Peremption of recourse due to one-year inactivity in administrative litigation challenging suspension of executive orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice of Romania ordered the dismissal of the appellant’s recourse for peremption, thereby leaving in force the Court of Appeal’s prior decision which had rejected the request to suspend the execution of two ministerial orders. The dispute involved a challenge by a private individual against the Ministry of Health regarding the immediate enforceability of administrative decisions, specifically a motion to suspend execution under administrative litigation procedures. The decisive legal basis was Article 252(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the automatic peremption of any appeal if it remains in limbo for one year due to the fault of a party, a condition met in this case as no procedural acts to interrupt or suspend the running of the peremption period were recorded in the file.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 242 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of recourse due to one-year inactivity in administrative litigation challenging suspension of executive orders: La termenul de judecată din 14 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., constatând că nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 111 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Ordinelor nr. R/3 din 5 ianuarie 2009 și R/6 din 6 ianuarie 2009 formulată de reclamantul B.C.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.
Curtea de apel a reținut, în esență că, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, pentru a fi dispusă suspendarea executării unui act administrativ.
Împotriva sentinței anterior menționată, a declarat recurs reclamantul B.C.S.
La termenul de judecată din 14 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., constatând că nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 19 ianuarie 2012, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției de perimare, întrucât dosarul a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Cum, în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit prevederilor art. 249 – 251 C. proc. civ. urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului declarat de reclamantul B.C.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimarea recursului declarat de B.C.S. împotriva sentinței nr. 111 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.