decembrie 2009, până la soluționarea excepției de către Curtea de Apel Târgu-Mureș.

2. Hotărârea Curții de Apel Târgu – Mureș

Prin sentința nr. 194 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă excepția inadmisibilității excepției invocată prin întâmpinare și a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și Inspectoratul Școlar Județean Harghita, în sensul că a fost constatată nelegalitatea art. 1 și 2 din Ordinului nr. 4838 din 26 august 2009, emis de Ministrul Educației, Cercetării și Inovării.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 4838 din 26 august 2009 al Ministrului Educației, Cercetării și Inovării s-a stabilit, la art. 1, că nivelul salariului de bază al personalului de conducere, îndrumare și control din inspectoratele școlare se stabilește potrivit gradului didactic și vechimii recunoscute în învățământ pentru persoana respectivă, la care se adaugă indemnizația de conducere, îndrumare și control.

Instanța de fond, învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a reținut că aceste prevederi ale ordinului în cauză contravin dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Potrivit acestor dispoziții legale, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ cu caracter normativ atacat, nivelul salariului de bază al personalului de conducere, îndrumare și control din inspectoratele școlare județene, se stabilește la nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice educator, învățător, profesor gr. I cu o vechime de peste 40 ani, la care se adaugă indemnizația de conducere stabilită diferit în raport de funcția deținută.

Instanța a constatat că, prin ordinul atacat, s-a modificat salariul de bază al personalului de conducere, îndrumare și control din inspectoratele școlare (inspector de specialitate, inspector), cu toate că, prin legea cadru aplicabilă acestei categorii de personal, s-a prevăzut modul de stabilire a salariului de bază pentru această categorie de personal.

De asemenea, instanța a reținut că, prin același ordin, s-a statuat, la art. 2, în sensul că dispozițiile art. 19 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic, aprobate prin Ordinul ministrului nr. 3251 din 12 februarie 1998, se abrogă, iar personalul de conducere, de îndrumare și control din minister, inspectoratele școlare și casele corpului didactic beneficiază de concediu de odihnă potrivit prevederilor H.G. nr. 250/1992, republicată.

Instanța a analizat dispozițiile art. 103 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, lege în vigoare la momentul emiterii actului administrativ atacat, care reglementează dreptul la concediu, concluzionând că prin prevederile art. 2 din Ordinul nr. 4838/2009 al Ministrului Educației s-a modificat durata concediului de odihnă al personalului de conducere, îndrumare, control din inspectoratele școlare.

În privința excepției de inadmisibilitate, invocată în cauză de către pârâți, dată fiind natura actului administrativ cu caracter normativ, instanța de fond a reținut că jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că pot fi cenzurate pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia, o hotărâre poate fi recurată atunci când aceasta a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, susținând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a omis faptul că O.M.E.C.I. nr. 4838/2009 a fost emis în baza O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal;

- instanța de fond a omis să cerceteze și să constate că dispozițiile acestui ordin sunt în conformitate cu prevederile art. X, XI, XII și XIX din O.U.G. nr. 35/2009 pentru aplicarea cărora a fost emis;

- prin art. 2 din O.M.E.C.I. nr. 4838/2009 a fost abrogat art. 19 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic, aprobate prin O.M.E.C.I. nr. 3251/1998, instanța de fond reținând în mod greșit că ar fi vorba de o reglementare de rang superior.

În concluzie, ministerul recurent a solicitat admiterea recursului și respingerea excepției de nelegalitate a O.M.E.C.I. nr. 4838/2009 ca fiind neîntemeiată.

4. Considerentele și soluția instanței de recurs

Într-adevăr, astfel cum rezultă din încheierea nr. 5 din 24 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2409/96/2009, Tribunalul Harghita – secția civilă, a luat act că reclamanta P.E. a invocat, în ședința de la acel termen de judecată, excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 4838/2009, fără însă ca aceasta să fi fost motivată, procedând la sesizarea Curții de Apel Târgu Mureș pentru soluționarea excepției.

În esență, Curtea de Apel Târgu Mureș, admițând excepția de nelegalitate, a constatat că Ordinul nr. 4838/2009 este lovit de nulitate cu referire doar la dispozițiile art. 1 și art. 2 din acest ordin.

