Scope of material error in nullity appeal: Exclusion of evidentiary assessment and statutory interpretation from extraordinary review

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3505 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N.C. în contradictoriu cu pârâții Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989 și Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din Decembrie 1989, a fost obligată comisia pârâtă să procedeze la emiterea avizului favorabil în vederea eliberării noului tip de certificat reclamantului și a fost obligat pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din Decembrie 1989 să procedeze la eliberarea noului tip de certificat reclamantului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia nr. 3876 din 5 iulie 2011, prin care a admis recursurile declarate de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din Decembrie 1989 și de Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului N.C. și a menținut soluția atacată în ceea ce privește excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989.

Împotriva acestei decizii, la data de 9 ianuarie 2012, a formulat contestație în anulare N.C., solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., să fie anulată decizia atacată și urmare rejudecării cauzei în recurs, să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989 și de Secretariatul de stat pentru problemele revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 3505 din 21 septembrie 2010.

Contestatorul a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, însușite din apărările formulate de Secretariatul de stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în sensul că nu este titularul dosarului nr. 20856/2007 pentru atribuirea Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Contestatorul a susținut că, de asemenea în mod eronat, s-a considerat că, în practica de la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, numărul de înregistrare a dosarului reprezintă numărul certificatului care ar urma să se elibereze solicitantului, ca urmare a epuizării tipizatelor și că nu a depus dosarul la fosta comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 sau că nu a solicitat preschimbarea în baza Legii nr. 341/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., indicate drept temei juridic în cauză, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Deși a invocat existența unor greșeli materiale drept cauză pentru contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011, contestatorul a argumentat cererea sa prin susțineri referitoare la fondul pricinii, respectiv la aprecierea probelor administrate și la interpretarea dată de instanța de recurs prevederilor legale aplicabile litigiului.

În consecință, apărările formulate de către contestator nu vizează greșeli materiale, care în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., reprezintă erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință, darea unei soluții greșite.

Textul de lege invocat de contestator vizează deci greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părții de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil.

Cum în cauză nu s-a invocat o eroare materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., ci pretinse greșeli de judecată săvârșite de instanța de recurs, greșeli care nu pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de lege pentru retractarea deciziei contestate.

Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de N.C., împotriva Deciziei nr. 3876 din 5 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.