Astfel, prin Ordinul nr. 4838/2009 s-a dispus: „Art. 1 - Nivelul salariului de bază al personalului de conducere, îndrumare și control din inspectoratele școlare se stabilește potrivit gradului didactic și vechimii recunoscute în învățământ pentru persoana respectivă, la care se adaugă indemnizația de conducere, îndrumare și control;

Art. 2 alin. (1) - art. 19 din Normele de metodologie privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic, aprobate prin Ordinul ministrului nr. 3251 din 12 februarie 1998 publicate în M. Of., Partea I nr. 269 din 20 iulie 1998, se abrogă;

(2) Personalul de conducere, îndrumare și control din minister, inspectorate școlare și casele corpului didactic beneficiază de concediu de odihnă potrivit prevederilor H.G. nr. 250/1992, republicată.

Art. (3) – promovarea personalului contractual din unitățile finanțate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării în grade/ trepte profesionale se va face numai pe un post vacant de natura celui pe care urmează să fie promovată persoana, în condițiile respectării prevederilor art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009”.

Din preambulul Ordinului nr. 4838/2009 rezultă că acesta a fost emis în temeiul și în conformitate cu prevederile art. X, XI, XII și XIX din O.U.G. nr. 35/2009 și potrivit prevederilor H.G. nr. 51/2009 privind organizarea și funcționarea M.E.C.I.

Astfel, conform art. X din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar „indemnizațiile de conducere pentru personalul bugetar, atât contractual cât și funcționarii publici, prevăzute în actele normative, reprezintă limite maxime până la care conducătorii autorităților sau instituțiilor publice, având calitatea de ordonatori de credite, pot stabili nivelurile individuale”.

Instanța de fond, ignorând aceste dispoziții legale, s-a raportat la art. 51 din Legea nr. 128/1997, deși, așa cum s-a arătat, Ordinul nr. 4838/ 2009 a fost emis în temeiul, pentru organizarea executării și pentru aplicarea O.U.G. nr. 35/2009.

Or, potrivit art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată „ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor, (…) se emit numai pe baza și în executarea legilor, (…)”, ceea ce înseamnă, pe cale de consecință, că legalitatea/ nelegalitatea unor asemenea acte administrative trebuie verificată în raport cu dispozițiile legale în baza și în executarea cărora au fost emise.

Astfel fiind, concluzia instanței de fond, în sensul că art. 1 din Ordinul nr. 4838/2009 este nelegal în raport cu art. 51 din Legea nr. 128/1997, va fi înlăturată, fiind contrară art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000, republicată.

Referitor la art. 2 din Ordinul nr. 4838/2009, instanța de fond a reținut, în esență, că este nelegal, fiind contrar dispozițiilor art. 1 și art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997, care are o forță juridică superioară actului administrativ în litigiu.

După cum s-a arătat deja, prin art. 2 din Ordinul nr. 4838/2009 a fost abrogat art. 19 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 3251/1998, prevăzându-se la alin. (2) că „personalul de conducere, de îndrumare și control din minister, inspectorate școlare și casele corpului didactic, beneficiază de concediu de odihnă potrivit prevederilor H.G. nr. 250/1992, republicată”.

Deci, instanța de fond era datoare să verifice dacă ierarhia forței juridice a fost respectată de art. 2 din Ordinul nr. 4838/2009 prin raportare la Ordinul nr. 3251/1998, iar nu prin raportare la Legea nr. 128/1997.

Pe de altă parte, se impunea ca instanța să observe că în privința concediului de odihnă, s-a precizat că vor fi aplicabile prevederile H.G. nr. 250/1992, republicată, în privința cărora nu s-a susținut că ar fi nelegale, astfel că și cea de-a doua concluzie a instanței de fond este greșită.

În concluzie, instanța de recurs reține că motivul de recurs invocat – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este întemeiat, instanța de fond pronunțând o soluție netemeinică și nelegală ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, iar soluția instanței de fond va fi modificată în sensul că excepția de nelegalitate a prevederilor art. 1 și 2 din Ordinul nr. 4838/2009 va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 194 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamanta P.E., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.